Şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2024
Deliberând asupra recursului declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală din C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 1579/A din 09 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1579/A din 09 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2021, printre altele, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul inculpat A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen.
Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie (claritatea normei penale), art. 21 alin. (3) din Constituţie (dreptul la un proces echitabil) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie (dreptul la apărare) formulată de inculpatul A., s-au reţinut următoarele:
S-a arătat, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti (Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II a Penală), la cererea uneia dintre părţi, respectiv inculpatul A..
S-a constatat că, în speţă, condiţia de admisibilitate constând în necesitatea ca obiectul controlului de constituţionalitate să fie numai legile sau ordonanţele Guvernului sau dispoziţii din legi sau ordonanţe în vigoare, este îndeplinită, câtă vreme textele de lege nu au fost abrogate expres şi nici implicit până la data sesizării Curţii Constituţionale.
De asemenea, s-a reţinut că art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen. au legătură cu soluţionarea cauzei, aşa cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece decizia Curţii Constituţionale, dacă ar fi una de admitere, este de natură a produce un efect concret asupra încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul emis în data de 22 aprilie 2021 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2021. Interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii testelor de lege criticate, este dovedit, câtă vreme inculpatul ar putea solicita schimbarea de încadrare juridică în furt prevăzut de art. 228 alin. (1) C. pen.
S-a apreciat că în cauza de faţă nu sunt incidente astfel de cauze de inadmisibilitate din moment ce nu au mai existat decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., şi nici reiterarea excepţiilor în acelaşi dosar, de către aceeaşi parte. Instanţa de contencios constituţional a mai fost sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate vizând art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., fără a fi fost constatată neconstituţionalitatea acestor dispoziţii. Astfel de decizii nu intră în autoritate de lucru judecat, astfel că pot fi reiterate în faţa Curţii Constituţionale excepţii vizând aceleaşi texte din lege.
În final, Curtea a reţinut că inculpatul a indicat mai multe texte din Constituţie care ar fi fost încălcate prin reglementarea art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen.. S-a apreciat că dispoziţiile contravin prevederilor cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţie (claritatea normei penale), art. 21 alin. (3) din Constituţie (dreptul la un proces echitabil) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie (dreptul la apărare). Cu toate acestea, Curtea a reţinut că inculpatul autor al excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se limitează la a face aprecieri referitoare la faptul că legiuitorul trebuia să clarifice anumite aspecte sau la faptul că anumite situaţii nu pot intra sub incidenţa dispoziţiilor criticate. Astfel, Curtea a observat că susţinerea potrivit căreia termenii "în timpul nopţii" sau "prin violarea de sediu profesional" sunt neclari, fără a arăta în concret prin raportare la circumstanţele specifice speţei deduse judecăţii aspectele ce determină lipsa de claritate a acestor texte de lege, nu este suficientă pentru a declanşa un control de constituţionalitate.
Curtea a observat că, în realitate, inculpatul solicită pronunţarea unei decizii de către instanţa de contencios constituţional prin care să fie sancţionată una dintre interpretările pe care instanţele judecătoreşti o oferă textelor de lege criticate. S-a apreciat că se pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind inadmisibilă. Interpretarea legilor este operaţiunea raţională, indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare, iar, în procesul de soluţionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaţiune este realizată de instanţele judecătoreşti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative.
În acest context, faptul că, în practică, unele instanţe judecătoreşti interpretează, în mod izolat, că nu se poate reţine agravanta "în timpul nopţii" dacă fapta de furt a fost săvârşită în spaţii intens iluminate, sau că inculpatul apreciază că sintagma "sediu profesional" nu se aplică societăţilor comerciale, şi pe această bază factuală se solicită sesizarea Curţii Constituţionale pentru pronunţarea unei decizii, s-a constatat că nu relevă decât o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, care poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul inculpat A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală din C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 1579/A din 09 noiembrie 2023, a declarat recurs petentul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 22 noiembrie 2023, sub dosar nr. x/2021, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 30 ianuarie 2024.
La termenul de judecată din 30 ianuarie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii recursului formulat, având în vedere data declarării recursului, respectiv 13 noiembrie 2023.
Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu de către procuror, raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este tardiv.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că, în cuprinsul său, nu se socoteşte ora la care începe să curgă şi nici ora la care se împlineşte şi peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivităţii acestuia.
În raport cu aceste dispoziţii, având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în dosarul nr. x/2021 a fost pronunţată la data de 09 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţie prin mijlocirea grefei, termenul de 48 de ore, în care se putea declara recurs, s-a împlinit la data de 12 noiembrie 2023.
Aşadar, raportat la dispoziţiile legale anterior enunţate şi având în vedere data pronunţării deciziei recurate, Înalta Curte constată că la data la care acesta a declarat recurs, respectiv la 13 noiembrie 2023, expirase termenul în care se putea ataca dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Înalta Curte notează că, în lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei instanţei penale de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., dispoziţii procesual penale cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte, în virtutea art. 24 din Legea nr. 255/2013. Conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.: "(1) La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte".
Or, calea de atac formulată de petentul A., prin e-mail, la data de 13 noiembrie 2023, a fost exercitată după expirarea termenului legal întrucât, deşi termenul pe ore se calculează pe unităţi libere de timp, se constată că, faţă de data pronunţării soluţiei recurate, termenul în interiorul căruia petentul avea posibilitatea de a declara calea de atac s-a împlinit la data de 12 noiembrie 2023.
Deopotrivă, se constată că data împlinirii termenului procedural prevăzut de lege a căzut într-o zi nelucrătoare, însă astfel cum s-a arătat, termenele pe ore nu se prorogă, neexistând o dispoziţie legală în acest sens.
În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
În consecinţă, recursul declarat de petent, la data de 13 noiembrie 2023, a fost exercitat după expirarea termenului legal, întrucât termenul în interiorul căruia petentul avea posibilitatea de a declara calea de atac.
Prin urmare, cum excepţia tardivităţii constituie o excepţie peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a recursului formulat de şi cum excepţia tardivităţii constituie o excepţie peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a recursului formulat de petent, astfel că, nu se va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală din C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 1579/A din 09 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul petent, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 229 alin. (2) lit. b) teza finală din C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 1579/A din 09 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II a penală, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul petent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2024.