Şedinţa publică din data de 21 decembrie 2023
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156/F din 30 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 189/F din 02.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a Penală, în dosarul nr. x/2022.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată, la data de 23.06.2023, pe rolul acestei instanţe, persoana condamnată A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 189 din 02.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a Penală, în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia nr. 407 din 25.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în motivarea cererii fiind invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Astfel, în susţinere, revizuentul a arătat, în esenţă, că, prin sentinţa penală nr. 189 din 02.11.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia nr. 407 din 25.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus, în baza art. 583 C. proc. pen. raportat la art. 96 alin. (2) C. pen. admiterea sesizării Serviciului de Probaţiune Bucureşti şi s-a revocat suspendarea sub supraveghere pedepsei aplicate, urmând ca persoana condamnată să execute, în regim de detenţie, pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, în cauză, îşi găsesc aplicabilitatea considerentele deciziei nr. 68 din 03 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că revizuirea poate viza şi hotărâri care nu soluţionează fondul cauzei.
Aşadar, s-a solicitat instanţei să se constate că, în speţă, s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate, respectiv: înscrisuri medicale (rapoarte medicale, buletine de analiză, consultaţii, bilete de ieşire din spital, investigaţii, consulturi, scrisori medicale, dovezi de plată), dovezi de urmare a programului de reintegrare socială şi dovada de plată, dovada lipsei de venituri din societatea în care este administrator - S.C. B. S.R.L., contract de închiriere şi dovada achitării contravalorii chiriei, extras CF.
Prin urmare, s-a arătat că, faptele noi invocate sunt de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt, în sensul că revizuentul nu a acţionat cu rea- credinţă privind neachitarea despăgubirilor civile în cuantum de 2.821.786,03 RON, obligaţie stabilită, în solidar, cu inculpaţii C., D., E., F., G., H., I., J., prin sentinţa penală nr. 131/27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 294/09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în realitate, acestea neavând posibilităţi materiale pentru achitarea prejudiciului, iar, aspectele invocate nu au fost evaluate de instanţe la momentul pronunţării soluţiei.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se declara admisibilă în principiu cererea de revizuire formulată.
Astfel, s-a arătat că motivul de revizuire invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este subordonat îndeplinirii următoarelor condiţii, respectiv descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă, faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
În ceea ce priveşte existenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la noţiunea de fapte sau împrejurări noi, Curtea a reţinut că este necesar ca elementele noi să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, care să conducă la o soluţie diametral opusă celei pronunţate iniţial.
Totodată, s-a arătat că, evaluarea sau interpretarea diferită sau greşită a probelor administrate, ori prelungirea probaţiunii nu reprezintă un temei de revizuire a hotărârii de condamnare, căci nu se regăseşte printre situaţiile limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 453 lit. a)-f) C. proc. pen.
Or, cererea de revizuire formulată în cauza vizează o hotărâre pronunţată într-o cauză având ca obiect executarea pedepselor, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 583 C. proc. pen.).
De asemenea, contrar susţinerilor apărării, instanţa de fond a arătat că, ipoteza avută în vedere în cazul unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care poate fi îndreptată şi împotriva unei hotărâri penale definitive, pronunţate în soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 595 C. proc. pen., nu poate fi extinsă la alte cereri de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cauze care au avut ca obiect cereri în materia executării pedepselor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie condamnatul A., fără a o motiva în scris.
Cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorilor aleşi, persoana condamnată a reiterat argumentele invocate în faţa instanţei de fond, solicitând, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate, şi, în rejudecare, să se dispună trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea evaluării pe fond a cererii formulate şi suspendarea sentinţei penale nr. 189/F din 02.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022 până la soluţionarea cererii de revizuire, susţinând, în esenţă, că cererea este formulată în condiţiile prevăzute de lege, că este incident cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., că s-au depus la dosar dovezile pe care se sprijină această cerere, iar, noua situaţie expusă relevă lipsa relei - credinţe a condamnatului cu privire la plata prejudiciului produs părţii civile.
De asemenea, revizuentul a arătat că, în cauză, îşi găsesc aplicabilitatea considerentele deciziei nr. 68 din 03 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că revizuirea poate viza şi hotărâri care nu soluţionează fondul cauzei.
Analizând contestaţia formulată de condamnatul A., în raport cu dispoziţiile legale în materie şi cu actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
În speţă, se constată că prin sentinţa penală nr. 189/F din 02 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 407 din 25.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis sesizarea Serviciul de Probaţiune Bucureşti şi a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A., context în care, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. pen., iar, revizuentul a fost parte în cauza a cărei revizuire o solicită, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Se mai constată că cererea de revizuire a fost formulată şi motivată în scris, cu menţionarea cazului de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuentul invocând faptul că, s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Conform art. 453 alin. (4) C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că, pentru a fi incidente aceste dispoziţii, este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate în revizuire să nu fi fost cunoscute de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârea de condamnare şi aceste împrejurări sau fapte să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, mai precis să conducă la adoptarea unei soluţii diametral opuse.
Pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu este necesar deci ca probele propuse să fie noi, ci teza probatorie pentru care se solicită a se administra aceste probe, respectiv faptele sau împrejurările ce pot fi relevate să fie unele necunoscute şi neanalizate de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Raportând consideraţiile teoretice mai sus arătate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, în cauză, revizuentul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 189/F din 02 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022, prin care, în baza art. 583 C. proc. pen. raportat la art. 96 alin. (2) C. pen. s-a admis sesizarea Serviciul de Probaţiune Bucureşti şi a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. prin sentinţa penală nr. 131 din 27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 294 din 09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată intimatului condamnat A..
Astfel, Înalta Curte constată, contrar argumentelor instanţei de fond, că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de persoana condamnată îndeplineşte condiţiile art. 452 C. proc. pen., incidenţa căii extraordinare putând fi reţinută şi în cazul altor hotărâri judecătoreşti cum sunt cele din materia executării.
În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 68 din 03 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că revizuirea poate viza şi hotărâri care nu soluţionează fondul cauzei, considerente care, în opinia instanţei de control judiciar, pot fi extinse şi la alte cereri de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cauze care au avut ca obiect cereri în materia executării pedepselor.
În speţă, sentinţa prin care instanţa a soluţionat cererea Serviciului de Probaţiune Bucureşti şi a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A. este o hotărâre pronunţată în materia executării hotărârii penale, respectiv a procedurii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 583 C. proc. pen., iar motivul de revizuire invocat reprezintă un remediu procesual pentru a reforma hotărârea pronunţată în procedura anterior menţionată, fără de care accesul la justiţie ar fi formal şi iluzoriu.
Faţă de aceste considerente, constatând îndeplinite cerinţele cumulative de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 156/F din 30 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, va desfiinţa, în totalitate hotărârea atacată, şi, în rejudecare, în baza art. 459 C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., va admite în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul A. şi va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării pe fond a cererii de revizuire.
Cu privire la cererea de suspendare a sentinţei penale supuse revizuirii până la soluţionarea căii extraordinare de atac formulată de apărare, Înalta Curte arată că potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (1) C. proc. pen., odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia, instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii suspuse revizuirii şi poate dispune respectarea de către condamnat a unora dintre obligaţiile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Aşadar, instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii, textul de lege prevăzând doar o facultate a instanţei sesizate de a aprecia oportunitatea dispunerii acestei măsuri, suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere fiind o chestiune de oportunitate, iar nu de legalitate.
Cu toate acestea, faţă de motivul invocat şi faţă de actele şi lucrările dosarului aşa cum au fost anterior expuse, Înalta Curte, fără a antama fondul cauzei, apreciază că menţinerea executării sentinţei nr. 189/F din 02.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 407 din 25.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală presupune riscul punerii în executare a unei pedepse privative de libertate potrivit unei hotărâri ce poate fi anulată în calea extraordinară de atac a revizuirii, admisă în principiu, motiv pentru care, în baza art. 460 alin. (1) C. proc. pen., va suspenda executarea sentinţei penale anterior menţionate până la soluţionarea cererii de revizuire.
Totodată, Înalta Curte apreciază că, în cauză, se impune ca pe durata suspendării executării hotărârii, revizuentul A. să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată instanţa cu privire la schimbarea locuinţei; să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială domiciliază, desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; să nu depăşească limita teritorială a României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind interpretarea dispoziţiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte arată, pe de o parte, că, instanţa învestită cu soluţionarea cauzei nu are nelămuriri sau dificultăţi în a interpreta norma de drept indicată în cuprinsul cererii de sesizare, iar, pe de altă parte în raport de soluţia ce urmează a se pronunţa în cauză, cererea formula apare ca rămasă fără obiect.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În majoritate,
Admite contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 156/F din 30 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023, desfiinţează, în totalitate hotărârea atacată, şi, în rejudecare:
În baza art. 459 C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admite în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul A. şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării pe fond a cererii de revizuire.
În baza art. 460 alin. (1) C. proc. pen., suspendă executarea sentinţei penale nr. 189/F din 02.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 407 din 25.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, până la soluţionarea cererii de revizuire.
În baza art. 215 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. proc. pen., pe durata suspendării executării hotărârii, revizuentul A. trebuie să respecte următoarele obligaţii:
- să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată instanţa cu privire la schimbarea locuinţei;
- să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială domiciliază, desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depăşească limita teritorială a României, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2023.
Cu opinie separată, în sensul respingerii, ca nefondate, a contestaţiei formulate de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 156/F din 30 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023 şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Motivarea opiniei separate
În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea respingerea ca nefondată a contestaţiei formulate de către revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 156/F din 30 august 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.
În mod corect, judecătorul fondului a reţinut faptul că cererea de revizuire formulată este una inadmisibilă în condiţiile în care vizează o hotărâre prin care nu a pronunţată una dintre soluţiile prevăzute de art. 453 alin. (4) teza I C. proc. pen.., respectiv de achitare, condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.
Prin sentinţa penală nr. 189 din 02.11.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a Penală, în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia nr. 407 din 25.05.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, împotriva căreia a fost formulată calea extraordinară de atac, s-a dispus admiterea sesizării Serviciului de Probaţiune Bucureşti şi s-a revocat suspendarea sub supraveghere pedepsei aplicate, urmând ca persoana condamnată să execute, în regim de detenţie, pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare.
Rezultă că nu a fost pronunţată condamnarea revizuentului, ci s-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 583 C. proc. pen.. rap. la art. 96 alin. (2) C. pen., revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 131/27.06.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 294/09.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
În aceste condiţii, faţă de prevederile clare ale art. 453 alin. (4) teza I C. proc. pen.., soluţia adoptată prin sentinţa contestată este cea corectă, legea prevăzând expres care sunt hotărârile împotriva cărora se poate exercita calea de atac de retractare a revizuirii atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Pe de altă parte, decizia nr. 68/2020 pronunţată de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de către contestator în cererea formulată, nu are aplicabilitatea în cauză
Prin intermediul acestei decizii interpretative s-a statuat că doar cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. poate fi îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, pronunţate în soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 595 C. proc. pen.., însă aceasta pentru că "Revizuirea în cadrul deciziilor Curţii Constituţionale rezidă în efectele obligatorii ale deciziilor instanţei de contencios constituţional şi în necesitatea valorificării în concret a modului în care a fost exercitat dreptul la apărare prin invocarea în cauză a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiei legale pe care s-a întemeiat hotărârea pronunţată de instanţă. Numai în acest mod accesul la justiţie nu apare ca formal şi iluzoriu, iar sesizarea Curţii Constituţionale are eficienţă juridică."
Acestea sunt considerentele pentru care Înalta Curte a admis exercitarea căii de atac a revizuirii în cazul unor hotărâri care nu vizau o soluţie pe fondul raportului de drept penal, iar extinderea acestei interpretări nu este posibilă în condiţiile în care legea prevede expres care sunt hotărârile împotriva cărora se poate exercita revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente consider că se impunea respingerea contestaţiei şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.