Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 963 din data de 17.08.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este legea în vigoare în perioada 12.10.2012 - 01.02.2014 (C. pen. din 1969 şi Legea nr. 656/2002).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), faptă prevăzută de art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., corespunzătoare pct. II.1.1 din rechizitoriu, întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., corespunzătoare pct. II.1.2 din rechizitoriu, întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la spălarea de bani, faptă prevăzută de art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi art. 5 din C. pen., corespunzătoare pct. II.1.2 din rechizitoriu, întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 raportat la art. 289 din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., corespunzătoare pct. II.1.2 din rechizitoriu, întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (2 acte materiale), faptă prevăzută de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 raportat la art. 289 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, corespunzătoare pct. II.2.2-II.2.3 din rechizitoriu, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (11 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2- II.2.3, II.2.5-II.2.13 din rechizitoriu).

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. a interzis inculpatului A., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la spălarea banilor în formă continuată (2 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2 – II.2.3 din rechizitoriu).

A constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă sunt concurente între ele, precum şi cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 166/28.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 300/14.07.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la pedeapsa principală de 5 ani şi 10 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (corespunzătoare drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969) pe o perioadă de 5 ani.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală menţionată şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. a contopit pedepsele de 5 ani închisoare şi 2 ani şi 10 luni închisoare, astfel cum au fost descontopite, cu pedepsele de 6 ani şi 4 ani stabilite prin sentinţă şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, ce se va executa în regim de detenţie.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. a interzis inculpatului A., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a), art. 35 alin. (3), art. 36 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (3), art. 88 din C. pen. din 1969 raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, durata reţinerii de la 20.12.2011 la 21.12.2011, durata arestării preventive de la 23.12.2011 la 15.01.2013 şi perioada de detenţie executată din pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare, de la 15.07.2016 la 17.12.2018 (dosar nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti), precum şi durata reţinerii de la 14.06.2016-15.06.2016 şi durata arestării preventive de la 16.06.2016 la 15.07.2016 (dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală).

În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969 a dedus durata deja executată din pedeapsa complementară aplicată, de la data de 17.12.2018 la zi.

În baza art. 254 alin. (3) din C. pen. din 1969 a dispus confiscarea de la inculpatul A. a următoarelor sume de bani reprezentând obiectul infracţiunii de luare de mită în formă continuată, corespunzătoare pct. II.2.2- II.2.3, II.2.5-II.2.13 din rechizitoriu: 106.318 RON, 102.500 RON, 90.000 RON, 50.000 euro, 400.000 RON, 27.000 euro, 857.840 RON, 107.230 RON, 401.883 RON, 15.000 RON, 5.063 RON, 50.000 euro, 98.044,40 RON (sumele exprimate în euro la cursul BNR de la data pronunţării hotărârii).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului şi a inscripţiei ipotecare, asupra următoarelor imobile aparţinând inculpatului A.:

- teren în suprafaţă de 9332 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziţionat în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x din 30.03.2009 la B.N.P. B. - valoarea din contract a imobilului a fost de 254.904 RON (60.000 euro);

- teren în suprafaţă de 1834 mp şi construcţie de 59 mp, situate în com. Jilava, str. x, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziţionat în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x din 17.07.2008 la B.N.P. B. - valoarea din contract a imobilului a fost de 141.000 RON

A constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului C. este legea în vigoare la data soluţionării cauzei (C. pen. actual şi Legea nr. 129/2019).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, faptă prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., (2 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2-II.2.3 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art. 48 raportat la art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată (2 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2- II.2.3 din rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (3) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată (2 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2 – II.2.3 din rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (3) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

A constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă sunt concurente între ele, precum şi cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 251/16.04.2019 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1369/18.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, respectiv cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 367/06.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 748/25.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 251/16.04.2019 pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1369/18.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 367/06.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 748/25.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen., art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. a contopit pedepsele principale stabilite în cauză de 4 ani închisoare, 4 ani închisoare cu pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (2) şi alin. (3) lit. a) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, ce va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b), de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 40 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului durata reţinerii de la 14.06.2016-15.06.2016 şi durata arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 16.06.2016 la 20.12.2016 (dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală).

În baza art. 45 alin. (4) din C. pen. a scăzut partea din pedeapsa complementară executată de inculpatul C. de la data de 18.10.2019 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului şi a inscripţiei ipotecare, asupra următorului imobil aparţinând inculpatului C.: teren în suprafaţă de 450 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziţionat în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x din 14.02.2008 la B.N.P. B. – preţul menţionat în contract este de 25.000 RON;

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a desfiinţat măsura asigurătorie a sechestrului asigurător instituită asupra următoarelor imobile aparţinând inculpatului C.: teren în suprafaţă de 5000 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziţionat în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x din 04.12.2009 la B.N.P. B. - preţul menţionat în contract este de 90.818 RON; teren în suprafaţă de 69159 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziţionat în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. x din 16.04.2010 la B.N.P. D., preţul menţionat în contract este de 1.431.487,57 RON (345.795 euro), la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- contract de vânzare-cumpărare între E. prin mandatar F. şi G., H. din data de 04.08.2010, încheiere de autentificare x la B. şi I..;

- contract de vânzare-cumpărare între G., H. şi C. din data de 12.08.2011, încheiere de autentificare x la BNP D..;

- contract de vânzare-cumpărare între J., K., prin mandatar F. şi L. din data de 23.03.2010, încheiere de autentificare x la B. şi I..;

- contract de vânzare-cumpărare între L. şi C. din data de 03.06.2010, încheiere de autentificare x la BNP D.. .

Prin decizia penală nr. 935/A din data de 08.05.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii C. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 963 din data de 17.08.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia penală, în dosarul nr. x/2017.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:

S-au descontopit pedepsele rezultante şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

Cu privire la inculpatul A. s-a făcut aplicarea art. 5 din C. pen. şi în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. (2 acte materiale corespunzătoare pct. II.1.1 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 din C. pen. (corespunzătoare pct. II.1.2 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la spălare de bani, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (corespunzătoare pct. II.1.2 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen. (corespunzătoare pct. II.1.2 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.1 - II.2.13 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 – II.2.4 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 – II.2.4 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 321 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Conform art. 289 alin. (3) din C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumelor de bani care au făcut obiectul infracţiunilor de luare de mită, respectiv: 100.000 euro (pct. II.1.1), 65.000 euro (pct. II.1.2), 200.000 euro (pct. II.2.1), 106.318 RON (pct. II.2.2), 102.500 RON (pct. II.2.3), 345.795 euro (pct. II.2.4), 90.000 RON, (pct. II.2.5), 50.000 euro (pct. II.2.6), 400.000 RON, 27.000 euro (pct. II.2.7), 857.840 RON, 107.230 RON, (pct. II.2.8), 401.883 RON (pct. II.2.9), 15.000 RON (pct. II.2.10), 5.063 RON (pct. II.2.11), 50.000 euro (pct. II.2.12) şi 98.044,40 RON (pct. II.2.13) - sumele exprimate în euro vor fi confiscate în echivalentul în RON, la cursul BNR la data punerii în executare a măsurii confiscării.

Conform art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. s-au menţinut măsurile asigurătorii asupra bunurilor mobile, conturilor bancare, măsura sechestrului şi a inscripţiei ipotecare dispuse prin ordonanţa nr. 44/P/2013 din data de 06.03.2017 .

Conform art. 404 alin. (4) lit. g) raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- contract de vânzare-cumpărare între E. prin mandatar F. şi G., H. din data de 04.08.2010, încheiere de autentificare x la B. şi I..;

- contract de vânzare-cumpărare între G., H. şi C. din data de 12.08.2011, încheiere de autentificare x la BNP D..;

- contract de vânzare-cumpărare între J., K., prin mandatar F. şi L. din data de 23.03.2010, încheiere de autentificare x la B. şi I..;

- contract de vânzare-cumpărare între L. şi C. din data de 03.06.2010, încheiere de autentificare x la BNP D..;

- contract de vânzare-cumpărare între F. şi C. din data de 16.04.2010, încheiere de autentificare x la BNP D.. .

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 935/A din data de 08 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs în casaţie la data de 23.05.2023 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, admiterea recursului în casaţie şi casarea deciziei atacate, întrucât în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpaţilor A. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. (2 acte materiale corespunzătoare pct. II.1.1. din rechizitoriu); luare de mită, prevăzută de art. 289 din C. pen. (corespunzătoare pct. II.1.2 din rechizitoriu); instigare la spălare de bani, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (corespunzătoare pct. II.1.2 din rechizitoriu); luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (13 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.1 - II.2.13 din rechizitoriu); instigare la spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu) şi C. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 289 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 - H.2.4 din rechizitoriu); spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 -II.2.4 din rechizitoriu), apreciindu-se ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022 prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripţiei răspunderii penale Curtea Constituţională a României a pronunţat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii.

Parchetul a arătat că, în cazul normelor privitoare la prescripţie, principiul aplicării legii penale mai favorabile poate fi pus în balans cu cerinţele echităţii substanţiale şi că CEDO, cu privire la aplicarea art. 7 din Convenţie, distinge între normele privind prescripţia şi cele care definesc infracţiunile şi pedepsele care le sancţionează, iar CJUE consideră că neutralizarea efectului temporal al întreruperii termenului de prescripţie poate crea un risc sistemic de impunitate în cauzele privind fraude grave aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene şi în acest caz, instanţa interna trebuie să lase neaplicată legea internă privind reducerea termenului prescripţiei speciale, cu excepţia cazului în care neaplicarea legii interne mai favorabile determină o încălcare a principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislaţii care impune condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii. În opinia parchetului, faptul că legiuitorul naţional prelungeşte un termen de prescripţie cu aplicare imediată, inclusiv unor fapte imputate care nu sunt încă prescrise, nu aduce, în principiu, atingere principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, făcând trimitere la deciziile din cauzele C-105/14 (Taricco I) şi C-42/17 (Taricco II).

Parchetul a susţinut că orice act de procedură întocmit în intervalul de timp situat până la data de 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018) a produs efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Astfel, a precizat că în cauză au fost îndeplinite numeroase acte de întrerupere a cursului termenului general de prescripţie.

În opinia parchetului, consecinţa Deciziei nr. 358/2022 a CCR şi a Deciziei nr. 67/2022 a ICCJ ar fi riscul sistemic de impunitate, nu doar pentru infracţiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene şi de corupţie, ci a tuturor infracţiunilor cu excepţia celor imprescriptibile, înlăturarea termenul special de prescripţie nereprezentând voinţa legiuitorului. A menţionat că această cauză are legătură cu dreptul Uniunii Europene, în acest sens făcând trimitere la cauza Euro Box Promotion şi alţii (C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 si C-840/19), paragraful 188 şi 169 şi, prin urmare, este necesară aplicarea dreptului Uniunii Europene şi aplicarea legislaţiei naţionale privind prescripţia răspunderii penale în acord cu normele acestuia. Referindu-se la Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa (6/64, EU:C:1964:66, p. 1158-1160), unde Curtea a stabilit principiul supremaţiei dreptului comunitar, prin prisma jurisprudenţei CJUE (Cauzele Tarico I şi II şi Euro Box Promotion) şi având în vedere Ordonanţa dispusă de Curte ca urmare a numeroaselor sesizări cu obiect asemănător (referitor la întrebările dacă neaplicarea Deciziilor CCR ar fi conformă dreptului comunitar şi dacă lăsarea neaplicată a prevederilor naţionale în materie de complete aduce atingere art. 49 paragraful 1 teza ultimă din Carta drepturilor fundamentale) - pentru evitarea riscului sistemic de impunitate este necesară aplicarea legislaţiei naţionale privind prescripţia specială a răspunderii penale, făcându-se abstracţie de interpretarea dată prin Decizia nr. 358/2022.

Prin concluziile scrise formulate, intimatul C. a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului în casaţie, iar, în situaţia constatării admisibilităţii acestuia, respingerea ca nefondat. A arătat că, în opinia sa, raportat la motivele invocate, de fapt s-a formulat un apel la apel, cale de atac inadmisibilă, întrucât sunt aduse în discuţie aceleaşi aspecte ce au făcut obiectul concluziilor procurorului la momentul soluţionării pe fond a apelurilor declarate în cauză, iar aplicarea sau neaplicarea de către instanţa de apel a unei decizii a Curţii Constituţionale, riscul sistemic de impunitate sau neconformitatea deciziilor Curţii Constituţionale cu dreptul Uniunii Europene nu reprezintă cazuri în care se poate face recurs în casaţie.

Pe fond, a arătat că, având în vedere Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 pronunţate de Curtea Constituţională, precum şi Decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în mod corect s-a constatat că termenele generale de prescripţie a răspunderii penale în prezenta cauza pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată au început să curgă, conform art. 154 alin. (2) din C. pen.: în cazul infracţiunilor de luare de mită la datele de 12.11.2008 (corespunzător pct. II.1.1 din rechizitoriu), 21.04.2010 (corespunzător pct. II.1.2 din rechizitoriu) şi luna noiembrie 2011 (corespunzător pct. II.2.1 - pct. II.2.13 din rechizitoriu) şi s-au împlinit la datele de 11.11.2016, 20.04.2018 respectiv în luna noiembrie 2019, la datele de 21.04.2010 (corespunzător pct. II.1.2 din rechizitoriu) şi 04.08.2010 (corespunzător pct. II.2.2-pct. II.2.4 din rechizitoriu); în cazul infracţiunilor de spălare de bani şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals material s-au împlinit la datele de 20.04.2015 şi la 03.08.2015 în cazul infracţiunilor de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals material şi la datele de 20.04.2018 şi 03.08.2018 în cazul infracţiunilor de spălare de bani.

Prin concluziile scrise formulate, intimatul A. a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului în casaţie, iar, în situaţia constatării admisibilităţii acestuia, respingerea ca nefondat. A arătat că, motivul de casare invocat priveşte greşita încetare a procesului penal pentru ipoteza unui calcul greşit efectuat de instanţa de apel, însă parchetul a formulat un apel la apel, cale de atac inadmisibilă, iar aplicarea sau neaplicarea de către instanţa de apel a unei decizii a Curţii Constituţionale, riscul sistemic de impunitate sau neconformitatea deciziilor Curţii Constituţionale cu dreptul Uniunii Europene nu reprezintă cazuri în care se poate face recurs în casaţie.

Pe fond, a arătat că, având în vedere Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 pronunţate de Curtea Constituţională, Decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, termenele generale de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. şi C., au început să curgă, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., în cazul infracţiunilor de luare de mită la datele de 12.11.2008 (corespunzător pct. II.1.1 din rechizitoriu), 21.04.2010 (corespunzător pct. II.1.2 din rechizitoriu) şi luna noiembrie 2011 (corespunzător pct. II.2.1 - pct. II.2.13 din rechizitoriu) şi s-au împlinit la datele de 11.11.2016, 20.04.2018, respectiv în luna noiembrie 2019, la datele de 21.04.2010 (corespunzător pct. II.1.2 din rechizitoriu) şi 04.08.2010 (corespunzător pct. II.2.2 - pct. II.2.4 din rechizitoriu) în cazul infracţiunilor de spălare de bani şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals material şi s-au împlinit la datele de 20.04.2015 şi 03.08. 2015.

În acest context intimatul a considerat că nu se ridică o problemă de interpretare a legislaţiei UE, ci o problemă de aplicare a deciziilor CCR, astfel cum au fost interpretate prin Decizia privind dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 67 din data de 25 octombrie 2022. Considerentul recurentei, în sensul că ar fi trebuit să fie lăsată neaplicată o dispoziţie presupus contrară dreptului Uniunii, este nefondat şi superficial în opinia intimatului, deoarece în materiile infracţiunilor judecate în dosar nu există nicio reglementare naţională contrară dreptului Uniunii.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

În cauza de faţă, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", caz de casare ce este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar şi cu regulile de drept aplicabile la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie.

Înalta Curte reţine că situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., în raport de denunţătorul F., este următoarea:

- în calitatea sa de primar al comunei Jilava, în exercitarea atribuţiilor sale ce implicau emiterea de adrese sau alte acte administrative, cu consecinţe directe în domeniul imobiliar, primarul fiind implicit şi preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Jilava, inculpatul A. şi-a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, invocând inclusiv posibilitatea blocării activităţii antreprenoriale derulate de denunţător, astfel că a pretins şi primit de la denunţător cu titlu de mită, un teren în suprafaţă de 5.000 mp, cu valoarea declarată de 106.318 RON, amplasat în tarlaua x, parcela x, din com. Jilava, remiterea fiind disimulată prin intermediul unei tranzacţii notariale la data 04.08.2010, când are loc vânzarea fictivă - preţul nu a fost plătit -, a suprafeţei de 5.000 mp, tarlaua x, parcela x, din com. Jilava, de la E., prin mandatar F. (cel care achitase anterior contravaloarea terenului către proprietarul E.) către martorul G., iar acesta din urmă, la solicitarea primarului, a remis tot printr-un contract fictiv - preţul nefiind plătit -, respectivul imobil către complicele său, inculpatul C., om de afaceri a cărui firmă derula afaceri cu Primăria Jilava;

- în calitatea sa de primar al comunei Jilava, în exercitarea atribuţiilor sale ce implicau emiterea de adrese sau alte acte administrative, cu consecinţe directe în domeniul imobiliar, primarul fiind implicit şi preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Jilava, inculpatul A. a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, invocând inclusiv posibilitatea blocării activităţii antreprenoriale derulate de denunţător, astfel că a pretins şi primit de la denunţător, cu titlu de mită, un teren în suprafaţă de 5.000 mp, cu valoarea declarată de 102.500 RON, amplasat în tarlaua x, parcela x şi tarlaua x, parcela x, din com. Jilava, remiterea fiind disimulată prin intermediul unei tranzacţii notariale la data 03.06.2010, când are loc vânzarea fictivă - preţul nu a fost plătit - a suprafeţei amintite de 5.000 mp de la L., un angajat al denunţătorului F. (cel care achitase anterior contravaloarea terenului către proprietarul iniţial) către inculpatul C., complicele primarului, aflat în relaţii de afaceri cu primarul;

- în calitatea sa de primar al comunei Jilava, în exercitarea atribuţiilor sale ce implicau emiterea de adrese sau alte acte administrative, cu consecinţe directe în domeniul imobiliar, primarul fiind implicit şi preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Jilava, inculpatul A., a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, invocând inclusiv posibilitatea blocării activităţii antreprenoriale derulate de denunţător, astfel că a pretins şi primit de la denunţător, cu titlu de mită, un teren în suprafaţă de 69.159 mp., amplasat în tarlaua x, parcela x, com. Jilava, cu valoarea declarată de 453.640 RON, remiterea fiind disimulată prin intermediul unei tranzacţii notariale la data 16.04.2010, când are loc vânzarea fictivă - preţul nu a fost plătit - a suprafeţei amintite, de la F. către inculpatul C., complicele primarului, aflat în relaţii de afaceri cu primarul, acesta din urmă vânzând ulterior terenul din dispoziţia aceluiaşi primar A., către S.C. N. S.A.;

- în calitatea sa de primar al comunei Jilava, în exercitarea atribuţiilor sale ce implicau emiterea de adrese sau alte acte administrative, cu consecinţe directe în domeniul imobiliar, primarul fiind implicit şi preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Jilava, şi-a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, astfel că a pretins şi primit de la denunţător la data de 05.04.2011, cu titlu de mită - suma de 50.000 euro, remisă direct în contul lui A. prin DPV (dispoziţie de plată valutară) din 05.04.2011, ca urmare a încheierii de către F. a unui contract de vânzare-cumpărare în 28.03.2011 cu P., privind un teren 228 mp. din tarlaua x, parcela x, 50, 51, com . Jilava, preţ 57.000 euro, bani care reprezintă cota parte ce îi revenea lui A., conform înţelegerii infracţionale anterioare, din tranzacţia imobilelor către P. şi Q.;

- în calitatea sa de primar al comunei Jilava, în exercitarea atribuţiilor sale ce implicau emiterea de adrese sau alte acte administrative, cu consecinţe directe în domeniul imobiliar, primarul fiind implicit şi preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Jilava, şi-a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, astfel că a pretins şi primit de la denunţător în perioada august - septembrie 2010, cu titlu de mită – sumele de 400.000 RON şi 27.000 euro, la datele de 23.08.2010 şi 29.09.2010, remise direct în contul lui A. prin intermediul unui OP din 23.08.2010 pentru suma de 400.000 RON şi a unei DPV din 29.09.2010, pentru suma de 27.000 euro, ca urmare a vânzării unui teren de către F. şi a încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 19.08.2010 cu reprezentanţii firmei S.C. R., având ca obiect terenul de 60.671 mp, situat în tarlaua x, parcela x, comuna Jilava, preţul de vânzare fiind de 300.000 euro;

- în calitatea sa de primar al comunei Jilava, în exercitarea atribuţiilor sale ce implicau emiterea de adrese sau alte acte administrative, cu consecinţe directe în domeniul imobiliar, primarul fiind implicit şi preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Jilava, şi-a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, astfel că a pretins şi primit de la denunţător la data de 16.12.2010, cu titlu de mită, sumele de 857.840 RON şi 107.230 RON, remise direct în contul lui A., prin intermediul OP din 16.12.2010 pentru suma de 857.840 RON şi a OP din 16.12.2010 pentru suma de 107.230 RON, ca urmare a vânzării unui teren de către F. şi a încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 15.12.2010 cu reprezentanţii firmei S.C. S. S.R.L., având ca obiect terenul de 40.230 mp, situat în tarlaua x, parcela x, comuna Jilava, preţul de vânzare fiind 603.450 euro;

- în cursul anului 2010, pentru a-şi asigura mita pretinsă de la denunţătorul F., inculpatul, în calitatea sa de primar al comunei Jilava, i-a determinat pe F., G., notar B., să participe la întocmirea unor contracte fictive, prin care s-a ascuns destinaţia şi adevăratul motiv al încheierii a două contracte de vânzare-cumpărare, succesive, între F. şi G. şi ulterior între G. şi C., în scopul ascunderii originii ilicite a acestui bun - reprezentând mita pretinsă de inculpat de la F., astfel că acţiunea de disimulare a remiterii mitei, prin intermediul unor contracte de vânzare-cumpărare pentru care nu s-a achitat efectiv preţul, se circumscrie unei acţiuni de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni;

- în cursul anului 2010, pentru a-şi asigura mita pretinsă de la denunţătorul F., inculpatul în calitatea sa de primar al com. Jilava, i-a determinat pe F., L., notar B. să participe la întocmirea unui contract fictiv, prin care s-a ascuns destinaţia şi adevăratul motiv al încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre L. şi C., în scopul ascunderii originii ilicite a acestui bun - reprezentând mita pretinsă de inculpat de la F., astfel că acţiunea de disimulare a remiterii mitei, prin intermediul unui contract de vânzare cumpărare pentru care nu s-a achitat efectiv preţul se circumscrie unei acţiuni de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni;

- în cursul anului 2010, pentru a-şi asigura mita pretinsă de la denunţătorul F., inculpatul, în calitatea sa de primar al com. Jilava, i-a determinat pe F., notar B. să participe la întocmirea unui contract fictiv, prin care s-a ascuns destinaţia şi adevăratul motiv al încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre F. şi C., în scopul ascunderii originii ilicite a acestui bun - reprezentând mita pretinsă de inculpat de la F., astfel că acţiunea de disimulare a remiterii mitei, prin intermediul unui contract de vânzare - cumpărare pentru care nu s-a achitat efectiv preţul, se circumscrie unei acţiuni de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni (acuzaţia de instigare la spălare de bani în formă continuată - 3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 – II.2.4 din rechizitoriu);

- în cursul anului 2010, remiterea mitei s-a realizat printr-o modalitate conspirată, două tranzacţii imobiliare pentru care nu s-a plătit preţul menţionat în actul oficial întocmit de notar public, fără a exista indicii că notarul B. a avut cunoştinţă de înţelegerea infracţională existentă între părţi, astfel că această acţiune a inculpatului A., cu sprijinul inculpatului C., se circumscrie unei acţiuni de determinare, cu intenţie, a unei persoane - funcţionar public (notar), cu prilejul întocmirii unui înscris oficial (contract de vânzare - cumpărare - încheiere de autentificare), să ateste fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului (plata preţului, ascunderea obiectului unei mite, etc.);

- în cursul anului 2010, remiterea mitei s-a realizat printr-o modalitate conspirată, o tranzacţie imobiliară dintre L. şi inculpatul C., concretizată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notar public, pentru care nu s-a plătit preţul menţionat în actul oficial întocmit de notar public, fără a exista indicii că notarul B. a avut cunoştinţă de înţelegerea infracţională existentă între părţi, astfel că această acţiune a inculpatului A. cu sprijinul inculpatului C. se circumscrie unei acţiuni de determinare, cu intenţie, a unei persoane - funcţionar public (notar), cu prilejul întocmirii unui înscris oficial (contract de vânzare cumpărare - încheiere de autentificare) care să ateste fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului (plata preţului, ascunderea obiectului unei mite, etc.);

- în cursul anului 2010, remiterea mitei s-a realizat printr-o modalitate conspirată, o tranzacţie imobiliară dintre F. şi inculpatul C., concretizată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notar public, pentru care nu s-a plătit preţul menţionat în actul oficial întocmit de notar public, fără a exista indicii că notarul B. a avut cunoştinţă de înţelegerea infracţională existentă între părţi, astfel că această acţiune a inculpatului A. cu sprijinul inculpatului C., se circumscrie unei acţiuni de determinare, cu intenţie, a unei persoane - funcţionar public (notar), cu prilejul întocmirii unui înscris oficial (contract de vânzare cumpărare - încheiere de autentificare), să ateste fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului (plata preţului, ascunderea obiectului unei mite, etc.) (acuzaţia de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată - 3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 – II.2.4 din rechizitoriu).

Înalta Curte reţine că situaţia de fapt valorificată prin decizia recurată în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., în raport de denunţătorul F., este următoarea:

- a sprijinit activitatea infracţională a inculpatului A. care, în calitatea sa de primar al comunei Jilava, în exercitarea atribuţiilor sale ce implicau emiterea de adrese sau alte acte administrative, cu consecinţe directe în domeniul imobiliar, totodată primarul fiind implicit şi preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Jilava, inculpatul A., şi-a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, invocând inclusiv posibilitatea blocării activităţii antreprenoriale derulate de denunţător, astfel că a pretins şi primit de la denunţător, cu titlu de mită, un teren în suprafaţă de 5.000 mp, cu valoarea declarată de 106.318 RON, amplasat în tarlaua x, parcela x, din comuna Jilava, remiterea fiind disimulată prin intermediul unei tranzacţii notariale la data 04.08.2010, când are loc vânzarea fictivă - preţul nu a fost plătit, a suprafeţei de 5.000 mp, tarlaua x, parcela x, din com. Jilava, de la E., prin mandatar F. (cel care achitase anterior contravaloarea terenului către proprietarul E.), către martorul G., iar acesta din urmă la solicitarea primarului, i-a remis tot printr-un contract fictiv - preţul nefiind plătit, respectivul imobil către complicele său, inculpatul C., om de afaceri a cărui firmă derula afaceri cu Primăria Jilava;

- a sprijinit activitatea infracţională a inculpatului A. care, în calitatea sa de primar al comunei Jilava, în exercitarea atribuţiilor sale ce implicau emiterea de adrese sau alte acte administrative, cu consecinţe directe în domeniul imobiliar, totodată primarul fiind implicit şi preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Jilava, inculpatul A., şi-a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, invocând inclusiv posibilitatea blocării activităţii antreprenoriale derulate de denunţător, astfel că a pretins şi primit de la denunţător, cu titlu de mită, un teren în suprafaţă de 5.000 mp, cu valoarea declarată de 102.500 RON, amplasat în tarlaua x, parcela x şi tarlaua x, parcela x, din comuna Jilava, remiterea fiind disimulată prin intermediul unei tranzacţii notariale la data 03.06.2010, când are loc vânzarea fictivă - preţul nu a fost plătit, a suprafeţei amintite de 5.000 mp de la L., un angajat al denunţătorului F. (cel care achitase anterior contravaloarea terenului către proprietarul iniţial), către inculpatul C., complicele primarului, aflat în relaţii de afaceri cu primarul;

- a sprijinit activitatea infracţională a inculpatului A. care în calitatea sa de primar al comunei Jilava, în exercitarea atribuţiilor sale ce implicau emiterea de adrese sau alte acte administrative, cu consecinţe directe în domeniul imobiliar, totodată primarul fiind implicit şi preşedinte al Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Jilava, inculpatul A., şi-a condiţionat îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, invocând inclusiv posibilitatea blocării activităţii antreprenoriale derulate de denunţător, astfel că a pretins şi primit de la denunţător, cu titlu de mită, un teren în suprafaţă de 69.159 mp., amplasat în tarlaua x, parcela x, com. Jilava, cu valoarea declarată de 453.640 RON, remiterea fiind disimulată prin intermediul unei tranzacţii notariale la data 16.04.2010, când are loc vânzarea fictivă - preţul nu a fost plătit, a suprafeţei amintite, de la F., către inculpatul C., complicele primarului, aflat în relaţii de afaceri cu primarul, acesta din urmă vânzând ulterior terenul din dispoziţia aceluiaşi primar A., către S.C. N. S.A. (acuzaţia de complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată - 3 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu);

- în cursul anului 2010, în acţiunea sa de sprijinire a activităţii infracţionale a inculpatului A., pentru a-i asigura acestuia din urmă mita pretinsă de la denunţătorul F., în calitatea sa de primar al comunei Jilava, a acceptat să participe la încheierea unei tranzacţii fictive prin care s-a ascuns destinaţia şi adevăratul motiv al încheierii a două contracte de vânzare-cumpărare succesive, între F. şi G. şi, ulterior între G. şi C., în scopul ascunderii originii ilicite a acestui bun - reprezentând mita pretinsă de inculpat de la F., astfel că acţiunea de disimulare a remiterii mitei, prin intermediul unor contracte de vânzare-cumpărare pentru care nu s-a achitat efectiv preţul, se circumscrie unei acţiuni de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni;

- în cursul anului 2010, în acţiunea sa de sprijinire a activităţii infracţionale a inculpatului A., pentru a-i asigura acestuia din urmă mita pretinsă de la denunţătorul F., în calitatea sa de primar al comunei Jilava, a acceptat să participe la încheierea unei tranzacţii fictive, prin care s-a ascuns destinaţia şi adevăratul motiv al încheierii contractului de vânzare - cumpărare dintre L. şi C., în scopul ascunderii originii ilicite a acestui bun - reprezentând mita pretinsă de inculpatul A. de la F., astfel că acţiunea de disimulare a remiterii mitei, prin intermediul unui contract de vânzare cumpărare pentru care nu s-a achitat efectiv preţul, se circumscrie unei acţiuni de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni;

- în cursul anului 2010, în acţiunea sa de sprijinire a activităţii infracţionale a inculpatului A., pentru a-i asigura acestuia din urmă mita pretinsă de la denunţătorul F. în calitatea sa de primar al com. Jilava, a acceptat să participe la încheierea unei tranzacţii fictive, prin care s-a ascuns destinaţia şi adevăratul motiv al încheierii contractului de vânzare cumpărare dintre F. şi C., în scopul ascunderii originii ilicite a acestui bun - reprezentând mita pretinsă de inculpatul A. de la F., astfel că acţiunea de disimulare a remiterii mitei, prin intermediul unui contract de vânzare-cumpărare pentru care nu s-a achitat efectiv preţul, se circumscrie unei acţiuni de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni (acuzaţia de spălare de bani în formă continuată - 3 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu);

- în cursul anului 2010, în acţiunea sa de sprijinire a activităţii infracţionale a inculpatului A., a acceptat să participe la încheierea unei tranzacţii fictive prin care s-a ascuns destinaţia şi adevăratul motiv al încheierii a două contracte de vânzare-cumpărare succesive între F. şi G., şi ulterior între G. şi C., în scopul ascunderii originii ilicite a acestui bun – reprezentând mita pretinsă de inculpat de la F., fără a exista indicii că notarul B. a avut cunoştinţă de înţelegerea infracţională existentă între părţi, astfel că această acţiune a inculpatului C., se circumscrie unei acţiuni de determinare, cu intenţie, a unei persoane - funcţionar public (notar), cu prilejul întocmirii unui înscris oficial (contract de vânzare-cumpărare - încheiere de autentificare), să ateste fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului (plata preţului, ascunderea obiectului unei mite, etc.);

- în cursul anului 2010, în acţiunea sa de sprijinire a activităţii infracţionale a inculpatului A., a acceptat să participe la încheierea unei tranzacţii fictive dintre L. şi inculpatul C., concretizată în contractul de vânzare cumpărare autentificat la notar public şi prin care s-a disimulat mita pretinsă de primarul A., pentru care nu s-a plătit preţul menţionat în actul oficial întocmit de notar public, fără a exista indicii că notarul B. a avut cunoştinţă de înţelegerea infracţională existentă între părţi, astfel că această acţiune a inculpatului A. cu sprijinul inculpatului C., se circumscrie unei acţiuni de determinare, cu intenţie, a unei persoane - funcţionar public (notar), cu prilejul întocmirii unui înscris oficial (contract de vânzare cumpărare – încheiere de autentificare), să ateste fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului (plata preţului, ascunderea obiectului unei mite, etc.)

- în cursul anului 2010, în acţiunea sa de sprijinire a activităţii infracţionale a inculpatului A., a acceptat să participe la încheierea unei tranzacţii fictive dintre F. şi inc. C., concretizată în contractul de vânzare cumpărare autentificat la notar public, pentru care nu s-a plătit preţul menţionat în actul oficial întocmit de notar public, fără a exista indicii că notarul B. a avut cunoştinţă de înţelegerea infracţională existentă între părţi, astfel că această acţiune a inculpatului A. cu sprijinul inculpatului C., se circumscrie unei acţiuni de determinare, cu intenţie, a unei persoane – funcţionar public (notar), cu prilejul întocmirii unui înscris oficial (contract de vânzare cumpărare – încheiere de autentificare), să ateste fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului (plata preţului, ascunderea obiectului unei mite, etc.) (acuzaţia de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată - 3 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu).

În ce priveşte cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale, instanţa de apel a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie.

În concret, curtea de apel a reţinut că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor este legea penală care nu mai conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, respectiv forma C. pen. aflată în vigoare în perioada cuprinsă între data publicării Deciziei nr. 297/2018, şi anume 26 iunie 2018, şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/30 mai 202, întrucât în acest interval de timp dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu pot fi aplicate, urmare a constatării neconstituţionalităţii acestora şi a lipsei de intervenţie a legiuitorului pentru modificarea lor, cu consecinţa inexistenţei vreunui caz de întrerupere a cursului prescripţiei, în conformitate cu Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanţei supreme – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Astfel, curtea de apel a constatat că inculpaţilor le este aplicabil termenul general de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. - respectiv 8 ani - termen stabilit când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani şi de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. - respectiv 5 ani - termen stabilit când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Pentru a aprecia în acest sens, curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracţiunii ce fac obiectul judecăţii, în forma legii penale mai favorabile, respectiv forma legii noi, acestea fiind cuprinse între 3 şi 10 ani închisoare în cazul infracţiunii de luare de mită şi infracţiunii de spălare a banilor, între 1 an şi 5 ani închisoare în cazul infracţiunii de fals intelectual.

Potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă la data săvârşirii infracţiunilor, în cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.

În contextul celor arătate, Înalta Curte constată că termenele generale de prescripţie a răspunderii penale în prezenta cauză pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. şi C., au început să curgă, conform art. 154 alin. (2) din C. pen., în cazul infracţiunilor de luare de mită la datele de 12.11.2008 (corespunzător pct. II.1.1 din rechizitoriu), 21.04.2010 (corespunzător pct. II.1.2 din rechizitoriu) şi luna noiembrie 2011 (corespunzător pct. II.2.1 – pct. II.2.13 din rechizitoriu) şi s-au împlinit la datele de 11.11.2016, 20.04.2018, respectiv în luna noiembrie 2019, la datele de 21.04.2010 (corespunzător pct. II.1.2 din rechizitoriu) şi 04.08.2010 (corespunzător pct. II.2.2 – pct. II.2.4 din rechizitoriu) în cazul infracţiunilor de spălare de bani şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals material şi s-au împlinit la datele de 20.04.2015 şi 03.08.2015 în cazul infracţiunilor de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals material şi la datele de 20.04.2018 şi 03.08.2018 în cazul infracţiunilor de spălare de bani.

Examinând criticile formulate în recurs în casaţie, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanţei supreme – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, se constată că acestea au caracter nefondat. Astfel, prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

Printre altele, în considerentele hotărârii prealabile s-a arătat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 întrucât o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Înalta Curte a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunţate, referitoare la natura dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în general, şi a întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, în special, este incidentă şi în speţa de faţă.

Curtea de Apel Bucureşti a valorificat incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, interpretând şi aplicând normele de drept penal pertinente în concordanţă cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menţionate.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei pronunţate în dezlegarea unei chestiuni de drept şi situaţia factuală definitiv reţinută prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai poate fi cenzurată de instanţa de casaţie, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile deduse judecăţii este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) şi d) din C. pen., de 8 ani, respectiv 5 ani şi a început să curgă pentru infracţiunile de luare de mită la datele de 12.11.2008 (corespunzător pct. II.1.1 din rechizitoriu), 21.04.2010 (corespunzător pct. II.1.2 din rechizitoriu) şi luna noiembrie 2011 (corespunzător pct. II.2.1 – pct. II.2.13 din rechizitoriu), pentru infracţiunile de spălare de bani şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals material la datele de 21.04.2010 (corespunzător pct. II.1.2 din rechizitoriu) şi 04.08.2010 (corespunzător pct. II.2.2 – pct. II.2.4 din rechizitoriu), adică data consumării infracţiunilor.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel, respectiv C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, rezultă că termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în cauză astfel: la datele de 11.11.2016, 20.04.2018, respectiv în luna noiembrie 2019 în cazul infracţiunilor de luare de mită, la datele de 20.04.2015 şi 03.08.2015 în cazul infracţiunilor de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals material şi la datele de 20.04.2018 şi 03.08.2018 în cazul infracţiunilor de spălare de bani. Aşadar, soluţia de încetare a procesului penal este legală în raport de interpretarea obligatorie a instanţei supreme.

Cu privire la invocarea hotărârii pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 se reaminteşte că, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 din C. proc. pen. acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalităţii deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare, nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunţării hotărârii recurate.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate atât sub aspect factual, cât şi legislativ. Astfel, în cazul prescripţiei răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, în raport cu încadrarea juridică a faptelor şi legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, având în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen în raport de cadrul normativ şi interpretativ existent la data pronunţării deciziei.

Or, hotărârea Curţii Europene de Justiţie, Marea Cameră, în cauza C-107/23, a fost pronunţată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei atacate, aşadar, legalitatea soluţiei de încetare din data de 08 mai 2023 nu poate fi analizată în raport de această decizie.

Astfel, la momentul pronunţării deciziei atacate, în raport de calificarea în dreptul naţional a instituţiei prescripţiei ca fiind o instituţie de drept substanţial, chestiune asupra căreia a statuat cu caracter obligatoriu instanţa supremă prin decizia amintită, atrăgea incidenţa principiului legii penale mai favorabile, iar elementele de interpretare oferite prin Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, cât şi prin Hotărârea din 5 decembrie 2017, în cauza C-42/17, nu ofereau argumente pentru o eventuală înlăturare a jurisprudenţei obligatorii menţionate.

În acest sens, este relevantă statuarea din cuprinsul paragrafului 209 din hotărârea pronunţată la data de 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion, în cuprinsul căreia Curtea precizează expres că, în cauzele în care s-a dispus sesizarea prealabilă, sunt antamate cerinţele care decurg din articolul 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la un proces echitabil, situaţie în care nu poate fi opus un standard naţional de protecţie a drepturilor fundamentale care să implice un risc sistemic de impunitate, instanţa naţională având obligaţia de a se asigura că infracţiunile ce intră în domeniul dreptului Uniunii fac obiectul unor sancţiuni penale care au un caracter efectiv şi disuasiv. Curtea a subliniat, însă, că, în drept, ipoteza este distinctă de situaţia în care instanţa naţională ajunge să considere că obligaţia de a lăsa neaplicate dispoziţiile naţionale în cauză se loveşte de principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este consacrat la articolul 49 din Cartă, situaţie în care nu este ţinută să se conformeze acestei obligaţii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M. A. S. şi M. B., C-42/17, EU:C:2017:936, punctul 61).

Or, în speţă în raport de deciziile obligatorii amintite, era incidentă tocmai ipoteza avută în vedere de Curtea de Justiţie la pronunţarea Hotărârii din 5 decembrie 2017, M. A. S. şi M. B., C-42/17, (Taricco 2), prin care s-a statuat în sensul că "Articolul 325 alin. (1) şi (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanţei naţionale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracţiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziţii interne în materie de prescripţie care intră sub incidenţa dreptului material naţional şi care se opun aplicării unor sancţiuni penale efective şi disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripţie mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepţia cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislaţii care impune condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii."

Acest raţionament este reluat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi în considerentele Hotărârii pronunţate în cauza C-107/23, (paragrafele 95-125), Curtea concluzionând că instanţele române nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile instanţei de contencios constituţional amintite, în pofida existenţei unui risc sistemic de impunitate a unor infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în măsura în care deciziile se întemeiază pe principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescripţie referitor la infracţiuni.

Elementul de noutate în interpretarea articolului 325 alin. (1) TFUE şi articolul 2 alin. (1) din Convenţia PIF a constat în aceea că aplicarea de către o instanţă naţională a standardului naţional de protecţie care repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, trebuie considerat ca fiind de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii, în sensul jurisprudenţei amintite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, punctul 212).

Cât priveşte obligativitatea deciziei menţionate care impune instanţei naţionale să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de pronunţarea Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, se observă că legea procesual penală în vigoare nu reglementează un remediu pentru situaţia în care o hotărâre judecătorească definitivă ar fi incompatibilă cu o interpretare ulterioară a dreptului Uniunii reţinută de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Înalta Curte reţine totodată că primează principiul securităţii raporturilor juridice şi cel al autorităţii de lucru judecat, atât în ordinea juridică europeană, cât şi în sistemele juridice naţionale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene statuând constant asupra necesităţii ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu mai poată fi puse în discuţie (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepţia situaţiei în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 şi Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13).

În concluzie, analiza privind cazul de recurs în casaţie se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunţării deciziei în apel, Înalta Curte nefiind abilitată să reexamineze hotărârea definitivă atacată prin prisma compatibilităţii acesteia cu interpretarea ulterioară a dreptului Uniunii reţinută de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 935/A din data de 08 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 935/A din data de 08 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2017.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 noiembrie 2023.

High Court of Cassation and Justice

scj