Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 246/F din 11 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect recunoaşterea sentinţei emise de autorităţile maghiare şi executarea pedepsei pe teritoriul României de către persoana condamnată A..
A fost recunoscută şi pusă în executare sentinţa nr. 3. Bf. 231/2022/11 din data de 14.04.2022, pronunţată de Judecătoria Szeged, rămasă definitivă prin decizia nr. 17. B.2026/2020/39 a Tribunalului Szeged.
S-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei în cuantum de 2 închisoare aplicate condamnatului A., prin sentinţa nr 3. Bf. 231/2022/11 din data de 14.04.2022, pronunţată de Judecătoria Szeged, rămasă definitivă prin decizia nr. 17. B.2026/2020/39 a Tribunalului Szeged, pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire a bunurilor sustrase prevăzută de art. 379 alin. (1) pct. c şi alin. (4) lit. a) din C. pen. maghiar şi fals în înscrisuri publice prevăzută de art. 342 alin. (1) lit. b) din C. pen. maghiar (art. 270 C. pen. român şi art. 334 alin. (2) C. pen. român cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., prev. de art. 48 rap. la art. 250 alin. (1) C. pen. român).
A fost dedusă perioada arestării preventive şi perioada executată de la data de 11.10.2018 la 14.04.2019.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 22.09.2023, sub nr. x/2023, în conformitate cu dispoziţiile art. 172 şi art. 166 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a solicitat recunoaşterea hotărârii de condamnare dispuse de autorităţile maghiare şi punerea în executare a acesteia, privind persoana condamnată A. şi transferarea sa pe teritoriul României pentru a continua executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.
S-a notat că, în motivarea sesizării a fost arătat că prin adresa nr. x/2023 din data de 08.09.2023, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 10, 164 şi 171 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., cererea formulată de autorităţile maghiare prin care se solicită recunoaşterea sentinţei de condamnare nr. 3. Bf. 231/2022/11 din a Judecătoriei Raionale Szeged, definitivă prin decizia nr. 17. B.2026/2020/39 a Tribunalului Szeged prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea săvârşirea infracţiunilor de tăinuire a bunurilor sustrase prevăzută de art. 379 alin. (1) pct. c şi alin. (4) lit. a) din C. pen. maghiar şi fals în înscrisuri publice prevăzută de art. 342 alin. (1) lit. b) din C. pen. maghiar şi continuare a executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.
Cererea formulată de autorităţile maghiare a fost însoţită de următoarele documente: certificatul menţionat în disp. art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI, copie de pe sentinţa de condamnare şi de pe decizia definitivă, notificarea prevăzută în anexa II în conformitate cu disp. art. 6 alin. (4) din Decizia- cadru 2008/909/JAI.
Autorităţile maghiare au precizat că persoana condamnată se află în România.
A mai fost arătat în cuprinsul sesizării că, din verificările efectuate în temeiul dispoziţiilor art. 165 alin. (1) lit. b), c) din Legea 302/2004, a rezultat că persoana condamnată nu a fost urmărită şi judecată în România pentru faptele care face obiectul sentinţei penale ce face obiectul sesizării, conform fişei de cazier judiciar a acesteia. De asemenea, s-a stabilit prin interogarea bazei de date B. că persoana condamnată nu este cercetată în România pentru fapta care a făcut obiectul sentinţei mai sus menţionate.
S-a mai notat că, din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile maghiare a rezultat că persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani (730 de zile) şi a fost arestată preventiv de la 11.10.2018 până la 14.04.2019, respectiv 186 de zile.
Din verificările efectuate în aplicaţia informatizată aparţinând Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date pentru Evidenţa Persoanelor a rezultat că persoana condamnată este cetăţean român.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că, prin sentinţa nr. 17. B.2026/2020/39 a Judecătoriei Szeged din data 14.04.2022, persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire a bunurilor sustrase prevăzută de art. 379 alin. (1) pct. c şi alin. (4) lit. a) din C. pen. maghiar şi fals în înscrisuri publice prevăzută de art. 342 alin. (1) lit. b) din C. pen. maghiar.
În fapt, s-a reţinut că persoana condamnată în jurul datei de 11.10.2018 s-a înţeles cu o persoană necunoscută să achiziţioneze de la aceasta autovehiculul x în valoare de 5.828 HUF, ce a fost sustrasă anterior de către persoana necunoscută, aspect cunoscut de persoana condamnată. Persoana necunoscută i-a predat persoanei condamnate un certificat de înmatriculare original, emis de autorităţile austriece, certificat care nu fusese emis pentru autoturismul vândut. Persoana condamnată a avut cunoştinţă că certificatul de înmatriculare nu a fost eliberat pentru acest autoturism şi că plăcuţele de înmatriculare nu corespund. La punctul de trecere a frontierei de pe autostrada x, în urma verificărilor efectuate de organele de poliţie, s-a stabilit că numărul de şasiu ce figurează pe plăcuţele de înmatriculare nu corespunde cu cel din certificatul de înmatriculare.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea hotărârii de aplicare a măsurii privative de libertate şi transferul persoanei condamnate în România. Astfel:
- hotărârea de aplicare a măsurii privative de libertate a cărei recunoaştere se solicită este definitivă şi executorie;
- faptele pentru care s-a aplicat măsura privativă de libertate ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiuni, având corespondent în dreptul român în infracţiunile prevăzute de art. 270 C. pen. şi art. 334 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., iar persoana condamnată ar fi fost sancţionabilă şi potrivit legislaţiei române.
- persoana transferabilă are cetăţenie română;
- nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârilor pronunţate de instanţe străine, prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004;
- persoana transferabilă este de acord să continue executarea măsurii în România.
- natura măsurii aplicate de instanţa străină, sub aspectul regimului ei, precum şi durata acesteia corespund cu cele prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel persoana condamnată A., la data de 15.12.2023.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 27.12.2023, sub numărul x/2023, fiind fixat termen de judecată la data de 03.01.2024, cu citarea apelantului persoană condamnată la domiciliul indicat în actele dosarului.
Judecarea cauzei a fost amânată la data de 17.01.2024 la cererea apelantului pentru a-i da posibilitatea să îşi angajeze un avocat şi pentru pregătirea apărării.
Prin cererea formulată oral la termenul de judecată din data de 17.01.2024 apelantul persoană condamnată A., asistat de apărător desemnat din oficiu, şi-a retras apelul formulat în cauză.
Examinând cererea de retragere a apelului formulată de apelantul condamnat A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Retragerea unei căi de atac, în cauză, a apelului formulat împotriva sentinţei penale nr. 246/F din 11 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, este un act de dispoziţie, care odată exercitată, duce la pierderea unui drept, respectiv la închiderea cadrului procesual declanşat.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 415 alin. (1) C. proc. pen.., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat.
Potrivit aceluiaşi text de lege, retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Deopotrivă, declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de control judiciar.
Evaluând manifestarea de voinţă a apelantului persoana condamnată A., raportat la prevederile legale menţionate anterior, Înalta Curte constată că aceasta respectă pe deplin exigenţele art. 415 alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac fiind retrasă personal de către parte, direct în faţa instanţei de control judiciar.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte văzând, pe de o parte, manifestarea de voinţă a apelantului în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 415 C. proc. pen.., va lua act de retragerea apelului formulat împotriva sentinţei penale nr. 246/F din 11 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care şi-a retras apelul, va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea apelului formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 246/F din 11 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.
Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 de RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2024.