Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2024
Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 30 din 28 februarie 2023, Judecătoria Salonta, în baza art. 5 alin. (1) C. pen., s-a stabilit legea penală mai favorabilă ca fiind Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 8 5/2022.
În baza art. 452 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 85/2022, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VIII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, la o pedeapsă un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) şi calculat potrivit art. 92 alin. (2) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune Bihor; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Bihor sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Salonta sau în cadrul Primăriei Comunei Mădăras.
În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Bihor
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore din data de 08.09.2021 ora 16:00 până în data de 09.09.2021 ora 16:00.
În baza art. 19 C. proc. pen., art. 24 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 C. proc. pen. şi 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349 şi 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Autoritatea Vamală Română şi a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 242.329 RON, reprezentând taxa vamală (40.123 RON), acciză (152.393 RON) şi TVA (49.813 RON) la care se vor adăuga obligaţii fiscale accesorii calculate de la data săvârşirii faptei, respectiv 08.09.2021 şi până la data efectuării plăţii.
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 112 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a autoutilitarei marca x cu numărul de înmatriculare x, număr identificare x, 2 buc chei contact, introduse în Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bihor, conform dovezii seria x nr. x/09.09.2021 şi a cantităţii totale de 279.540 ţigarete, introduse în Camera de Corpuri Delicte a IPJ Bihor, conform dovezii seria x nr. x/15.09.2021.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., s-a menţinut dispoziţia privind luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile, imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului A. prin ordonanţa din data de 27.10.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 272 C. proc. pen. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Bihor a sumei de 1.495 RON, reprezentând onorariu apărător din oficiu av. B. desemnat pe seama inculpatului, justificat prin delegaţia pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 5247/01.11.2021 (cameră preliminară - 627 RON) şi nr. 2553/01.11.2021 (fond - 868 RON).
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta şi inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 589/A/27.07.2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta împotriva sentinţei penale nr. 30 din 28 februarie 2023 pronunţate de Judecătoria Salonta în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 28 februarie 2023 pronunţate de Judecătoria Salonta, în dosarul nr. x/2021.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată şi în rejudecare:
A fost înlăturată pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de deţinere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) şi (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., precum şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite în sarcina acestuia pe durata termenului de supraveghere.
S-a constatat că prin încheierea din 30 mai 2023 pronunţată de această curte de apel s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de deţinere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 425 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen.
În baza art. 270 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tăinuire.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta la Serviciul de probaţiune Bihor, la datele fixate de acesta;
b) va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) va anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) va comunica schimbarea locului de muncă;
e) va comunica informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să urmeze un curs de calificare profesională.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile în cadrul Primăriei mun. Salonta sau a Primăriei Mădăras.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor sau ale săvârşirii de noi infracţiuni.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelurile parchetului şi al inculpatului au rămas în sarcina statului.
În fapt, s-a reţinut că în data de 07/08 septembrie 2021, inculpatul A. a dobândit un număr de 279.540 ţigarete provenite din contrabandă, introduse în ţară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina, pe care le-a deţinut şi transportat apoi pe E 671, din Pârteştii de Jos, jud. Suceava până în Oradea, în autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, special adaptat în acest sens, cu intenţia de a le valorifica ulterior.
III. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 24.08.2023, prin Serviciul registratură .
Prin cererea formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).
Cu această ocazie, recurentul a susţinut faptul că, în mod greşit, a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă.
În dezvoltarea cazului de casare invocat, inculpatul a arătat pentru a putea fi reţinută infracţiunea de tăinuire, este suficient ca fapta din care provine bunul să fie prevăzută de legea penală, indiferent dacă aceasta constituie sau nu infracţiune şi, prin urmare, indiferent dacă autorul ei răspunde sau nu răspunde penal.
Pentru a se reţine comiterea infracţiunii de tăinuire nu este necesară existenţa unei soluţii în ceea ce priveşte infracţiunea premisă, din care se presupune că provine bunul care a făcut obiectul tăinuirii. La fel, nu este relevant dacă fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul constituie sau nu infracţiune, dacă autorul acesteia a fost descoperit sau dacă a fost sau nu tras la răspundere penală.
Cu toate acestea, trebuie să se dovedească că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, condiţie care nu a fost analizată de organele de urmărire penală.
Astfel, nu s-au efectuat minime cercetări prin care să se stabilească că, într-adevăr, provenienţa acestor ţigarete şi, cel mai important, modul în care acestea au ajuns în ţară, respectiv prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Cu privire la acest aspect a concluzionat că trebuia să se facă dovada provenienţei ilicite a bunului pretins tăinuit.
În aceste condiţii, în lipsa unor probe administrate în cursul urmăririi penale prin care să se dovedească provenienţa ilicită a ţigaretelor, dar şi a indicării unor elemente faptice în actul de sesizare din prezenta cauză, care să permită instanţei să efectueze verificări sub acest aspect, nu se poate reţine că ţigaretele au fost în mod nelegal introduse în ţară, respectiv că aceste bunuri provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Drept urmare, a apreciat că nu este dovedit că ţigaretele provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, condiţie impusă pentru realizarea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii de tăinuire, iar organele de urmărire penală nu au administrat nicio probă în acest sens şi nici cu privire la modalitatea în care acestea au ajuns pe teritoriul României, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la acest control, pentru că doar în această situaţie se putea aprecia dacă ţigările deţinute şi transportate provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
IV. Prin încheierea din 11.10.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 589/A/27.07.2023 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.
V. Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 11.10.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Preliminar, Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.
Este de menţionat că din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, în raport de încadrarea juridică stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţele de fond.
Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esenţă, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 C. pen., întrucât fapta reţinută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele de tipicitate obiectivă, motivat de faptul că nu s-a dovedit că bunul presupus a fi tăinuit provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Practic, organele de urmărire penală nu au făcut dovada provenienţei ilicite a bunului pretins a fi tăinuit.
În vederea dezlegării chestiunii de drept invocată de recurentul-inculpat, respectiv că nu s-a dovedit că bunurile presupus a fi tăinuite provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt reţinută cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, respectiv că: În data de 07/08 septembrie 2021, inculpatul A. a dobândit un număr de 279.540 ţigarete provenite din contrabandă, introduse în ţară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina, pe care le-a deţinut şi transportat apoi pe E 671, din Pârteştii de Jos, jud. Suceava până în Oradea, în autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, special adaptat în acest sens, cu intenţia de a le valorifica ulterior.
Instanţa supremă, analizând motivele invocate de inculpat, apreciază că, în realitate, nu se invocă neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracţiunii, ci se contestă situaţia de fapt.
Practic, se neagă că cele 279.540 ţigarete (de tip cheap whites, de provenienţă extracomunitară, fără timbru fiscal aplicat), găsite cu ocazia controlului efectuat de organele de poliţie în incinta autoturismului marca x, respectiv între peretele aflat în spatele compartimentului şoferului şi spaţiul de încărcare (compartiment secret, special amenajat) nu ar avea provenienţă ilicită, iar inculpatul nu ar fi cunoscut că acestea provin din contrabandă.
Or, raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că inculpatul pune în discuţie stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză, în condiţiile în care, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine de recunoaştere a faptei săvârşite, arătând că a dobândit cele 279.540 ţigarete provenite din contrabandă, introduse în ţară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina, pe care le-a deţinut şi transportat în vederea valorificării ulterioare.
Practic, pentru a se ajunge la concluzia solicitată de inculpat, este necesară o reinterpretare a probelor cu privire la împrejurările în care a survenit fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În ceea ce priveşte prevederea faptei în legea penală şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 270 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de tăinuire: Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia,infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Din analiza elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (1) C. pen., se constată că modalitatea de realizare a elementului material al laturii obiective constă în primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun.
Cerinţa esenţială pentru întrunirea elementelor de tipicitate este reprezentată de existenţa unui bun provenit dintr-o faptă prevăzută de legea penală, iar persoana care realizează una dintre modalităţile elementului material să fi cunoscut sau să fi prevăzut din împrejurările concrete că bunul provine dintr-o astfel de faptă.
Înalta Curte constată că instanţa de apel, evaluând coroborat materialul probator, şi-a format convingerea, argumentată, că inculpatul-recurent a deţinut şi transportat în data de 07/08 septembrie 2021 cantitatea de 279.540 ţigări provenite din contrabandă, de tip cheap whites (mărci ieftine, care nu aparţin marilor producători, produse legal sau ilegal şi destinate pieţei negre), având inscripţia for duty free only, de provenienţă ucraineană, toate fără timbru emis de autorităţile române, cunoscând că respectivele ţigarete provin din contrabandă.
Or, analizând acţiunea inculpatului, prin raportare la această stare de fapt, contrar celor susţinute de apărare, Înalta Curte reţine că există situaţia premisă cerută de norma de incriminare, respectiv existenţa unui bun provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. În speţă, recurentul a primit de la persoane necunoscute 279.540 ţigarete provenite din contrabandă, de tip cheap whites, introduse în ţară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina.
Existenţa acestei situaţii premisă rezultă din circumstanţele concrete de săvârşire a faptei, astfel cum aceasta a fost stabilită de instanţa de apel. În această ordine de idei, Înalta Curte reţine că toate parchetele de ţigări, marca x aveau serii identice per marcă şi inscripţia for duty free only, iar inculpatul nu a putut prezenta documente justificative pentru bunurile găsite în autoturism (acte de provenienţă, facturi, avize etc.). De asemenea, cu privire la faptul că inculpatul a cunoscut provenienţa ilicită a ţigaretelor, instanţa de apel a reţinut şi faptul că din datele rezultate în urma percheziţiei informatice, a rezultat că terminalul mobil găsit asupra inculpatului s-a aflat în datele de 25.04.2021 şi 31.07.2021 în locaţii care corespund celor aflate în Raionul Rahău, Regiunea Transcarpatia, Ucraina.
Un alt argument pentru care nu poate fi primită susţinerea apărării, aceea a neîntrunirii elementelor de tipicitate obiectivă, este reprezentat de faptul că, şi prin absurd, în condiţiile în care s-ar aprecia că inculpatul nu a cunoscut că ţigaretele provin din contrabandă, fapta tot ar fi tipică. Aceasta deoarece, chiar dacă nu ar fi cunoscut, inculpatul a prevăzut că ţigaretele respective provin din săvârşirea unor fapte penale, aspect ce rezultă din modalitatea şi circumstanţele în care ţigaretele au fost transportate. În acest sens, având în vedere situaţia de fapt reţinută definitiv de instanţa de apel, Înalta Curte reţine că inculpatul avea montată în autoutilitară o staţie de emisie recepţie pentru a cunoaşte în timp real situaţia traficului (existenţa unor controale etc.), existenţa unui autoturism cu rol de antemergător, dar şi existenţa în incinta autoutilitarei special modificată a unor compartimente secrete în care recurentul a disimulat ţigaretele transportate, tocmai pentru a nu fi descoperite cu ocazia unui eventual control al autorităţilor.
Aşadar, în dezacord cu opinia apărării, instanţa supremă constată că fapta inculpatului A. întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, art. 270 alin. (1) C. pen., fiind realizată corespondenţa dintre fapta concret săvârşită şi elementele de natură obiectivă stabilite de legiuitor în norma de incriminare.
Înalta Curte reţine că, în realitate, aspectele criticate de recurent nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Astfel, se observă că recurentul nu invocă faptul că acţiunea sa nu este tipică, ci că organele de urmărire penală nu au efectuat minime cercetări cu privire la infracţiunea corelativă tăinuirii, pentru a se constata provenienţa exactă a ţigaretelor, modalitatea în care au fost introduse în ţară sau autorii acelor fapte. Or, analiza acestor critici excedează competenţei instanţei de casaţie şi nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, pentru existenţa infracţiunii de tăinuire fiind necesar ca inculpatul să fi cunoscut sau să fi prevăzut că bunurile tăinuite provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte constată că acţiunea inculpatului A., care în data de 07/08 septembrie 2021, a dobândit un număr de 279.540 ţigarete provenite din contrabandă, introduse în ţară prin eludarea controlului vamal, din Republica Ucraina, pe care le-a deţinut şi transportat apoi pe E 671, din Pârteştii de Jos, jud. Suceava până în Oradea, în autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, special adaptat în acest sens, cu intenţia de a le valorifica ulterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire prevăzute de art. 270 alin. (1) C. pen.
Pentru aceste motive, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 589/A din data de 27 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 589/A din data de 27 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2024.