Şedinţa publică din data de 27 martie 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 301/04.08.2023 pronunţată în dosarul penal nr. x/2022 al Tribunalului Constanţa, s-a dispus, în baza. 188 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 21 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat (faptă din data de 30.03.2022).
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi D.) pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei, cu titlul de pedeapsă complementară.
În baza art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 66 alin. (1) lit. a), b), d), h) şi n) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a alege, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. şi D.), ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată executată.
În baza art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (faptă din 30.03.2022).
În baza art. 224 alin. (2) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu (faptă din 30.03.2022).
În baza art. art. 253 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. (cu datele de mai sus), la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru infracţiunea de distrugere (faptă din 30.03.2022).
În baza art. 38 lit. a) din C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 21 de ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din celelalte pedepse (6 ani, 2 ani şi un an), respectiv un spor de 3 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 24 ani închisoare.
În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 31.03.2022 la zi.
În temeiul art. 60 din C. pen., s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.
În baza art. 399 C. proc. pen.. în referire la art. 208 din C. proc. pen., a fost mentinută măsura arestării preventive faţă de inculpatul A., pe o durata de 60 de zile.
În baza art. 397 C. proc. pen., art. 20 C. proc. pen.. şi art. 1357 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B., în contradictoriu cu inculpatul A..
A fost obligat inculpatul A. la plata către B. a sumei de 100.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând daune morale.
În baza art. 397 C. proc. pen., art. 20 C. proc. pen.. şi art. 1357 şi urm. C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de părtile civile D. şi C., în contradictoriu cu inculpatul A., iar, pe cale de consecinţă:
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 40.000 euro, echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând daune morale, către fiecare dinte părţile civilă D. şi C..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, în rest solicitarea părţilor civile D. şi C..
Împotriva sentinţei penale nr. 301 din 04.08.2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 1098/P din data de 14 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de către inculpatul apelant A. împotriva sentinţei penale nr. 301/04.08.2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, doar în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi, rejudecând, a redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B. de la 100.000 euro la 50.000 euro şi a obligat inculpatul A. la plata acestei sume către partea civilă B..
În baza art. 422 din C. proc. pen., raportat la art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. şi perioada executată prin arest preventiv de la data de 04.08.2023 la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 1098/P din data de 14 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a formulat recurs inculpatul A..
În susţinerea recursului, inculpatul a invocat faptul că a fost condamnat la o pedeapsă foarte mare şi i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Examinând calea de atac formulată de inculpatul A., cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
În ceea ce priveşte hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 1098/P din data de 14 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunţată în calea de atac a apelului.
Potrivit art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel.
Decizia penală nr. 1098/P din data de 14 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie este o hotărâre definitivă, cum de altfel este menţionat şi în dispozitivul acesteia.
Prin urmare, hotărârea fiind pronunţată de instanţa de apel nu mai este supusă niciunei căi ordinare de atac, astfel că petentul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege.
Atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării niciunei căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materia recursului în casaţie, a admite că o atare cale de atac este admisibilă ar încălca principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1098/P din data de 14 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 942 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1098/P din data de 14 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 942 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2024.