Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 1571/29.11.2022 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani, pentru săvârşirea în stare de recidivă postexecutorie a infracţiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.. S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie, cf. art. 60 C. pen.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cauză faţă de inculpatul A., respectiv reţinerea, arestul preventiv şi arestul preventiv, de la 12.10.2020 la 04.09.2021 inclusiv.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului suma de 94.800 euro de la inculpatul A..
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului nr. 9634/P/2019 din 15.10.2020 asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A..
În baza art. 396 alin. (1),(2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a fost stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, cf. art. 92 alin. (1) C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., s-a impus inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria/Consiliul Local Lumina, jud. Constanţa sau la R.A Judeţeană de Drumuri şi Poduri Constanta, pe o perioadă de 120 de zile.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a constatat că inculpatul B. s-a aflat sub imperiul măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cauză de la data de 14.10.2020 la 04.09.2021 inclusiv.
În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat în folosul statului suma de 95.500 euro de la inculpatul B..
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului nr. 9634/P/2019 din 15.10.2020 asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului B..
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, proporţional, la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 7.000 RON (din care 5.500 RON aferent urmăririi penale şi 1.500 RON aferente judecăţii), urmând ca inculpaţii A. şi B. să suporte câte 3.500 RON fiecare
II. Prin decizia penală nr. 688/P din data de 28.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1571/29.11.2022 pronunţată de judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2020
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 1571/29.11.2022 pronunţată de judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2020
A fost desfiinţată, în parte sentinţa penală atacată, şi, rejudecând,
Au fost majorate pedepsele aplicate inculpaţilor: A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare şi B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani şi 9 luni închisoare la 3 ani închisoare.
S-a înlăturat dispoziţia primei instanţe privind aplicarea faţă de inculpatul B. a dispoziţiilor prevăzute de art. 91 şi următoarele C. pen., pedeapsa aplicată acestui inculpat urmând a fi executată în condiţiile art. 60 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. perioada executată prin arest preventiv de la data de la 14.10.2020 la 04.09.2021.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa apelată în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
III. Împotriva deciziei penale nr. 688/P din data de 28.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2020, inculpatul B., a declarat recurs în casaţie la data de 18 iulie 2023.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 4.08.2023, când s-a stabilit termen la data de 25.10.2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
În cuprinsul raportului întocmit, în cauză, s-a menţionat că inculpatul B. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
În cadrul motivelor de recurs în casaţie inculpatul B. a arătat că din considerentele hotărârilor pronunţate de instanţele de fond, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare (în urma deciziei pronunţate în apel) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în procedura prev. de art. 375 C. proc. pen.
S-a arătat că inculpatul a recunoscut faptul esenţial al primirii unor sume de bani din partea persoanelor de sex feminin care au practicat prostituţia, cu precizarea că s-a aflat în relaţii de familie (de concubinaj), cu aceste persoane, împreună cu care are şi copii minori- împrejurări care au fost confirmate şi de persoanele de sex feminin care au practicat prostituţia.
Or, în cauză, cercetările efectuate de către organele de urmărire penală au evidenţiat că imobilele în care locuieşte inculpatul B. (şi ceilalţi membrii ai familiei B.), au fost construite din foloasele obţinute în urma practicării prostituţiei de către concubinele acestora.
Inculpatul B. a arătat că simpla convieţuire dintre o persoană şi o alta care practică prostituţia, eventuala înlesnire a acesteia derivată din actul de convieţuire, precum şi obţinerea de foloase patrimoniale, strict în temeiul şi având în vedere relaţia de convieţuire dintre cei doi soţi/concubini, nu constituie activităţi care să poată fi circumscrise activităţii de proxenetism cu semnificaţie penală.
Totodată, inculpatul a arătat că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele pe care acestea le atrag, instanţele având obligaţia de a stabili dacă în momentul în care s-a coms fapta exista o dispoziţie legală care prevedea pedesirea faptei şi dacă pedeapsa impusă nu depăşeşte limitele fixate prin acea dispoziţie.
Concluzionând, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărâri atacate, şi, în rejudecare achitarea inculpatului B. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. şi s-a acordat termen pentru data de 6 decembrie 2023.
IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat de inculpatul B. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpatului se impun a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare menţionat este aplicabil doar în acele situaţii în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, nu mai era prevăzută ca şi infracţiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operaţiune presupune doar ieşirea din vigoare a unei dispoziţii legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancţionează penal o faptă, aceasta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.
De asemenea, s-a statuat în doctrină dar şi pe cale jurisprudenţială că se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Acelaşi temei include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei - premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.
Procedând, aşadar, la analiza tipicităţii obiective a faptei reţinută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că sunt relevante considerentele instanţei de apel în care s-a reţinut că în perioada ianuarie 2015 - octombrie 2020, inculpatului B. a obţinut foloase patrimoniale (constând în sume de bani) de pe urma practicării prostituţiei de către numitele C. (în perioada ianuarie 2015 - octombrie 2020), D. (în perioada martie 2015 - octombrie 2020) şi E. (în perioada noiembrie 2018 - octombrie 2020), pe care le-a determinat să practice prostituţia şi pentru care a înlesnit desfăşurarea acestei activităţi pe teritoriul unor state membre U.E.
Faţă de situaţia de fapt reţinută cu autoritate de lucru judecat sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) din C. pen.
Potrivit art. 213 alin. (1) din C. pen. determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă, sub aspectul laturii obiective a conţinutului infracţiunii, că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de proxenetism poate consta fie în acţiunea de a determina sau de a înlesni practicarea prostituţiei, fie în cea de a obţine foloase patrimoniale de pe urma aplicării prostituţiei. Astfel a reţinut şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 874 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016, în care, la paragrafele 13-14, a statuat că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de proxenetism se poate realiza prin una dintre următoarele trei acţiuni distincte prevăzute de art. 213 alin. (1) din C. pen., şi anume determinarea practicării prostituţiei, înlesnirea practicării prostituţiei şi obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane.
Totodată s-a statuat că "Înlesnirea practicării prostituţiei" constă în ajutorul dat unei persoane să practice prostituţia şi se poate realiza sub orice formă şi prin orice mijloace. Înlesnirea apare, deci, ca o formă specială a complicităţii la prostituţie, pe care, însă, legiuitorul a incriminat-o ca modalitate a proxenetismului, aşadar, ca infracţiune de sine stătătoare (paragraful 23 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 527 din 11 iulie 2017).
Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte, reţinând situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, constată că fapta anterior descrisă întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă a infracţiunii de proxenetism, prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen.
Având în vedere cele prezentate, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de casaţie nu are competenţa de a schimba situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel, constatările acesteia nefiind supuse cenzurii în recurs în casaţie. În reglementarea C. proc. pen. recursul în casaţie reprezintă o cale extraordinară de atac exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. C. proc. pen. nu permite în cadrul acestei căi extraordinare de atac, în examinarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., reţinerea unei situaţii de fapt diferite de cea descrisă în decizia Curţii de apel.
Prin urmare, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident cazul de recurs în casaţie menţionat [respectiv, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..], întrucât faptele recurentului inculpat B. corespund tiparului de incriminare al infracţiunii de proxenetism, prevăzute de art. 213 alin. (1) C. pen.
Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 688/P din data de 28 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2023.