Şedinţa publică din data de 01 februarie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 189 din 27 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 469 alin. (4) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de petentul condamnat A., condamnat prin sentinţa penală nr. 4756/2020-3542/R19 RG Trib-39370/18 RGNR, pronunţată la data de 30.06.2020, de Tribunalul din Milano, definitivă la data de 24.05.2020, recunoscută de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa penală nr. 118 din 20 iulie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 880 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că, la data de 01 noiembrie 2023, petentul condamnat A., condamnat prin sentinţa penală nr. 4756/2020-3542/R19 RG Trib-39370/18 RGNR, pronunţată la data de 30.06.2020, de Tribunalul din Milano, definitivă la data de 24.05.2020, recunoscută de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa penală nr. 118 din 20 iulie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, a formulat o cerere prin care a solicitat redeschiderea procesului penal susţinând că a fost judecat fără a cunoaşte de existenţa acestuia, neprimind nicio citaţie, fiind condamnat pe nedrept la o pedeapsă de 3 ani 4 luni.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 118 din 20 iulie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia.
A constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi a recunoscut sentinţa nr. 4756/2020-3542/19 RG Trib-39370/18 RGNR pronunţată la data de 30.06.2020 de Tribunalul din Milano, definitivă la 24.05.2022, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la extorcare calificată prev. de art. 110, art. 112 nr. 4 şi art. 629 alin. (2) C. pen. italian, care are corespondent în legea penală română în infracţiunea de şantaj prev de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei de 3 ani şi 4 luni închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 20.10.2018 până la 23.10.2018 (4 zile) şi perioada executată din pedeapsă de la 25.02.2023 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
S-a reţinut că instanţa a fost învestită în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate prevăzută de art. 153 - 170 din Legea 302/2004, prin care au fost transpuse în legislaţia internă dispoziţiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene.
Astfel, s-a reţinut că cetăţeanul român A. a fost condamnat prin sentinţa nr. 4756/2020-3542/19 RG Trib-39370/18 RGNR pronunţată la data de 30.06.2020 de Tribunalul din Milano, definitivă la 24.05.2022, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la extorcare calificată prev. de art. 110, art. 112 nr. 4 şi art. 629 alin. (2) C. pen. italian.
Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a constatat că, la data de 09.10.2018, în complicitate cu un minor şi alţi subiecţi neidentificaţi, a blocat o persoană pe strada x, în apropierea staţiei de metrou B., somând-o să predea suma de 20,00 de euro precum şi o sumă neprecizată cu titlu de despăgubire pentru spargerea unui telefon mobil, spunându-i că altfel nu va mai merge pe acea stradă, obligând-o astfel să le predea suma de 40 de euro în data de 20.10.2018, faptele având corespondent în legea penală română în infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen.
Din cuprinsul certificatului a rezultat că persoana condamnată a fost prezentă personal la procesul în urma căruia s-a pronunţat decizia anterior menţionată şi şi-a exprimat consimţământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind de acord cu transmiterea certificatului şi a hotărârii judecătoreşti.
S-a menţionat că persoana condamnată a fost arestată preventiv de la 20.10.2018 până la 23.10.2018 şi a început executarea pedepsei la data de 25.02.2023.
S-a constatat astfel că în cauză sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004, întrucât hotărârea este definitivă şi executorie, faptele pentru care au fost aplicate pedepse au corespondent în legea penală română, persoana condamnată are cetăţenie română şi a fost de acord să execute pedeapsa în România.
Totodată, din verificările efectuate a rezultat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.
Analizând în acest context cererea formulate de petentul condamnat A., Curtea de Apel Craiova a constatat că solicitarea persoanei condamnate privind redeschiderea procesului penal desfăşurat în Italia, în condiţiile în care statul român nu a desfăşurat nicio activitate de urmărire penală sau de judecată în cauză, ci a recunoscut doar o hotărâre penală străină, este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel persoana condamnată A., solicitând, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea apelului şi redeschiderea procesului penal, susţinând că partea a fost judecată şi condamnată la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, în lipsă.
Examinând apelul formulat de persoana condamnată A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru motivele arătate în continuare.
Redeschiderea procesului penal are natura juridică a unei căi extraordinare de atac de retractare prin care se urmăreşte rejudecarea cauzei în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil în componenta referitoare la dreptul persoanei de a fi prezentă efectiv în cadrul procesului penal în scopul exercitării dreptului la apărare.
În acelaşi sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 22 din 09 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală potrivit cărora, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) C. proc. pen., obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii, argumentele ce au stat la baza pronunţării acestei hotărâri fiind valabile şi în prezenta cauză.
Astfel, în considerentele deciziei anterior menţionate s-a reţinut, în esenţă, că, raportat la modalitatea de reglementare a procedurii de redeschidere a procesului penal şi la scopul în care a fost legiferată, respectiv garantarea dreptului la un proces echitabil, aceasta nu poate să vizeze decât hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta, pe această cale, nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii.
Or, în condiţiile în care dosarul în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 118 20 iulie 2023 a Curţii de Apel Craiova, a avut ca obiect recunoaşterea unei hotărâri de condamnare pronunţată de un stat european membru al Uniunii Europene şi transferul persoanei condamnate în vederea executării pedepsei în România, procedură reglementată de art. 166 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, în care se verifică doar întrunirea cumulativă a cerinţelor expres menţionate în art. 167 din Legea nr. 302/2004 şi nu se antamează aspecte privind existenţa faptei, prevederea în legea penală, săvârşirea de către inculpat, vinovăţia acestuia ori alte aspecte ce ţin de răspunderea penală, se constată că acesta nu face parte din cauzele penale în privinţa cărora se poate formula o cerere de redeschidere a procesului penal, potrivit art. 466 C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte apreciază că persoana ce formează obiectul procedurii de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare pronunţată de un stat european membru al Uniunii Europene şi transfer în vederea executării pedepsei în România, nu poate fi considerată judecată în lipsă, în sensul art. 466 alin. (2) C. proc. pen.., atâta timp cât chiar în Legea nr. 302/2004 (art. 166 alin. (2) şi (11) se precizează expres că soluţionarea sesizării are loc fără citarea persoanei condamnate.
De altfel, instanţa învestită cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 166 şi urm. din Legea nr. 302/2004 nici nu are competenţa funcţională să se pronunţe pe aspecte ce ţin de fondul acuzaţiei penale, de vreme ce, potrivit art. 166 alin. (3) din actul normativ, "dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri".
Pe cale de consecinţă, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că solicitarea persoanei condamnate privind redeschiderea procesului penal desfăşurat în Italia, în condiţiile în care statul român nu a desfăşurat nicio activitate de urmărire penală sau de judecată în cauză, ci a recunoscut doar o hotărâre penală străină, este inadmisibilă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 189 din 27 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul persoană condamnată la plata sume de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 189 din 27 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2024.