Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia I Penală la data de 04.10.2023 sub nr. x/2023, petentul-condamnat A. a solicitat restituirea tuturor bunurilor şi sumelor de bani ce nu au fost confiscate în dosarul cu nr. x/2015, nefiind invocate temeiuri de drept.
Fiind recalificată cererea petentului în sensul că este o vorba de o cerere de înlăturare a omisiunii vădite, prin încheierea din 17.11.2023, Tribunalul Bucureşti – secţia I Penală, în baza art. 279 rap. la art. 277 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de către reprezentantul Ministerului Public şi, pe cale de consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti – secţia I Penală a avut în vedere faptul că instanţa de apel este cea care a modificat sub aspectul laturii civile întinderea reparaţiilor civile, procedând la pronunţarea unor alte soluţii în ceea ce le priveşte pe părţile civile din dosar.
Ulterior, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia I Penală la data de 22.11.2023, iar prin decizia penală nr. 2047/A din 15.12.2023, în temeiul art. 47, art. 50 rap. la art. 279 C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială invocată de instanţă din oficiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de înlăturare a unei omisiuni vădite formulate de inculpatul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul de competenţă.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia I Penală a avut în vedere faptul că potrivit art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. revine, în primul rând, instanţei de fond obligaţia ca, prin sentinţa penală, să dispună asupra restituirii lucrurilor, şi, de altfel, efectul devolutiv al căii de atac a apelului, prevăzută de art. 417 C. proc. pen., cunoaşte totuşi anumite limitări, astfel cum rezultă din alin. (2) al acestui articol. Faptul că solicitarea inculpatului A. de restituire a unor lucruri ar fi putut constitui un motiv de apel, a evidenţiat, aşadar, imposibilitatea Curţii de a se pronunţa în primă şi ultimă instanţă asupra cererii ce face obiectul acestei cauze.
Cauza a fost înregistrată la data de 12.01.2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 16.01.2024.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea formulată de petent, astfel cum a fost precizată în faţa Curţii de Apel Bucureşti – secţia I Penală, se solicită restituirea unor bunuri, respectiv telefoanele mobile, laptopurile, hard-diskurile şi sumele de bani sechestrate în anul 2010 (suma de 1.845 de euro şi suma de 400 de RON).
Se observă că prin sentinţa penală nr. 1225/19.07.2019 a Tribunalului Bucureşti, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 210 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă, tribunalul a dispus, printre altele, în temeiul dispoziţiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19, art. 25 C. proc. pen. şi al dispoziţiilor art. 1349, 1357, 1531, 1532 şi art. 1381-1383 C. civ., admiterea în parte a acţiunilor civile formulate în cauză şi obligarea inculpaţilor la despăgubiri după cum urmează:
- faţă de partea civilă B.: pe inculpatul A. la 400 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligaţiei, cu titlu de daune materiale şi 600 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligaţiei, cu titlu de daune morale;
- faţă de partea civilă C.: pe inculpaţii A., D. şi E., în solidar, la 1.000 RON şi 300 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligaţiei, cu titlu de daune materiale;
- faţă de partea civilă F.: pe inculpatul A., la 700 euro în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligaţiei, cu titlu de daune materiale şi 200 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligaţiei, cu titlu de daune morale;
- faţă de partea civilă G. pe inculpaţii A., H. şi E., în solidar, la 500 RON şi 200 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligaţiei, cu titlu de daune materiale şi 600 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data executării obligaţiei, cu titlu de daune morale.
Prin decizia penală nr. 481/A din 02.04.2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia I penală, au fost admise apelurile împotriva sentinţei penale nr. 1225/19.07.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, declarate de procuror şi de inculpatul A. şi s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., şi art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
Cu privire la acţiunea civilă exercitată împotriva inculpatului A., instanţa de control judiciar a decis următoarele:
În temeiul art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins ca neîntemeiate acţiunile civile exercitate împotriva inculpatului de către părţile civile G. şi F..
În temeiul art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate împotriva inculpatului de către părţile civile I., J. şi K..
În temeiul art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen. a lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate de către părţile civile L. (faţă de inculpatul A.), M. (faţă de inculpaţii A. şi N.) şi O. (faţă de inculpatul A.).
A luat act că partea civilă C. a renunţat la pretenţii faţă de inculpatul A..
A luat act că partea civilă B. a renunţat la daunele morale solicitate de la inculpatul A. (600 de euro).
Prin urmare, în raport cu aceste aspecte, cadrul procesual cu privire la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să se pronunţe în soluţionarea conflictului negativ de competenţă se referă la o cerere de restituire a unor bunuri, respectiv telefoanele mobile, laptopurile, hard-diskurile şi sumele de bani sechestrate în anul 2010 (suma de 1.845 de euro şi suma de 400 de RON).
De asemenea, în acord cu Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 279 C. proc. pen., respectiv omisiunea de pronunţare cu privire la restituirea lucrurilor.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 279 rap. la art. 278 C. proc. pen., în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, avocaţi, potrivit art. 272 şi 273, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii, înlăturarea omisiunii se realizează, în cazul de faţă, de instanţa care a întocmit actul.
Potrivit art. 397 alin. (3) C. proc. pen., rezolvând acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra restituirii lucrurilor, având obligaţia, totodată, conform art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. (care se regăseşte în Titlul III al Părţii Speciale a C. proc. pen. – Judecata, Capitolul II – Judecata în primă instanţă), să menţioneze în dispozitivul hotărârii, printre altele, şi cele hotărâte cu privire la restituirea lucrurilor.
Or, din datele cauzei, se observă, pe de o parte, că prima instanţă, Tribunalul Bucureşti, nu s-a pronunţat prin sentinţa penală nr. 1225/19.07.2019 şi cu privire la bunurile care au fost ridicate de la inculpat (aspect care rezultă şi din faptul că, ulterior pronunţării sentinţei penale, dar anterior soluţionării apelurilor declarate în cauză, a fost admisă o cerere de înlăturare a omisiunii vădite cu privire la dispoziţiile de confiscare a bunurilor ridicate de la inculpaţi).
Pe de altă parte, în virtutea art. 417 C. proc. pen. care se referă la efectul devolutiv al apelului şi limitele sale, se reţine că nici inculpatul A. şi nici procurorul, prin apelurile declarate, nu au adus critici sentinţei penale pronunţate de Tribunalul Bucureşti sub aspectul omisiunii de a se pronunţa cu privire la restituirea lucrurilor, situaţie în care ar fi excedat limitelor învestirii instanţei de apel.
În acest context, chiar dacă instanţa de apel a adus modificări, printre altele, şi acţiunii civile, Înalta Curte reţine că acestea nu au privit restituirea lucrurilor, motiv pentru care cererea petentului este de competenţa primei instanţe, în speţă Tribunalul Bucureşti.
S-ar fi putut aprecia că o atare cerere de înlăturarea a omisiunii vădite este de competenţa instanţei de apel în ipoteza în care, spre exemplu, Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând apelurile, implicit din perspectiva acţiunii civile, s-ar fi pronunţat doar cu privire la restituirea anumitor lucruri, omiţând astfel să se pronunţe şi cu privire la celelalte.
Pentru aceste motive, pe calea regulatorului de competenţă, în temeiul art. 51 alin. (6) rap. la art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii petentului A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2024.