Şedinţa publică din data de 09 ianuarie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 05 septembrie 2023, sub nr. x/2023 petentul condamnat A. a solicitat "contopirea mandatelor nr. x/1P/2023 şi nr. 8/P2/2023 emise de Curtea de Apel Constanţa".
Prin sentinţa penală nr. 1462 din 28 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. x/2023, a fost excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu. A fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect alte modificări ale pedepsei – contopire pedeapsă privind pe condamnatul A., în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
În acest sens, Judecătoria Medgidia a reţinut că, din actele şi lucrările dosarului, a rezultat împrejurarea că petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Constanţa Poarta Albă, se află în executarea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 14/P/01.02.2023 a Curţii de Apel Constanţa, în baza căreia au fost emise mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 8/2P/26.05.2023 şi 8/1P/26.05.2023.
Raportându-se la dispoziţiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria Medgidia a apreciat că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Constanţa, care este instanţa de executare a hotărârii petentului şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al petentului condamnat, respectiv Penitenciarul Poarta Albă.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar la Curtea de Apel Constanţa, care, prin sentinţa penală nr. 146/P din 19 decembrie 2023, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Medgidia. Totodată, conform art. 51 alin. (1), (2) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 14/P din 01 februarie 2023 a Curţii de Apel Constanţa s-au recunoscut şi s-a dispus executarea in România a pedepselor de 1 an închisoare şi 8 luni închisoare, într-un penitenciar din România, aplicate condamnatului A. de către Tribunalul Varna, prin sentinţa penală nr. 471/19.07.2022, prin care a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în dosarul nr. x/2022 şi prin sentinţa penală nr. 660/31.07.2019 a Tribunalului Raional Plovdiv în dosarul penal cu caracter general nr. x/2019 şi sentinţa penală (protocolul) nr. 3472/23.08.2022 a Tribunalului Varna în dosarul penal cu caracter general nr. x/2022. S-a computat din durata pedepsei închisorii de 8 luni pronunţată de autorităţile bulgare în dosarul penal x/2022, perioada executată de la 17.07.2022 la 19.09.2022 (64 de zile) şi din durata pedepsei de 1 an, pronunţată în dosarul penal x/2019, perioada executată de la 04.05.2019 la 31.07.2019 şi în continuare la zi.
Examinând conţinutul cererii formulate de condamnatul A., precum şi precizările acestuia din şedinţa de judecată din data de 19 decembrie 2023, Curtea a constatat că acesta solicită contopirea a două pedepse, sens în care a menţionat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 8/2P/26.05.2023 şi 8/1P/26.05.2023 emise în baza sentinţei penale nr. 14/P/01.02.2023 a Curţii de Apel Constanţa, în dosarul penal nr. x/2023
Raportându-se la dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reţinut că, potrivit acestui text de lege, curţile de apel au competenţă materială exclusivă în soluţionarea cererilor de recunoaştere a hotărârilor de condamnare pronunţate în străinătate, însă cererile ulterioare vizând executarea sunt în competenţa instanţei de executare.
Totodată, a constatat că prezenta cerere de contopire formulată de condamnat ulterior recunoaşterii hotărârilor penale străine se soluţionează în baza prevederilor art. 585 C. proc. pen., determinând, astfel, incidenţa dispoziţiilor art. 585 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la competenţa instanţei, în conformitate cu care instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanţa competentă să judece contopirea este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.
În speţă, Curtea a constatat că nu este incidentă ipoteza reglementată de prevederile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2002, pentru că petentul nu şi-a întemeiat cererea pe aceste dispoziţii şi nu solicită, ulterior transferării, recunoaşterea unei deduceri de pedeapsă recunoscută de autorităţile bulgare şi nici deducerea acesteia din pedeapsa pe care o execută pe teritoriul României. Pe de altă parte, s-a arătat că prezenta cerere nu poate fi calificată raportat la prevederile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.
De asemenea, a reţinut că, din sentinţa penală nr. 14/P din 01 februarie 2023 a Curţii de Apel Constanţa, în dosarul penal nr. x/2023, rezultă că infracţiunile recunoscute sunt infracţiuni de furt, care intră în competenţa de primă instanţă a judecătoriei. Totodată, a constatat că la momentul formulării cererii ce face obiectul dosarului nr. x/2023 a Judecătoriei Medgidia-02.09.2023 condamnatul A. se afla în Penitenciarul Poarta Albă, împrejurare faţă de care, Curtea a reţinut că Judecătoria Medgidia este instanţa corespunzătoare instanţei de executare.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Medgidia este instanţa competentă să soluţioneze cauza referitoare la condamnatul A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.
Astfel, verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat contopirea pedepselor în a căror executare se află în baza mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 8/1P din 26 mai 2023 şi nr. 8/2P din 26 mai 2023.
Se mai observă că aceste mandate de executare a pedepsei închisorii au fost emise în baza sentinţei penale nr. 14/P din 01 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, hotărâre prin care s-au recunoscut şi s-a dispus executarea, într-un penitenciar din România, a pedepselor de 1 an închisoare şi 8 luni închisoare aplicate condamnatului A., pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt, în formă continuată, de către Tribunalul Varna, prin sentinţa penală nr. 471/19.07.2022, din dosarul nr. x/2022, Tribunalul Raional Plovdiv prin sentinţa penală nr. 660/31.07.2019 din dosarul penal cu caracter general nr. 4723/2019 şi prin sentinţa penală (protocolul) nr. 3472/23.08.2022 a Tribunalului Varna în dosarul penal cu caracter general nr. x/2022. Prin aceeaşi hotărâre, s-a computat din durata pedepsei închisorii de 8 luni pronunţată de autorităţile bulgare în dosarul penal x/2022, perioada executată de la 17.07.2022 la 19.09.2022 (64 de zile) şi din durata pedepsei de 1 an, pronunţată în dosarul penal nr. x/2019, perioada executată de la 04.05.2019 la 31.07.2019 şi în continuare la zi.
Aşadar, faţă de conţinutul cererii condamnatului, având ca obiect contopirea unor pedepse, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 585 C. proc. pen., care, în alin. (2), stipulează că instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Chiar dacă cererea cu care a fost învestită instanţa se referă la mandate de executare a pedepsei închisorii emise în baza unei hotărâri prin care au fost recunoscute pedepse aplicate în străinătate, Înalta Curte apreciază că, în speţă, competenţa nu aparţine instanţei care a pronunţat această hotărâre, respectiv Curtea de Apel Constanţa, având în vedere că dispoziţiile art. 165 şi urm. din Legea nr. 302/2004, stabilesc competenţa în favoarea curţii de apel în cazuri expres determinate, respectiv în procedura de recunoaştere şi punere în executare în România a unei hotărâri pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar nu şi în etapa de executare a hotărârii, care, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, este guvernată de dispoziţiile din C. proc. pen.
În plus, în speţă, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, întrucât statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.
Prin urmare, având în vedere considerentele de mai sus, se reţine că, în cazul în care, în temeiul Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unei hotărâri penale străine şi transferarea condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanţa competentă să judece contopirea este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.
Cum, potrivit art. 35 C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanţă infracţiunile de furt (faptele pentru care a fost condamnat A. de instanţele bulgare), iar la data formulării cererii de contopire (02 septembrie 2023) condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, având în vedere şi aspectele statuate prin decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii), competenţa de soluţionare a solicitării acestuia revine Judecătoriei Medgidia, care a şi fost sesizată iniţial, iar nu Curţii de Apel Constanţa, neavând relevanţă sub acest aspect împrejurarea că, ulterior, condamnatul a fost eliberat la termen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Medgidia, instanţă căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 ianuarie 2024.