Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66/F din data de 18 mai 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată cererea de modificare a pedepsei formulată de contestatarul - condamnat A. , privind sentinţa penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:
La data de 27 ianuarie 2023, sub nr. x/2023 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, cererea având ca obiect alte modificări ale pedepsei prev. de art. 585 lit. a) şi d) din C. proc. pen., formulată de condamnatul A.
În motivarea cererii contestatorul a susţinut că solicită să se analizeze faptul că pedeapsă de 10 ani închisoare este formată din 6 ani şi 6 luni pentru tâlhărie, 2 ani pentru recidivă, o lună agravantă, 11 luni agresiune sexuală, 6 luni pentru leziuni, solicitând aplicarea pedepsei mai grele sporită cu o treime din totalul celorlalte, invocând, neaplicarea disp. art. 39 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 38 din C. pen., faţă de condamnarea de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curţii de Apel Galaţi .
Prin sentinţa penală nr. 71/F/05.05.2020, Curtea de Apel Galaţi a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza art. 162 şi art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a recunoscut în parte sentinţa penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentinţa penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curţii de Apel din Roma, vizând pe condamnatul A., în prezent aflat într-un penitenciar din Italia.
S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin hotărârile mai sus arătate pentru săvârşirea infracţiunilor de "viol", "furt" şi "lovire", care în legea penală română constituie infracţiunile de:
- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016),
- tâlhărie, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016).
S-a dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare perioada executată de la data de 05.10.2016 la zi - 05.05.2020.
Totodată, Curtea de Apel Galaţi a reţinut, că numitul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentinţa penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curţii de Apel din Roma, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de "viol", "furt" şi "lovire".
Conform art. 154 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.
Analizând condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Curtea a constatat că acestea sunt îndeplinite în cauză întrucât:
a) hotărârea este definitivă şi executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune.
c) persoana condamnată are cetăţenie română
d) persoana condamnată a consimţit la executarea pedepsei în România.
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163, respectiv:
a) persoana nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale.
b) persoana nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale.
c) persoana nu condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală;
d) pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;
e) pedeapsa nu constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România şi nu prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate;
f) nu a intervenit prescripţia executării pedepsei;
g) a fost asigurată judecata în prezenţa condamnatului sau posibilitatea de a cere rejudecarea.
Pe cale de consecinţă, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a recunoscut în parte sentinţa penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentinţa penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curţii de Apel din Roma, vizând pe condamnatul A. şi a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare.
Instanţa a constatat că, motivele invocate de contestatorul-condamnat în susţinerea cererii de modificare pedepse, respectiv că pedeapsă totală de 10 ani închisoare este formată din 6 ani şi 6 luni pentru tâlhărie, 2 ani pentru recidivă, o lună agravantă, 11 luni agresiune sexuală, 6 luni pentru leziuni, şi că ar fi trebuit aplicată pedeapsa cea mai grea sporită cu o treime din totalul celorlalte, nu se circumscriu motivelor expres prevăzute de art. 585 alin. (1) din C. proc. pen.
Curtea a apreciat că, pe calea procedurii privind modificarea pedepsei nu se poate obţine o nouă reindividualizare a pedepsei, în lipsa vreunui caz din cele prev. de art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea cauzei în fond precum şi al instanţei învestite cu soluţionarea căii ordinare de atac a apelului, cale pe care contestatorul-condamnat a epuizat-o (neexercitând apelul împotriva sentinţei de recunoaştere a hotărârii străine). S-a menţionat că sentinţă i-a fost comunicată condamnatului A. la data de 15.05.2020 acesta a precizat în mod expres că nu formulează vreo cale de atac împotriva hotărârii fiind de acord cu cele constatate şi cele dispuse de către Curtea de Apel Galaţi .
Împotriva sentinţei penale nr. 66/F din data de 18 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie condamnatul A..
Examinând contestaţia declarată, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 585 din C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:
a) concursul de infracţiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediară;
d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Înalta Curte reţine că procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen. are un caracter special şi derogatoriu având în vedere că, în anumite condiţii, este permisă modificarea unor hotărâri definitive de condamnare, modificare care poate fi, însă, doar parţială, fără a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi nici pedepselor deja aplicate, ci doar urmărindu-se a se realiza o aplicare corectă a normelor penale în ceea ce priveşte sancţionarea pluralităţii infracţionale.
- modificarea în baza art. 585 din C. proc. pen. poate interveni numai dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existenţa pluralităţii infracţionale (este necesar, aşadar, ca situaţia juridică a persoanei condamnate cu privire la pluralitatea infracţională să nu fie cunoscută organului judiciar mai devreme de momentul punerii în executare a hotărârii de condamnare).
- pluralitatea de infracţiuni sau de fapte trebuie constatată pe baza unei alte hotărâri definitive (această hotărâre este necesar a fi descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei).
Instanţa de control judiciar constată că nu s-a constatat, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreunui caz care să implice vreo modificare a pedepsei, singura pedeapsă pe care o are de executat în prezent condamnatul A. este cea de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a recunoscut, în parte, sentinţa penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentinţa penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curţii de Apel din Roma, şi s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare, aplicată pentru trei infracţiuni, respectiv de "viol", "furt" şi "lovire", fapte care, potrivit legii penale române, constituie infracţiunile de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., şi de tâlhărie, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) din C. pen.
Instanţa de control judiciar constată că susţinerile contestatorului condamnat privind modificarea pedepsei în executarea căreia se află, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.. nu pot fi reţinute în cauză, întrucât, în acord cu prima instanţă, nu există situaţia premisă pentru aplicarea acestor dispoziţii, respectiv nu există o altă hotărâre definitivă de condamnare, aplicată pentru comiterea vreunei infracţiuni concurente.
Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu este incidentă procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., neexistând vreuna dintre situaţiile prevăzute la acest articol care să impună modificarea întrucât nu există o altă hotărâre definitivă descoperită cel mai devreme la momentul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei, iar situaţia juridică a persoanei condamnate era cunoscută instanţei care a recunoscut, cu caracter definitiv, hotărârea judecătorească a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin sentinţa penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curţii de Apel din Roma. În ceea ce priveşte modalitatea în care această instanţă a recunoscut hotărârile judecătoreşti străine şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 166 alin. (6), (8) şi 9 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi contestată şi cenzurată prin procedura prevăzută de art. 585 din C. proc. pen., ea putând fi criticată doar prin căile de atac reglementate de legiuitor.
Având în vedere cele expuse, Înalta Curte, constatând că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 66/F din data de 18 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul-condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat A., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 66/F din data de 18 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.