High Court of Cassation and Justice

Şedinţa publică din data de 26 martie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul emis în 22 august 2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul penal nr. x/2012, alături de alţi inculpaţi, a fost trimis în judecată inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (32 acte materiale); spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (40 acte materiale); evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (78 acte materiale); spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (66 acte materiale); evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (19 acte materiale); spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (13 acte materiale); evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (3 acte materiale); spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. constând, în esenţă, în aceea că:

I.1. în perioada noiembrie 2009 - mai 2010, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de administrator al aceleiaşi societăţi, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a unui nr. de 32 facturi de achiziţie având ca obiect "materiale de construcţii", în valoare totală de 8.241.108 RON (cu TVA), ce nu reflectă operaţiuni reale de la S.C. D. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), operaţiuni fictive ce au fost declarate organelor fiscale prin declaraţiile fiscale (documente legale), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 2.423.855 RON, reprezentând TVA (1.315.807 RON) şi impozit pe profit (1.108.048 RON);

I.2. în perioada noiembrie 2009 - august 2010, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie şi persoană împuternicită să efectueze tranzacţii pe conturile bancare ale S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de administrator şi persoană împuternicită să efectueze tranzacţii pe conturile bancare ale aceleiaşi societăţi, a dispus transferul sumei de 8.241.908,8 RON din conturile acestei societăţi deschise la F. S.A., G. S.A. şi H. S.A. în conturile bancare ale S.C. D. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), deschise la I. S.A. şi J. S.A., în baza unor facturi de achiziţie ce nu reflectă operaţiuni reale emise de aceasta din urmă, înregistrate contabil şi declarate fiscal de S.C. B. S.A. - CUI x, de unde suma respectivă a fost retransferată de inculpatul E., cu justificarea frauduloasă şi fictivă "rambursare împrumut", în conturile bancare personale ale acestuia deschise la I. S.A. şi J. S.A., fiind, la scurt tip, retrasă în numerar, de la ATM sau de la casieria unităţii bancare, şi restituită în numerar inculpaţilor A. şi C., în scopul disimulării provenienţei infracţionale (evazioniste) a acestor sume;

I.3. în perioada iunie 2010 - decembrie 2012, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de administrator al aceleiaşi societăţi, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţi a unui nr. de 78 facturi de achiziţie de "materiale de construcţii", în valoare totală de 12.840.330 RON (cu TVA), ce nu reflectă operaţiuni reale de la S.C. K. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpata L.), operaţiuni fictive ce au fost declarate organelor fiscale prin declaraţiile fiscale (documente legale), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 4.122.122 RON, reprezentând TVA (2.461.511 RON) şi impozit pe profit (1.660.611 RON);

I.4. în perioada iulie 2010 - noiembrie 2013, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie şi persoană împuternicită să efectueze tranzacţii pe conturile bancare ale S.C. B. S.A. - CUI x, împreună cu inculpatul C., în calitate de administrator şi persoană împuternicită să efectueze tranzacţii pe conturile bancare ale aceleiaşi societăţi, a dispus transferul sumei de 12.840.377 RON, din conturile acestei societăţi deschise la F. S.A., G. S.A. şi H. S.A. în conturile bancare ale S.C. K. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpata L.), deschis la G. S.A., în baza unor facturi de achiziţie ce nu reflectă operaţiuni reale emise de aceasta din urmă, înregistrate contabil şi declarate fiscal de S.C. B. S.A. - CUI x, de unde suma de 12.713.404 RON a fost retransferată, la scurt timp, de inculpata L., din conturile bancare ale S.C. K. S.R.L. - CUI x în conturile bancare ale S.C. D. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), deschise la I. S.A. şi J. S.A., în baza unor facturi de achiziţie ce nu reflectă operaţiuni reale emise de aceasta din urmă, de unde, mai departe, suma respectivă a fost retransferată, la scurt timp, de inculpatul E., cu justificarea frauduloasă şi fictivă "rambursare împrumut", în conturile bancare personale ale acestuia, deschise la I. S.A. şi J. S.A., fiind, la scurt tip, retrasă în numerar de acesta, de la ATM sau de la casieria unităţii bancare, şi restituită în numerar inculpaţilor A. şi C., în scopul disimulării provenienţei infracţionale (evazioniste) a acestor sume;

I.5. în perioada octombrie 2009 - septembrie 2010, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L. - CUI x, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţi a unui nr. de 19 facturi de achiziţie de "materiale de construcţii", în valoare totală de 2.936.431 RON (cu TVA), ce nu reflectă operaţiuni reale de la S.C. D. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), operaţiuni fictive ce au fost declarate organelor fiscale prin declaraţiile fiscale (documente legale), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 893.758 RON, reprezentând TVA (504.677 RON) şi impozit pe profit (389.081 RON);

I.6. în perioada noiembrie 2009 - decembrie 2010, în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L. - CUI x, a dispus transferul sumei de 2.936.426 RON, din conturile acestei societăţi deschise la G. S.A., F. S.A. si H. S.A. în conturile bancare ale S.C. D. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpatul E.), deschise la I. S.A. şi J. S.A., în baza unor facturi de achiziţie ce nu reflectă operaţiuni reale emise de aceasta din urmă, înregistrate contabil şi declarate fiscal de S.C. M. S.R.L. - CUI x, de unde suma respectivă a fost retransferată de inculpatul E. cu justificarea frauduloasă şi fictivă "rambursare împrumut", în conturile bancare personale ale acestuia deschise la I. S.A. şi J. S.A., fiind, la scurt tip, retrasă în numerar de la ATM sau de la casieria unităţii bancare şi restituită în numerar inculpatului A., în scopul disimulării provenienţei infracţionale (evazioniste) a acestor sume;

I.7. în perioada august - decembrie 2010, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L. - CUI x, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţi a unui nr. de 3 facturi de achiziţie de "materiale de construcţii", în valoare totală de 198.924,80 RON (cu TVA), ce nu reflectă operaţiuni reale de la S.C. K. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpata L.), operaţiuni fictive ce au fost declarate organelor fiscale prin declaraţiile fiscale (documente legale), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi cauzând bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 58.507 RON, reprezentând TVA (31.761 RON) şi impozit pe profit (26.746 RON);

I.8. în luna iulie 2010, în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L. - CUI x, a dispus transferul sumei de 198.924 RON din conturile acestei societăţi, deschise la G. S.A., F. S.A. si H. S.A., în conturile bancare ale S.C. K. S.R.L. - CUI x (societate cu comportament de tip "fantomă" administrată de inculpata L.), deschise la G. S.A., în baza unor facturi de achiziţie ce nu reflectă operaţiuni reale emise de aceasta din urmă, înregistrate contabil şi declarate fiscal de S.C. M. S.R.L. - CUI x, de unde suma respectivă a fost retransferată de inculpata L., în contul bancar personal al acesteia deschis la G. S.A., fiind, la scurt tip, retrasă în numerar, de la ATM sau de la casieria unităţii bancare şi restituită în numerar inculpatului A., în scopul disimulării provenienţei infracţionale (evazioniste) a acestor sume.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 11 din Legea 241/2005 raportat la art. 249 C. proc. pen. şi art. 32 din Legea nr. 656/2002, republicată, raportat la art. 249 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului cu privire la toate bunurile mobile şi imobile (construcţii, terenuri, autoturisme, obiecte de valoare, sume aflate în conturi bancare etc.), aparţinând lui A. până la concurenţa sumei de 30.473.188 RON (din care 6.709.180 RON, în vederea reparării prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta de evaziune fiscală şi 23.764.008 RON, în vederea confiscării speciale a sumelor ce au făcut obiectul spălării de bani).

Potrivit art. 251 şi urm. C. proc. pen., organele de cercetare penală din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice au procedat la aplicarea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, după cum urmează:

a. În privinţa inculpatului A. asupra:

a1. imobilelor deţinute în codevălmăşie cu sotia sa:

- imobil situat in Predeal, str. x (18), nr. Cadastral x, compus din teren intravilan in suprafata de 506 mp, pe care este edificata o constructie in regim P E M, in suprafata de 124 mp, compusa din: parter: hol si casa scarii, living, loc de luat masa, bucatarie, grup sanitar, centrala termica, debara, terasa; etaj: 3 holuri, casa scarii, 3 dormitoare, 2 bai, grup sanitar, 2 balcoane; mansarda: hol si casa scarii, 2 dormitoare, baie, terasa, constructia fiind edificata in anul 2011, valoare cladire 107.880 euro (474.672 RON) - 124 mp × 870 € mp, valoare teren 23.684 euro (104.209 RON) - 382 mp × 62 euro mp.

- imobil situat in Predeal, str. x, nr. Cadastral x, reprezentat de un teren intravilan in suprafata de 450 mp, valoare 69750 euro (306.900 RON), 450 mp× 155 euro.

- imobil situat in Neptun, str. x, lot x, Mangalia, jud. Constanta, nr. cadastral x, carte funciara x, reprezentat de un teren intravilan in suprafata de 12, 5 mp. valoare 500 euro (2.200 RON).

- imobil situat in Neptun, str. x (bloc Agat), nr. 1B, lot 2.1.34, Mangalia, jud. Constanta, nr. cadastral x, carte funciara x, reprezentat de un apartament cu 2 camere in suprafata de 48 mp, in valoare de 38 000 euro (167.200 RON).

- imobil situat in Neptun, str. x (bloc Agat), nr. 1B, lot 2.1.42, Mangalia, jud. Constanta, nr. cadastral x, carte funciara x, reprezentat de un apartament cu 2 camere in suprafata de 77,20 mp, in valoare de 58.000 euro (255.200 RON).

- imobil situat in Neptun, str. x (bloc Residence), nr. 1C-lot 1/1.26, Mangalia, jud. Constanta, nr. cadastral x, carte funciara x, reprezentat de un apartament cu 2 camere în suprafata de 41,75 mp, in valoare de 30.000 euro (132.000 RON).

- imobil situat in Neptun, str. x (bloc Agat), nr. 1B, lot 2.4, număr cadastral x, carte funciară nr. x, reprezentat de un teren intravilan în suprafaţă de 12 mp., valoare 500 euro (2.200 RON).

- imobil situat in com Corbu, Constanta, jud. Constanta, nr. cadastral x, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 500 mp, in valoare de 2500 euro (11.000 RON), 500 mp × 5 euro.

- imobil situat în com Corbu, Constanta, jud. Constanta, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 72,35 mp, ce reprezinta cota indiviza din aleea x, cota indiviza aferenta lotului x cu nr. cadastral x, in valoare de 361 euro (1.600 RON), 72,35 mp × 5 euro.

- imobil situat in Dragodanesti Punctul Acasa, com. Candesti, Targoviste, jud. Dambovita, nr. cadastral x, compusa din teren intravilan in suprafata de 6.063 mp, din care 2297 mp curte si 3370 mp livada, pe care este edificata in anul 2012 o casa de vacanta din lemn in suprafata de 141 mp cu 4 dormitoare, sufragerie, bucatarie, baie, grup sanitar si centrala termica, casa de vacanta in valoare de 14.100 euro (62.000 RON), 141 mp × 100 euro şi teren in valoare de 6000 euro (26.400 RON) 6.000 mp × 1 euro.

- imobil situat in Dragodanesti Punctul TOPILE, com. Candesti, Targoviste, jud. Dambovita, nr. cadastral x, reprezentata de teren extravilan in suprafata de 9223 mp, din care 1225 mp faneata si 7998 mp livada, in valoare de 4600 euro (20.240 RON), 9223 mp × 0,5 euro.

- imobil situat in com. Candesti PUNCTUL LA CIRES, Targoviste, jud. Dambovita, nr. cadastral x, reprezentata de teren extravilan in suprafata de 1329 mp, in valoare de 664,5 euro (2.923,8 RON), 1329 mp× 0,5 euro.

- imobil situat in com. Candesti PUNCTUL LA CIRES, Targoviste, jud. Dambovita, nr. cadastral x, reprezentata de teren extravilan in suprafata de 1323 mp. in valoare de 660 euro (2.900 RON), 1323 mp× 0,5 euro.

- imobil situat in com. Ciolpani, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 5000 mp, in valoare de 7000 euro (30.800 RON).

- imobil situat in com. Ciolpani, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 5401 mp, in valoare de 7500 euro (33.000 RON).

- imobil situat in com. Ciolpani, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 4963 mp, in valoare de 7000 euro (30.800 RON).

- imobil situat in Bucuresti, str. x, nr. Cadastral x, compus din teren intravilan in suprafata de 256 mp si o constructie compusa din 4 camere si dependinte in suprafata de 109 mp, constructie in valoare de 105730 euro (465.212 RON), 109 mp × 970 euro şi teren in valoare de 38.220 euro (168.168 RON) 147 mp × 260 euro.

- imobil situat in Bucuresti, str. x, nr. cadastral x, reprezentat de un apartament cu o camera-17 mp, vestibul 2,47 mp, baie-2,97 mp, in valoare de 32.000 euro (140.800 RON).

a2. imobilelor deţinute în proprietate exclusivă de inculpat:

- imobil situat in com. Balotesti, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 517 mp, in valoare de 2.068 euro (9.100 RON), 517 mp × 4 euro.

- imobil situat in com. Balotesti, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 517 mp, in valoare de 2.068 euro (9.100 RON), 517 mp × 4 euro.

- imobil situat in com. Balotesti, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 517 mp, in valoare de 2.068 euro (9.100 RON), 517 mp × 4 euro.

- imobil situat in com. Balotesti, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 267 mp, in valoare de 1068 euro (4.700 RON), 267 mp × 4 euro.

- imobil situat in com. Corbeanca, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 5000 mp, in valoare de 15.000 euro (66.000 RON), 5000 mp × 3 euro.

a3. sumelor de bani detinute de inculpat la următoarele unităţi bancare: N., sucursala Mihalache, cont IBAN x, pentru suma de 1.000.000 RON; O., unitati de fond P. (OBLIGATIUNI G.), pentru suma de 2.818.702 RON; O., unitati de fond Q. (P. 15 EUR) pentru suma de 511.683 euro; O., cont individual privind situaţia portofoliului actiunilor detinute de A. pentru suma de 1.086.356,38 RON.

Sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatului a fost modificat în cursul urmăririi penale, după cum urmează:

- Prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 25.09.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus, în temeiul art. 252¹ alin. (1) C. proc. pen., valorificarea activelor financiare în valoare de 1.110.632,15 RON (la data de 22.07.2015) din portofoliul individual al inculpatului A., administrat de O. (O.), în baza contractului de administrare de portofoliu individual de investiţii nr. 34/01.08.2014 - bunuri mobile indisponibilizate (sechestrate) prin Ordonanţa din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti - suma de 1.066.463,50 RON rezultată din valorificarea activelor financiare respective fiind depusă în contul nr. x deschis la G. S.A. pe numele inculpatului A., dar la dispoziţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti - formând, prin efectul subrogaţiei reale, obiectul măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

- Prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 15.02.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus ridicarea sechestrului cu privire la sumele aflate în contul nr. x cu cod IBAN x deschis la F., pe numele inculpatului A. şi menţinerea sechestrului cu privire la sumele din conturile bancare având ca titular pe inculpatul A. (atât cele deschise la F., cât şi cele deschise la unităţile bancare preluate de F.), în limita sumei de 30.473.188 RON stipulată în dispozitivul Ordonanţei nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti - cu excepţia contului nr. x cu cod IBAN x.

În cursul judecării cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia penală, măsurile asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale au fost modificate, în sensul că:

- Prin încheierea din data de 09.01.2020 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, îndreptată prin încheierea din data de 15.01.2020, în temeiul dispoziţiilor art. 252¹ alin. (1) şi (4) C. proc. pen. şi art. 252³ C. proc. pen., s-a admis cererea inculpatului A. de valorificare a bunurilor mobile sechestrate.

S-a dispus valorificarea titlurilor de participare deţinute de inc. A. la O., respectiv titlurile de participare la P. (146.323,47 titluri deţinute la data de 29.11.2019, conform adresei nr. x/03.12.2019 emisă de O.) şi Q. (19.104,01 titluri deţinute la data de 29.11.2019, conform adresei nr. x/03.12.2019 emisă de O.), cu menţinerea măsurii asiguratorii asupra sumelor de bani (RON/EURO) rezultate în urma valorificării, în condiţiile prevăzute de dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate".

S-a dispus transferul sumelor de bani (RON/EURO) rezultate din valorificarea titlurilor de participare deţinute de inc. A. la O., cu menţinerea măsurii sechestrului asigurator asupra acestora, în subconturile deschise pe numele inculpatului A. de către Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate: titular subconturi: ANABI A. - IBAN RON: x; IBAN EUR: x.

- Prin încheierea din data de 23.06.2022 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, s-a admis cererea inculpatului A. privind anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale şi în temeiul art. IX din O.U.G. nr. 69/2020 cu referire la art. 1 alin. (2) lit. d), 5, 6 lit. b) din Ordinul 2100/2020 emis de Ministrul Finanţelor Publice constată anulate accesoriile evidenţiate de către partea civilă ANAF în cuprinsul adresei cu nr. x/11.05.2022, înregistrată la instanţă la data de 11.05.2022, respectiv suma totală de 8.893.812 RON.

- Prin încheierea din data de 07.07.2022 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din data de 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, în temeiul art. 250² C. proc. pen., a dispus restrângerea măsurilor asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanţele Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015, astfel, în cazul inculpatului A. până la concurenţa sumei de 16.592.480,8 RON.

S-a respins ca nefondată cererea inculpatului A. de ridicare a măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile.

Prin sentinţa nr. 833 din data de 30 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 396 alin. (8) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 154 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. cu privire la săvârşirea următoarelor infracţiuni: 1. evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (32 acte materiale); 2. evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (78 acte materiale); 3. evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (19 acte materiale); 4. evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (3 acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. cu privire la săvârşirea următoarelor infracţiuni: 1. spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (40 acte materiale); 2. spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (66 acte materiale); 3. spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (13 acte materiale); 4. spălare a banilor în formă continuată prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (2 acte materiale).

Instanţa de fond a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare faţă de inculpaţii A. şi C., precum şi faţă de părţile responsabile civilmente S.C. B. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L.

A luat act că inculpatul A. a achitat în integralitate prejudiciul produs bugetului de stat în cuantum de 7.498.240 RON.

A luat act că prin încheierea din data de 01.09.2022, în temeiul art. IX din O.U.G. nr. 69/2020 cu referire la art. 1 alin. (2) lit. d), 5, 6 lit. b) din Ordinul 2100/2020 emis de Ministrul Finanţelor Publice, instanţa a constatat anulate accesoriile în cuantum de 8.893.812 RON stabilite în sarcina inculpatului A..

A dispus ca Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să restituie inculpatului A. suma de 1.499.647 RON achitată de acesta în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1)¹ din Legea nr. 241/2005 (în modalitatea modificărilor aduse prin Legea nr. 55/2021), cu titlu de "majorare cu 20% din baza de calcul", în contul unic deschis conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 - prejudiciul cauzat şi recuperat potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanţa cu nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la conturile bancare deschise la F. şi G. pe numele inculpatului A., precum şi cu privire la următoarele bunuri imobile aparţinând inculpatului A.: imobil situat in Predeal, str. x (18), nr. Cadastral x, compus din teren intravilan in suprafata de 506 mp, pe care este edificată o constructie in regim P E M, in suprafata de 124 mp, compusa din: parter: hol si casa scarii, living, loc de luat masa, bucatarie, grup sanitar, centrala termica, debara, terasa; etaj: 3 holuri, casa scarii, 3 dormitoare, 2 bai, grup sanitar, 2 balcoane; mansarda: hol si casa scarii, 2 dormitoare, baie, terasa, constructia edificata in anul 2011; imobil situat in Predeal, str. x, nr. Cadastral x, reprezentat de un teren intravilan in suprafata de 450 mp; imobil situat in Neptun, str. x, lot x, Mangalia, jud. Constanta, nr. cadastral x, carte funciara x, reprezentat de un teren intravilan in suprafata de 12,5 mp; imobil situat in Neptun, str. x (bloc Agat), nr. 1B, lot 2.1.34, Mangalia, jud. Constanta, nr. cadastral x, carte funciara x, reprezentat de un apartament cu 2 camere in suprafata de 48 mp; imobil situat in Neptun, str. x (bloc Agat), nr. 1B, lot 2.1.42, Mangalia, jud. Constanta, nr. cadastral x, carte funciara x, reprezentat de un apartament cu 2 camere in suprafata de 77,20 mp; imobil situat in Neptun, str. x (bloc Residence), nr. 1C-lot 1/1.26, Mangalia, jud. Constanta, nr. cadastral x, carte funciara x, reprezentat de un apartament cu 2 camere in suprafata de 41,75 mp; imobil situat in Neptun, str. x (bloc Agat), nr. 1B, lot 2.4, numar cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren intravilan in suprafata de 12 mp; imobil situat in com Corbu, Constanta, jud. Constanta, nr. Cadastral x, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 500 mp; imobil situat în com Corbu, Constanta, jud. Constanta, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 72,35 mp, ce reprezintă cota indiviză din aleea x, cota indiviza aferenta lotului x cu nr. cadastral x; imobil situat in Dragodanesti Punctul Acasa, com. Candesti, Targoviste, jud. Dambovita, nr. cadastral x, compusa din teren intravilan in suprafata de 6.063 mp, din care 2297 mp curte si 3370 mp livada, pe care este edificată o casă de vacanţă din lemn în suprafaţă de 141 mp cu 4 dormitoare, sufragerie, bucatarie, baie, grup sanitar si centrala termica; imobil situat in Dragodanesti Punctul TOPILE, com. Candesti, Targoviste, jud. Dambovita, nr. cadastral x, reprezentata de teren extravilan in suprafata de 9223 mp, din care 1225 mp faneata si 7998 mp livada; imobil situat in com. Candesti PUNCTUL LA CIRES, Targoviste, jud. Dambovita, nr. cadastral x, reprezentata de teren extravilan in suprafata de 1329 mp; imobil situat in com. Candesti PUNCTUL LA CIRES, Targoviste, jud. Dambovita, nr. cadastral x, reprezentata de teren extravilan in suprafata de 1323 mp; imobil situat in com. Ciolpani, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 5000 mp; imobil situat in com. Ciolpani, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 5401 mp; imobil situat in com. Ciolpani, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x, reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 4963 mp; imobil situat in Bucuresti, str. x, nr. Cadastral x, compus din teren intravilan in suprafata de 256 mp si o constructie compusa din 4 camere si dependinte in suprafata de 109 mp; imobil situat in Bucuresti, str. x, nr. cadastral x, reprezentat de un apartament cu o camera-17 mp, vestibul 2,47 mp, baie-2,97 mp; imobil situat in com. Balotesti, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 517 mp; imobil situat in com. Balotesti, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 517 mp; imobil situat in com. Balotesti, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 517 mp; imobil situat in com. Balotesti, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 267 mp; imobil situat in com. Corbeanca, Buftea, jud. Ilfov, nr. cadastral x, carte funciara nr. x reprezentat de un teren extravilan in suprafata de 5000 mp;

A dispus ridicarea măsurii asiguratorii instituită în cursul judecăţii asupra subconturilor în RON şi EURO deschise pe numele inc. A. la Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii A., E., C., partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Bucureşti şi părţile responsabile civilmente S.C. B. S.A. şi S.C. M. S.R.L.

La termenul din 07 februarie 2024, în faţa instanţei de apel au fost puse în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii luate faţă de bunurile inculpaţilor şi ale părţilor responsabile civilmente.

A reţinut instanţa de apel că, inculpatul A. şi părţile responsabile civilmente S.C. B. S.A. şi S.C. M. S.R.L. au solicitat, prin cererea depusă, să se constate încetarea de drept a măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpatului, care au fost ridicate prin sentinţa 833/30.06.2023 pronuţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, nedefinitivă la acest moment.

În faţa instanţei de apel, inculpatul a arătat că a achitat întreg prejudiciul (debitul principal) evidenţiat în actul de sesizare şi pretins a fi cauzat prin faptele de evaziune fiscală, mai exact suma de 7.498.242 RON, iar în faţa instanţei de fond a procedat la plata cotei de 20% din valoarea pretinsului prejudiciu, respectiv a sumei de 1.499.648,4 RON pentru a beneficia de cauza de nepedepsire instituită de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare până la data de 18.12.2021, respectiv anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 130/2021.

Deşi prejudiciul şi cota de 20% din valoarea acestuia au fost achitate, context în care instanţa de fond a şi dispus respingerea acţiunii civile ca rămasă fără obiect şi ridicarea măsurilor asigurătorii, hotărârea primei instanţe nu a rămas definitivă, fiind atacată cu apel de către părţi. Prin urmare, menţiunile cu privire la înscrierea sechestrului asigurător în cărţile funciare ale imobilelor deţinute de către inculpat subzistă la acest moment, încălcând astfel grav şi iremediabil dreptul fundamental de proprietate, recunoscut de art. 1 protocol 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 44 din Constituţia României.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea din 28 februarie 2024, în baza art. 250² C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cauză şi a menţinut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin încheierea din data de 07.07.2022 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din data de 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, faţă de inculpatul A. [faţă de acest inculpat anterior modificate şi prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 25.09.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 15.02.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, respectiv prin încheierea din data de 09.01.2020 pronunţată în dosarul x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, îndreptată prin încheierea din data de 15.01.2020].

Instanţa de apel a reţinut că în prezenta cauză nu se pune problema lămuririi naturii termenului prevăzut de art. 250² C. proc. pen., iar pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 64/19.10.2022 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1175 din 08 decembrie 2022), printre altele, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2022 prin care se solicita pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept:

"1. În raport cu dispoziţiile art. 250² din C. proc. pen. care este durata termenului maxim în cursul căruia judecătorul de cameră preliminară verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii?".

S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative referitoare la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prevăzute la art. 475 şi art. 476 alin. (2) din C. proc. pen., cu privire la constatarea existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective. În esenţă, s-a apreciat că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale, cu caracter real, în raport cu natura şi scopul lor, iar procedura cu privire la dispunerea acestora în cursul procesului penal, în condiţiile art. 249 din C. proc. pen., nu reprezintă o judecată asupra unei acuzaţii penale, nu se referă la existenţa sau conţinutul unor drepturi sau obligaţii civile, ci garantează executarea unor creanţe şi a unor sancţiuni de drept penal, în condiţiile stabilite prin hotărârea prin care instanţa dezleagă raportul juridic penal născut ca urmare a încălcării relaţiilor sociale protejate prin norma de incriminare.

A reţinut, contrar celor învederate de către inculpaţi, că termenul de un an prevăzut de art. 250² C. proc. pen. pentru verificarea măsurilor asigurătorii în cursul judecăţii nu a fost depăşit.

S-a precizat că rezolvarea oferită de instanţa de fond prin dispozitivul sentinţei penale apelate, în condiţiile art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. echivalează cu o verificare a măsurilor asigurătorii în cursul judecăţii în accepţiunea avută în vedere în prevederile art. 250² C. proc. pen., întrucât şi în această situaţie se examinează temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând-se, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii.

A menţionat instanţa că, împrejurarea că efectul suspensiv al apelului reglementat de art. 416 C. proc. pen. împiedică hotărârea primei instanţe să devină executorie în privinţa celor dispuse referitor la măsurile asigurătorii, situaţie în care acestea continuă să fie în fiinţă [căci doar dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii în conformitate cu prevederile art. 397 alin. (4) C. proc. pen..] nu are aceeaşi valoare cu nepronunţarea sau cu nerespectarea dispoziţiilor textului legal de la art. 250² C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a arătat că este greşit să se aprecieze că măsurile asigurătorii sunt dispuse pe o anumită perioadă de timp, iar încetarea de drept a unei măsuri procesuale nu poate interveni decât la expirarea duratei acesteia, după cum se prevede în art. 268 alin. (2) C. proc. pen.. Or, măsurile asigurătorii durează pe tot parcursul procesului penal, dacă nu se dispune ridicarea acestora.

Menţionează Curtea de Apel Bucureşti, contrar celor învederate de inculpaţi, că legiuitorul s-a limitat la a impune doar o verificare periodică a măsurilor asigurătorii, fără a limita în timp durata maximă a acestora într-o cauză penală, după modelul măsurilor preventive [art. 215¹ alin. (6) şi (8) C. proc. pen., art. 216 alin. (3) C. proc. pen., art. 222 alin. (9) C. proc. pen., art. 236 alin. (4) C. proc. pen., art. 239 alin. (1) C. proc. pen..].

Ca atare, s-a considerat că termenul prevăzut de art. 250² C. proc. pen. nu poate fi decât unul procedural fixat pentru a ocroti interesele persoanei conferite în cadrul procesului penal înăuntrul căreia se recomandă să fie efectuat actul procesual al verificării, termen considerat de legiuitor rezonabil pentru analiza proporţionalităţii măsurii în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, iar nu un termen substanţial peremptoriu întrucât nu priveşte durata măsurii asigurătorii.

Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurilor în cursul urmăririi penale şi menţinerea măsurilor asigurătorii în cursul judecăţii subzistă. Din acest punct de vedere, a reţinut instanţa că nu poate fi contestat că măsurile din prezenta cauză constituie o ingerinţă în dreptul inculpaţilor la respectarea bunurilor lor. Cu toate acestea, s-a observat că sechestrul bunurilor mobile şi imobile şi poprirea sumelor de bani aparţinând inculpaţilor constituie o restricţie temporară, chiar dacă prelungită, a folosirii proprietăţii şi nu a implicat un transfer de proprietate până în prezent.

Pe de o parte, instanţa a constatat că ingerinţa este prevăzută de lege şi este luată în interesul general al comunităţii, întrucât prin excepţie de la regulă generală potrivit căreia luarea măsurii asigurătorii în procesul penal este facultativă, legiuitorul a înţeles să reglementeze în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor situaţii derogatorii. Aceste excepţii sunt reglementate prin art. 11 din Legea nr. 241/2005, potrivit căruia în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, respectiv prin art. 50 din Legea nr. 129/2019 care precizează că în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Aceasta înseamnă că, în cazul infracţiunilor reglementate de Legea nr. 241/2005 şi Legea nr. 129/2019, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge direct din lege, fiind justificată de chiar natura acestor infracţiuni.

S-a precizat că, măsurile asigurătorii au fost dispuse, în principal, în vederea reparării pagubei produse prin presupusa săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de Legea nr. 241/2005 (pentru fiecare inculpat în raport de modalităţile reţinute în sarcină prin rechizitoriul emis în 22 august 2017 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul penal nr. x/2012), cu consecinţa fraudării bugetului general consolidat al statului prin reducerea bazei de impozitare şi a taxei pe valoarea adăugată, dar şi în vederea confiscării sumelor de bani care ar putea constitui obiect material al infracţiunii de spălare de bani.

Chiar dacă obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 50 din Legea nr. 129/2019, cu ocazia verificărilor efectuate în considerarea art. 250² C. proc. pen., procurorul trebuie să examineze cauza şi să ofere garanţii că există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit a fi atins [în acest sens Immobiliare Saffi împotriva Italiei, cauza CEDO nr. 22774/93 din 28 iulie 1999, paragraf 49].

În acest sens, Ct. E.D.O. a precizat o serie de factori care trebuie luaţi în considerare cu ocazia verificării proporţionalităţii unei măsuri asigurătorii: durata măsurii; caracterul necesar şi indispensabil al acesteia; consecinţele aplicării măsurii pentru persoana a căror bunuri au fost sechestrate; comportamentul părţilor; mijloacele folosite de autorităţi şi punerea lor în aplicare; existenţa unor remedii efective care să permită persoanelor interesate contestarea măsurii; posibilitatea exercitării garanţiilor procedurale care decurg din art. 1 al Protocolului nr. 1 adiţional Convenţiei [cauzele: OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, paragraf 69; Lachikhina împotriva Rusiei, paragraf 59; G.I.E.M. S.R.L. ş.a. împotriva Italiei, paragraf 302]

A menţionat Curtea de apel că este adevărat că prin sentinţa penală apelată, printre altele, au fost dispuse soluţii parţiale de achitare pentru infracţiunile de spălare a banilor (pentru inculpaţii A. şi C.), încetarea procesului penal faţă de toţi inculpaţii ca urmare a aplicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale a României şi a Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale, respectiv a deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sau anularea accesoriilor fiscale în cuantum de 8.893.812 RON stabilite în sarcina inculpatului A., respectiv anularea accesoriilor fiscale în cuantum de 247.888 RON stabilite în sarcina inculpatului R..

Cu toate acestea, s-a apreciat că, dispunerea acestor soluţii nu poate avea consecinţele implicite solicitate de inculpaţi (fie pentru constatarea încetării de drept, fie pentru ridicarea măsurilor asigurătorii), câtă vreme prin motivele de apel ale parchetului este criticată nelegalitatea soluţiilor de încetare a procesului penal pentru o posibilă neaplicare conformă a dispoziţiilor dreptului Uniunii şi jurisprudenţei C.J.U.E., respectiv netemeinicia soluţiei de achitare a inculpaţilor A. şi C. pentru infracţiunile de spălarea banilor în formă continuată, iar prin motivele de apel ale ANAF se solicită admiterea în tot a acţiunii civile şi obligarea inculpaţilor pentru care s-a dispus scutirea de la plata accesoriilor şi la plata acestora din urmă, anume plata în întregime a prejudiciului cu care s-a constituit parte civilă, criticându-se că în speţă ar fi îndeplinite condiţiile de anulare a accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale, stabilite de organele fiscale, restante la data de 31 martie 2020.

Or, s-a considerat că, introducerea cererii de apel, pe lângă alte efecte pe care le produce, prelungeşte efectul suspensiv şi după expirarea termenului de apel, în tot timpul cât durează judecata acestuia. Altfel spus, cât timp hotărârea primei instanţe nu se poate executa, puterea executorie fiind afectată de o condiţie suspensivă, aceea a menţinerii soluţiilor de către instanţa de control judiciar, argumente de ordin procesual impun concluzia c verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor asigurătorii să poată fi realizată independent de soluţiile dispuse în cauză.

Mai departe, Curtea de Apel Bucutreşti a reţinut că, criticile apărării au vizat principiul proporţionalităţii şi durata rezonabilă a măsurilor asigurătorii care au fost instituite în cauză, apreciindu-se că nu se mai impune menţinerea acestora. Prin urmare, întrebarea este dacă, în împrejurările cauzei, măsurile dispuse prin ordonanţele procurorului îşi păstrează atributul proporţionalităţii cu scopul urmărit; cu alte cuvinte, dacă la acest moment există un echilibru just între cerinţele de interes general şi protecţia dreptului inculpaţilor la respectarea bunurilor lor.

A menţionat Curtea de apel că nu acceptă argumentul inculpaţilor potrivit căruia durata procedurii în cazul lor trebuie atribuită exclusiv organelor judiciare. Este adevărat că sechestrarea bunurilor inculpaţilor a afectat pe aceştia pe o perioadă de 8 ani şi 6 luni, începând fie cu 20.05.2015. În timp ce instanţa ar considera, ea însăşi, în mod obişnuit, o întârziere a debutului cercetării judecătoreşti la fond şi pronunţarea unei soluţii în primă instanţă de această durată ca fiind excesivă, în contextul specific al acestui caz, apreciază că este important de observat care au fost cauzele care au influenţat în mod deosebit cursul procedurii.

În primul rând, s-a arătat că durata procedurii urmăririi penale (20.05.2015 - 22.08.2017) se impune a fi atribuită complexităţii faptice a acuzaţiilor formulate în cuprinsul rechizitoriului x august 2017 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în dosarul penal nr. x/2012, urmărirea penală s-a referit la activitatea desfăşurată de cel puţin 17 de inculpaţi (fiind dispuse şi alte soluţii afară de trimiterea în judecată) în perioada fiscală 2009 - 2010, reflectată în scheme financiare cu elemente complexe şi laborioase, şi în numărul mare de înscrisuri documentare sau de acte procesuale şi procedurale pe care organele judiciare le-au analizat.

În al doilea rând, suplimentar complexităţii faptice a speţei, durata procedurii de cameră preliminară desfăşurată în două grade de jurisdicţie (23.08.2017 - 25.04.2019) trebuie să fie pusă, în parte, şi în seama naturii şi complexităţii cadrului juridic intern relevant.

S-a precizat că, raportat la data trimiterii în judecată, speţa a făcut obiectul unor probleme de drept cu caracter de noutate, în materia legalităţii administrării mijloacelor de probă, ca urmare a deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională a României în etapa finală a urmăririi penale şi chiar în cursul procedurii de cameră preliminară [exemplificativ: decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14 martie 2016; decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (10) din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 140 din 23 februarie 2017; decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3), art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 177 din 26 februarie 2018 sau decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2019 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parlamentul României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial nr. 193 din 12 martie 2019].

Astfel, în faza camerei preliminare, judecătorii s-au văzut nevoiţi să interpreteze dispoziţiile legale neclare în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, ceea ce a reprezentat o anumită provocare în lipsa unei practici judiciare cristalizate sau a unei doctrine majoritare (în cursul procedurii fiind administrate mijloace de probă, printre care şi documente privind activitatea SRI).

În al treilea rând, s-a reţinut că, pentru faza de cameră preliminară şi judecata în primă instanţă desfăşurată până în prezent, afară de întreruperi în care amânările au fost determinate de cauze obiective (protestele magistraţilor, pandemia de Covid în perioada 06.02.2020 - 25.06.2020), relevantă pentru prezenta analiză este conduita inculpaţilor începând cu termenul din 07.12.2017, ce reiese în mod clar din lecturarea încheierilor de şedinţă din faţa Tribunalului Bucureşti, din care rezultă că aceştia au fost responsabili pentru întârzieri semnificative a debutului cercetării judecătoreşti sau a prelungirii duratei acesteia în mai multe ocazii.

Astfel, Curtea a observat desele situaţii în care inculpaţii au fost lipsiţi de apărare (termenele din 07.12.2017 - 18.01.2018, 15.02.2018 - 26.04.2018, 12.07.2018 - 13.09.2018, 05.09.2019 - 14.11.2019, 06.08.2020 - 01.10.2020, 26.11.2020 - 07.01.2021, 14.10.2021 - 25.11.2021), dar şi faptul că în niciun moment inculpaţii nu s-au opus amânărilor cauzei şi nu au solicitat accelerarea procedurilor nici prin cereri formulate în faţa instanţei de fond, nici uzând de procedura reglementată de art. 488¹ C. proc. pen. în faţa instanţei de control judiciar, se poate concluziona că, în realitate, durata procedurii nu a prejudiciat interesele procesuale ale acestora, în acest timp inculpaţii fiind liberi să folosească atât clădirile, cât şi terenurile aflate sub sechestru.

De altfel, câtă vreme începând cu 15.12.2023 este cunoscută modalitatea în care se va desfăşura cercetarea judecătorească în apel, în special referitor la mijloacele de probă ce vor fi administrate, Curtea a apreciat că nu ar exista motive pentru ca soluţionarea apelurilor să fie marcată de întârzieri.

În orice caz, s-a precizat că, inclusiv existenţa procedurii prevăzute de art. 250² C. proc. pen., care oferă inculpaţilor oportunitatea rezonabilă de a-şi prezenta punctul de vedere instanţei de judecată cu privire la legalitatea şi necesitatea măsurilor asigurătorii în raport de modalitatea în care cercetarea judecătorească se va desfăşura în viitor, reprezintă o garanţie, după cum a fost şi începând cu momentul intrării în vigoare - în acest sens încheierile prin care au fost restrânse măsurile asigurătorii (prezentate la punctele I.11, 12, 17 din încheiere).

În al patrulea rând, reţinând scopul în care s-a instituit măsura asiguratorie la urmărire penală, împrejurarea că măsurile asiguratorii nu au fost menţinute exclusiv pentru a garanta plata despăgubirilor principale - despre care inculpaţii A. şi R. afirmă că le-au acoperit, şi că prejudiciul creat statului ar putea presupune şi acoperirea obligaţiilor fiscale accesorii solicitate de partea civilă (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere), care în raport de momentul producerii prejudiciului şi până la momentul la care s-a produs achitarea efectivă a acestuia pot să fie ca întindere cel puţin comparabile cu prejudiciul principal constând în impozit pe profit şi TVA, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune menţinerea măsurii asiguratorii de către instanţa de fond.

În final, s-a menţionat că, este adevărat, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 23/2017 a Î.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, că în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Cu toate acestea, s-a precizat că, în condiţiile în care există în patrimoniul inculpaţilor sume de bani sau alte bunuri mobile sau imobile care ar rămâne după ce s-ar realiza despăgubirea persoanei vătămate (în speţă după ce s-ar achita obligaţiile fiscale datorate statului), dacă instanţa la momentul la care va soluţiona fondul este convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile respective sunt rezultatul unor activităţi infracţionale desfăşurate de inculpaţi, acestea pot face obiectul confiscării extinse.

În aceste condiţii, la acest moment procesual, instanţa a apreciat critica apărării, în sensul că măsura asigurătorie nu este proporţională cu scopul reparatoriu urmărit, ca fiind nefondată. În opinia instanţei, condiţia proporţionalităţii este asigurată dată fiind natura infracţiunilor ce fac obiectul cauzei (posibila săvârşire a infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor) şi necesitatea de a asigura o eventuală reparare a prejudiciului deosebit de mare invocat de partea civilă (cu atât mai mult cu cât în cazul infracţiunii de evaziune fiscală pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie), respectiv confiscarea specială, dacă soluţia ce se va pronunţa în cauză va fi în sensul prevăzut de normele legale ce impun această măsură.

Relativ la cele ce precedă, Curtea de apel a constatat că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurii asigurătorii instituite în cauză faţă de inculpaţi, acestea fiind necesare şi proporţionale cu scopul urmărit şi se impune menţinerea lor.

În consecinţă, prin încheierea din 28.02.2024, în baza art. 250² C. proc. pen., instanţa a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cauză, menţinând măsurile asigurătorii instituite de parchet, astfel cum au fost ulterior modificate, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurilor subzistă.

v

Împotriva acestei încheieri, a formulat contestaţie inculpatul A., prin apărător ales S..

Prin contestaţia formulată, apărarea contestatorului inculpat A. a solicitat în temeiul art. 250¹ raportat la art. 425¹alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestaţiei, desfiinţarea în integralitate a încheierii atacate şi, reiudecând:

1. în principal, să se constate că nu mai susbzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti asupra bunurilor imobile şi mobile ale domnului A., care au fost ridicate prin sentinţa 833/30.06.2023 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, nedefinitivă la acest moment şi să se dispună ridicarea măsurilor asigurătorii.

2. în subsidiar, să se constate încetarea de drept a măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti asupra bunurilor imobile şi mobile ale lui A., care au fost ridicate prin sentinţa 833/30.06.2023 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, nedefinitivă la acest moment.

3. să se dispună emiterea unor adrese către Oficiile de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Birourile de Cadastru şi Publicitate Imobiliară aferente, în evidenţele cărora sunt înregistrate bunurile imobile deţinute de către domnul A. - apelant inculpat, în vederea radierii din cărţile funciare ale imobilelor a menţiunilor referitoare la înscrierea sechestrului asigurător conform Ordonanţei nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi către băncile la care sunt deschise conturile domnului A. asupra cărora au fost instituite popririle, în vederea ridicării efective a acestora.

În motivare, în esenţă, apărarea contestatorului a arătat că, în cauză, conform actului de sesizare, s-a reţinut că, valoarea totală a prejudiciului cauzat bugetului de stat este în cuantum de 7.498.242 RON, iar suma transferată în cadrul mecanismului de spălare a banilor este 24.397.635,8 RON, rezultând o sumă totală de 31.895.877,8 RON.

A arătat că, în acest context, A. a achitat întreg prejudiciul (debitul principal) evidenţiat în actul de sesizare şi pretins a fi cauzat prin faptele de evaziune fiscală, mai exact suma de 7.498.242 RON, iar în faţa instanţei de fond a procedat la plata cotei de 20% din valoarea pretinsului prejudiciu, respectiv a sumei de 1.499.648,4 RON pentru a beneficia de cauza de nepedepsire instituită de art. 10 alin. (1/1) din Legea nr. 241/2005 forma în vigoare până la data de 18.12.2021, respectiv anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 130/2021.

Ca urmare a plăţii pretinsului prejudiciu şi a cotei de 20% din valoarea acestuia, s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 833/30.06.2023, Tribunalul Bucureşti a respins ca rămasă fără obiect, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală faţă de A., precum şi faţă de părţile responsabile civilmente B. S.R.L. şi M. S.R.L., a luat act de faptul că inculpatul A. a achitat în integralitate prejudiciul produs bugetului de stat în cuantum de 7.498.240 RON. A luat act că prin încheierea din data de 1.09.2022, în temeiul art. IX din O.U.G. nr. 69/2020 cu referire la art. 1 alin. (2) lit. d), 5, 6 lit. b) din Ordinul 2100/2020 emis de Ministrul Finanţelor Publice, instanţa a constatat anulate accesoriile în cuantum de 8.893.812 RON stabilite în sarcina domnului A. în calitate de inculpat şi că s-a dispus ca Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să restituie lui A. suma de 1,499.647 RON achitată de acesta în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1)¹ din Legea nr. 241/2005 (în modalitatea modificărilor aduse prin Legea 55/2021), cu titlu de "majorare cu 20% dîn baza de calcul", în contul unic deschis conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 - prejudiciul cauzat şi recuperat potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Totodată, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus, ridicarea măsurilor asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale prin ordonanţa cu nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la conturile bancare deschise la F. şi G. pe numele domnului A. precum şi cu privire la bunurile imobile aparţinând acestuia.

A susţinut inculpatul contestator, prin apărător, că în momentul de faţă, măsurile asigurătorii au fost menţinute, deşi prejudiciul şi cota de 20% din valoarea acestuia au fost achitate de către contestator, context în care instanţa de fond a şi dispus respingerea acţiunii civile ca rămasă fără obiect şi ridicarea măsurilor asigurătorii, însă hotărârea primei instanţe nu a rămas definitivă, fiind atacată cu apel de către părţi. Prin urmare, s-a arătat că menţiunile cu privire la înscrierea sechestrului asigurător în cărţile funciare ale imobilelor deţinute de către A. subzistă la acest moment, încălcând astfel grav şî iremediabil dreptul fundamental de proprietate, recunoscut de art. 1 protocol 1 Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 44 din Constituţia României.

Cu toate acestea, prin încheierea din data de 28.02.2024, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurilor sigurătorii subzistă, împunându-se menţinerea acestora, reţinând, în esenţă, pe de o parte, faptul că termenul prevăzut de art. 250² C. proc. pen. nu a fost depăşit, iar pe de altă parte, că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune menţinerea măsurii asigurătorii.

Astfel, în motivare, criticând încheierea pronunaţă în cauză de către Curtea de Apel Bucureşti, apărarea contestatorului inculpat A. a susţinut că aceasta este nelegală şi netemienică, în esenţă arătând următoarele:

Sub aspectul criticilor de nelegalitate:

Apărarea a susţinut că încheierea din data de 28.02.2024 a Curţii de Apel Bucureşti este nelegală întrucât instanţa a omis să se pronunţe asupra solicitării apărării de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii institutite în sarcina inculpatului A. prin Ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ca urmare a nerespectării termenului prevăzut de art. 250² din C. proc. pen.

A arătat apărarea contestatorului că încheierea este nelegală din perspectiva faptului că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la toate cererile formulate de părţi la termenul din data de 07.02.2024 în contextul discutării subzistenţei temeiurilor avute în vedere la luarea/menţinerea măsurilor asigurătorii, precizând că prin cererea formulată atât în scris, cât şi susţinută oral în aceeaşi formă, s-a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ca urmare a nerespectării termenului prevăzut de art. 250² din C. proc. pen., însă instanţa a omis să se pronunţe, dispunând doar menţinerea măsurilor asigurătorii instituite în cauză subsecvent constatării legalităţii şi temeiniciei lor.

În opinia apărării, soluţia pronunţată nu poate fi apreciată drept conţinând implicit şi un răspuns la cererea formulată şi motivată distinct, susţinută de alte argumente decât cele ce sprijină solicitarea de ridicare a măsurilor asigurătorii din cauză.

Sub aspectul criticilor de netemeinicie:

În primul rând, apărarea contestatorului a susţinut că nu este de acord cu ideea exprimată de instanţa fondului că termenul de un an prevăzut de art. 250² din C. proc. pen. pentru verificarea măsurilor asigurătorii în cursul judecăţii nu a fost depăşit prin pronunţarea de către Tribunalul Bucureşti, prin dispozitivul sentinţei penale care rezolvă fondul prezentului dosar, asupra măsurilor asigurătorii în condiţiile art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, s-a menţionat că, prin sentinţa penală nr. 833/30.06.2023, s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii care vizează bunurile inculpatului Comănescu, iar dacă această dispoziţie ar fi fost dată în procedura prevăzută de art. 250² C. proc. pen., ar fi avut la dispoziţie calea de atac a contestaţiei prev. de art. 250¹ C. proc. pen., cu termenele de declarare şi judecare prevăzute de aceste dispoziţii. Or, în prezent, calea de atac împotriva dispoziţiei din sentinţă privitoare la măsurile asigurătorii este apelul, ce vizează sentinţa în ansamblul său şi care se judecă potrivit procedurii şi termenelor comune.

Apoi, s-a arătat că, în situaţia particulară din prezenta speţă, dacă s-ar aprecia că a avut loc o verificare a subzistenţei temeiurilor avute în vedere la luarea/menţinerea măsurilor asigurătorii similară celei prevăzute de art. 250² C. proc. pen., ar însemna că dispoziţia de ridicare a măsurilor asigurătorii care vizează bunurile inculpatului Comănescu este definitivă întrucât aceasta nu a fost atacată, distinct, de către Parchet.

În al doilea rând, a precizat apărarea că nu este de acord nici cu ideea potrivit căreia termenul de 1 an prevăzut de art. 250² C. proc. pen. ar fi unul de recomandare, a cărui nerespectare nu ar atrage nicio consecinţă.

În opinia apărării, termenul prevăzut de art. 250² din C. proc. pen. nu poate avea caracterul unui termen de recomandare, întrucât este inadmisibil ca o măsură care restrânge exerciţiul dreptului de proprietate să poată fi menţinută sine die, fără a exista o sancţiune a nerespectării termenului legal prevăzut pentru realizarea controlului subzistenţei temeiurilor care au stat la baza luării sau menţinerii măsurii asigurătorii.

A mai menţionat apărătorul contestatorului, că raţiunea legiuitorului de a introduce instituţia verificării măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal a fost aceea de a reevalua măsurile asigurătorii instituite în sarcina inculpatului având în vedere că procesele penale în care pot fi dispuse măsuri asigurătorii se pot întinde pe o perioada considerabilă de timp (de ordinul anilor), fără ca organul judiciar penal să fie obligat a reevalua periodic şi în mod actual legalitatea şi temeinicia ingerinţei în exerciţiul dreptului de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate.

Deşi legiuitorul a impus un termen-limită în care verificarea măsurilor asigurătorii trebuie efectuată, acesta a omis stabilirea unei sancţiuni exprese în caz de nerespectare a acestuia.

Având în vedere reglementarea deficitară a legiuitorului, în practică, au apărut diferite opinii cu privire la natura termenului de verificare a măsurilor asigurătorii şi sancţiunea în caz de nerespectare a acestuia.

Consideră apărarea că este corectă opinia potrivit căreia termenul prevăzut de art. 250² din C. proc. pen. este un termen imperativ înăuntrul căruia organele judiciare trebuie să îşi exercite prerogativa verificării măsurilor asigurătorii, iar sancţiunea în cazul depăşirii acestui termen este decăderea, precum şi nulitatea actului făcut peste termen.

A concluzionat apărarea că, măsurile asigurătorii ce nu au fost verificate în termen de organele judiciare vor înceta de drept. Aşadar, sancţiunea încetării de drept pentru neverificarea măsurilor asigurătorii în termenul impus de art. 250² din C. proc. pen. este prevăzută de către dispoziţia generală reprezentată de art. 268 alin. (2) din C. proc. pen.

În al treilea rând, s-a susţinut în motivarea contestaţiei, că temeiurile care au stat la baza menţinerii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculaptului A. nu mai subzistă, împrejurare care conduce la soluţia ridicării acestor măsuri.

În esenţă, s-a menţionat că unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250² din C. proc. pen. şi implicit în cadrul prezentei cereri, este reprezentat de proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege ori ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar, având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

A precizat apărarea contestatorului că de la instituirea măsurilor asigurătorii în cauză asupra bunurilor mobile şi imobile au trecut mai bine de 8 ani. Chiar dacă instanţa de fond a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii, în momentul de faţă, acestea nu au fost radiate efectiv din cartea funciară, dreptul de proprietate al contestatorului Comănescu fiind în continuare afectat şi în această ipoteză, până la soluţionarea definitivă a cauzei, se impune intervenţia instanţei pentru a sista încălcarea continuă a dreptului de proprietate.

S-a mai susţinut că inculpatul contestator a dat dovadă de bună credinţă încă de la debutul prezentului proces prin faptul că a plătit în integralitate presupusul prejudiciu cauzat bugetului de stat, conduită care, în opinia apărării, are o importanţă deosebită în analiza caracterului necesar şi proporţional al măsurilor asigurătorii instituite şi menţinute prin încheierea atacată, arătând că inculpatul Comanescu, în vârstă de 72 de ani, face eforturi pentru a-şi îndeplini în integralitate obligaţiile financiare ce îi revin în calitate de proprietar al acestor bunuri afiate sub sechestru.

În concluzie, având în vedere faptul că în momentul de faţă nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti cu privire la bunurile aparţinând contestatorului A., iar scopul măsurilor asigurătorii a fost atins, la acest moment, apărarea apreciază că instanţa poate constata încetarea măsurilor asigurătorii, motiv pentru care, pentru considerentele expuse în susţinerea contestaţiei, s-a solicitat admiterea acesteia şi desfiinţarea încheierii atacate în sensul celor menţionate în contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 19.03.2024, sub nr. x/2017/a10, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 26.03.2024.

Pentru acest termen, apărarea contestatorului inculpat A. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care să se dea o dezlegare următoarei chesiuni de drept:

"Care este natura juridică a termenelor de 6 luni, respecgiv 1 an, prevăzute de art. 250² C. proc. pen. şi, implicit, care este sancţiunea nerespectării lor?

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 26.03.2024, prealabil formulării concluziilor pe fondul contestaţiei de faţă, s-au luat concluziile părţilor asupra cererii formulate de contestator, anterior menţionată, iar în urma deliberării, Înalta Curte a respins, ca inadmisiblă, cererea contestatorului A. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pentru motivele expuse în partea introductivă a prezentei decizii.

v

În ceea ce priveşte contestaţia declarată în cauză de inculpatul A., Înalta Curte urmează a o admite, reţinând următoarele:

Aşa cum s-a arătat mai sus, în prezenta cauză măsurile asiguratorii au fost dispuse în timpul urmăririi penale, respectiv la 20 mai 2015, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului A., pentru a garanta, pe de o parte, plata prejudiciului cauzat bugetului de stat prin infracţiunea de evaziune fiscală, pe de altă parte, pentru a garanta o eventuală confiscare specială a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor. Chiar dacă luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor, potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi respectiv, art. 50 din Legea nr. 129/2019, acest fapt nu echivalează cu o dispensă în a verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, la luarea acestor măsuri, şi ulterior, la menţinerea acestora.

Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, legiuitorul a stabilit că măsurile asiguratorii sunt temporare, provizorii, motiv pentru care, prin noile dispoziţii procesual penale a reglementat verificarea periodică a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea acestora, putându-se dispune, după caz, în funcţie de particularităţile speţei şi situaţia concretă, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea acestor măsuri. În realizarea acestui examen instanţa de judecată trebuie să se raporteze atât la prevederile legale în materie cât şi la principiile care rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii.

Verificărea periodică, la intervalele de timp reglementate de legiuitor, a măsurilor asiguratorii, potrivit dispoziţiilor art. 250² C. proc. pen., are în vedere subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurilor, cu luarea în considerare şi a elementelor şi împrejurărilor care au reconfigurat aceste temeiuri, în dinamica procesului penal.

La verificarea acestor măsuri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie porneşte în efectuarea propriului examen, prin prisma motivelor de contestaţie formulate, de la conţinutul dispoziţiilor art. 249 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează condiţiile generale de luare a măsurilor asiguratorii. Astfel, potrivit textului de lege menţionat, procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu, sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asiguratorii, prin ordonanţă, sau după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Prin Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa supremă a reţinut că "instituirea unei măsuri asiguratorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă, ca modalitate de asigurare a interesului general şi protecţia drepturilor persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)".

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi având în vedere exigenţele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, atât cu ocazia luării măsurii asiguratorii a indisponibilizării bunurilor, cât şi cu ocazia menţinerii acestei măsuri, trebuie respectată proporţionalitatea între interesul general şi interesul persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru ca măsura, prin durata sa, şi prin scopul urmărit, să nu se transforme într-o sarcină excesivă, odată cu trecerea timpului, pentru persoana ale cărei bunuri sunt sechestrate (a se vedea în acest sens, cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe, Hotărârea din anul 2008).

Orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes general legitim, şi nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei.

Referitor la proporţionalitatea între ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asiguratorii, Curtea Europeană a stabilit că aceasta trebuie analizată în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse sechestrului (cauza Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, Hotărârea din 7 aprilie 2000; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, Hotărârea din 21 iulie 2020), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, Hotărârea din 10 octombrie 2017), comportamentul autorităţilor, prin raportare la complexitatea cauzei şi al persoanei interesate (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe).

Rezultă, aşadar, că unul dintre criteriile care trebuie avut în vedere în verificarea măsurilor asiguratorii este acela al proporţionalităţii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asiguratorii şi restrângerea dreptului de proprietate al persoanei acuzate, având în vedere efectul măsurilor asiguratorii, acela de indisponibilizare a bunurilor mobile şi imobile ce aparţin acuzatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, atâta vreme cât proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva cu sarcini. Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la luarea măsurilor şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care a s-a dispus sechestrul, ca decurgând din lege sau, ca fiind lăsat la aprecierea judecătorului.

Procedând prin prisma criteriilor mai sus menţionate la verificarea subzistenţei temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor asiguratorii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că aceste temeiuri nu mai subzistă, în dezacord cu opinia instanţei de apel.

Conform actului de sesizare, valoarea totală a prejudiciului cauzat bugetului de stat este în cuantum de 7.498.242 RON, prin infracţiunea de evaziune fiscală, iar suma transferată în cadrul mecanismului de spălare a banilor (capitalul) este de 24.397.635,8 RON.

Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, aspect reţinut de altfel, şi de instanţa de fond şi de instanţa de apel, inculpatul A. a achitat întreg prejudiciul reţinut de acuzare ca fiind cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală, în plus, achitând şi 20% din valoarea acestui prejudiciu care i-a fost imputat, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 10 alin. (1ind. 1) din Legea nr. 241/2005, în forma anterioară modificărilor operate prin dispoziţiile O.U.G. nr. 130/2021.

Din Ordonanţa de instituire a sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului T., nr. 2236/P/2012 din 20.05.2015, rezultă că măsura de indisponibilizare a fost luată în vederea acoperirii prejudiciului cauzat bugetului statului, prin infracţiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi pentru a garanta eventuala confiscare specială a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor.

Cât priveşte prejudiciul pretins cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală, aşa cum s-a arătat mai sus, acesta a fost acoperit de inculpat în întregime, în plus achitând şi 20% din valoarea acestuia pentru a beneficia de dispoziţia de favoare instituită prin art. 10 alin. (1)¹ din Legea nr. 241/2005. Cu privire la acest aspect, deşi instanţa de apel a reţinut că sechestrul asigurator instituit în cauză a avut în vedere nu numai despăgubirile principale, ci şi obligaţiile fiscale accesorii, care "din momentul producerii prejudiciului şi până la momentul la care s-a produs achitarea efectivă a acestuia pot să fie ca întindere cel puţin comparabile cu prejudiciul principal constând în impozit pe profit şi TVA", Înalta Curte reţine că acest aspect a fost clarificat de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Cu adresa din 06.11.2020, ANAF a comunicat faptul că inculpatul A. a achitat întregul prejudiciu pretins a fi fost cauzat, de 7.498.242 RON, iar la solicitarea instanţei de fond, ANAF a evidenţiat şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestui prejudiciu, ca fiind în sumă de 8.893.812 RON, calculate de la data producerii prejudiciului, până la data achitării efective. Din relaţiile înaintate de partea civilă rezultă că prejudiciul în cuantum de 7.498.242 (alcătuit din TVA şi impozit pe profit sustrase de la plata către bugetul de stat în urma pretinselor activităţi infracţionale desfăşurate în perioada noiembrie 2009 - decembrie 2012) a fost achitat de inculpat în condiţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, suma fiind virată în contul reprezentând "disponibil din executarea silită a creanţelor stabilite de instanţele penale în condiţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005". Prin urmare, cuantumul penalităţilor a fost calculat de ANAF, fiind deja stabilit, neavând caracter incert, accesoriile curgând până la plata debitului principal, ceea ce în cauză s-a realizat.

În continuare, Înalta Curte reţine că prima instanţă de judecată, prin încheierea din 23 iunie 2022 a anulat obligaţiile fiscale accesorii în sumă de 8.893.812 RON, calculate în sarcina inculpatului A., în baza O.U.G. nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în esenţă, acest act normativ a prevăzut în preambulul său necesitatea susţinerii resurselor financiare atât ale contribuabililor cât şi ale statului, pentru asigurarea cheltuielilor, precum şi faptul că în perioada stării de urgenţă mediul de afaceri s-a confruntat cu o diminuare semnificativă de lichidităţi financiare, ceea ce conduce la dificultatea acestora în a se conforma voluntar la plată iar obligaţiile accesorii îngreunează conformarea la plată a obligaţiilor bugetare, în contextul dificultăţilor financiare cu care se confruntă contribuabilii afectaţi direct sau indirect de criza SARS-CoV-2.

Dispoziţiile actului normativ mai sus menţionat se aplică, potrivit menţiunilor din Cap. II, art. VIII, tuturor categoriilor de debitori, persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de proprietate, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, unităţi administrativ-teritoriale sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti ori instituţii publice.

Prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice cu nr. 2100/2020, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 635 din 20 iulie 2020, a fost detaliată sfera debitorilor menţionaţi la VIII alin. (1) din O.U.G. nr. 69/2020, între aceştia numărându-se conform art. 1 alin. (6) lit. b) şi "persoanele cărora li s-a stabilit răspunderea solidară potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Codul de procedură fiscală, sau răspunderea potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, sau potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv legii penale, pentru obligaţiile bugetare aferente perioadei anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv, indiferent de data emiterii deciziei de atragere a răspunderii sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de atragere a răspunderii."

Chiar în condiţiile în care, pe calea apelului formulat în cauză, partea civilă ANAF contestă aplicabilitatea O.U.G. nr. 69/2020 în cauza de faţă, în opinia Înaltei Curţi, plata întregului prejudiciu cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală plus 20% din baza de calcul, pe lângă dispoziţia primei instanţe de anulare a accesoriilor fiscale, chiar nedefinitivă, reprezintă, în mod evident, un motiv întemeiat în a susţine concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea şi ulterior, la menţinerea măsurilor asiguratorii nu mai sunt aceleaşi ca la momentul luării măsurilor. La acestea se adaugă şi cele statuate de Înalta Curte, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 23/2017, că în ipoteza concursului de infracţiuni dintre infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor şi care provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând obligaţii fiscale datorate statului ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

În acelaşi timp, se reţine şi împrejurarea că verificarea măsurilor asiguratorii în cadrul controlului judiciar declanşat nu poate avea în vedere alte temeiuri decât acelea în scopul cărora măsurile au fost luate, or, deşi instanţa de apel a menţionat şi despre necesitatea menţinerii măsurilor, în vederea unei eventuale confiscări extinse, se constată că acest scop nu a fost avut în vedere la indisponibilizarea bunurilor inculpatului. În plus, măsura de siguranţă a confiscării extinse nu ar putea avea incidenţă în cauză pentru cea mai mare a infracţiunilor imputate inculpatului de către acuzare, având în vedere data la care se pretinde că au fost săvârşite faptele, care este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012. Prin Decizia nr. 356/25 iunie 2014 Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 118²alin. (2) lit. a) din C. pen. din 1969 sunt constituţionale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea C. pen. al României şi a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

În plus, din încheierea atacată nu rezultă argumente concrete, care să pledeze, după 9 ani în care bunurile au fost indisponibilizate, în favoarea menţinerii sechestrelor, nefiind relevat pericolul de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a acestor bunuri.

Faţă de argumentele menţionate, Înalta Curte reţine că măsurile asiguratorii asupra bunurilor inculpatului A. nu mai sunt nici necesare, nici proporţionale cu scopul urmărit, acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală şi durata procedurii fiind argumente care pledează în favoarea ridicării acestor măsuri.

În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a inculpatului A. de a constata încetarea de drept a măsurilor, datorită neverificării acestora în termenele prevăzute de lege, Înalta Curte, dincolo de problematica privind natura termenului instituit de legiuitor pentru verificarea măsurilor asiguratorii, termen prevăzut de dispoziţiile art. 250² C. proc. pen., constată, în acord cu cele reţinute de instanţa de apel, că termenul de un an de la ultima verificare nu a fost depăşit.

Aşa cum a reţinut instanţa de apel, rezolvarea oferită de instanţa de fond prin dispozitivul sentinţei penale apelate, în condiţiile art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., echivalează cu o verificare a măsurilor asigurătorii în cursul judecăţii în accepţiunea avută în vedere în prevederile art. 250² C. proc. pen., întrucât şi în această situaţie a examinat temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Va desfiinţa, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi rejudecând:

Va ridica măsurile asigurătorii instituite faţă de inculpatul A. prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 25.09.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 15.02.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi prin încheierea din data de 09.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, îndreptată prin încheierea din data de 15.01.2020 a Tribunalului Bucureşti, respectiv restrânse prin încheierea din data de 07.07.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din data de 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală.

Va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Desfiinţează, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi rejudecând:

Ridică măsurile asigurătorii instituite faţă de inculpatul A. prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 20.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel cum au fost modificate prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 25.09.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi prin ordonanţa nr. 2236/P/2012 din data de 15.02.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi prin încheierea din data de 09.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, îndreptată prin încheierea din data de 15.01.2020 a Tribunalului Bucureşti, respectiv restrânse prin încheierea din data de 07.07.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 280/CO din data de 04.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2024.