Şedinţa publică din data de 06 februarie 2024
Asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 19 din 13 decembrie 2023 pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, cu relevanţă în prezenta cauză, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rep., printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 334 şi 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat petentul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., a fost obligat petentul la plata sumei de 1.500 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu parţial de avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a constatat că împotriva ordonanţei de clasare emisă la data de 18.04.2023 în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 23/II/2/2023 din 25.05.2023 a procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, a formulat plângere petentul A., transmiţând-o pe email atât Curţii Militare de Apel Bucureşti, cât şi Tribunalului Militar Bucureşti, fiind înregistrată la Curtea Militară de Apel sub numărul x/2023, iar la Tribunalul Militar Bucureşti sub nr. x/2023.
Prin încheierea nr. 196/01.11.2023 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti a admis excepţia lipsei de competenţă după calitatea persoanei, a Tribunalului Militar Bucureşti şi a declinat în favoarea Curţii Militare de Apel competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petentul A..
Petentul A. a formulat oral o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 335 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen.., arătând că în cazul unei cereri de redeschidere a urmării penale, procurorul o poate respinge fără ca această soluţie să fie supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, fiind astfel încălcat art. 24 şi altele din Constituţia României, în condiţiile în care justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege de către judecători, nu de către procurori.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 22.11.2023, petentul a detaliat în scris motivele pe care se întemeiază cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 334 şi 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. În motivarea cererii a arătat că solicită sesizarea CCR în sensul de a se constata că dispoziţiile menţionate lasă întreaga competenţă a redeschiderii urmăririi penale doar pentru procuror atunci, când persoana vătămată (cu legitimitate procesuală) solicită redeschiderea urmăririi penale pentru apariţia unor probe noi, necunoscute la adoptarea soluţiei iniţiale, dar şi ulterior, când însăşi o hotărâre definitivă, pe aceeaşi speţă, a instanţei de control faţă de actele procurorului, nu a fost luată în considerare şi a fost încălcată de către procurorul de caz şi procurorul său ierarhic. Petentul a susţinut că textele criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare principiilor constituţionale prevăzute la art. 124 şi 126 din Constituţia României, dar şi principiilor constituţionale prevăzute la art. 1, 15, 16, 21, 49, 53 şi 131, deoarece în C. proc. pen. există o atare "scăpare" a legiuitorului care conferă procurorului atribuţii discreţionare în efectuarea urmăririi penale, atât în cauze în care s-a solicitat de petent - persoană vătămată redeschiderea urmăririi penale, cât şi în situaţiile în care s-a admis redeschiderea urmăririi penale. Tuturor cetăţenilor României le este garantat prin Constituţie că înfăptuirea justiţiei se realizează doar de către judecător, dar reglementările criticate ca fiind neconstituţionale ocolesc calea rezonabilă a prezentării în faţa unui judecător, care să statueze asupra celor sesizate de parte şi examinate de către procuror.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii Militare Bucureşti a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faţa completului de judecată investit cu soluţionarea plângerii formulată împotriva ordonanţei nr. 12/P/2023 din data de 18.04.2023 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 23/II/2/2023 din data de 25.05.2023 a procurorului general militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, iar textele de lege criticate sunt în vigoare şi nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii Militare Bucureşti a apreciat că excepţia de neconstituţionale a art. 334 şi 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. nu are legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, întrucât plângerea formulată de petentul A. este tardiv formulată. În acest sens, s-au reţinut Deciziile Curţii Constituţionale nr. 203 din 06.03.2012 şi nr. 244 din 06.04.2017. Prin urmare, aplicând mutatis mutandis considerentele Deciziei CCR nr. 203 din 06.03.2012, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate invocată trebuie să fie circumstanţiată dispoziţiilor criticate în pronunţarea soluţiei de respingere ca tardivă a cererii în justiţie, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.
Mai mult, s-a reţinut că plângerea care face obiectul prezentei cauzei vizează ordonanţa nr. 12/P/2023 din data de 18.04.2023 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti prin care s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect pretinsa săvârşire de către general (r) B. a infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C. pen. şi a complicităţii la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în modalitatea prevăzută dc art. 320 alin. (1) C. pen., precum şi complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C. pen., omisiunea sesizării prevăzută de art. 267 alin. (1) C. pen. şi favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 C. pen. În temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.. rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1968 şi la art. 155 alin. (1) lit. c), d) C. pen. s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul pretinsei săvârşiri de către general B., comandor C., colonel D., colonel E., colonel F., colonel G. (toţi din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării), amiral H. din cadrul UM 02515 Bucureşti, general maior I. din cadrul HM 02515 Bucureşti, general de brigadă J. din cadrul UM 02515 Bucureşti, comandor K. din cadrul UM 01961 Otopeni şi general maior L. din cadrul UM 02574 a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de dispoziţiile art. 246 C. pen. 1968, a infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. şi a infracţiunilor incriminate de art. 385-392 C. pen.
Aşadar, s-a constatat că soluţia procurorului din ordonanţa atacată nu se întemeiază pe dispoziţiile art. 334 sau 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. şi astfel, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de petentul A. nu poate influenţa modul de dezlegare a prezentei cauze nici din această perspectivă.
Prin urmare, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii Militare Bucureşti a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a art. 334 şi 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. este lipsită de pertinenţă în raport cu procesul principal în care a fost invocată astfel încât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (5) din acelaşi act normativ.
Împotriva încheierii nr. 19 din 13 decembrie 2023 pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, a declarat recurs recurentul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind repartizată aleatoriu Completului 7 la data de 06 februarie 2024.
Recurentul A. a lipsit de la dezbaterile din data de 06 februarie 2024, reprezentantul Ministerului Public susţinând că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de lege, respectiv aceea a legăturii cu cauza care a avut ca obiect plângerea împotriva unei soluţii de clasare care nu se întemeiază pe dispoziţii legale.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:
"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerinţe:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. O asemenea condiţie este consecinţa caracterului general obligatoriu şi al efectelor erga omnes al deciziilor Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Textul de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.
În aplicarea legii, instanţa de judecată realizează o verificare numai asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia respectivă. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze dacă scopul pentru care a fost prevăzută de lege este îndeplinit în cauză.
În ceea ce priveşte existenţa unei legături efective între cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi soluţionarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală (nepublicată) s-au reţinut următoarele: Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."
Din perspectiva considerentelor anterior menţionate, în speţă, excepţia a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul instanţei de judecată, la cererea uneia dintre părţi, are în vedere neconstituţionalitatea art. 334 şi 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a avut ca obiect plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare emisă la data de 18.04.2023 în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 23/II/2/2023 din 25.05.2023 a procurorului general al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, iar soluţia a fost în sensul respingerii, ca tardivă, a plângerii.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte, în acord cu susţinerile instanţei care a pronunţat încheierea recurată, constată că soluţia procurorului din ordonanţa atacată nu se întemeiază pe dispoziţiile art. 334 sau 335 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. Aşadar, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţia ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, declararea neconstituţionalităţii textului nefiind de natură să producă un efect concret în cauză.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 19 din 13 decembrie 2023 pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 19 din 13 decembrie 2023 pronunţate de Curtea Militară de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 februarie 2024.