Şedinţa publică din data de 02 mai 2023
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 328/P din 27 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2015, printre altele, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul A. şi a fost acordat termen la data de 14 ianuarie 2021, ora 9 pentru când se vor cita părtile.
Totodată, a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.. În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infractiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., şi spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din data de 28 august 2014 arestului preventiv şi arestului la domiciliu începând cu data de 31 octombrie 2014 până la 25 ianuarie 2015.
Potrivit art. 19 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă şi s-a dispus obligarea inculpatului B. în solidar cu inculpatul C., D. si partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L. la plata sumei de 3.328.368,29 RON.
A fost condamnat inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.
S-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 344/25.10.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 5265/19.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost anulate Decizia nr. 506/26.08.2016, Decizia de Impunere nr. x si R.I.F. F-SM 442/27.11.2015 emise de AJFP Satu Mare, cu referire la f.f. nr. 230/19.06.2011, nr. 229/18.06.2011, nr. 228/18.06.2013, nr. 227/14.06.2011, nr. 223/10.06.2012, nr. 231/17.03.2012, nr. 202/07.05.2012, nr. 1218/22.04.2013, nr. 1141/19.12.2012, nr. 1065/06.08.2012, 1062/01.08.2012, nr. 1042/07.07.2012 emise de S.C. G. S.R.L., f.f. nr. 1010/04.07.2012, nr. 1011/05.07.2012, nr. 1012/06.07.2012, nr. 1013/07.07.2012, nr. 1015/10.07.2012, nr. 1016/11.07.2012, nr. 1053/03.10.2012, nr. 107/01.12.2012, nr. 1080/17.12.2012, nr. 1081/20.12.2012, nr. 114/07.01.2013, emise de S.C. H. S.R.L..
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., şi spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
Potrivit art. 19 C. proc. pen., a fost admisă în parte acţiunea civilă şi s-a dispus obligarea inculpatului F. în solidar cu inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L. la plata sumei de 2.276.288 RON din care urmează a fi scăzut prejudiciul rezultat din f.f. nr. 230/19.06.2011, nr. 229/18.06.2011, nr. 228/18.06.2013, nr. 227/14.06.2011, nr. 223/10.06.2012, nr. 231/17.03.2012, nr. 202/07.05.2012, nr. 1218/22.04.2013, nr. 1141/19.12.2012, nr. 1065/06.08.2012, 1062/01.08.2012, nr. 1042/07.07.2012 emise de S.C. G. S.R.L., f.f. nr. 1010/04.07.2012, nr. 1011/05.07.2012, 1012/06.07.2012, 1013/07.07.2012, 1015/10.07.2012, 1016/11.07.2012, 1053/03.10.2012, 107/01.12.2012, 1080/17.12.2012, 1081/20.12.2012, 114/07.01.2013, emise de S.C. H. S.R.L. si prejudiciul rezultat din facturile fiscale care se regăsesc in prezentul rechizitoriu si in RIF nr. x/30.07.2017 emis de AJFP Satu Mare.
Deopotrivă, s-a constatat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I., legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969.
A fost condamnat inculpatul I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 241/2005.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an, în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen. din 1969, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., şi spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
În baza art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. din 1969.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 82 şi art. 83 C. pen. din 1969, s-a atras atenţia inculpatului, în sensul că, dacă va comite infracţiuni sau nu va respecta obligaţiile civile ce îi revin pe durata termenului de încercare, instanţa va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că prejudiciul în cuantum de 342.254,40 RON a fost acoperit prin restituire.
Deopotrivă, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea măsurilor asigurătorii ce au fost instituite în timpul urmăririi penale faţă de inculpaţii J., K., I., L., M., N. şi au fost menţinute măsurile asigurătorii luate faţă de ceilalţi inculpaţi.
În baza art. 25 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a facturilor fictive emise în cauză: către S.C. O.. S.R.L. P. Neamţ facturi înregistrate în evidenţa contabilă 49 facturi emise de S.C. P. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, 2 facturi emise de S.C. Q. S.R.L.: facturile nr. x; către S.C. R. S.R.L. P. Neamţ facturi înregistrate în evidenţa contabilă 12 facturi emise de S.C. P. S.R.L. Bacău: facturile nr. x; S.C. P. S.R.L. Bacău facturi înregistrate în evidenţa contabilă; 10 facturi emise de S.C. S. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, 56 facturi emise de S.C. T. S.R.L. Com. Vâlcăneşti, Jud. Prahova: facturile nr. x; 2 facturi emise de S.C. U. S.R.L. Bacău: facturile nr. x; S.C. V. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă 4 facturi emise de S.C. P. S.R.L. Bacău: facturile nr. x; S.C. W. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 13 facturi emise de S.C. P. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, S.C. X. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 14 facturi emise de S.C. Y. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, 37 facturi emise de Z. S.R.L.: facturile nr. x;S .C. AA. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă:- 18 facturi emise de S.C. Y. S.R.L. Bacău: facturile nr. x; S.C. BB. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă- 13 facturi emise de S.C. Y. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, S.C. CC. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 5 facturi emise de S.C. Y. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, 2 facturi emise de S.C. Z. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, 5 facturi emise de S.C. DD. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, 5 facturi emise de S.C. P. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, 3 facturi emise de S.C. EE. S.R.L. Bacău: facturile nr. x; S.C. FF. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 1 factură emisă de S.C. Z. S.R.L. Bacău: factura nr. x/02.11.2012,3 facturi emise de S.C. Y. S.R.L. Bacău: facturile nr. x, S.C. Y. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 19 facturi emise de S.C. GG. S.R.L.: facturile nr. x, facturi emise de S.C. Z. S.R.L.: facturile nr. x, 58 facturi emise de S.C. G. S.R.L.: facturile nr. x, 49 facturi emise de S.C. T. S.R.L. Com. Vâlcăneşti, Jud. Prahova: facturile nr. x, 2 facturi emise de S.C. HH. S.R.L.: facturile nr. x 1 facturi emise de S.C. H. S.R.L.: facturile nr. x, 34 facturi emise de S.C. Q. S.R.L.: facturile nr. x, S.C. Z. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 22 facturi emise de S.C. GG. S.R.L.: facturile nr. x, 29 facturi emise de S.C. H.. S.R.L.: facturile nr. x, 15 facturi emise de S.C. II. S.R.L.: facturile nr. x; S.C. JJ. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă, 1 factură emisă de S.C. Y. S.R.L.: facturile nr. x/20.04.2012,S.C. KK. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă
- 29 facturi emise de S.C. GG. S.R.L.: facturile nr. x - 15 facturi emise de S.C. II. S.R.L.: facturile nr. x, 24 facturi emise de S.C. G. S.R.L. Ploieşti: facturile nr. x, 4 facturi emise de S.C. LL. S.R.L.: facturile nr. x, 39 facturi emise de S.C. U. S.R.L.: facturile nr. x, 95 facturi emise de S.C. DD. S.R.L.: facturile nr. x, S.C. F. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă:50 facturi emise de S.C. II. S.R.L.: facturile nr. x, facturi emise de S.C. G. S.R.L. Ploieşti: f.f nr. x, 10 facturi emise de S.C. MM. S.R.L.: facturile nr. x, 48 facturi emise de S.C. DD. S.R.L.: facturile nr. x, 7 facturi emise de S.C. P. S.R.L.: facturile nr. x, 14 facturi emise de S.C. EE. S.R.L.: facturile nr. x; S.C. NN. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă:6 facturi emise de S.C. GG. S.R.L.: facturile nr. x, 3 facturi emise de S.C. II. S.R.L.: facturile nr. x, 2 facturi emise de S.C. OO. S.R.L.: facturile nr. x, 3 facturi emise de S.C. Z. S.R.L.: facturile nr. x, S.C. PP. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 4 facturi emise de S.C. GG. S.R.L.: facturile nr. x; 2 facturi emise de S.C. II. S.R.L.: facturile nr. x, 2 facturi emise de S.C. OO. S.R.L.: facturile nr. x, 4 facturi emise de S.C. G. S.R.L. Ploieşti: facturile nr. x, S.C. E. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă:17 facturi emise de S.C. Y. S.R.L.: facturile nr. x, 4 facturi emise de S.C. Z. S.R.L.: facturile nr. x,
- 23 facturi emise de S.C. V. S.R.L.: facturile nr. x, 17 facturi emise de S.C. W. S.R.L.: facturile nr. x, 15 facturi emise de S.C. G. S.R.L. Ploieşti: facturile nr. x,10 facturi emise de S.C. H.. S.R.L. Tg. Ocna: facturile nr. x,
- 8 facturi emise de S.C. DD. S.R.L.: facturile nr. x, 4 facturi emise de S.C. LL. S.R.L.: facturile nr. x, 13 facturi emise de S.C. S. S.R.L., 5 facturi emise de S.C. QQ. S.R.L., 2 facturi emise de S.C. P. S.R.L.; S.C. RR. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 6 facturi emise de S.C. Y. S.R.L., 4 facturi emise de S.C. Z. S.R.L.; S.C. SS. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 2 facturi emise de S.C. Q. S.R.L., 2 facturi emise de S.C. P. S.R.L., 4 facturi emise de S.C. W. S.R.L., 8 facturi emise de S.C. G. S.R.L. Ploieşti; S.C. TT. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 14 facturi emise de S.C. Q. S.R.L., S.C. UU. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă, 2 facturi emise de S.C. Q. S.R.L.; S.C. VV. SRL- facturi înregistrate în evidenţa contabilă, 7 facturi emise de S.C. DD. S.R.L., 10 facturi emise de S.C. S. S.R.L., 4 facturi emise de S.C. II. S.R.L., 7 facturi emise de S.C. G. S.R.L. Ploieşti;
- PF F. din Com. Certeze, jud. Satu Mare facturi înregistrate în evidenţa contabilă: 23 facturi emise de S.C. MM. S.R.L..
Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, inculpaţii D., C., B., F., WW., J., K., XX., YY., ZZ., AAA., I., L., M., N., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF. nu vor mai putea fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanti legali ai unor societăţi comerciale, iar dacă au fost aleşi, se va dispune decăderea acestora din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă, să se comunice o copie a dispozitivului sentinţei la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
S-a dispus transferul onorariului provizoriu depus din contul domnului expert GGG. de către inculpaţii I. (1.000 de RON), L. (1000 de RON), XX. (1000 de RON), M.(1000 de RON), AAA. (1000 de RON), YY. (1000 de RON), WW. (1000 de RON), în contul doamnei expert HHH..
S-a dispus plata din fondurile M.J a onorariului partial în suma de 15.000 de RON (pentru inculpaţii D. şi C., III.) către doamna expert HHH..
Au fost obligaţi să achite: inculpatul I. diferenţa de onorariu de 1000 de RON, inculpatul AAA. diferenţa de onorariu de 3000 de RON, inculpatul YY. diferenţa de onorariu de 4000 de RON, inculpata WW. diferenţa de onorariu de 1.000 de RON, doamnei expert HHH..
S-a dispus plata onorariului către doamna expert HHH., urmând a fi emisă adresă în acest sens către BLEJ.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţi (cu excepţia inculpatului III.) la plata sumei de câte 10.000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv prin raportare la apărările acuzaţilor, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatului B., constând în aceea că, în calitate de administrator şi asociat unic al S.C. E. S.R.L. Bacău, împreună cu inculpatul D. şi alte persoane, în perioada 2007 - 2009, a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de societăţile controlate de inculpatul D. - S.C. S. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. QQ. S.R.L. şi S.C. LL. S.R.L., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu; în perioada 2008 - 2009 în calitate de administrator al aceleaşi societăţi, a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. P. S.R.L. -cu provenienţă de la S.C. U., societăţi cu caracter fantomă controlate de inculpatul D., prin intermediul suspectei JJJ., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu; în perioada 2011 - 2012 a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. V. - societate cu caracter fantomă controlată de inculpatul D., prin intermediul inculpatul BBB., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu; în perioada 2011 - 2012 a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. W. S.R.L. Dărmăneşti - societate cu caracter fantomă controlată de inculpatul D., prin intermediul lui JJJ., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu reprezentând TVA şi impozit pe profit; în perioada 2012 - 2013 a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. G. S.R.L. - societate cu caracter fantomă controlată de inculpatul D., prin intermediul suspectului DDD., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu; în perioada 2012 - 2013 a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. H. S.R.L. - societate cu caracter fantomă controlată de inculpatul D., prin intermediul lui EEE., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu; în perioada 2013 - 2014 a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. Y. S.R.L. şI S.C. Z. SRL- societăţi administrate de inculpatul C., care la rândul lor au avut provenienţă fictivă de la S.C. GG. S.R.L., societate cu caracter fantomă controlată de inculpatul D., prin intermediul inculpatul FFF., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu; în perioada 2013 - 2014 a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. Z. SRL- societăţi administrate de inculpatul C., cu provenienţă de la S.C. T. sau S.C. G. S.R.L. societate cu caracter fantomă controlată de inculpatul D., cauzând astfel un prejudiciu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Totodată, s-a reţinut că faptele inculpatului F., constând în aceea că, în calitate de administrator şi asociat unic al S.C. F. S.R.L. Certeze, jud. Satu Mare, în perioada 2008 - 2011, a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de societăţile controlate de inculpatul D. - S.C. W. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. MM. S.R.L. şi S.C. EE. S.R.L. - în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu; în perioada 2012 - 2013 a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. G. S.R.L. - societate cu caracter fantomă controlată de inculpatul D., prin intermediul suspectului DDD., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu; în perioada 2012 - 2013, a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. H. S.R.L. - societate cu caracter fantomă controlată de inculpatul D., prin intermediul lui EEE., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu; în perioada 2013 - 2014 a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. II. S.R.L. - societate cu caracter fantomă controlată de inculpatul D., prin intermediul inculpatului BBB., în scopul diminuării bazei impozabile pentru sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Deopotrivă, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului I., constând în aceea că, în perioada aprilie- august 2012, în calitate de administrator al S.C. AA. S.R.L. Bacău, a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, facturi fictive emise de S.C. Y. S.R.L. Măgura, cu provenienţă fictivă S.C. T. S.R.L. Vâlcăneşti, Prahova/G. S.R.L. Ploieşti, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - S.T. Bacău, şi mai mulţi inculpaţi, printre care şi I., F. şi B., părţile civile MF ANAF - DGRFP Cluj Napoca - AJFP Satu Mare, MF - ANAF - DGRFP Iaşi - AJFP Bacău şi Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF şi părţile responsabile civilmente KKK. S.R.L., S.C. AA. S.R.L. prin administrator I., S.C. SS. S.R.L., S.C. SS. SRL- adm.judiciar provizoriu C.I.I. LLL. şi S.C. O. S.R.L..
Prin decizia penală nr. 872 din 24 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de DIICOT - ST Bacău, partea civilă ANAF prin AJFP Bacău şi inculpaţii YY., K., ZZ., XX., I., F., B., D., M., AAA., J., L., C., FFF., DDD., N. şi WW. şi părţile responsabile civilmente S.C. KKK., S.C. AA. S.R.L., S.C. SS. S.R.L. şi S.C. O. S.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 328/D din 27 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul x/2015
A fost desfiinţată sentinţa penală amintită în parte, în ceea ce priveşte latura penală, latura civilă şi cheltuielile de judecată, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, pe fond, printre altele:
S-a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. faţă de inculpatul B. şi, în consecinţă, a fost redusă pedeapsa principală aplicată acestuia pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii luate şi menţinute faţă de inculpatul B. şi S.C. E. S.R.L. Bacău.
În temeiul art. 19 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă a ANAF şi s-a dispus obligarea inculpatului B., în solidar cu inculpaţii C., D. (în solidar cu S.C. QQ. S.R.L. pentru suma de 494.084 RON) şi partea responsabila civilmente S.C. E. S.R.L. la plata sumei de 3.328.368,29 RON către ANAF.
În temeiul art. 249 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale S.C. QQ. S.R.L. până la concurenţa sumei de 494.084 RON la care se adaugă accesoriile fiscale până la data plăţii.
În temeiul art. 396 alin. (6), art. 16 lit. f) C. proc. pen. şi art. 153 alin. (1) cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (comisă în perioada decembrie 2008 - decembrie 2011).
În temeiul art. 396 alin. (6) şi art. 16 lit. h) C. proc. pen. cu referire la art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (comisă în perioada 2013 - aprilie 2014).
A fost înlăturată dispoziţia de obligare a acestuia, în solidar cu inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L. la plata sumei de 2.276.288 RON către partea civila ANAF.
S-a dispus restituirea de către ANAF a sumei de 312.250 RON către partea responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L. Certeze, jud. Satu Mare.
În temeiul art. 396 alin. (6) şi art. 16 lit. f) C. proc. pen. şi art. 153 alin. (1) cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
S-a dispus restituirea de către ANAF a sumei de 68.650 RON către inculpatul I..
În temeiul art. 274 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la urmărirea penală şi la instanţa de fond în cuantum de 10.000 RON.
În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost obligat inculpaţii F. şi L. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la urmărirea penală şi la instanţa de fond în cuantum de 10.000 RON fiecare.
Totodată, s-a luat act de retragerea apelului formulat de AJFP Satu Mare.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această decizie, efectuând propria analiză a materialului probator administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi calificarea juridică a acesteia, faptele săvârşite, astfel cum au fost detaliate în cuprinsul sentinţei, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală pentru care au fost condamnaţi în fond cei trei inculpaţi.
S-a apreciat că circuitele fictive folosite pentru a crea aparenţa existenţei unei aprovizionări de la firmele controlate de inculpaţii D. şi, respectiv, C. au fost dovedite de declaraţiile acestora, care se coroborează cu celelalte probe, inclusiv cu declaraţiile inculpaţilor BBB., CCC., FFF. şi DDD. (toţi fără nici un fel de pregătire în domeniu, de condiţie social modestă, cu alte job-uri) care au confirmat, la rândul lor, lipsa oricărei operaţiuni comerciale reale la societăţile la care erau asociaţi şi administratori de drept, inclusiv circuitul sumelor încasate de la furnizorii finali, dar şi cele ale persoanelor trecute fictiv, ca delegaţi pe diferite facturi.
S-a considerat că nu există nicio urmă de îndoială cu privire la caracterul nereal al tranzacţiilor dintre societăţile controlate de inculpaţii C. şi Gorea cu cele ale societăţilor administrate de inculpaţii F., B., J., L., WW., K., XX., N., ZZ., YY., AAA., I., M., chiar dacă cei din urmă au încercat, fiecare, să arate că au fost de bună credinţă şi că cei doi au fost doar simpli parteneri de afaceri.
Instanţa de apel nu a valorificat apărările inculpaţilor autori ai infracţiunii de evaziune fiscală, referitoare la faptul că toate mărfurile ori serviciile din facturile emise de inculpaţii D. şi C. se regăsesc în evidenţa contabilă, subliniind că în această evidenţă trebuie înregistrate doar cheltuielile reale, reflectate în facturi fiscale; or, în speţă, facturile sunt false şi conţin date nereale atât cu privire la furnizor, cât şi la mărfurile/serviciile prestate şi valoarea lor.
S-a arătat că, în tot acest complex infracţional, au existat trei tipuri de facturi fictive: 1. cea mai mare pondere o aveau facturile emise fără a exista în realitate nici un fel de achiziţie de bunuri sau servicii (ex. E. - lucrări de taluzare, transport piatră, SS. - construire sediu Primărie com. Şoimului); 2. o parte care includeau mărfuri achiziţionate de inculpaţi la negru - materiale de construcţii, piese pentru utilaje, utilaje, aceştia apelând la inculpaţii Gorea şi C. pentru a avea cheltuieli deductibile şi eventual mai mari decât preţul real achitat; 3. o altă parte care includea mărfuri importate în realitate de aceste societăţi, dar care erau facturate de inculpaţii Gorea sau C. pentru a putea deduce TVA (la importul direct nu se achită TVA) şi/ori pentru a stabili o valoare mai mare a acestor mărfuri, pentru majorarea cheltuielilor deductibile (ex. inculpatul J. pentru importurile de HDPE din Austria, inculpatul K. pentru importurile din Grecia de granule monocell 200m F).
Chiar şi în puţinele cazuri în care acele mărfuri chiar ar fi existat în materialitatea lor, acestea au fost achiziţionate de la alte persoane şi la alt preţ, aspecte cunoscute de inculpaţii beneficiari finali, iar facturile false emise de societăţile inculpatul D. nu puteau sta la baza stabilirii cheltuielilor deductibile şi a TVA deductibilă ale societăţii. Pentru aceste motive, au fost apreciate irelevante declaraţiile martorilor - angajaţi ai societăţilor beneficiare cu privire la realitatea lucrărilor în care ar fi fost înglobate o parte din mărfurile din facturile false sau serviciile din acestea (ex. întreţinere/curăţare zonă linii de înaltă tensiune din facturile emise pentru S.C. F. SRL)
S-a apreciat, totodată, că, în mod corect, instanţa de fond nu a dat relevanţă concluziilor raportului de expertiză, întrucât experţii care l-au întocmit nu au luat în calcul că operaţiunile nu au existat în realitate, că facturile erau false, ci doar faptul că, scriptic, înregistrările erau corecte, circuitul era închis (achiziţiile având corespondenţă în vânzări, stocuri sau în materialele folosite la diferite lucrări - construcţii civile, industriale, asfaltări).
S-a subliniat că, aşa cum rezultă din probatoriul administrat, toate facturile, chitanţele şi ordinele de compensare emise de societăţile controlate de inculpaţii Gorea şi C. erau false (în realitate aceste societăţi nu au vândut şi nu au prestat aceste servicii), neexistând tranzacţiile pe care le consemnau, aspect cunoscut de toţi inculpaţii, iar un înscris fals nu poate sta la baza deducerii unor cheltuieli sau a TVA.
Pe de altă parte, raportându-se la cele statuate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 cu privire la neconstituţionalitatea art. 155 alin. (1) C. pen. şi la faptul că, în perioada aprilie 2018 - 30 mai 2022, C. pen. român nu a mai prevăzut niciun caz de întrerupere a pedepsei, instanţa de apel, făcând aplicarea art. 5 alin. (2) C. pen., a apreciat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de forma legii în care prescripţia specială nu operează, iar prescripţia răspunderii penale intervine la împlinirea termenului general prevăzut de art. 154 C. pen., cauză de încetare a procesului penal pe care a analizat-o pentru fiecare inculpat în parte.
Referitor la inculpatul B., Curtea a reţinut că acesta a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator şi asociat al S.C. E. S.R.L. Bacău a primit şi înregistrat în contabilitate facturi fictive emise de societăţile controlate de inculpaţii D. şi C., în înţelegere cu aceştia, în scopul diminuării bazei impozabile şi sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat. Astfel, în perioada august 2007- noiembrie 2013, a înregistrat un număr de 97 de facturi fictive emise de societăţile controlate de inculpatul D., conform înţelegerii cu acesta (SC S. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. QQ. S.R.L., S.C. LL. S.R.L., S.C. P. S.R.L. S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. SRL). Aceste facturi menţionau livrarea de bunuri ori servicii diverse în valoarea totală de 6,54 milioane RON (fier beton, balastru, ţeavă, electrozi, cauciucuri, bitum, ulei membrană, plasă sudată, cablu electric, capace fontă, tablă zincată, basculantă, remorcă executării rigole carosabile, praguri prefabricate beton, placă cămin, siloz buncăr, spaţiu de producţie ş.a.) toate fiind înregistrate în contabilitate, fiind considerate cheltuieli deductibile.
S-a avut în vedere că inculpatul B. l-a cunoscut pe inculpatul D. prin intermediul numitului MMM., administrator în fapt al S.C. KK. S.R.L., până în anul 2010 când a intervenit decesul acestuia.
În anul 2013 după ce a aflat de numeroasele controale la societăţile controlate de inculpatul Gorea, B. i-a transmis acestuia că nu va mai continua activitatea frauduloasă şi a apelat la inculpatul C. pentru a-i asigura furnizarea de facturi false completate cu date prezentate de el. Inculpatul C. îşi înregistra, la rândul său, la cheltuieli facturi emise de inculpatul D. de la diverse societăţi din cel controlate de el, pentru aceleaşi produse.
Circuitul a fost unul fictiv, făcut doar pentru a permite înregistrarea unor cheltuieli deductibile în scopul diminuării obligaţiilor fiscale - aprovizionările acestor societăţi proveneau de la alte societăţi din cele controlate de inculpatul Gorea ori (în puţine cazuri) de la societăţi inactive, dar la acestea nu s-au efectuat vreodată plăţi. Banii urmau acelaşi traseu fiind ridicat în numerar de inculpatul Gorea sau de inculpaţii cu care colabora din conturile societăţilor în care ajungeau de la S.C. E. S.R.L. sau erau viraţi mai departe în conturile altor societăţi din grup, de unde erau ridicaţi numerar la ghişeu sau ATM şi restituiţi inculpatului B. după oprirea comisionului de 1,5- 2 %. Nu numai inculpatul Gorea şi apoi C. au prezentat acest circuit în declaraţiile lor (inclusiv la confruntarea cu inculpatul B.), dar acesta rezultă şi din declaraţiile martorilor NNN., OOO., PPP. şi QQQ. care nu au confirmat livrarea produselor, cu toate că erau înscrişi pe facturi ca delegaţi, din analiza extraselor de cont şi din analiza documentelor contabile ale societăţilor controlate de inculpaţii Gorea şi C., inclusiv a declaraţiilor 394.
În cazul facturilor fictive furnizate de inculpatul C., ca administrator al S.C. Y. S.R.L. şi S.C. Z. S.R.L., în perioada iulie - decembrie 2013 (17 facturi în valoarea de 1,74 milioane RON), sumele de bani virate de inculpatul B. erau transmise mai departe în conturile societăţilor controlate de inculpatul Gorea (GG. S.R.L., S.C. T. S.R.L. sau S.C. G. SRL), ridicate în numerar ce se întorceau pe acelaşi circuit, în sens invers, la inculpatul B. după ce inculpaţii C. şi Gorea îşi opreau comisionul de 1,5-2 % fiecare.
Ca urmare, s-a apreciat că, în mod întemeiat, a dispus instanţa de fond condamnarea sa pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei, Curtea a reţinut existenţa circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., având în vedere că o mică parte din mărfurile menţionate în facturile false înregistrate în contabilitate au existat în realitate (de la alţi furnizori, la alte preţuri, toate imposibil de stabilit) şi au fost utilizate în activitatea societăţii. În aceste condiţii limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3 minimul, context în care a redus proporţional şi pedeapsa aplicată acestuia de la 9 ani închisoare la 6 ani închisoare.
În acelaşi timp, a apreciat ca nefiind fondate motivele de nelegalitate invocate de acesta, reţinând că nici respingerea unor mijloace probatorii, nici respingerea audierii inculpatului C. nu determină incompatibilitatea judecătorului şi nulitatea sentinţei penale apelate sau a cercetării judecătoreşti.
În acelaşi timp, s-a arătat că acuzaţiile sunt clare, iar cele trei variante de comitere a faptei au fost practicate de toţi inculpaţii, inclusiv de inculpatul B., neexistând vreun dubiu asupra acţiunilor ilicite reţinute de instanţa de fond în sarcina acestuia.
În ceea ce priveşte valoarea probatorie a constatărilor specialiştilor detaşaţi în cadrul organelor de urmărire penală, s-a făcut trimitere la cele statuate prin decizia nr. 72/2019 a Curţii Constituţionale, în sensul că acestea constituie mijloace de probă conform art. 97 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. Totodată, s-a avut în vedere şi faptul că art. 172 alin. (9) C. proc. pen. prevede posibilitatea dispunerii unei asemenea constatări, iar cele din cauză s-au efectuat în raport cu datele comunicate de organul de urmărire penală referitoare la fictivitatea operaţiunilor comerciale şi au stabilit practic doar circuitul comercial şi cel financiar în care erau implicate societăţile administrate sau controlate de inculpaţi în urma analizei evidenţelor contabile, a rulajelor bancare, a declaraţiilor depuse la ANAF. Expertiza contabilă efectuată la fond a avut în vedere doar circuitul scriptic, care, aşa cum a arătat mai sus, prin grija inculpaţilor s-a închis, cu mici excepţii, dar care au vizat sume foarte mici (reglate prin identificarea, după aprox. 10 ani, a unor documente de sponsorizare - S.C. KK. SRL).
În ceea ce priveşte latura civilă, Curtea a constatat că prejudiciul cauzat bugetului de stat de inculpatul B. este de 3.328.368,29 RON, iar instanţa de fond a dispus obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L. şi cu inculpaţii C. şi D. la plata acesteia. Această valoarea nu este mai mare decât cea solicitată de partea civilă ANAF de 5.873.929 RON şi a fost menţionată corect şi de instanţa de fond. S-a apreciat că inculpatul B. este în eroare, întrucât a preluat, de fapt, suma de 2.754.828 RON menţionată pentru inculpatul F.. Mai mult, s-a subliniat că instanţa de fond a redus considerabil din pretenţiile părţii civile şi până la valoarea de 3.328.368,29 RON conform constatărilor specialiştilor.
Ca urmare, latura civilă referitoare la inculpatul B. şi S.C. E. S.R.L. a fost menţinută, dar, având în vedere că o parte din prejudiciu (494.084 RON) a fost cauzat în colaborarea infracţională cu partea responsabilă S.C. QQ. S.R.L. controlată de inculpatul D., aceasta a fost obligată în solidar cu respectivul acuzat la plata acestei sume componentă a prejudiciului total de 3.328.368,29 RON.
Totodată la acest prejudiciu s-au adăugat accesoriile fiscale, conform art. 119, art. 120 din O.G. nr. 92/2003.
Având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, Curtea a dispus luarea măsurilor asigurătorii şi asupra bunurilor mobile şi imobile ale S.C. QQ. S.R.L. până la concurenţa sumei de 494.084 RON la care se adaugă accesoriile fiscale.
În privinţa inculpatului F., s-a reţinut că faţă de acesta s-a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prima vizând perioada 2008-2011 şi relaţiile fictive cu S.C. W. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. MM. S.R.L. şi S.C. EE. S.R.L., iar cea de-a doua cuprinzând relaţii comerciale fictive cu S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L. şi S.C. II. S.R.L..
Întrucât prima infracţiune s-a consumat în luna decembrie 2011, când au fost înregistrate ultimele facturi emise de inculpatul D. în numele S.C. P. S.R.L., iar termenul de prescripţie a răspunderii penale, potrivit art. 154 lit. b) C. pen., calculat potrivit deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, este de 10 ani, instanţa de apel a reţinut că acesta s-a împlinit în luna februarie 2021, ţinând cont şi de suspendarea cursului prescripţiei pe durata stării de urgenţă din lunile martie şi aprilie 2020, motiv pentru care a dispus încetarea procesului penal potrivit art. 16 lit. f) C. proc. pen.
Cea de-a doua infracţiune de evaziune fiscală a constat în înregistrarea unor relaţii comerciale fictive cu S.C. G. S.R.L. (în valoare de 662.122 RON), S.C. H. S.R.L. (în valoare de 213.588 RON) şi S.C. II. S.R.L. (în valoare de 1.830.603 RON).
S-a arătat că relaţiile cu primele două societăţi nu au fost reţinute de prima instanţă, plecând de la sentinţa civilă nr. 344/25.10.2017 a Curţii de apel Cluj, definitivă prin decizia nr. 5265/19.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost anulată decizia de impunere x din 27.11.2015 a DRFP Cluj Napoca prin care s-au stabilit obligaţiile fiscale în raport de aceste societăţi, constatându-se existenţa cheltuielilor nedeductibile. Acest aspect nu a fost contestat nici in apelul procurorului şi nici în cel al ANAF, astfel încât Curtea s-a rezumat doar la relaţiile comerciale cu S.C. II. S.R.L. care au făcut, la rândul lor, obiectul altei cauze civile aflată în recurs la Curtea de apel Oradea (dosarul nr. x/2019) şi în care s-a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea prezentei cauze.
Faptele inculpatului F. au constat în înregistrarea unui număr de 50 de facturi emise de inculpatul D. în numele S.C. II. S.R.L., în perioada iulie 2013 - aprilie 2014, valoarea lor fiind de 1.830.603 RON. Relaţiile comerciale atestate de acestea (întreţinere culoar de siguranţă LEA 220-330KV, reparat fundaţie LEA 220-330KV, modernizare LEA 110KV, defrişări Culoare LEA, buldoexcavator, tractor, grup electric, materiale, malaxor, pikamer, plug, disc auto, etc) nu au existat în realitate, cei doi continuând activitatea infracţională începută încă din 2008 prin emiterea şi înregistrarea de facturi fictive. Societatea II. nu avea angajaţi, a primit facturi de la S.C. GG. S.R.L. controlată tot de inculpatul D. şi care nu mai avea alţi furnizori de astfel de materiale şi servicii. Nici aceasta societate nu avea salariaţi. Contravaloarea mărfurilor şi serviciilor a fost achitată în parte cu numerar (34 chitanţe pentru 160.915 RON) şi 40 ordine de plată de 1.643.608 RON. Aşa cum rezultă din extrasele de cont în aceeaşi zi în care sumele erau virate în contul S.C. II. S.R.L. de la RRR., se făceau viramentele către S.C. GG. S.R.L. şi întreaga sumă era ridicată numerar de la ghişeul băncii sau de la ATM-urile din Satu Mare, pentru a fi restituite inculpatului F., aspect confirmat de extrasele de cont, de raportul de constatare, de inculpaţii D., SSS., DDD. şi de înregistrările video puse la dispoziţie de RRR..
Aceeaşi modalitate de fraudare a fost folosită anterior, încă din 2008, cu mai multe societăţi controlate de inculpatul D..
Chiar dacă unii martori - TTT., UUU., VVV.- au confirmat participarea unor persoane aduse de inculpatul D. la lucrări de defrişare şi vopsire linii de medie şi înaltă tensiune LEA, acestea erau de fapt muncitori necalificaţi, într-un număr mult prea mic (10-12) faţă de valoarea facturilor emise (de aprox. 100.000 euro doar pentru S.C. II. SRL), ca să poată reprezenta, într-adevăr, serviciul facturat. În acelaşi timp, martorii (care au făcut parte din echipele S.C. F. S.R.L. care efectuau lucrări la aceleaşi linii) au confirmat, de fapt, că cea mai mare parte din aceste lucrări au fost făcute de S.C. F. S.R.L. şi nu de vreo societate a inculpatului D..
Curtea nu a avut în vedere înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpaţii F. şi D., fiind obţinute cu sprijinul SRI, aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
S-a apreciat că, în mod întemeiat, instanţa de fond a stabilit existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului F..
Cu toate acestea, Curtea a dispus încetarea procesului penal, potrivit art. 16 lit. h) C. proc. pen., reţinând existenţa cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, text introdus prin Legea nr. 55/2021, ce constituie lege penală mai favorabilă, în conformitate cu care, în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare.
Sub acest aspect, s-a reţinut că inculpatul F. a achitat prejudiciul (inclusiv penalităţile) cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală în raport cu S.C. II. S.R.L. - 478.550 RON, stabilit şi prin decizia de impunere nr. x/2014, beneficiind şi de facilităţile oferite de O.G. nr. 6/2019, aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de ANAF. Ulterior, S.C. F. S.R.L. a achitat şi procentul suplimentar de 20% (95.710 RON) încă din luna decembrie 2021 (o.p. în valoare de 281.790 RON) şi nu numai pentru această infracţiuni, ci şi pentru celelalte reţinute în sarcina sa.
Ca urmare Curtea, în temeiul art. 16 lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 241/2005, a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul F. pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. (comisă în perioada 2013 - aprilie 2014 prin înregistrarea a 50 de facturi fictive emise de S.C. II. SRL), faptă pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale de 10 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta urmând a se împlini abia în anul 2024.
În ceea ce priveşte latura civilă, s-a arătat că din prejudiciul de 2.276.288 RON stabilit de instanţa de fond se vor scădea: suma aferentă relaţiilor comerciale cu S.C. G. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L. (chiar instanţa de fond a dispus aceasta, dar nu a prevăzut sumele - 213.588 RON şi 310.320 RON), suma aferentă relaţiilor comerciale fictive cu S.C. II. pe care acesta deja le-a achitat (aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de ANAF - 478.540 RON), rămânând de achitat suma de 1.273.840 RON. La aceasta se adaugă suma de 95.710 RON reprezentând 20% din prejudiciul aferent relaţiei cu S.C. II., rezultând suma de 1.369.540 RON. Întrucât partea responsabilă civilmente S.C. F. S.R.L. a achitat pe parcursul judecăţii în apel suma de 1.681.790 RON, incluzând şi procentul de 20% din prejudiciul cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală pentru care a intervenit însă prescripţia răspunderii penale, Curtea a dispus restituirea de către ANAF a sumei de 312.250 RON achitată în plus şi nejustificat la acest moment şi a ridicat măsurile asigurătorii luate şi menţinute faţă de inculpatul F. şi S.C. F. S.R.L..
În ceea ce priveşte accesoriile fiscale, Curtea a constatat că, întrucât S.C. F. S.R.L. a achitat până la data de 30.06.2022 obligaţiile fiscale principale, iar AJFP Satu Mare a confirmat acest lucru, societatea întruneşte condiţiile prevăzute de art. IX din O.U.G. nr. 69/2020 pentru a se dispune anularea accesoriilor aferente obligaţiilor fiscale principale restante. Ca urmare, s-a apreciat că societatea nu mai datorează şi accesorii pentru obligaţiile principale şi că astfel prejudiciul a fost reparat integral.
Referitor la inculpatul I., s-a arătat că acesta este administrator al S.C. AA. S.R.L. Bacău şi, la fel ca şi alţi inculpaţi din cauză pe care-i cunoştea, a apelat la serviciile inculpatului C. pentru asigurarea unor documente contabile pentru bitumul pe care acesta l-a achiziţionat la negru din alte surse, cel mai probabil din import Bulgaria, prin intermediul inculpatului A., aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor C. şi Gorea. Acesta din urmă este cel care colaborase anterior în anul 2008 cu inculpatul I. şi i l-a prezentat pe C. ca fiind o altă persoană care poate să-l ajute cu remiterea unor facturi false. Ulterior, în perioada aprilie - august 2012, inculpatul C. a emis în numele S.C. Y. S.R.L. un număr de 18 facturi de livrare de bitum şi membrană bituminoasă către S.C. AA. S.R.L.. Sumele virate în conturile S.C. Y. S.R.L. au fost trimise în aceeaşi zi în conturile S.C. T. de unde erau ridicate în numerar de inculpatul D., la ghişeul băncii sau la ATM. De cele mai multe ori aceste ridicări s-au făcut în mun. Bacău cu toate că societatea S.C. T. avea sediul în Prahova.
Sumele erau predate inculpatului C., care le remitea apoi lui I., după oprirea comisionului de 3,5 - 4 %. S-a constatat că nu există plăţi către alte societăţi furnizoare ale S.C. T.. De asemenea, nici această societate şi nici S.C. Y. S.R.L. nu deţineau autocamioane care să poată transporta astfel de bitum. S-a arătat că această situaţie de fapt a rezultat nu numai din declaraţiile inculpaţilor C., D. şi CCC. (administrator în drept al S.C. T. SRL), dar şi din extrasele de cont ale societăţilor implicate, documentele contabile, percheziţiile efectuate la sediile acestora, menţionarea unor delegaţi care nu erau salariaţi ai vreuneia din societăţile implicate, ci chiar în legătură cu cel care asigura procurarea bitumului, la negru din Bulgaria, inculpatul A. (ex. fratele acestuia WWW.).
Ca urmare, Curtea a apreciat că nu există niciun dubiu cu privire la existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului I..
Totodată, a constatat că, în speţă, nu este aplicabilă autoritatea de lucru judecat, aşa cum a solicitat inculpatul raportându-se la sentinţa civilă nr. 416/2020 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia civilă nr. 218/24.03.2021 a Curţii de Apel Bacău, prin care a fost anulată decizia de impunere x/02.08.2017 şi raportul de inspecţie nr. x/02.08.2017, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare prin înlăturarea celor 18 facturi emise de S.C. Y. S.R.L., sens în care a invocat decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 17.02.2021 prin care s-a stabilit că sintagma cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii din cuprinsul dispoziţiilor art. 52 alin. (3) C. proc. pen. este neconstituţională.
Sub acest aspect, s-a arătat că dispoziţiile art. 52 alin. (3) C. proc. pen. se referă la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor altor instanţe ca şi chestiune prealabilă, or, în speţă, stabilirea circuitului fictiv şi al caracterului fals al facturilor fiscale înregistrate de S.C. AA. S.R.L. nu reprezintă o chestiune prealabilă, ci chiar situaţia de fapt ce trebuie analizată de instanţa penală. De fapt, inspecţia fiscală şi emiterea deciziile ANAF au fost făcute în urma sesizării acestora de către organele de urmărire penală. Ca urmare, s-a considerat că nu este aplicabilă decizia Curţii Constituţionale invocată.
În ceea cea ce priveşte sentinţa nr. 416/28.07.2020 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia nr. 218/24.0.32021 a Curţii de apel Bacău, s-a constatat că aceasta a vizat decizia de impunere x/02.08.2017 şi raportul de inspecţie nr. x/02.08.2017 ale AJFP Bacău prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare de 211.768 RON impozit pe profit şi 317.650 RON TVA. Între tranzacţiile ce au făcut obiectul acestui raport, se regăsesc şi relaţiile comerciale dintre S.C. AA. S.R.L. şi S.C. Y. S.R.L. care fac şi obiectul prezentei cauze.
Instanţa civilă a arătat în motivarea hotărârii că actele atacate nu au fost emise în baza unor elemente clare care să demonstreze caracterul nereal al operaţiunilor derulate între operatorii economici. De asemenea, sustragerea de la efectuarea inspecţiei fiscale, nedeclararea livrărilor către reclamantă, nedepunerea deconturile TVA şi a declaraţiilor 394 sau 390 de către furnizorul S.C. T. S.R.L. nu pot fi imputate reclamantei prin refuzul de deducere a cheltuielilor efectuate. Având toate acestea, dar şi concluziile expertizei conform căreia facturile au fost înregistrate în contabilitate, marfa a fost achitată prin virament bancar şi vândută către clienţii săi, la un preţ superior, înregistrându-se profit, instanţa a apreciat că autoritatea nu şi-a îndeplinit sarcina de a dovedi că persoana impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că, prin achiziţia sa, participă la o operaţiune implicată într-o fraudă de TVA.
Curtea a constatat că, spre deosebire de cauza civilă, în speţă s-a analizat tocmai participarea inculpatului XXX., administratorul S.C. AA. S.R.L., la o operaţiune de fraudare a TVA, în care a fost implicat alături de inculpaţii C. şi D. şi nu numai, probele administrate, inclusiv declaraţiile celor doi inculpaţi, la care se adaugă cea a inculpatului CCC., administrator în drept al S.C. T. S.R.L., dovedind acest lucru fără nici un dubiu.
În acelaşi timp, s-a subliniat că cercetările din prezenta cauză au demonstrat înfiinţarea ori administrarea societăţilor furnizoare (în cazul de faţă S.C. T. S.R.L. şi S.C. Y. SRL) în scopul constituirii unui circuit comercial fictiv şi emiterii de facturi false la cerere către alte societăţi comerciale care doreau diminuarea obligaţiilor fiscale, printre acestea din urmă aflându-se şi S.C. AA. S.R.L. administrată de inculpatul I.. Curtea a apreciat că toate aceste facturi emise către societatea acestuia sunt false şi astfel de documente nu pot sta la baza deducerii de cheltuieli şi a TVA, aspect neanalizat de instanţa civilă care a pronunţat sentinţa de mai sus.
Mai mult, inculpatul I. nu s-a rezumat doar la societatea pe care o administra, dar a recomandat pe cei doi şi altor inculpaţi din prezenta cauză pentru a beneficia de facturi fictive de la aceştia (de exemplu inculpatului N.), fiind complice practic şi la evaziunea fiscală comisă de aceştia, însă nu a fost trimis în judecată sub acest aspect (declaraţie inculpat D. - veriga superioară la care se ajungea prin acest lanţ evazionist era I., declaraţie inculpat C. - toţi aceşti beneficiari apelau la A. şi la I. pentru a-şi asigura intrări fictive).
Datorită acestor probleme diferite ce au făcut obiectul celor două dosare, cauza Lungu împotriva României care se referă mai mult la o chestiune prealabilă şi tehnică analizată anterior de instanţa civilă (operaţiunea de transformare şi de revânzare a unor anvelope uzate apreciată ca legală de instanţa civilă) ce nu mai poate fi reanalizată de instanţa penală, nu-şi găseşte aplicarea în prezentul dosar.
S-a arătat că apelul inculpatului I. este fondat, însă, în ceea ce priveşte intervenirea prescripţiei răspunderii penale. Astfel, pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost trimis în judecată şi pentru care legea (în vigoare după 01.02.2014) prevede o pedeapsă maximă de 8 ani, potrivit art. 154 lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, termen calculat potrivit deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022 a căror aplicare a fost analizată mai sus. În concret termenul de prescripţie s-a împlinit (potrivit noului C. pen.) în luna octombrie 2020 (ultima factură emisă de societăţile inculpatlui C. fiind înregistrată în luna august 2012 - anexa 2 raport de constatare), ţinând cont şi de suspendarea cursului prescripţiei pe durata stării de urgenţă din lunile martie şi aprilie 2020.
Ca urmare, pentru inculpatul I., pentru această infracţiune, s-a dispus încetarea procesului penal potrivit art. 16 lit. f) C. proc. pen., soluţie care are prioritate şi nu mai permite analizarea cazului de nepedepsire prevăzut de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, cu toate că inculpatul a achitat şi suplimentul de 20% prevăzut de articolul amintit.
În ceea ce priveşte latura civilă, s-a constatat că inculpatul I. a achitat în totalitate prejudiciul cauzat de 342.254 RON încă din anul 2015 (3 noiembrie), penalităţile şi accesoriile de 261.106 RON, dar şi suma de 68.650 RON reprezentând suplimentul de 20% prevăzut de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005.
Cum aceste dispoziţii nu au fost aplicate în cauză, existând un alt temei prioritar de încetare a procesului penal, Curtea a dispus restituirea de către ANAF acestei sume achitată suplimentar de 68.650 RON către inculpatul I..
Cu privire la restituirea accesoriilor fiscale achitate voluntar în anul 2001 în sumă de 261.106 RON, având în vedere că debitul principal a fost achitat în anul 2015, Curtea a apreciat că dispoziţiile O.G. nr. 69/2020 referitoare la anularea accesoriilor aferente obligaţiilor principale restante nu sunt aplicabile. Condiţia esenţială prevăzută de acest act normativ este ca obligaţiile bugetare principale să fie scadente şi neachitate la data de 31.03.2020 (art. XII), or S.C. AA. S.R.L. achitase aceste obligaţii bugetare principale anterior, încă din anul 2015 (03.11.2015). S-a mai arătat că măsurile asigurători au fost ridicate prin încheierea din 02.02.2022.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, au declarat recurs în casaţie inculpaţii B. (prin avocat YYY., care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x/2022, dosar I.C.C.J.), I. (prin avocat ZZZ., care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x/2022, dosar I.C.C.J.) şi F. (prin avocat AAAA., care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x/2022, dosar I.C.C.J.).
Astfel, inculpatul B. a invocat motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătând, în esenţă, că a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, deşi, raportat la aspectele reţinute de instanţa de apel, în sensul că "o mică parte din mărfurile menţionate în facturile false, înregistrate în contabilitate, au existat în realitate (de la alţi furnizori, la alte preţuri, toate imposibil de stabilit) şi au fost utilizate în activitatea societăţii", exista o imposibilitate de a se stabili limitele de pedeapsă aplicabile în speţă. În acest sens, a subliniat că, potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală limitele de pedeapsă se stabilesc în funcţie de valoarea prejudiciului, existând şi situaţii în care se poate aplica pedeapsa cu amenda ori fapta nu se pedepseşte. A considerat că aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 241/2005, care prevăd că în situaţia în care nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent prin estimare în condiţiile Codului de procedură fiscală. Or, instanţa de apel a reţinut în motivarea deciziei că au existat achiziţii reale de mărfuri care au fost utilizate în activitatea societăţii, fără, însă, a proceda şi la cuantificarea acestora, conform art. 14 din Legea nr. 241/2005, iar în final nu a stabilit prejudiciul produs bugetului consolidat al statului, urmând ca în funcţie de valoarea acestuia să stabilească şi varianta prevăzută de lege cu privire la limitele de pedeapsă.
Recurentul inculpat B. a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., apreciind că acestea sunt în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţia României şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, privind dreptul la două grade de jurisdicţie, sens în care a fost creat dosarul asociat nr. x/2015, soluţionat la 28 februarie 2023.
În susţinerea recursului în casaţie formulat, inculpatul I. a invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., învederând că, în privinţa sa, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal, deşi se impunea achitarea prin aplicarea dispoziţiilor Curţii Constituţionale referitoare la autoritatea de lucru judecat a chestiunilor prealabile (decizia nr. 102 din 17 februarie 2021), prin raportare la sentinţa civilă nr. 416/2020 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 281/2021 din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017, care a stabilit că cele 18 facturi ce fac obiectul analizei în prezenta cauză sunt legal întocmite şi privesc tranzacţii reale. Astfel, în apel instanţa a înlăturat aspectele stabilite cu autoritate de lucru judecat cu privire la realitatea tranzacţiilor, corectitudinea operaţiunilor comerciale şi comercializarea întregii cantităţi achiziţionate, ignorând expertiza administrată nemijlocit şi apreciind că tranzacţiile nu au fost reale şi că respectivele operaţiuni au fost fictive. De asemenea, curtea de apel a înlăturat de la aplicare inclusiv deciziile C.J.U.E. care impun imposibilitatea ca o persoană să fie judecată de două ori pentru aceeaşi faptă.
În plus, recurentul a mai arătat că instanţa de apel s-a pronunţat şi pe fondul cauzei, constatând existenţa şi tipicitatea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, deşi soluţia de încetare a procesului penal se dispune anterior oricărei analize pe fond.
Totodată, a invocat şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale, ceea ce a determinat greşita soluţionare a acţiunii civile, apreciind incidente dispoziţiile art. 448 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Sub acest aspect, a învederat că instanţa nu a analizat şi aplicat corect O.U.G. nr. 69/2020, întrucât a considerat incident art. XII din actul normativ în locul art. XI, care impunea constatarea amnistiei fiscale, nu a dispus restabilirea legalităţii unei situaţii fiscale prin anularea operaţiunilor efectuate în baza acesteia, aşa cum prevede art. 168 alin. (1) Codul de procedură fiscală (sens în care a făcut trimitere la considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 1239 din 18 noiembrie 2008), şi, mai mult decât atât, a încălcat principiul disponibilităţii şi limitele judecăţii în apel, stabilind în sarcina inculpatului obligaţia de a achita sume de bani care nu au făcut obiectul judecăţii în fond, respectiv contravaloarea penalităţilor şi accesoriilor.
A subliniat că acţiunea civilă din procesul penal se analizează în completare cu dispoziţiile C. civ. şi C. proc. civ., iar la baza promovării căilor extraordinare de atac din civil se includ şi motive care privesc acţiunea civilă din această cauză, respectiv modul de soluţionare a acţiunii civile sub aspectul aplicării amnistiei fiscale. Potrivit dispoziţiilor civile, care sunt clare şi previzibile, este deschisă calea de atac a revizuirii împotriva hotărârilor definitive date de instanţa de apel, dacă instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, motiv pentru care a şi formulat cerere de revizuire. Cu toate acestea, există situaţii specifice, respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în materie, care excedează analizei instanţelor civile.
Referitor la acest aspect, a învederat că, în materia dreptului penal, există o lipsă de reglementare a motivelor pentru care se poate contesta o decizie a instanţei de apel cu privire strict la latura civilă, fapt care duce la lipsa de previzibilitate a dispoziţiilor legale şi la lipsa de eficienţă şi inaplicabilitate a legii, determinând vătămarea interesului inculpatului, părţii responsabile civilmente şi a părţii civile de a contesta fie erorile, fie o dispoziţie a instanţei de apel care încalcă flagrant aplicarea legii.
În atare situaţie, a precizat că înţelege să formuleze excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 C. proc. pen., sub aspectul lipsei de oportunitate reală de a contesta şi anula o dispoziţie a instanţei de apel care încalcă flagrant aplicarea legii, respectiv lipsa motivelor pentru care se poate face un recurs în casaţie strict pe latura civilă, fiind creat dosarul asociat nr. x/2015, soluţionat la 07 martie 2023.
Inculpatul F. a invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., învederând, în esenţă că faptele presupus comise în perioada decembrie 2008 - decembrie 2011 şi, respectiv, în perioada 2013 - aprilie 2014, pentru care instanţa de apel a dispus în privinţa sa încetarea procesului penal (două infracţiuni), nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma ce incriminează infracţiunea de evaziune fiscală, reglementată de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., probele administrate în cauză dovedind că relaţiile comerciale derulate de S.C. F. S.R.L., al cărei administrator era, cu furnizorii săi au fost reale, evidenţiate în gestiune şi în contabilitate şi nu au avut un caracter fictiv, iar, la momentele desfăşurării operaţiunilor comerciale, societăţile controlate de coinculpatul D. erau active din punct de vedere fiscal. În plus, a formulat critici cu privire la nemotivarea deciziei recurate şi la încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Prin încheierea nr. 169/RC din 07 martie 2023 pronunţată pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul I. împotriva deciziei penale nr. 872 din 24 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. numai în ceea ce priveşte criticile formulate prin prisma motivului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., vizând greşita încetare a procesului penal, în condiţiile în care se impunea pronunţarea unei soluţii de achitare, pentru celelalte susţineri referitoare la greşita soluţionare a laturii civile nefiind întrunită condiţia de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu au fost circumscrise niciunuia din cazurile expres reglementate de art. 438 C. proc. pen.
Prin aceeaşi încheiere, în baza art. 440 C. proc. pen., au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi F. împotriva aceleiaşi decizii penale, apreciindu-se că acestea nu respectă condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., câtă vreme criticile formulate nu se circumscriu cazurilor de casare indicate [art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" şi, respectiv, art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.- "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală") şi nici altui caz din cele reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte arată că examinarea cauzei în recurs în casaţie, în etapa prevăzută de art. 445 şi urm. C. proc. pen., are o dublă limitare determinată, pe de o parte, de dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., în conformitate cu care pe această cale se pot îndrepta doar erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, de motivele de fapt şi de drept care au făcut obiectul verificării instanţei în etapa admisibilităţii în principiu, reglementată de art. 440 C. proc. pen.. Aşadar, verificarea legalităţii hotărârii atacate se va face de către Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 447 C. proc. pen., urmând a fi avute în vedere doar criticile circumscrise de inculpatul I., prin cererea scrisă, cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. în privinţa cărora a fost admisă în principiu calea extraordinară de atac.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul I. ca fiind nefondat, pentru motivele arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi în ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat I., care vizează acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal. Pentru a se constata incidenţa acestui motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal trebuie apreciată prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.
Prin urmare, se circumscrie acestui caz de recurs în casaţie critica soluţiei de încetare a procesului penal întemeiată greşit pe intervenirea prescripţiei răspunderii penale.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen., în caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. În această situaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., dacă se constată, ca urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., instanţa de judecată pronunţă achitarea, iar, în caz contrar, dispune încetarea procesului penal.
Se observă, aşadar, că, prin solicitarea de a se continua procesul penal, inculpatul urmăreşte ca instanţa, în baza probelor administrate, să constate, după caz, că fapta nu există, nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, că nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea ori că există o cauză justificativă sau de neimputabilitate. Dacă, urmare a manifestării de voinţă a inculpatului, ulterior analizării coroborate a probatoriului administrat în cauză, se constată incidenţa vreuneia dintre ipotezele menţionate, instanţa pronunţă achitarea, iar nu încetarea procesului penal.
În situaţia în care se constată, însă, că este împlinit termenul de prescripţie, iar inculpatul nu solicită, în mod expres, continuarea procesului penal, instanţa pronunţă încetarea procesului.
Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 872 din 24 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus încetarea procesului penal în ceea ce priveşte comiterea, în perioada aprilie- august 2012, de către inculpatul I. a infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., reţinându-se că, în raport cu dispoziţiile art. 154 lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, termen calculat potrivit deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, şi s-a împlinit în luna octombrie 2020, ţinând cont şi de suspendarea cursului prescripţiei pe durata stării de urgenţă din lunile martie şi aprilie 2020.
În legătură cu această soluţie, recurentul a arătat, în esenţă, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., că, în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru fapta de evaziune fiscală, considerând că se impunea achitarea prin aplicarea dispoziţiilor Curţii Constituţionale nr. 102 din 17 februarie 2021, având în vedere existenţa sentinţei civile nr. 416/2020 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 218 din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017, care a stabilit că cele 18 facturi ce fac obiectul analizei în prezenta cauză sunt legal întocmite şi privesc tranzacţii reale. De asemenea, a susţinut că instanţa de apel s-a pronunţat şi pe fondul cauzei, constatând existenţa şi tipicitatea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, deşi soluţia de încetare a procesului penal se dispune anterior oricărei analize pe fond.
Examinând aceste critici prin prisma cazului invocat, dar şi a actelor dosarului, Înalta Curte observă că, deşi inculpatul I. nu a solicitat expres aplicarea dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen., astfel cum au fost mai sus expuse, Curtea de Apel Bacău a analizat fondul acuzaţiei penale, raportându-se la apărările formulate de inculpat, prin intermediul apărătorului ales, pe parcursul procesului (prin care a solicitat achitarea pe considerentul inexistenţei faptelor), iar constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale s-a realizat, de către instanţa de control judiciar, ca urmare a reţinerii legii penale mai favorabile ca fiind cea în vigoare în perioada aprilie 2018 - 30 mai 2022, interval de timp în care, conform celor statuate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, C. pen. român nu a mai prevăzut niciun caz de întrerupere a pedepsei, iar prescripţia răspunderii penale intervine la împlinirea termenului general prevăzut de art. 154 C. pen.
Astfel, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanţele de fond şi apel au reţinut, în fapt, că, în perioada aprilie- august 2012, în calitate de administrator al S.C. AA. S.R.L. Bacău, inculpatul I. a primit şi înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, în mod repetat, un număr de 18 facturi fictive emise de S.C. Y. S.R.L. Măgura, cu provenienţă fictivă S.C. T. S.R.L. Vâlcăneşti Prahova/G. S.R.L. Ploieşti, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului.
În urma cercetării judecătoreşti efectuate, cele două instanţe au reţinut că operaţiunile evidenţiate în cele 18 facturi de livrare de bitum şi membrană bituminoasă către S.C. AA. S.R.L., al cărei administrator era inculpatul I., emise în numele S.C. Y. S.R.L., controlată de inculpatul C., nu sunt reale, facturile fiind false şi conţinând date nereale atât cu privire la furnizor, cât şi la mărfurile/serviciile prestate şi valoarea lor. În acest sens, s-a arătat că, pentru asigurarea unor documente contabile pentru bitumul pe care l-a achiziţionat la negru din alte surse, cel mai probabil din import Bulgaria, prin intermediul inculpatului A., inculpatul I. a apelat la serviciile inculpatului C., care, în perioada aprilie - august 2012, a emis în numele S.C. Y. S.R.L. un număr de 18 facturi de livrare de bitum şi membrană bituminoasă către S.C. AA. S.R.L., sumele virate în conturile S.C. Y. S.R.L. fiind trimise în aceeaşi zi în conturile S.C. T. de unde erau ridicate în numerar de inculpatul D., la ghişeul băncii sau la ATM. De cele mai multe ori aceste ridicări s-au făcut în municipiul Bacău cu toate că societatea S.C. T. avea sediul în Prahova. Sumele erau predate inculpatului C., care le remitea apoi lui I., după oprirea comisionului de 3,5 - 4 %. Totodată, s-a constatat că nu există plăţi către alte societăţi furnizoare ale S.C. T., precum şi faptul că nici această societate şi nici S.C. Y. S.R.L. nu deţineau autocamioane care să poată transporta astfel de bitum.
Ca urmare, s-a apreciat că nu există nicio urmă de îndoială cu privire la caracterul nereal al tranzacţiilor dintre societatea controlată de inculpatul C. şi societatea administrată de inculpatul I..
S-a reţinut că faptele mai sus expuse săvârşite inculpatul I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
Se observă, astfel, că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen., pronunţând soluţia de încetare a procesului penal numai după ce a constatat că faptele imputate inculpatului I. există, sunt prevăzute de legea penală şi au fost săvârşite de acesta cu vinovăţia cerută de lege, însă, raportat la aspectele statuate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, în privinţa lor a intervenit prescripţia generală a răspunderii penale.
În ceea ce priveşte solicitarea recurentului inculpat de aplicare a dispoziţiilor Curţii Constituţionale nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 7 aprilie 2021, Înalta Curte reţine că prin această decizie s-a statuat că dispoziţiile art. 52 alin. (3) C. proc. pen., care excludeau de la incidenţa constatării autorităţii de lucru judecat de către instanţa penală împrejurările ce constituie chestiuni prealabile şi care privesc existenţa infracţiunii, cuprinse în hotărâri definitive ale altor instanţe decât cele penale, sunt neconstituţionale.
În acest sens, instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma "cu excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii" din cuprinsul art. 52 alin. (3) C. proc. pen. este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât sfera incidenţei sale nu poate fi determinată în mod corect şi uniform de către instanţele de judecată, cu prilejul soluţionării cauzelor penale, şi, cu atât mai puţin, de ceilalţi destinatari ai legii, chiar şi în condiţiile în care aceştia ar beneficia de consultanţă de specialitate (paragr. 51), dar şi că, prin faptul că instanţa penală este îndreptăţită să reia judecata asupra unor chestiuni prealabile soluţionate definitiv de instanţa civilă, se încalcă principiul autorităţii de lucru judecat a hotărârilor civile definitive şi, drept urmare, principiului securităţii raporturilor juridice (paragr. 44).
Deopotrivă, Curtea a reţinut că instituţia autorităţii de lucru judecat are o dublă valenţă: una materială (prezumţie legală irefragabilă de adevăr judiciar în sensul judecăţii irevocabile) şi una procesuală (excepţie procesuală de fond, care împiedică desfăşurarea unui nou proces cu privire la acelaşi drept), respectarea sa impunând a se da eficienţă ambelor componente anterior menţionate.
Pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea astfel pronunţată este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, această regulă având ca scop administrarea uniformă a justiţiei. Prin urmare, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces (paragr. 35).
Totodată, Curtea Constituţională a constatat că înţelesul sintagmei criticate nu poate avea în vedere decât acele aspecte de fapt sau de drept care condiţionează aplicabilitatea normei de incriminare. Prin urmare, împrejurările la care se referă art. 52 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. vizează fie situaţia premisă, prevăzută în ipoteza normei de incriminare, fie elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă ale infracţiunii sau, altfel spus, elementele esenţiale care alcătuiesc conţinutul constitutiv al infracţiunii, prevăzute în dispoziţia normei de incriminare. Situaţia premisă a infracţiunii constă în existenţa unor realităţi anterioare săvârşirii faptei incriminate, pe fondul cărora se desfăşoară acţiunea ilicită, în timp ce conţinutul constitutiv al infracţiunii desemnează totalitatea condiţiilor prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis (sub aspect obiectiv şi subiectiv) pe care trebuie să îl realizeze subiectul pentru a înfrânge legea penală şi a da naştere raportului penal de conflict (paragr. 32).
În concret, prin obiectul lor, chestiunile prealabile au caracterul unor condiţii de fapt sau de drept a căror existenţă este necesar a fi verificată pentru justa soluţionare a cauzei penale sau, altfel spus, caracterul unor probleme de natură extrapenală care trebuie soluţionate înainte de rezolvarea fondului cauzei penale şi de a căror rezolvare prealabilă depinde soluţia în speţa respectivă.
Procedând la verificarea susţinerilor recurentului prin raportare la chestiunile stabilite de instanţa de contencios constituţional, Înalta Curte constată că aspectele cu privire la care instanţa civilă (lato senso) s-a pronunţat cu putere/autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 416 din 28.07.2020 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia nr. 218 din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, nu reprezintă o chestiune prealabilă în sensul art. 52 alin. (3) C. proc. pen., stabilirea circuitului comercial fictiv şi al caracterului fals al facturilor fiscale înregistrate de S.C. AA. S.R.L., prin administratorul I., constituind chiar obiectul judecăţii cu care a fost învestită instanţa penală.
Astfel, deşi sentinţa civilă în discuţie a vizat decizia de impunere x/02.08.2017 şi raportul de inspecţie nr. x/02.08.2017 ale AJFP Bacău prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare de 211.768 RON impozit pe profit şi 317.650 RON TVA, iar între tranzacţiile ce au făcut obiectul acestui raport se regăsesc şi relaţiile comerciale dintre S.C. AA. S.R.L. şi S.C. Y. S.R.L. care fac şi obiectul prezentei cauze, în cuprinsul motivării hotărârii instanţa civilă a reţinut că aspectele susţinute de intimata D.G.R.F.P. Timişoara privind comportamentul fiscal a furnizorilor situaţi pe lanţul tranzacţional înaintea furnizorilor reclamantei (SC T. SRL) (...), respectiv sustragerea de la efectuarea inspecţiei fiscale, nedeclararea livrărilor către reclamantă, nedepunerea de către aceştia a deconturilor TVA şi a declaraţiilor 394 sau 390, cu scopul de a se sustrage obligaţiilor fiscale, nu pot fi imputate reclamantei S.C. AA. S.R.L. prin refuzul de deducere a cheltuielilor efectuate. Având în vedere aceste aspecte, dar şi concluziile expertizei conform căreia facturile au fost înregistrate în contabilitate, marfa a fost achitată prin virament bancar şi vândută către clienţii săi, la un preţ superior, înregistrându-se profit, instanţa a apreciat că "autoritatea nu şi-a îndeplinit sarcina de a dovedi că persoana impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că, prin achiziţia sa, participă la o operaţiune implicată într-o fraudă de TVA".
Înalta Curte subliniază că, spre deosebire de cauza civilă, dosarul penal a avut ca obiect verificarea acuzaţiei formulate de parchet privind participarea inculpatului I., administratorul S.C. AA. S.R.L., la o operaţiune de fraudare a TVA, în care a fost implicat alături de inculpaţii C. şi D. şi de alte persoane, instanţa de apel constatând, pe baza probelor administrate în cauză (declaraţii inculpaţi, declaraţii martori, extrase de cont, documente contabile, înscrisuri ridicate cu prilejul percheziţiilor etc.) şi care nu mai pot fi reevaluate în prezenta cale extraordinară de atac, că societăţile furnizoare (în cazul de faţă S.C. T. S.R.L. şi S.C. Y. SRL) au fost înfiinţate ori administrate în scopul constituirii unui circuit comercial fictiv şi emiterii de facturi false la cerere către alte societăţi comerciale care doreau diminuarea obligaţiilor fiscale, printre care şi S.C. AA. S.R.L., precum şi că inculpatul I. nu s-a rezumat doar la societatea pe care o administra, dar a recomandat pe cei doi şi altor inculpaţi din cauză pentru a beneficia de facturi fictive de la aceştia, însă acest aspect nu formează obiectul trimiterii în judecată.
Prin urmare, câtă vreme aspectele analizate prin sentinţa civilă nr. 416 din 28.07.2020 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia nr. 218 din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, diferă de cele ce au făcut obiectul verificării în prezentul dosar penal, Înalta Curte constată că respectiva hotărâre nu are autoritate de lucru judecat în procesul penal, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 52 alin. (3) C. proc. pen. şi, în consecinţă, nici decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 17 februarie 2021.
Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că, în măsura în care recurentul susţine existenţa a două hotărâri ce nu se pot concilia, acesta are la dispoziţie alte remedii procesuale (precum contestaţia în anulare), iar nu calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.
Faţă de aceste considerente, întrucât instanţa de apel a constatat că faptele săvârşite în perioada aprilie - august 2012 întrunesc toate elementele de tipicitate prevăzute de textul incriminator, însă, în privinţa lor, în raport cu dispoziţiile art. 154 lit. c) C. proc. pen. şi cu aspectele statuate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, a intervenit prescripţia răspunderii penale (aspect care nu a fost contestat), Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul I. împotriva deciziei penale nr. 872 din 24 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin încheierile din 09 noiembrie 2022 şi 15 decembrie 2022.
Totodată, faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul I. împotriva deciziei penale nr. 872 din 24 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată şi completată prin încheierile din 09 noiembrie 2022 şi 15 decembrie 2022.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 mai 2023.