Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 574/RC din data de 05 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1053/A din 14 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie la executare contestatorul A..
În susţinerea cererii de contestaţie la executare, contestatorul a arătat doar că invocă dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi că va motiva contestaţia până la următorul termen de judecată, însă acesta nu a mai depus înscrisuri la dosar.
La termenul din data de 22.11.2023, contestatorul a arătat că nelămurirea cu privire la hotărârea atacată constă în faptul că nu a fost înştiinţat cu privire la termenul stabilit pentru soluţionarea admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie, pentru a putea formula apărări.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii cererii formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat cauza în fond şi s-a pronunţat o soluţie de condamnare.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".
Analizând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că motivul invocat de acesta nu poate fi subsumat unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuţie legalitatea unei hotărâri ce are ca obiect soluţionarea admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie, hotărâre care nu este susceptibilă de a fi pusă în executare.
Astfel, contestatorul critică hotărârea atacată, sub aspectul lipsei citării în procedura de soluţionare a recursului în casaţie, etapa admisibilităţii în principiu.
Or, motivul invocat pe calea contestaţiei la executare nu poate pune în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti atacate, întrucât contestaţia la executare nu are natura juridică a unei căi de atac.
Notând că o contestaţie făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă, Înalta Curte reţine că motivul concret invocat de către condamnat vizând lipsa citării la soluţionarea admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
De altfel, dispoziţiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen. nici nu instituie obligaţia citării la soluţionarea recursului în casaţie în etapa admiterii în principiu.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 574/RC din data de 05 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 574/RC din data de 05 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.