Şedinţa publică din data de 20 februarie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 772/2022, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ la data de 15 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2021, cu relevanţă în prezenta cauză, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.., art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.. raportat la art. 253 alin. (6) şi art. 158 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal declanşat împotriva inculpatului A., cu privire la săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. B. S.R.L.. cu sediul în jud. Neamţ), ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
În temeiul art. 22 C. proc. pen.., s-a luat act că persoana vătămată S.C. B. S.R.L., prin reprezentant C. a renunţat la pretenţiile formulate faţă de inculpatul A. în cursul urmăririi penale.
În temeiul art. 20 C. proc. pen.., s-a luat act că persoana vătămată D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 206 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 de zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi-amendă, în speţă pedeapsa de 5400 de RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare.
În temeiul art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 225 de zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi-amendă, în speţă pedeapsa de 6750 de RON amendă penală, pentru complicitate la infracţiunea de la furt.
S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi, în consecinţă, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 225 de zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi-amendă, în speţă pedeapsa de 6750 de RON amendă penală, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1800 RON amendă penală (60 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi), reprezentând o treime din pedeapsa de 5400 RON amendă penală (180 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi), stabilindu-se în sarcina inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 8550 RON amendă penală (285 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi).
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., raportat la art. 72 alin. (2) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 8550 RON amendă penală (285 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi), aplicată inculpatului A. prin sentinţă, durata reţinerii, din perioada 12.10.2021, ora 13: 10-13.10.2021, ora 13:10, durata arestării preventive, din perioada 30.12.2021-15.04.2022; 03.06.2022-15.11.2022 (data pronunţării), durata arestului la domiciliu, din perioada 15.04.2022-03.06.2022, respectiv un total 220 zile, urmând ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa amenzii de 1950 RON (65 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi).
S-a atras atenţia inculpatului A. că, potrivit art. 63 alin. (1) C. pen., neexecutarea, cu rea-credinţă, a pedepsei de 1950 RON (65 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi), în tot sau în parte, atrage înlocuirea numărului-zilelor amendă-neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.
În temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea de drept a măsurii preventive a arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului A., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art. 20 C. proc. pen.., ia act că persoana vătămată E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ.
Prin decizia penală nr. 693/2023 din 06.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 772/2022, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ la data de 15.11.2022, în dosarul nr. x/2021.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, în ceea ce priveşte latura penală, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, pe fond:
În temeiul art. 233 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi, în consecinţă, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat în întregime pedeapsa de 5400 RON amendă penală (180 zile amendă la un echivalent de 30 RON/zi), pedeapsa de executat fiind de 1 an şi 6 luni închisoare şi 5400 RON amendă penală.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., raportat la art. 72 alin. (2) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii, din perioada 12.10.2021, ora 13: 10-13.10.2021, ora 13:10, durata arestării preventive, din perioada 30.12.2021-15.04.2022; 03.06.2022-15.11.2022 (data pronunţării), durata arestului la domiciliu, din perioada 15.04.2022-03.06.2022, respectiv un total 322 zile.
S-a atras atenţia inculpatului A. că, potrivit art. 63 alin. (1) C. pen., neexecutarea, cu rea credinţă, a pedepsei de 5400 RON amendă penală (180 zile amendă la un echivalent de 30 RON/zi), în tot sau în parte, atrage înlocuirea numărului zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii potrivit deciziei, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare deciziei.
La data de 08.09.2023, s-a comunicat decizia penală nr. 693/2023 din 06.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar la data de 11.09.2023 către inculpatul A., la adresa de domiciliu, dar şi către celelalte părţi conform dovezilor aflate la dos. curte de apel.
Pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 09.10.2023, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) C. proc. pen.., iar pentru inculpatul A., la data de 12.10.2023, în raport de aceleaşi dispoziţii legale.
Împotriva deciziei penale nr. 693/2023 din 06.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 25.09.2023 .
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către inculpatul A., la data de 28.09.2023 şi către celelalte părţi din dosar, conform dovezilor ataşate la filele x. Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen.. în interiorul căruia inculpatul A. putea depune concluzii scrise, s-a împlinit la data de 09.10.2023.
În cauză, nu au fost formulate concluzii scrise.
Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 05.12.2023.
În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, Parchetul a arătat că decizia penală recurată este nelegală, întrucât s-a omis aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, având în vedere că pedeapsa pentru infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen. este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Astfel, procurorul a susţinut că, potrivit disp. art. 67 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, iar conform disp. art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.
În opinia Parchetului, omisiunea aplicării pedepselor complementare şi accesorii în situaţia în care aplicarea acestora este obligatorie, are semnificaţia juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. în cadrul căruia stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se referă nu numai la aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum situat sub minimul sau peste maximul prevăzut de lege, ci vizează întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, şi anume, pedepse principale, complementare şi accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit.
Pentru motivele arătate, Parchetul a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale recurate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, în sensul aplicării pedepselor complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa principală a închisorii la care a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen.
Prin încheierea din data de 05 decembrie 2023, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 693 din data de 06 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021 şi s-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7.
S-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2024, pentru când s-a citat intimatul inculpat A. şi s-a emis adresă către Baroul Bucureşti pentru desemnarea unui avocat din oficiu pentru intimatul inculpat A..
Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că prin decizia penală nr. 693/2023 din 06.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost condamnat inculpatul A., în temeiul art. 233 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen.. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În raport de art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (3) C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen., Înalta Curte a apreciat că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pot face obiectul cenzurii instanţei de casaţie, aşa încât, constatând îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu şi a trimis completului competent, în vederea judecării pe fond, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.
În dezbateri la data de 06 februarie 2024, reprezentantul Ministerului Public a arătat că instanţa de fond a pronunţat o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie şi, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 233 C. pen., pentru această infracţiune era obligatorie şi pronunţarea unei pedepse complementare, precum şi a unei pedepse accesorii. Prin urmare, având în vedere că pronunţarea unei pedepse complementare vizează individualizarea pedepsei între anumite limite, chestiune care nu poate fi soluţionată de către Înalta Curte, a solicitat desfiinţarea deciziei penale recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bacău, cu menţinerea tuturor actelor întocmite până la momentul dezbaterilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. a solicitat respingerea recursului în casaţie formulat şi menţinerea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bacău ca fiind legală şi temeinică.
Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.
Potrivit art. 433 C. proc. pen.., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţa a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel. Totodată, conform jurisprudenţei constante a secţiei penale, textul de lege se referă nu doar la aplicarea unei pedepse întru-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci priveşte întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii, precum şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.
Raportând considerentele teoretice anterior menţionate la speţa de faţă, Înalta Curte constată că recursul formulat de către Parchet este întemeiat, urmând a fi admis şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de apel pentru a se aplica pedepse în limitele prevăzute de lege pentru inculpatul A. pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.
Astfel, se constată că prin decizia penală recurată, inculpatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 233 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen.., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie [fiind schimbată încadrarea juridică a faptei din d complicitate la furt prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen..].
În temeiul art. 206 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 de zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi-amendă, în speţă pedeapsa de 5400 de RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare.
S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente şi, în consecinţă, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat în întregime pedeapsa de 5400 RON amendă penală (180 zile amendă la un echivalent de 30 RON/zi), pedeapsa de executat fiind de 1 an şi 6 luni închisoare şi 5400 RON amendă penală.
În raport de art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (3) C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii în sensul că nu a aplicat pedepse complementare pe lângă pedeapsa principală pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.. şi, respectiv, nu a aplicat pedeapsa complementară pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralităţii de infracţiuni.
Potrivit art. 233 C. pen., furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 67 alin. (2) C. pen. prevede că aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.
Modalitatea de stabilire a pedepselor de către instanţa de apel, în sensul omisiunii aplicării pedepselor pedepse complementare pe lângă pedeapsa principală şi, respectiv, aplicării pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralităţii de infracţiuni, are semnificaţia juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Chestiunea dedusă judecăţii, respectiv problematica legalităţii pedepsei aplicate inculpatului nu poate fi analizată doar sub aspectul limitelor speciale ale pedepsei principale, aceasta privind deopotrivă şi pedeapsa complementară, pe care instanţa de apel a omis să o aplice, deşi era obligatorie. Or, încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceasta din urmă nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casaţie, întrucât ar echivala cu privarea părţilor la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigenţelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În consecinţă, Înalta Curte consideră că unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se realiza o analiză concretă, bazată pe întregul sistem de individualizare judiciară a unei sancţiuni, analiză ce se impune a fi efectuată în cadrul unei căi ordinare de atac, iar nu în calea de atac a recursului în casaţie, limitată, aşa cum s-a menţionat anterior, doar la probleme de drept.
Raportat la cazul de casare incident - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen... şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) C. proc. pen.., cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare pe lângă pedeapsa principală pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.. şi, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralităţii de infracţiuni.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.., va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 693 din data de 06 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Va casa, în parte, decizia recurată, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare pe lângă pedeapsa principală pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.. şi, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralităţii de infracţiuni şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Bacău sub acest aspect.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 693 din data de 06 septembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Casează, în parte, decizia recurată, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare pe lângă pedeapsa principală pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.. şi, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralităţii de infracţiuni şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Bacău sub acest aspect.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2024.