Şedinţa publică din data de 28 martie 2024
Asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată:
Prin sentinţa penală nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la sentinţa penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curţii de Apel Cluj, şi cu privire la decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023.
S-a respins cererea de suspendare a executării, respectiv cererea de reunire a cauzelor în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti atacate cu revizuire, formulate de revizuent în temeiul art. 460 C. proc. pen.
Pentru a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:
În temeiul art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută "când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia", revizuentul A. a formulat cerere de revizuire cu privire la sentinţa penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curţii de Apel Cluj, şi cu privire la decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 459 alin. (2) si 3 lit. a)-f) şi alin. (4) C. proc. pen., revizuentul a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea celor două hotărâri judecătoreşti definitive indicate, susţinând că acestea nu se pot concilia atât în privinţa infracţiunilor reţinute în sarcina sa, cât şi în privinţa cuantumului pedepselor rezultante aplicate; în temeiul art. 460 alin. (1) C. proc. pen., a solicitat suspendarea temporară motivată a executării pedepselor supuse revizuirii, până la judecarea pe fond a cererii de revizuire, reţinându-se de principiu că, în situaţia reducerii cuantumului pedepselor individuale, precum şi a pedepsei finale rezultante, urmare a unei posibile admiteri pe fond a cererii de revizure, revizuentul îndeplineşte integral condiţiile liberării condiţionate, prevăzute de art. 100 alin. (1) C. pen. iar, în baza art. 460 alin. (4) C. proc. pen., reunirea celor două dosare.
Prin decizia penală nr. 606/A din data de 06.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a fost admisă contestaţia în anulare declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021, pronunţată în dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj.
A fost desfiinţată în parte decizia penală contestată şi procedând la rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 30.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa - Năsăud în dosarul nr. x/2020:
A fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 30.12.2020 pronunţate de Tribunalul Bistriţa - Năsăud în dosarul nr. x/2020 şi cu privire la soluţia de condamnare a inculpatului în ce priveşte comiterea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente şi înlăturat sporul de pedeapsă aplicat.
A fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014)
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 153 alin. (1) C. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., în ce priveşte comiterea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare şi 6 luni închisoare şi aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 2 ani, 8 luni şi 20 zile închisoare, rezultând pedeapsa principală de 7 ani, 8 luni şi 20 zile închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate şi ale deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021 pronunţate în dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj.
S-a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistriţa - Năsăud a fost anulat prin sentinţa penală nr. 87 din 6.10.2021 pronunţată de Tribunalul Bistriţa - Năsăud în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 18 din 27.01.2022 a Curţii de Apel Cluj.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin sentinţa penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2023, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată contestatorului A. prin sentinţa penală nr. 141/F/2020 din data de 30 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 813/A/2021 a Curţii de Apel Cluj.
S-a constatat că prin decizia penală nr. 606/2023 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost admisă contestaţia în anulare declarată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 813/A/9.06.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, a fost desfiinţată în parte decizia penală contestată, a fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), şi în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 153 alin. (1) C. pen., şi s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă în urma contopirii de pedepse, în executarea căreia se află contestatorul, aplicată prin sentinţa penală nr. 87/F/6 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 18/27 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Cluj, 8 ani, 11 luni şi 20 zile închisoare, în elementele componente, 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an şi 3 luni închisoare, 10 luni închisoare, 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, şi a fost înlăturat sporul de 3 ani, 11 luni şi 20 de zile închisoare.
S-a constatat că a fost înlăturată dispoziţia de condamnare a contestorului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), şi în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 153 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În temeiul prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele concurente de 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an şi 3 luni închisoare, 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 ani 8 luni şi 10 zile, şi aplică contestatorului pedeapsa rezultantă de 8 ani, 8 luni şi 10 zile închisoare.
S-a aplicat alăturat contestatorului, conf. art. 45 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) (interzicerea dreptului de a mai conduce vehicule din categoria A,B,C) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. s-a interzis contestatorului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), i) (interzicerea dreptului de a mai conduce vehicule din categoria A,B,C) C. pen. pe timpul executării pedepsei.
S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 112 din 27.01.2022 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, emis în baza sentinţei penale nr. 87/F/2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, şi emiterea unui nou mandat conform prezentei.
A fost respinsă în rest, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de acelaşi contestator.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curţii de Apel Cluj, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 598 C. proc. pen. a fost respinsă contestaţia formulată de către condamnatul contestator A. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 23.05.2023 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pronunţată în dosarul cu nr. x/2023 al aceleiaşi instanţe.
Curtea a constatat că, în procedura admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanţa examinează dacă:
"a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4)".
Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate prevăzute prin dispoziţiile mai sus citate, este de observat că revizuentul A., având calitatea de parte în dosarele în care au fost pronunţate hotărârile atacate cu revizuire, este o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar acesta a formulat în termen cererea de revizuire întrucât, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. pen., "cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepţia cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Totodată, în cauză este îndeplinită şi condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. întrucât cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute la art. 459 alin. (3) lit. c) şi d) C. proc. pen., Curtea constată că şi acestea sunt îndeplinite în cauză întrucât a fost invocat un temei legal pentru redeschiderea procedurilor penale [respectiv, cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen..], iar faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care să fi fost judecată definitiv.
În schimb, Curtea a constatatt că nu poate fi considerată îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., întrucât faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Astfel, este de observat că revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară. După cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 126/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din data de 11.03.2016, paragraful 43), revizuirea priveşte numai hotărârile judecătoreşti definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt pe care le conţin hotărârile judecătoreşti, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.
Totodată, în jurisprudenţa instanţei supreme s-a statuat că, pentru a se reţine incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., este necesar ca hotărârile care nu se pot concilia să fie definitive, să aibă caracter penal, să conţină o rezolvare a fondului, să nu fie atacate concomitent prin alte căi extraordinare, iar inconciliabilitatea să rezulte din dispozitivul hotărârii şi să se refere la situaţii de fapt şi nu de drept; inconciliabilitatea presupune existenţa a două hotărâri definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei, dar prezintă erori judiciare ca urmare a unei netemeinice judecăţi de fapt şi, în acest mod, se exclud una pe cealaltă (decizia nr. 204/A/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 05.09.2018, disponibilă pe https:/www.x.ro).
Astfel, pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar să se constate existenţa a două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care se exclud, dispozitivele acestora fiind inconciliabile; problemele de drept generate de interpretarea unor dispoziţii legale nu pot fi puse în discuţie prin intermediul cererii de revizuire, faţă de natura juridică a acestei căi extraordinare de atac, care poate provoca doar o reexaminare a situaţiei de fapt a cauzei, iar nu a unei probleme de drept, ce nu este urmarea reţinerii unor situaţii de fapt diferite, inconciliabile (decizia nr. 38/A/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 10.02.2017, disponibilă pe https:/www.x.ro).
Sub acest din urmă aspect, mai este de observat că, astfel cum s-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 10/13.02.2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 275 din data de 03.04.2023), se poate reţine caracterul inconciliabil al soluţiilor pronunţate în cazul în care acestea se exclud una pe cealaltă (de exemplu, printr-o hotărâre judecătorească, complicii la săvârşirea unei infracţiuni sunt condamnaţi, în vreme ce autorii, judecaţi ulterior, sunt achitaţi, considerându-se că fapta nu există) sau, altfel spus, caracterul inconciliabil vizează, în principiu, situaţia de fapt reţinută, dar această inconciliabilitate poate privi şi situaţii de drept diferite, întemeiate pe aceeaşi bază factuală.
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti ce fac obiectul cererii de revizuire de faţă, este de observat că, prin decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, a fost admisă contestaţia în anulare declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, fiind desfiinţată în parte decizia penală contestată şi, procedându-se la rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 30.12.2020, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2020, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva respectivei sentinţe şi cu privire la soluţia de condamnare a inculpatului în ce priveşte comiterea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi, procedându-se la o nouă judecată în aceste limite, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente şi s-a înlăturat sporul de pedeapsă aplicat. Totodată, a fost înlăturată dispoziţia de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), iar, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d), raportat la art. 153 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în ce priveşte comiterea infracţiunii menţionate, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. Prin aceeaşi decizie, conform celor de mai sus, au fost contopite pedepsele principale de 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare şi 6 luni închisoare şi a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 2 ani, 8 luni şi 20 zile închisoare, rezultând pedeapsa principală de 7 ani, 8 luni şi 20 zile închisoare; totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate şi ale deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj.
În ceea ce priveşte pedepsele contopite, este de observat că, în afara pedepsei de 10 luni închisoare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare, conform celor de mai sus, prin sentinţa penală nr. 141/30.12.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, astfel cum a fost aceasta modificată prin decizia penală nr. 813/A din 9.06.2021, inculpatul A. a mai fost condamnat la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc (6 acte materiale săvârşite în perioada mai 2019-16.07.2019), la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc (infracţiune săvârşită în perioada ianuarie- iulie 2019, faţă de numita B.), la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa unor substanţe psihoactive (faptă săvârşită la data de 22 ianuarie 2019) şi la pedeapsa principală de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu (faptă săvârşită la data de 22 ianuarie 2019).
Aşadar, prin decizia arătată, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, iar, cu privire la celelalte critici formulate de acesta pe calea contestaţiei în anulare, în considerentele deciziei au fost reţinute următoarele:
"Cu privire la celelalte critici formulate de contestator, care vizează ulterioare modificări de tratament sancţionator derivate din înlăturarea condamnării la pedeapsa de 10 luni închisoare, dispuse pe calea prezentei contestaţii în anulare, Curtea constată că aceste solicitări exced cadrului procesual de faţă, care este limitat la valorificarea unei cauze de încetare a procesului penal, putând fi invocate de condamnat pe calea unei contestaţii la executare. Tot pe această cale, condamnatul va putea obţine şi modificarea pedepsei rezultante în executarea căreia se află în prezent".
Sub acest aspect, mai este de observat că, prin contestaţia în anulare formulată în dosarul nr. x/2023, revizuentul din cauza de faţă a solicitat să se constate şi faptul că, în anul 2021, anul condamnării definitive, nu mai avea statutul juridic de recidivist, raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare, rămasă definitivă prin decizia nr. 110 din 23.05.2011 a Curţii de Apel Cluj, respectiv că agravanta prevăzută de art. 41 C. pen. i-a fost reţinută în mod eronat pentru toate infracţiunile ce constituie obiectul condamnărilor din dosarul nr. x/2020, influenţând cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune în parte şi cuantumul pedepsei rezultante; totodată, a solicitat să se constate şi faptul că în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj, soluţia de anulare a suspendării executării pedepsei rezultante de 1 an, 5 luni şi 20 de zile închisoare pe motivul reţinerii stării de recidivă post-condamnatorie este greşită.
Or, contestaţia în anulare nu a fost admisă şi cu privire la aceste solicitări, instanţa reţinând că aceste critici exced cadrului procesual, limitat la valorificarea unei cauze de încetare a procesului penal. Contrar aprecierii revizuentului, faptul că instanţa a făcut trimitere la un alt remediu juridic (reţinând că respectivele critici pot fi invocate pe calea unei contestaţii la executare) nu semnifică nicidecum obligativitatea constatării temeiniciei cererii formulate ulterior, sens în care nu se poate reţine existenţa unei stări de inconciliabilitate între decizia menţionată şi sentinţa pronunţată ulterior asupra contestaţiei la executare.
Astfel, este de observat că, prin sentinţa penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curţii de Apel Cluj, a fost admisă contestaţia la executare formulată de A. în sensul că, printre altele, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în urma contopirii de pedepse, în executarea căreia se află contestatorul, aplicată prin sentinţa penală nr. 87/F din 06.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, definitivă prin decizia penală nr. 18 din 27.01.2022 a Curţii de Apel Cluj, de 8 ani, 11 luni şi 20 zile închisoare, în elementele componente (8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an şi 3 luni închisoare, 10 luni închisoare, 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare) şi s-a înlăturat sporul de 3 ani, 11 luni şi 20 de zile închisoare, după care, constatându-se că a fost înlăturată dispoziţia de condamnare a contestatorului la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta comisă în septembrie 2014), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente de 8 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an şi 3 luni închisoare, 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 3 ani 8 luni şi 10 zile, şi s-a aplicat contestatorului pedeapsa principală rezultantă de 8 ani, 8 luni şi 10 zile închisoare.
Contestaţia la executare a fost respinsă ca nefondată în ceea ce priveşte solicitarea de a se dispune înlăturarea aplicării art. 43 alin. (5) C. pen., respectiv a stării de recidivă. După cum s-a reţinut în considerentele deciziei penale nr. 144 diin 15.06.2023 a Curţii de Apel Cluj, "În esenţă, cu ocazia pronunţării deciziei penale nr. 606/2023 a Curţii de Apel Cluj, s-a avut în vedere de Curtea de Apel că, în realitate, cu ocazia soluţionării apelului inculpatului A. în dosarul nr. x/2020, instanţa de apel a ignorat existenţa unei cauze de încetare a procesului penal - prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte comiterea de către acesta, în cursul lunii septembrie 2014, a infracţiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., care, de altfel, a fost comisă în interiorul termenului reabilitării judecătoreşti şi, care astfel, a atras starea de recidivă şi în raport de celelalte infracţiuni ce au făcut obiectul judecăţii în cauza cu nr. x/2020. Din această perspectivă, este real că dozarea pedepselor pentru celelalte infracţiuni din cauza cu nr. x/2020 s-a realizat de instanţa de fond prin raportare la limitele speciale ale pedepselor, majorate cu 1/2 conform art. 43 alin. (5) C. pen., privitoare la starea de recidivă postexecutorie. La fel de real este şi că, în ipoteza în care această infracţiune prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 nu ar fi fost comisă în interiorul termenului reabilitării judecătoreşti şi nu s-ar fi antrenat răspunderea penală a inculpatului pentru aceasta, nu s-ar fi putut reţine starea de recidivă postexecutorie pentru celelalte infracţiuni din acea cauză, întrucât, virtual, au fost comise după împlinirea termenului amintit. Cu toate acestea, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi prima instanţă, contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, pentru înlăturarea unor erori de procedură, iar controlul exercitat de instanţa care soluţionează această cale de atac este unul limitat, nepermiţând instanţei să statueze asupra unor chestiuni de fond asupra cărora instanţa de fond a statuat definitiv printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. Procedura contestaţiei în anulare este o procedură remediu, ce poate fi exercitată strict pentru înlăturarea erorii de procedură, în sensul art. 426 C. proc. pen., însă nu deschide calea unei rejudecări integrale a apelului declarat în cauză. După admiterea pe fond a contestaţiei în anulare, este oprit instanţei să exercite un control de fond, legat de temeinicia acuzaţiilor penale, corecta încadrare juridică a faptelor, natura şi durata pedepselor principale, complementare şi accesorii aplicate. Din această perspectivă, starea de recidivă reţinută faţă de inculpat în cauza nr. 12/112/2020 nu poate fi înlăturată din încadrarea juridică a celorlalte infracţiuni pentru care în contestaţia în anulare nu s-a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal. O concluzie contrară este de neprimit, întrucât s-ar ajunge la redozarea pedepselor cu închisoarea aplicate raportat la alte limite de pedeapsă, încălcându-se principiul autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească definitivă de condamnare. Contestaţia în anulare nu poate constitui un apel deghizat împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea căii ordinare de atac a apelului şi, totodată, nu reprezintă o procedură remediu integrală, în sensul indicat de apărare prin contestaţia formulată. Aşadar, în mod corect s-a stabilit la fond, prin sentinţa apelată, că nu poate fi înlăturată în cadrul contestaţiei la executare starea de recidivă postexecutorie reţinută în încadrarea juridică a infracţiunilor ce au atras condamnarea inculpatului în dosarul nr. x/2020. În cadrul acestei proceduri remediu stabilite de lege pentru incidente ivite în cursul executării unei hotărâri judecătoreşti, nu se poate ajunge la redozarea/recalcularea unor pedepse individuale cu închisoarea şi nici la recalcularea unui spor de pedeapsă şi a duratei pedepsei rezultante aplicate de instanţa de fond. În mod judicios s-a reţinut că singura posibilitate pe care o are instanţa de executare este aceea de a înlătura din pedeapsa rezultantă aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 87/06.10.2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 18/27.01.2022 a Curţii de Apel Cluj, a pedepsei de 10 luni închisoare care a fost înlăturată ca efect al admiterii contestaţiei în anulare prin decizia penală nr. 606/2023 a Curţii de Apel Cluj (ds. nr. 734/33/2022). În continuare, Curtea mai reţine că prin sentinţa penală apelată s-au efectuat corect operaţiunile de contopire a pedepselor rămase de executat, conform art. 38, art. 39 C. pen., sporul de pedeapsă fiind corect determinat, iar pedeapsa rezultantă aplicată, aceea de 8 ani, 8 luni şi 10 zile închisoare, este una legală".
Contrar aprecierii revizuentului, nu se poate reţine că hotărârile judecătoreşti atacate cu revizuire ar avea caracter inconciliabil. În acest sens, în primul rând, este de observat că aceste hotărâri judecătoreşti au fost pronunţate cu privire la cereri formulate în temeiul unor dispoziţii diferite, contestaţia în anulare reglementată de art. 426 C. proc. pen. putând fi exercitată în cazuri distincte de cele reglementate la art. 598 C. proc. pen. în cazul contestaţiei la executare.
În al doilea rând, Curtea a constatat că trimiterea făcută de o instanţă de judecată, într-un anumit cadru procesual (în speţă, cu ocazia judecării unei contestaţii în anulare), la un alt remediu juridic (în speţă, la cel al contestaţiei la executare), nu conferă părţii niciun drept cu privire la admiterea unei cereri formulate ulterior, cu atât mai mult cu cât, în cazul revizuentului din cauza de faţă, criticile formulate pe calea contestaţiei în anulare vizau nu doar starea de recidivă postexecutorie pretins a fi reţinută în mod greşit la stabilirea pedepselor pentru infracţiunile ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2020, ci şi pedeapsa rezultantă stabilită prin sentinţa penală nr. 87/F din 06.10.2021, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost aceasta modificată prin decizia penală nr. 18/27.01.2022 a Curţii de Apel Cluj, pedeapsă rezultantă în componenţa căreia au intrat nu doar pedepsele aplicate inculpatului în dosarul nr. x/2020 şi care au fost vizate prin dispoziţiile deciziei penale nr. 606/A din 06.04.2023, pronunţate asupra contestaţiei în anulare formulate în dosarul nr. x/2022, ci şi alte pedepse aplicate inculpatului pentru comiterea unor infracţiuni concurente [respectiv, pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul cu permisul suspendat, prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., a infracţiunii de conducere a unui vehicul cu permisul suspendat, prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen..], infracţiuni pentru care revizuentul din cauza de faţă a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1665/23.12.2020, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 670/A/06.05.2021 a Curţii de Apel Cluj.
Or, contestaţia la executare formulată de revizuentul din cauza de faţă a fost admisă, conform celor de mai sus, în ceea ce priveşte înlăturarea din pedeapsa rezultantă aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. 87/06.10.2021 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 18/27.01.2022 a Curţii de Apel Cluj, a pedepsei de 10 luni închisoare (care a fost înlăturată ca efect al admiterii contestaţiei în anulare prin decizia penală nr. 606/2023 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2022), iar, în contextul în care, conform celor de mai sus, în componenţa pedepsei rezultante stabilite în dosarul nr. x/2021 au intrat nu doar pedepsele aplicate inculpatului în dosarul nr. x/2020 şi care au fost vizate prin dispoziţiile deciziei penale nr. 606/A/06.04.2023, ci şi alte pedepse, este firesc ca pedepsele rezultante stabilite prin cele două hotărâri judecătoreşti atacate cu revizuire să fie diferite, nefiind vorba nicidecum despre aceeaşi bază factuală care să genereze o stare de inconciliabilitate. În ceea ce priveşte cealaltă critică, referitoare la starea de recidivă reţinută în sarcina revizuentului din cauza de faţă, nu poate fi constatată nicio statuare cu putere de lucru judecat a instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare în contextul în care această chestiune nu a fost analizată pe fond, ci dimpotrivă, s-a arătat în mod expres că celelalte critici exced cadrului procesual respectiv.
Sub acest aspect, s-a mai observat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 430 alin. (1)-(2) C. proc. civ. [aplicabile în mod corespunzător şi în materie penală, conform art. 2 alin. (2) C. proc. civ..], "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă". Raportat la aceste dispoziţii, Curtea a constatat că hotărârile judecătoreşti au autoritate de lucru judecat nu doar în ceea ce priveşte dispozitivul, ci şi în ceea ce priveşte considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-au rezolvat chestiuni litigioase. Astfel, principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Efectul de "lucru judecat" al unei hotărâri judecătoreşti are două accepţiuni: stricto sensu - semnifică autoritatea de lucru judecat, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauză (exclusivitatea); lato sensu - semnifică puterea de lucru judecat, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumţie irefragabilă că exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).
Or, considerentele instanţei de judecată asupra chestiunilor în privinţa cărora se reţine în mod expres că exced cadrului procesual nu sprijină dispozitivul şi nu intră în puterea de lucru judecat, sens în care trimiterea făcută de o instanţă de judecată, într-un anumit cadru procesual, la eventuala posibilitate a părţii de a uza de un alt remediu juridic, nu conferă acesteia niciun drept cu privire la admiterea unei cereri formulate ulterior, tot astfel cum nu implică obligativitatea admiterii unei astfel de cereri de către instanţa de judecată învestită ulterior.
Prin urmare, nu se poate reţine că decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, ar avea caracter inconciliabil în raport cu sentinţa penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curţii de Apel Cluj, iar ceea ce a urmărit în fapt revizuentul din cauza de faţă este reexaminarea solicitării formulate pe calea contestaţiei la executare din dosarul nr. x/2023 (respectiv, a solicitării privind înlăturarea aplicării dispoziţiilor privind starea de recidivă), cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în respectivul dosar, prin care a fost respinsă această solicitare. În acest context, Curtea a constatat că nu este îndeplinită în cauză condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., întrucât faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Împotriva sentinţei penale nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2023, revizuentul A. a formulat apel, motivele fiind susţinute de apărătorul ales, astfel cum sunt consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a unei hotărâri judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În speţă, Înalta Curte constată că împotriva sentinţei penale nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2023, revizuentului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac; prin sentinţa apelată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023 şi cu privire la sentinţa penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curţii de Apel Cluj.
Conform dispoziţiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., "Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."
O primă hotărâre la care se referă revizuirea este reprezentată de decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2023, prin care a fost admisă contestaţia în anulare declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 813/A din 9.06.2021, pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Cluj, fiind desfiinţată în parte decizia penală contestată şi, rejudecat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 141 din 30.12.2020, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2020.
Or, această decizie (pronunţată în etapa judecării pe fond a căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, desfiinţării în parte a hotărârii contestate şi rejudecării căii ordinare de atac a apelului) este definitivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".
Aşadar, decizia penală nr. 606/A din 06.04.2023 a Curţii de Apel Cluj la care se referă revizuirea este o hotărâre definitivă, cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.
Acelaşi statut, de hotărâre definitivă, cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac, îl are şi cea de-a doua hotărâre la care se referă cererea de revizuire, respectiv sentinţa penală nr. 46/F din 23.05.2023, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. x/2023, prin care s-a soluţionat contestaţia la executare, formulată în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de contestatorul A., în condiţiile în care aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 144 din 15.06.2023 a Curţii de Apel Cluj.
Exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu prevede această posibilitate, încălcă coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 459 alin. (7) teza finală C. proc. pen., având în vedere că hotărârile la care se referă revizuirea sunt definitive, Înalta Curte constată că apelul exercitat de revizuentul A. este inadmisibil.
Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2023.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 250 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1766/A/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 250 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2024.