Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25/F din data de 06 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de petentul A..
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sentinţa penală nr. 161/F din data de 01.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin neapelare, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Federală Germania, cu respectarea regulii specialităţii.
În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost amânată predarea persoanei solicitate A., până la momentul soluţionării definitive a dosarului nr. x/2014 al DIICOT, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice sau în cazul condamnării cu executare în regim de detenţie, până la liberarea condiţionată sau până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare care va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din aceeaşi lege.
Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen. "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".
În acest cadru, instanţa a reţinut că instituţia contestaţiei la executare nu este o cale de atac extraordinară, ci este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive - dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei - dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.
Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, astfel încât, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.
În plus, a reţinut că astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., contestaţia la executare poate fi formulată împotriva executării unei hotărâri penale, astfel încât acest mijloc procesual vizează punerea în executare a hotărârii definitive, iar nu analiza legalităţii hotărârii penale. Aşadar, motivele invocate pe calea contestaţiei la executare nu pot pune în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti atacate, întrucât contestaţia la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.
Astfel, în considerentele Deciziei nr. 9 din 06.06.2011, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că "potrivit dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen. anterior, contestaţia contra executării hotărârilor penale poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul acestui text de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept".
Aplicând aceste principii, instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu este incident niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare instituite de art. 598 C. proc. pen., petentul solicitând, în fapt, reanalizarea unor aspecte soluţionate definitiv în procedura judecăţii în fond.
Motivele expuse în susţinerea prezentei contestaţii la executare au fost analizate în cuprinsul sentinţei penale nr. 16/F/21.09.2021, aspectele criticate privind legalitatea şi temeinicia soluţiei dispuse, petentul urmărind, pe calea prezentei contestaţii la executare, modificarea soluţiei care a căpătat autoritate de lucru judecat. Criticile privind nelegalitatea mandatului european de arestare, împrejurarea că pentru faptele în considerarea cărora a fost emis mandatul, contestatorul a mai fost cercetat, fiind dispusă soluţia de clasare, sunt aspecte care privesc fondul cauzei, care nu mai pot fi puse în discuţie în această procedură, fiind analizate de judecătorul care a dispus predarea şi amânarea subsecventă a acesteia.
Astfel, a constatat că aspectele invocate nu se circumscriu cazurilor de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen., petentul condamnat criticând o hotărâre judecătorească pe motive de nelegalitate.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, contestatorul A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe cale de consecinţă modificarea sentinţei penale nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul respingerii cererii de predare a acestuia către organele judiciare germane.
În esenţă, a invocat nelegalitatea sentinţei penale nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Federală Germania, motivat de împrejurarea că pentru faptele respective a mai fost cercetat, fiind dispusă clasarea cauzei.
Mai mult, a precizat că a intervenit şi o cauză de împiedicare la executarea pedepsei, şi anume prescripţia răspunderii penale, pentru infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina contestatorului.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendinte îl constituie contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, apreciind că există o cauză de împiedicare la executarea pedepsei, respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a contestatorului şi împrejurarea că pentru faptele reţinute în mandatul european de arestare, persoana condamnată a mai fost cercetată, fiind dispusă măsura clasării.
În acest context, Înalta Curte reaminteşte că procedura jurisdicţională a contestaţiei la executare este menită să rezolve situaţiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că autorităţile judiciare germane au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Federală Germania, solicitare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Federală Germania, cu respectarea regulii specialităţii.
În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A., până la momentul soluţionării definitive a dosarului nr. x/2014 al DIICOT, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice sau în cazul condamnării cu executare în regim de detenţie, până la liberarea condiţionată sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea predării, a persoanei solicitate A..
S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea Mandatului de arestare nr. 44 EAW din data de 20.08.2021 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a Penală.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare care va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din aceeaşi lege.
În acest context, Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine stingerea pedepsei şi nici nu au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este repusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii penale nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile germane.
În raport de criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că, în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii şi nu se poate constata încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice, în condiţiile în care instanţa română a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar printre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare nefiind prescripţia răspunderii penale, ci doar prescripţia executării pedepsei, soluţia căpătând, astfel, autoritate de lucru judecat, iar pe calea contestaţiei la executare nu este admis să se revină asupra acestor dispoziţii.
Prin sentinţa pe care o pronunţă, instanţa învestită cu sesizarea privind punerea în executare a unui mandat european de arestare nu analizează existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului şi nici condiţiile de tragere la răspundere penală astfel cum sunt acestea reglementate de dreptul intern.
Potrivit art. 99 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 "autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
Din analiza coroborată a acestor dispoziţii şi în condiţiile în care un mandat european de arestare poate fi emis de către autoritatea solicitantă atât în baza unei hotărâri interne date pe parcursul procesului penal, cât şi în baza unei sentinţe penale definitive de condamnare, reiese, pe de o parte că legiuitorul nu a înscris prescripţia răspunderii penale în rândul cauzelor potrivit cărora persoana nu răspunde penal.
În consecinţă, se constată că, în mod corect, instanţa Curţii de Apel Bucureşti a concluzionat că nu există nicio modificare cu privire la situaţia juridică a contestatorului A., având în vedere că, pe calea prezentei contestaţii la executare nu se poate modifica sentinţa penală nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold.
Înalta Curte reţine că prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii definitive în baza căreia s-a pus în executare mandatul european de arestare şi s-a dispus arestarea, respectiv predarea persoanei solicitate şi nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 25/F din data de 06 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 25/F din data de 06 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 aprilie 2024.