Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024
Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii apelului invocate de reprezentantul Ministerului Public, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 908 din data de 05 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A., în prezent deţinut la Penitenciarul Iaşi, împotriva deciziei penale nr. 14 din data de 12.01.2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat contestatorul la plata sumei de 700 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 680 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, avocat B., potrivit delegaţiei nr. 33286/18.05.2023, să rămâne în sarcina statului şi să se avanseze către Baroul Iaşi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut invocarea cazului de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. d) din C. proc. pen., arătând, în esenţă, că instanţa de apel ce a pronunţat decizia penală nr. 14/12.01.2022 în dosarul nr. x/2020 nu a fost compusă potrivit legii, în condiţiile în care s-a judecat în complet de doi judecători, deşi dispoziţiile Legii nr. 207/2018, în vigoare până la data de 21.07.2021, prevedeau că apelurile se judecă în complet din trei judecători.
De asemenea, s-a mai reţinut formularea de către condamnatul A. a unei alte contestaţii în anulare împotriva deciziei penale nr. 14 din 12.01.2022 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020, înregistrată sub nr. x/2023, în care fost pronunţată decizia penală nr. 407 din data de 11.04.2023, decizie care este definitivă.
Referitor la cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. d) din C. proc. pen., s-a reţinut prin decizia amintită, că s-a invocat de către condamnat faptul că, deşi legea de la momentul la care s-a constituit completul care a judecat cauza sa în apel, prevedea că acesta trebuie să fie compus din trei membri, soluţionarea apelului a fost realizată de doi judecători. Astfel, a apreciat condamnatul contestator că judecata în calea de atac a apelului s-a realizat de un complet compus în mod nelegal.
Aşa fiind, s-a constatat că, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, au fost înregistrate două dosare, cu acelaşi obiect, respectiv contestaţie în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 14 din data de 12.01.2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2020, unul înregistrat sub nr. x/2023 şi cel de al doilea sub nr. x/2023, în prima cauză fiind analizate în mod definitiv motivele invocate în susţinerea incidenţei cazului de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. d) din C. proc. pen., motive care au fost reiterate şi prin prezenta contestaţie în anulare.
Cum, motivele şi incidenţa cazului de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. d) din C. proc. pen. au fost analizate de o instanţă de judecată şi s-a pronunţat deja o hotărâre definitivă - Decizia penală nr. 407 din data de 11.04.202, prin care s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare, Curtea a reţinut că solicitarea condamnatului A. de examinare a aceleaşi situaţii cu privire la care o instanţă s-a pronunţat în mod definitiv, nu mai poate face obiectul reexaminării, existând autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii, a formulat apel, condamnatul contestator A. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea deciziei penale nr. 14 din data de 12.01.2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2020 şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului şi pronunţarea unei hotărâri în complet legal constituit. De asemenea, s-a menţionat că nu se pune în discuţie autoritatea de lucru judecat deoarece deciziile pronunţate de o instanţă nelegală sunt lovite de nulitate absolută.
Examinând apelul formulat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 908 din data de 05 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte consideră că excepţia inadmisibilităţii unei căi de atac are caracter peremptoriu deoarece prin efectele pe care le produce tinde la împiedicarea oricărei judecăţi şi la stingerea procesului.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, care nu sunt supuse căii de atac a apelului.
În cauză, condamnatul contestator A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 14 din data de 12.01.2022, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2020, pe motiv că instanţa de apel care a pronunţat decizia nu a fost compusă potrivit legii.
Se constată că cele invocate au mai fost analizate anterior de o instanţă de judecată care a pronunţat o hotărâre definitivă - decizia penală nr. 407 din data de 11.04.2023, în dosarul nr. x/2023, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.
De altfel, C. proc. pen. nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a apelului împotriva deciziei penale nr. 908 din data de 05 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A., hotărâre pronunţată în procedura admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, acestea vizează exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu (hotărârea prealabilă nr. 5 din 04.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală).
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 908 din data de 05 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, întrucât acesta a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 908 din data de 05 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.