Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2024
Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 998 din data de 7.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017 şi în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin decizia penală nr. 998 din data de 7 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2017, printre altele, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.OT. Serviciul Teritorial Bacău şi apelanţii inculpaţi B., C. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 142/D/27.04.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2017. S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, sub aspectul laturii penale faţă de inculpaţii B. şi C., greşita reţinere a prevederilor art. 35 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 faţă de inculpata D., omisiunea reţinerii prevederilor art. 35 C. pen. faţă de inculpatul A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:
Printre altele, s-au reţinut prevederile art. 35 C. pen. faţă de inculpatul A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Totodată, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse,ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii inculpaţi A., E. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 142/D/27.04.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2017.
Împotriva deciziei penale nr. 998 din data de 7 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2017, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..
Contestatorul A. a invocat faptul că nu se face vinovat de săvârşirea faptei, fiind condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o.
Analizând condiţiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 431 din C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea nu sunt întrunite, pentru cazurile de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a), e) f şi i din C. proc. pen., cererea fiind formulată după trecerea termenului înăuntrul căruia să poată fi formulată calea de atac în cea ce priveşte motivele invocate, conform art. 426 alin. (1) lit. a), e) f din C. proc. pen., iar în raport de motivele pe care se sprijină contestaţia, nu se regăsesc în dosarul cauzei dovezile invocate în ce priveşte temeiul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. i) din C. proc. pen.
S-a reţinut că, în ceea ce priveşte motivele prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. a), e) f şi i din C. proc. pen., contestatorul nu se află în această situaţie, întrucât, din actele dosarului, nu rezultă vreuna din ipotezele prevăzute în textele de lege mai sus menţionate. De asemenea, la dosarul cauzei nu se regăsesc probele pe care se susţine prezenta contestaţie în anulare, contestatorul fiind de fapt nemulţumit de soluţia de condamnare dată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de control judiciar.
Examinând dosarul cauzei, s-a observat că cererea contestatorului nu a fost făcută în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen.. Astfel, conform înscrisului de la dosarul Tribunalului Bacău prin care s-a soluţionat executarea MEA, persoana contestatoare A. a aflat cel mai târziu despre pronunţarea deciziei instanţei de apel contestate la data de 27.06.2022, (când a fost încarcerat în Penitenciarul Bacău pentru executarea pedepsei aplicate prin s.p. nr. 142/D din data de 27.04.2018 a Tribunalului Bacău, definitivă prin 998 din 7.09.2018 a Curţii de Apel Bacău), moment de la care termenul de 30 zile prevăzut de art. 428 din C. proc. pen. a început să curgă. În consecinţă, în raport de momentul de început al termenului prevăzut de art. 428 din C. proc. pen. şi de data formulării cererii de contestaţie în anulare în cauză, 6.06.2023, cererea apare ca tardivă.
În consecinţă, deşi contestatorul a invocat în fapt cazul prev. de art. 426 lit. a), e), f) C. proc. pen., acesta nu a introdus cererea în termenul legal şi nici a făcut dovada celor pretinse, motiv pentru care contestaţia s-a respins, ca inadmisibilă în principiu.
În ceea ce priveşte motivul de contestaţie prevăzut la art. 426 lit. i) din C. proc. pen., s-a observat că acesta nu estre incident în cauză, neexistând două hotărâri definitive pronunţate cu privire la aceeaşi faptă.
Având în vedere că temeiurile de drept invocate de contestator nu sunt incidente în cauză şi nici alte temeiuri prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. nu sunt aplicabile acesteia, iar cererea nu cuprinde dovezile pe care aceasta se întemeiază, s-a constatat că este inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată şi în temeiul art. 431 alin. (1) din C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023 a formulat contestaţie condamnatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 28 decembrie 2023, sub nr. x/2023, fiind stabilit termen aleatoriu la data de 30 ianuarie 2024.
La termenul de judecată din 30 ianuarie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere prevederile art. 432 alin. (4) teza finală din C. proc. pen.
Analizând admisibilitatea contestaţiei formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În cauză, se reţine că a fost declarată prezenta contestaţie împotriva deciziei penale nr. 940 din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în etapa admisibilităţii în principiu a căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, hotărâre care este definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 5 din 04 martie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015) s-a statuat în sensul că (...) hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.
Or, prin decizia contestată în cauză s-a examinat exclusiv admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare promovate de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 998 din data de 7.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2017, astfel că, împotriva deciziei penale nr. 940 din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, contestatorului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Se constată, aşadar, că în cauză condamnatul a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel. Exercitarea contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, încălcă coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Ca atare, constatând că a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 940 din data de 21 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2024.