Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1/COR/PI din data de 05 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 136/11.06.2021 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţate în dosarul nr. x/2020, modificată prin decizia penală nr. 94/A/10.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 200 RON din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariul parţial pentru avocatul din oficiu.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 136/PI din 11.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a fost interzisă inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani urmând ca executarea pedepsei complementare sa aibă loc potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost interzisă inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Bucureşti sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze, pe o durată de 100 zile, o muncă neremunerată în folosul comunităţii, la una din următoarele instituţii: Administraţia Domeniului Public Bucureşti Sectorul 1 sau Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 5 Bucureşti.
În baza art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen., s-a dispus să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Bucureşti.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere.
Prin aceeaşi sentinţă penală a fost condamnat şi inculpatul B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, care a fost suspendată sub supraveghere.
În baza art. 291 alin. (2) din C. pen. şi art. 292 alin. (4) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A. şi B. a sumei de 29 600 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb BNR din ziua plăţii.
În baza art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 3 000 RON fiecare (1000 RON aferente urmăririi penale şi 2000 RON aferente fazei de cameră preliminară şi etapei judecăţii în primă instanţă), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 136/PI din 11.06.2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2020 au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii A. şi B..
Prin decizia penală nr. 94/A din 10.05.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 136 din 11.06.2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată, şi rejudecând:
În baza art. 257 alin. (1) din C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. (1969), aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii. Face aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. (1969).
În baza art. 861 raportat la art. 862 din C. pen. (1969), a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 din C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. (1969).
În baza art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. (1969), a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a făcut aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. (1969).
În baza art. 861 raportat la art. 862 din C. pen. (1969), a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 din C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul B. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 din C. pen. (1969).
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 257 alin. (2) din C. pen. (1969), s-a confiscat de la inculpatul A., echivalentul în RON a sumei de 29.600 de euro, la cursul de schimb BNR din ziua plăţii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Ministerul Public au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi B. la plata sumei de câte 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi B., în cuantum de câte 217 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei penale nr. 94/A din 10.05.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., solicitând desfiinţarea deciziei întrucât există un caz de încetare a procesului penal, respectiv prescripţia răspunderii penale. Având în vedere considerentele deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în dosarul nr. x/2022, în cauză sunt incidente deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi 358/2022, prescripţia răspunderii penale nefiind reanalizată de către instanţa de fond şi cea de apel.
Prin decizia penală nr. 3/A din 10.01.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 10 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţate în dosarul nr. x/2020.
A fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 170 RON, s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut în esenţă că Înalta Curte a constatat că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au stabilit C. pen. din 1969 ca lege aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii. Aplicarea textelor de lege susţinute de apărare ar fi fost posibilă doar în condiţiile jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României, deci doar dacă instanţele ar fi stabilit C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014 ca legea incidentă raportului juridic dedus judecăţii, şi nu în condiţiile C. pen. din 1969, cum este cazul situaţiei juridice din dosarul de faţă.
S-a arătat contrar susţinerilor apărării că art. 154 din C. pen. nu este incident în speţă, în realitate, apărarea formulând critici cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile, ceea ce excede analizei care se poate realiza în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Aşadar, în cauză, instanţa de apel, stabilind ca lege penală incidentă legea veche, a calculat termenele conform dispoziţiilor C. pen. din 1969, iar această chestiune nu poate forma obiectul cenzurii pe calea contestaţiei în anulare.
Împotriva sentinţei penale nr. 136/PI din 11.06.2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2020, modificată prin decizia penală nr. 94/A/10.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a formulat cerere de revizuire condamnatul A., care a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 453 lit. f) din C. proc. pen.
Prin cererea formulată, condamnatul a solicitat anularea sentinţei penale nr. 136/11.06.2021 şi rejudecarea cauzei, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale şi dispunerea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpatului A..
Prin soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 136/11.06.2021 a Curţii de Apel Timişoara pronunţate în dosarul nr. x/2020, modificată prin decizia penală nr. 94/A/10.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a constatat că persoana condamnată A. nu a formulat o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., motiv pentru care nu poate fi vorba de incidenţa dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., nefiind îndeplinite cerinţele legii penale.
S-a reţinut din analizarea dosarului de fond că, în cauză, a fost analizată incidenţa prescripţiei răspunderii penale, aceeaşi chestiune fiind analizată şi în calea contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A., apreciindu-se că nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Criticile formulate de persoana condamnată A. cu privire la faptul că instanţa de apel, în mod nelegal, nu a pus în discuţia părţilor schimbarea juridică a faptei, din art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. în art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., nu pot fi analizate de instanţa care soluţionează cererea de revizuire, stabilirea legii penale mai favorabile fiind atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei, de fond sau de apel, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.
Mai mult, s-a reţinut că instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a stabilit că nu sunt aplicabile deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, întrucât legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. din 1969, astfel că prescripţia răspunderii penale este reglementată în art. 122-124 din acest act normativ, în cauză fiind întrerupt termenul general al prescripţiei răspunderii penale prin acte care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului (potrivit art. 122 C. pen. din 1969) şi începând să curgă un nou termen de prescripţie (conform art. 123 alin. (2) C. pen. din 1969), nu se ia în calcul termenul general de prescripţie, ci se calculează termenul de prescripţie specială a răspunderii penale care, în conformitate cu art. 124 C. pen. din 1969.
Împotriva acestei sentinţe, revizuentul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Examinând apelul revizuentului A., în conformitate cu dispoziţiile art. 463 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri, şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu, instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Conform dispoziţiilor art. 453 din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi solicitată când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., constituie o excepţie de la dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, care prevăd că Deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor, cu condiţia însă, ca în cauzele în care decizia Curţii Constituţionale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate este invocată ca şi temei al revizuirii, să fi fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege declarate neconstituţionale, până la data publicării.
Or, astfel cum se poate reţine în cauză, aspectele invocate de revizuentul A. prin motivul cererii sale de revizuire, se referă la faptul că la data pronunţării deciziei de condamnare definitive (10.05.2022), instanţa de apel ar fi trebuit să constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpatului, prin împlinirea prescripţiei generale, ca urmare a deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.
Înalta Curte, analizând actele aflate la dosar, în raport de considerentele Deciziei nr. 126 din 3.03.2016 a Curţii Constituţionale prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională, constată că în reglementarea cazului de revizuire examinat - art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., deşi intenţia legiuitorului a fost de a da în continuare eficienţă controlului de constituţionalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curţii este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanşat acest control şi să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât şi-ar pierde caracterul concret.
În aceste condiţii, având în vedere importanţa principiului autorităţii de lucru judecat, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, este necesar ca ceea ce a stabilit instanţa de contencios constituţional, pe cale jurisprudenţială, cu privire la condiţiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, să se transpună în cuprinsul normelor procesual penale examinate în prezenta cauză.
Aşadar, o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.
Din analiza actelor aflate la dosar coroborate cu susţinerile apelantului, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele legii penale privind formularea de către persoana condamnată A. în cauză a excepţiei de neconstituţionalitate anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea art. 155 alin. (1) din C. pen.
Totodată, se constată că, în cauză, nu sunt aplicabile deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, care privesc dispoziţii din actualul C. pen., întrucât prin decizia penală nr. 94/A/10.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a stabilit că legea penală mai favorabilă a fost reprezentată de C. pen. din 1969.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuent, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 459 din C. proc. pen., privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1/COR/PI din data de 05 iulie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1/COR/PI din data de 05 iulie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.