Şedinţa publică din data de 13 martie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 08 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de autorităţile judiciare din Germania privind executarea mandatului european de arestare nr. ER II Gs 1293/24 emis la data de 31 ianuarie 2024 de Judecătoria Munchen, faţă de persoana solicitată A..
S-a luat act că persoana solicitată A. nu consimte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania în baza mandatului european de arestare nr. ER II Gs 1293/24 emis de Judecătoria Munchen.
În baza art. 104 din Legea 302/2004, republicată, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Germania, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul comiterii a 7 infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), (2) şi 3 fraza 2 numărul 1, 22,23,25 alin. (2) C. pen. din Germania, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, exclusiv pentru faptele menţionate în mandatul european de arestare, şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută conform ordonanţei nr. 22/II/5/2024 emisă la 27.02.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 27.02.2024, ora 10:35, până la data de 28.02.2024, orele 10:35, şi apoi a fost arestată provizoriu în baza mandatului de arestare provizoriu nr. 8/MEA/2024 emis în baza încheierii din 27 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti pe o perioadă de 11 zile, cu începere de la data de 27 februarie 2024, până la data de 08 martie 2024 inclusiv.
Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08 martie 2024 şi până la data de 06 aprilie 2024, inclusiv, şi predarea acesteia către autoritatea judiciară din Germania, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 112 şi art. 113 din Legea nr. 302/2004, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării provizorii, începând cu data de 27 februarie 2024.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Germania.
Totodată, s-a dispus ca organele de poliţie să reţină şi să predea persoana solicitată A. la Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania, precum şi ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorităţii judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul SIRENE, Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Prahova, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Cheltuielile judiciare aferente procedurii de faţă au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, prin adresa din 27 februarie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a solicitat instanţei să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii şi asupra predării persoanei solicitate A., în baza mandatului european de arestare emis în dosarul nr. x II Gs 1293/24 emis de autorităţile judiciare din Germania-Judecătoria Munchen la data de 31 ianuarie 2024.
Propunerea a fost formulată în urma solicitării executării mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Germania-Judecătoria Munchen - în dosarul nr. x Js 4600/2023 în vederea efectuării urmăririi penale pentru comiterea a 7 infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), (2) şi 3 fraza 2 numărul 1, 22,23,25 alin. (2) C. pen. din Germania pentru care legea prevede pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.
Prin ordonanţa nr. 22/II/5/2024 emisă la 27.02.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 27.02.2024, ora 10:35, până la data de 28.02.2024, ora 10:35.
S-a mai arătat că, prin încheierea din 27 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti (definitivă prin decizia nr. 194 din 05 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în dosarul nr. x/2024) a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, combinat cu art. 223 alin. (2) raportat la art. 202 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 11 zile, cu începere de la data de 27 februarie 2024, până la data de 08 martie 2024, când s-a acordat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare tradus în limba română.
La termenul de judecată din 08 martie 2024, mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania a fost ataşat în original şi tradus în limba română, astfel că, după comunicarea acestuia avocatului ales, persoana solicitată a fost audiată declarând că a luat cunoştinţă de conţinutul mandatului european de arestare emis împotriva sa şi că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Germania.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat că mandatul european de arestare nr. ER II Gs 1293/24 a fost emis de autoritatea judiciară din Germania-Judecătoria Munchen la data de 31 ianuarie 2024, depus în original şi tradus, în scopul efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate A. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene. De asemenea, mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârşirea a 7 infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), (2) şi 3 fraza 2 numărul 1, 22,23,25 alin. (2) din C. pen. din Germania.
S-a mai constatat că, sub aspectul situaţiei de fapt, în cuprinsul mandatului s-a arătat că, în perioada dintre data de 10 iunie 2022 şi data de 20 ianuarie 2023, aflată într-o asociere conştientă şi voită cu separat urmăriţii B., C. şi/sau D., învinuita a indus în eroare alţi participanţi la traficul rutier cu privire la o situaţie de urgenţă - în realitate inexistentă - în care se afirma în mod conştient mincinos, cum că rezervorul maşinii ar fi gol şi că nu ar dispune de mijloace financiare pentru a-l realimenta. Învinuita/învinuiţii i-a(u) asigurat pe toţi păgubiţii că sumele puse la dispoziţie de aceştia din urmă vor fi restituite. Păgubiţii au înmânat separat urmăriţilor bani în numerar şi/sau au achitat facturile pentru realimentare, încrezători fiind în restituirea promisă. După cum intenţionaseră de la bun început atât învinuita cât şi urmăriţii, nu a fost restituită nicio sumă de bani, astfel încât păgubiţii s-au ales fiecare cu pagube echivalente sumelor puse la dispoziţie învinuitei, respectiv separat urmăriţilor. Conform înţelegerii dintre învinuiţi valoarea obţinută astfel era destinată împărţirii între toţi participanţii la faptă. Învinuita a dobândit pe această cale suma de 210,00 € şi carburant în valoare totală de 112,05 €, prin urmare un avantaj patrimonial total în valoare de 322,05 €.
Intenţia învinuitei era ca prin fapta săvârşită în formă continuată să dobândească o sursă de venit nu doar trecătoare şi de un oarecare volum.
În următoarele cazuri învinuita a acţionat în complicitate voită şi conştientă cu concubinul său - separat urmăritul B., acesta fiind cel care aborda păgubiţii, învinuita aşteptând în autovehicul, uneori împreună cu copilul lor minor comun, pentru a crea impresia autenticităţii şi a urgenţei simulate, urmând să confirme situaţia în cazul în care păgubiţii ar fi pus întrebări cu privire la situaţia simulată de către separat urmăritul B. şi, în cazul unor divergenţe cu păgubiţii, ca să poată interveni în ajutorul concubinului său - după cum a fost cazul concret cu păgubiţii E. şi F..
Prin această metodă ei au obţinut suma în numerar de 160,00 € şi o alimentare în valoare de 71,93€, deci un avantaj patrimonial în sumă de 231,93 €. Contrar speranţei lor, păgubiţii E. şi G. nu le-au înmânat bani în numerar şi nici nu le-au plătit vreo alimentare.
• data faptei: 26 noiembrie 2022, momentul faptei: circa ora 13:15, locul faptei: Staţia de alimentare H.; paguba: 121,93 € (50,00 € bani în numerar, 71,93 € preţ alimentare); păgubitul: I.;
• data faptei: 03 decembrie 2022, momentul faptei: circa ora 14:00, locul faptei: Refugiu drumul federal 16, secţiunea 200 - km1.460 In 87672 Rosshaupten; paguba: 20.00 € (în numerar); păgubitul: J.;
• data faptei: 10 decembrie 2022, momentul faptei: circa ora 13:40, locul faptei: Drumul federal 299, secţiunea 2440 -km 2.600 tn 84144 Geisenhausen; paguba: 0€ păgubitul: K.;
• data faptei: 22 decembrie 2022, momentul faptei: circa ora 16:17, locul faptei: Staţia de alimentare Agip pe Lenggrieser Strasse 46 în 83646 Bad Tolz; paguba: 75,00 € (în numerar) păgubitul: L.;
• data faptei: 15 ianuarie 2023, momentul faptei: circa ora 16:30, locul faptei: Drumul federal 306, secţiunea 80 – km 0.170 în 83278 Traunstein; paguba: 15,00 € (în numerar) păgubitul: G.;
În afară de aceasta, s-a mai arătat că învinuita a acţionat la data de 10 iunie 2022, circa la ora 14:05 în dreptul staţiei de autobuz de pe Kirchgasse 7 în 79868 Feldberg în asociere voită şi conştientă cu separat urmăriţii B., C. şi D.. Cu această ocazie, conform înţelegerii prealabile între învinuiţi, separat urmăritul C. l-a abordat pe păgubitul F. şi l-a indus în eroare cu privire la o situaţie de urgenţă precum cea descrisă mai sus, motiv pentru care păgubitul a achitat factura de alimentare în valoare de 40,12 € şi i-a înmânat învinuitului în total 50,00 €. Separat urmăriţii şi învinuita au aşteptat - conform înţelegerii prealabile - în maşină, gestul urmărind să creeze impresia urgenţei şi a credibilităţii situaţiei de urgenţă simulate prin prezenţa lor, să confirme situaţia de urgenţă în cazul în care păgubiţii ar fi pus întrebări şi să intervină în ajutorul separat urmăritului în cazul unor eventuale conflicte.
Instanţa de fond a mai reţinut că infracţiunile ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară din Germania sunt sancţionate de dispoziţiile legii penale din Germania cu pedeapsa de 10 ani închisoare şi fac parte din lista celor menţionate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pct. 20, care dau loc la predare fără verificarea dublei incriminări, iar în C. pen. român acestea au corespondent în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen.
S-a mai constatat că nu s-a invocat şi nici nu s-a constatat vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., precum şi că aceasta a înţeles regula specialităţii, potrivit art. 117 din Legea nr. 302/2004, declarând că nu renunţă la aceasta şi solicită ca eventuala executare a pedepsei să fie făcută în ţara de origine, România.
Cu toate că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile din Germania, Curtea a reţinut că motivele medicale menţionate de persoana solicitată, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, nu reprezintă un impediment în continuarea procedurii în materie de cooperare internaţională.
Aşa fiind, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situaţia prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei încriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, motiv pentru care a apreciat ca fiind întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare între statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestaţie persoana solicitată A., solicitând respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său de autorităţile judiciare din Germania, sens în care a arătat că este cetăţean român, cu domiciliul în România, are 53 de ani şi refuză să fie predată autorităţilor din Germania întrucât nu are antecedente penale şi grave probleme de sănătate, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond. Totodată, a arătat că a manifestat un bun comportament în faţa autorităţilor judiciare române, a recunoscut învinuirile şi este de acord să plătească prejudiciul, urmând a fi ajutată, în acest sens, de copii săi care au locuri de muncă stabile în străinătate. În plus, a solicitat a fi avut în vedere înscrisul transmis la dosar de avocatul său din Germania, în care se menţionează că infracţiunea de care este acuzată este una minoră, astfel că procedura se poate desfăşura şi în absenţa persoanei solicitate.
Totodată, a solicitat revocarea măsurii arestării provizorii şi punerea, de îndată, în libertate, precizând că, în situaţia în care va fi condamnată la o pedeapsă cu executare, nu este de acord să o execute în Germania.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Pe de altă parte, se observă că situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare nr. ER II Gs 1293/24 din data de 31 ianuarie 2024, că acesta a fost emis de Judecătoria Munchen în baza unui mandat naţional de arestare al aceleiaşi instanţe întocmit la 18 ianuarie 2024 în dosarul nr. x II Gs 678/24, în vederea efectuării de cercetări faţă de cetăţeanul român A. sub aspectul săvârşirii a 7 infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), (2) şi 3 fraza 2 numărul 1, 22,23,25 alin. (2) din C. pen. din Germania, fapte care au fost descrise pe larg în cuprinsul respectivului mandat.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, se observă că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol. De altfel, faptele imputate sunt incriminate şi de legea penală română în art. 244 C. pen., fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii.
Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 27 februarie 2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, precizând că are o stare de sănătate precară şi că intenţionează să achite prejudiciul, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii şi necontestându-şi identitatea .
Deopotrivă, se observă că, în speţă, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeaşi acuzaţie în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Astfel, se constată că lipsa consimţământului la predare nu se regăseşte printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege, aceeaşi fiind situaţia şi în ceea ce priveşte starea de sănătate invocată de contestatoare.
În plus, se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, aşa încât prin punerea în executare a respectivului mandat prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana solicitată nu este afectată. De altfel, prin predarea către autorităţile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, persoana solicitată are posibilitatea să susţină personal în faţa acestora faptul că intenţionează să achite prejudiciul şi să solicite lăsarea sa în libertate, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În fine, raportându-se la dispoziţiile art. 104 alin. (6) – (11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 31 ianuarie 2024 de către autorităţile judiciare din Germania, Judecătoria Munchen, în dosarul nr. x II Gs 1293/24 (42 Js 4600/23 Procuratura Munchen), cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 08 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., întrucât se află în culpă procesuală, contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 1098 RON, stabilit conform dispoziţiilor art. 8 lit. b) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R., va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 08 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2024.