Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din data de 28 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Călăraşi, secţia penală a hotărât următoarele:
1. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei S.C. A. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, art. 5 şi art. 711 alin. (3) din C. pen. 1969 a condamnat-o pe inculpata S.C. A. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.), la 10.000 RON amendă penală şi la pedeapsa complementară prevăzută de art. 531 alin. (3) lit. e) din C. pen. 1969 constând în afişarea hotărârii de condamnare pe cheltuiala societăţii condamnate, în extras, la sediul ONRC Călăraşi, pe o perioadă de 3 luni.
În baza art. 717 alin. (2) din C. pen. 1968 a făcut cunoscut societăţii inculpate că prin afişarea extrasului nu poate fi dezvăluită identitatea altor persoane.
2. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la 6 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 din C. pen. 1969 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
3. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat-o pe inculpata D. la 6 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 din C. pen. 1969 a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
4. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripţiei.
În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul E. la 3 ani închisoare.
În baza art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 4 ani.
În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.
În baza art. 105 din C. pen. a dispus anularea beneficiului liberării condiţionate dispuse prin sentinţa penală nr. 626 din 02.04.2018 a Judecătoriei Brăila, privind pe acest inculpat, din pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 79 din 20.05.2015 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 1275/A/16.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi.
A descontopit pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969, aplicată inculpatului E. prin sentinţa penală nr. 79 din 20 mai 2015 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 1275/A/16.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi şi a repus în individualitatea lor pedepsele de:
- 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen.
- 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 609/2008 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 297/04.05.2009 a Curţii de Apel Galaţi.
În baza art. 34-36 din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen. a dispus contopirea acestor pedepse cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul E. având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 9 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 din C. pen. 1969.
În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 şi art. 5 a dedus din pedeapsa aplicată prin sentinţă, durata executată în baza sentinţei penale nr. 609/2008 a Judecătoriei Brăila, respectiv durata arestării în Germania de la 20 august 2010, la 24 septembrie 2010 (dedusă prin sentinţa penală 1499/2012 a Judecătoriei Brăila) şi de la data de 24.09.2010 până la data de 27.08.2013 şi de la data de 19.11.2015 la 11.04.2018 (când a fost liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 626/02.04.2018 a Judecătoriei Brăila).
A anulat MEPI nr. 125/2015, emis în baza sentinţei penale nr. 79/2015 a Tribunalului Brăila, şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform hotărârii.
5. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripţiei.
În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F. la 3 ani închisoare.
În baza art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraş Voluntari, judeţul Ilfov sau S.C. G., cu sediul în Voluntari, B-dul. x, nr. 52A, jud. Ilfov, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
6. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripţiei.
În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul H. la 2 ani închisoare.
În baza art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 1 an.
În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a dispus că pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului local Iaşi, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
7. În baza art. 396 alin. (7) din C. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I. la 2 ani închisoare.
În baza art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 1 an.
În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Administraţiei Domeniului Public Sector 2 sau Administraţiei Domeniului Public Sector 3 Bucureşti, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
8. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul J., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripţiei.
În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul J. la 3 ani închisoare.
În baza art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.
9. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului K., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În baza art. 26 din C. pen. 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul K. la 5 ani închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 din C. pen. 1969 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
10. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripţiei.
În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L. la 3 ani închisoare.
În baza art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 2 ani.
În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen.
În baza art. 105 din C. pen. a anulat beneficiul liberării condiţionate dispuse prin sentinţa penală nr. 1562/2018 a Judecătoriei Bistriţa din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 202/2017 a Tribunalului Botoşani, definitivă la data de 27.12.2017.
A descontopit pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului L. prin sentinţa penală nr. 202/12.12.2017 a Tribunalului Botoşani.
A menţinut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispuse prin sentinţa penală nr. 202/2017 a Tribunalului Botoşani şi a menţinut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 239/2013 a Tribunalului Botoşani, dispusă prin sentinţa penală nr. 202/2015 a Tribunalului Ilfov.
A repus în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentinţa penală nr. 198/2012 a Tribunalului Botoşani şi pe cele contopite prin sentinţa penală nr. 202/2015 a Tribunalului Ilfov.
În baza art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 raportat la art. 33-34 din C. pen. 1969, a contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 2 ani închisoare şi 2 ani închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 198/2012 a Tribunalului Botoşani, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 239/2013 a Tribunalului Botoşani, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1039/2014 a Tribunalului Bucureşti şi pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 202/2015 a Tribunalului Ilfov şi pedeapsa de 3 ani, aplicată în cauză, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 6 ani.
În baza art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 raportat la art. 35 alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969.
A interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, în baza art. 71 din C. pen. 1969, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) din C. pen. 1969.
A dedus din pedeapsa pronunţată prin sentinţă perioada executată de la 23.12.2015 la 24.10.2018, când a fost liberat condiţionat, prin sentinţa nr. 1562/2018 a Judecătoriei Bistriţa.
A anulat MEPI nr. 426/2017 din 27.12.2017, emis de Tribunalul Botoşani în baza sentinţei penale nr. 202/2017 a Tribunalului Botoşani, şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform hotărârii.
11. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În baza art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M. la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 din C. pen. 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor publice - ANAF Bucureşti şi a obligat inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor civile către această parte civilă, după cum urmează:
- pe inculpatul M., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 3719049 RON.
- pe inculpatul K., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 1557392 RON;
- pe inculpatul E., în solidar cu inculpaţii S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei 104.125 RON;
- pe inculpatul I., în solidar S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 150.212 RON;
- pe inculpatul F., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 215.173 RON;
- pe inculpatul H., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 128.505 RON;
- pe inculpatul J., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 204.149 RON;
- pe inculpatul L., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 88478 RON;
A menţinut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile şi asupra sumelor de bani instituit prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă ICCJ - DNA Bucureşti nr. 265/P/2013 din 19.08.2015, până la concurenţa sumei de 6.694.995,64 RON.
A obligat inculpaţii la câte 2000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii C., D., E., I., J., K., L., M., H., S.C. A. S.R.L., precum şi de către partea civilă ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi.
Prin decizia penală nr. 535/A din data de 15 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii C., D., E., I., J., K., L., M., H., S.C. A. S.R.L., precum şi de către partea civilă ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, împotriva sentinţei penale nr. 70 din data de 28.06.2019, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:
Cu privire la inculpata persoană juridică S.C. A. S.R.L.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei persoană juridică pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de aceeaşi persoană juridică inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Cu privire la inculpatul C.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Cu privire la inculpata D.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Cu privire la inculpatul E.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
A înlăturat aplicarea art. 105 din C. pen. privind anularea liberării condiţionate dispuse prin sentinţa penală nr. 626 din 02.04.2018 a Judecătoriei Brăila, precum şi aplicarea dispoziţiilor privind contopirea pedepselor.
A menţinut MEPI nr. 125/2015, emis în baza sentinţei penale nr. 79/2015 a Tribunalului Brăila.
Cu privire la inculpatul F.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Cu privire la inculpatul H.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Cu privire la inculpatul I.:
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscala prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Cu privire la inculpatul J.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului J. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Cu privire la inculpatul K.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului K. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Cu privire la inculpatul L.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului L. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
A înlăturat aplicarea art. 105 din C. pen. privind anularea beneficiului liberării condiţionate dispuse prin sentinţa penală nr. 1562/2018 a Judecătoriei Bistriţa precum şi dispoziţiile privind contopirea.
A menţinut MEPI nr. 426/2017 din 27.12.2017, emis de Tribunalul Botoşani în baza sentinţei penale nr. 202/2017 a Tribunalului Botoşani.
Cu privire la inculpatul M.:
În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului M. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Pe latură civilă,
A dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata despăgubirilor civile către partea civilă ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi, astfel:
- pe inculpatul M., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 3719049 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015- Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 31.10.2010 până la achitarea integrală a debitului;
- pe inculpatul K., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 1557392 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 28.07.2010 până la achitarea integrală a debitului;
- pe inculpatul E., în solidar cu inculpaţii S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei 104.125 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 24.07.2008 până la achitarea integrală a debitului;
- pe inculpatul I., în solidar S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 150.212 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 27.03.2009 până la achitarea integrală a debitului;
- pe inculpatul F., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 215.173 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015- Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 23.02.2009 până la achitarea integrala a debitului;
- pe inculpatul H., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 128.505 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 28.02.2009 până la achitarea integrala a debitului;
- pe inculpatul J., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D., la plata sumei de 204.149 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 24.03.2010 până la achitarea integrala a debitului.
A constatat că inculpatul L., a achitat prejudiciul stabilit în sarcina lui, respectiv suma de 88478 RON şi suma de 17696 RON, reprezentând 20% rămânând obligat în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. şi D. la plata accesoriilor aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală.
A menţinut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile şi asupra sumelor de bani instituită prin Ordonanţa nr. 265/P/2013 din data de 19.08.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 15 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, la data de 7 aprilie 2023.
În motivarea cererii de recurs în casaţie formulate, procurorul a susţinut că în speţă este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., întrucât în mod greşit instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţi.
A susţinut că în mod eronat Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu se ridică o problemă de interes general de interpretare a legislaţiei UE şi care să ducă la aplicarea uniformă a dreptului Uniunii, ci o problemă de aplicare a deciziilor Curţii Constituţionale, astfel cum au fost interpretate prin Decizia privind dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, la situaţia de fapt particulară supusă judecăţii, nefiind îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cererea de decizie preliminară nefiind necesară.
A mai precizat că instanţa de apel apreciat greşit ca fiind obligatorie aplicarea în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 privind prescripţia răspunderii penale în interpretarea dată prin Decizia nr. 358/2022, ca lege mai favorabilă, fără a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare şi fără a avea în vedere că în cazul prescripţiei răspunderii penale Curtea Constituţională a României a pronunţat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022), iar principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept al Uniunii.
Având în vedere că infracţiunile care fac obiectul cauzei fac parte dintre acelea care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (infracţiunea de evaziune fiscală), pentru respectarea principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene a apreciat că instanţa trebuia să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare sau să facă aplicarea directă a prevederilor dreptului european privind prescripţia răspunderii penale, dată fiind interpretarea dată Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale (doctrina actului clar).
În acest context, a menţionat că din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privitoare la aplicarea retroactivă a normelor prin care anumite infracţiuni au fost declarate imprescriptibile (deciziile nr. 511/2013 şi nr. 341/2014) rezultă că, în cazul normelor referitoare la prescripţie, principiul aplicării legii penale mai favorabile poate fi pus în balans cu cerinţele echităţii substanţiale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului distinge în aplicarea art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind la principiul neretroactivităţii legii penale mai favorabile, între normele privind prescripţia şi cele care definesc infracţiunile şi pedepsele care le sancţionează. Dacă în discuţie nu este reapariţia posibilităţii de a sancţiona fapte cu privire la care termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit, neaplicarea celei mai favorabile interpretări a legii nu pune probleme din perspectiva art. 7 din Convenţie (Decizia din data de 22 septembrie 2015 din cauza Borcea c. României, par. 64-67).
Curtea Europeană de Justiţie consideră că neutralizarea efectului temporal al întreruperii termenului de prescripţie poate crea un risc sistemic de impunitate în cauzele privind fraude grave, aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. În acest caz, instanţa naţională trebuie să lase neaplicată legea internă privind reducerea termenului prescripţiei speciale, cu excepţia cazului în care neaplicarea legii interne mai favorabile determină o încălcare a principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislaţii care impune condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii. Faptul că legiuitorul naţional prelungeşte un termen de prescripţie cu aplicare imediată, inclusiv pentru fapte cu privire la care nu a intervenit încă prescripţia răspunderii penale, nu aduce, în principiu, atingere principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor [deciziile din cauzele C-105/14 (Taricco I) şi C-42/17 (Taricco II)].
Deşi prescripţia răspunderii penale este o instituţie de drept material, instituţia întreruperii termenului de prescripţie este o instituţie preponderent de drept procedural. Ea reprezintă în esenţă unul dintre efectele actelor de procedură, acte realizate în cursul procesului penal de către organele judiciare. Acest fapt rezultă inclusiv din aceea că în cuprinsul Deciziei nr. 358/2022 (par. 67) Curtea Constituţională tratează în mod distinct cele două instituţii. Având în vedere natura ei, întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale este guvernată de principiul aplicării imediate a legii care reglementează actele de procedură. Ca urmare, orice act de procedură întocmit în intervalul de timp situat până la data de 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018) a produs efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale.
În cauză, inculpaţii C., D., E., F., H., I., J., K., L., M. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea, în perioada 2008-2010, a unor fapte de evaziune fiscală şi constituirea unui grup infracţional organizat.
La data săvârşirii faptelor, vechiul C. pen. [art. 122 lit. b) şi c)] prevedea un termen general de prescripţie de 10 ani pentru infracţiunea constituirea unui grup infracţional organizat, respectiv de 8 ani pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
Termenul special de prescripţie în accepţiunea vechiul C. pen. depăşea termenului general cu încă jumătate (art. 124), ajungându-se astfel la un termen de prescripţie maxim de 15 ani. Tot potrivit vechiul C. pen., termenul putea fi întrerupt printr-un act care trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului.
În cauză au fost îndeplinite numeroase acte de întrerupere a cursului termenului general de prescripţie în conformitate cu legea în vigoare la data faptelor, precum şi cu legea în vigoare până la publicarea deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018, publicată la 26 aprilie 2018, şi nr. 358/2022, publicată la 09.06.2022.
Până la data judecării cauzei C. pen. s-a modificat, modificându-se şi termenele de prescripţie. Astfel, termenul general de prescripţie este de 10 ani pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, respectiv de 8 ani pentru infracţiunea de evaziune fiscală. Termenul special de prescripţie prevede depăşirea termenului general cu încă o dată [art. 155 alin. (4)], ajungându-se astfel la un termen de prescripţie maxim de 20 ani pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, respectiv 16 ani pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului în casaţie şi casarea deciziei penale nr. 535 din 15 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti cu privire soluţia de încetarea procesului penal faţă inculpaţii S.C. A. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. C. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. E. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. H. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. J. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. K. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. L. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 28 iunie 2023, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală şi a fost trimisă cauza Completului C1 în vederea judecării cererii de recurs în casaţie.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive de legalitate expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală. Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În cauza de faţă, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar şi cu regulile de drept aplicabile la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.
În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale valorificat în rejudecare de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie.
Pentru a pronunţa soluţia recurată, instanţa de apel a constatat că, în perioada 2008-2010, inculpaţii au iniţiat o reţea infracţională care a vizat operaţionalizarea unui amplu mecanism evazionist, în cadrul căruia au fost utilizate societăţile comerciale pe care aceştia le-au deţinut sau controlat şi prin intermediul cărora au derulat operaţiuni comerciale cu eludarea normelor fiscale.
În ce priveşte cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, s-a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formele şi modalităţile reţinute în sarcina intimaţilor-inculpaţi prin actul de sesizare, inclusiv cu referire la modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, pentru care termenul de prescripţie a răspunderii penale, de 10 ani, reglementat de art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., care a început să curgă cel mai târziu în 2010 şi s-a împlinit pentru toate infracţiunile la care se face referire înainte de sfârşitul anului 2020.
Pentru a aprecia în acest sens, curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracţiunii ce face obiectul judecăţii, acestea fiind cuprinse între 5 şi 11 ani de închisoare. Potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă la data săvârşirii infracţiunilor aşa cum sunt descrise în actul de sesizare, respectiv în perioada 2008-2010, şi acest termen s-a împlinit cel mai târziu în anul 2020.
Examinând criticile formulate în recurs în casaţie, Înalta Curte constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanţei supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, aceasta are caracter nefondat.
Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.
În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.
Prin urmare, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.
Înalta Curte a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.
Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunţate, referitoare la natura dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în general, şi a întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, în special, este incidentă şi în speţa de faţă.
Curtea de Apel Bucureşti a valorificat incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, precum şi a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept în materie penală, interpretând şi aplicând normele de drept penal pertinente în concordanţă cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menţionate situaţiei factuale definitiv reţinute în cauză.
Hotărârea Curţii Europene de Justiţie, Marea Cameră, pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, care a adus o inovaţie în materia calculului termenului de prescripţie, este ulterioară rămânerii definitive a deciziei atacate în prezenta cauză. Deşi, aparent, cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. permite o reconsiderare a interpretării aplicării dispoziţiilor normative privind calculul termenului prescripţiei răspunderii penale în cauză, Înalta Curte consideră că acest caz de casare, ca şi celelalte, trebuie interpretat stricto sensu, având în vedere faptul că recursul este în prezent o cale extraordinară de atac şi nu ordinară, aşa cu era până în 2014. Cazul de casare se referă la situaţia când "în mod greşit s-a dispus o soluţie de încetare", ca atare când curtea de apel a pronunţat o soluţie greşită în raport cu legislaţia şi interpretările date acesteia la momentul respectiv, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 15 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2016.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi H. şi L., în cuantum de 170 RON, rămân în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi F., C., D., E., I., J., K., M. şi S.C. A. S.R.L., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.