Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024
Deliberând asupra contestaţiei formulate de persoana solicitată A., în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2 din data de 17 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă:
În baza art. 104 alin. (7) şi art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 08.01.2024 de autorităţile judiciare din Franţa - Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Libourne, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român , posesor al cărţii de identitate seria x nr. x, valabile începând cu data de 30.04.2014 până la data de 29.01.2024.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze.
S-a luat act de refuzul persoanei solicitate de a consimţi la predarea către autorităţile judiciare franceze.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se facă sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.
În baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu data de 17.01.2024 până la data de 15.02.2024, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de 16.01.2024, ora 2218.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pe numele persoanei solicitate, în cuantum de 1.100 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 17.01.2024 s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 08.01.2024 de autorităţile judiciare din Franţa - Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Libourne, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român , posesor al cărţii de identitate seria x nr. x, valabile începând cu data de 30.04.2014 până la data de 29.01.2024.
În dosarul menţionat autorităţile judiciare franceze au emis la data de 05.12.2023 un mandat naţional de arestare preventivă, iar în baza acestuia au emis mandatul european de arestare.
Conform sesizării persoana solicitată este cercetată de autorităţile judiciare franceze pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 225-4-3 din C. pen. francez, supunerea mai multor persoane vulnerabile la condiţii de muncă nedemne, prevăzută de art. 225-14 din C. pen. francez, supunerea mai multor persoane vulnerabile la condiţii de locuit nedemne, prevăzută de art. 225-14 din C. pen. francez şi tăinuire, prevăzută de art. 321-1 din C. pen. francez şi pedepsite cu închisoarea de maxim 20 ani, întrucât în perioada 01.01.2019 - 10.10.2023 a operat într-un mediu viticol în Sud Gironde şi în zona localităţii Castillo la Bataille o reţea care exploata 27 de muncitori de origine română, printre care şi un minor de 14 ani, în sensul că propunea locuri de muncă în domeniul viticol, organiza venirea resortisanţilor români în Franţa, le oferea condiţii de locuit în stare de degradare, îi ducea la muncă şi la locuinţe, de unde nu aveau voie să plece, îi ameninţa, le lua salariile şi documentele.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că pe numele cetăţeanului român A., a fost emis mandatul european de arestare din 08.01.2024 de către autorităţile judiciare franceze, în dosarul nr. x al Parchetului de pe lângă Tribunalul Judiciar din Libourne.
Din dispoziţiile legale care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul judecătorului, în această procedură, se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată şi la verificarea eventualelor motive de refuz a predării, fiind exclusă competenţa judecătorului de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată.
Pornind de la premisele de mai sus, s-a reţinut că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate conţine toate elementele prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.
S-a arătat că identitatea persoanei solicitate a fost verificată, stabilindu-se că persoana indicată în mandatul a cărui executare se cere este una şi aceeaşi cu persoana prezentată de procuror în faţa judecătorului. De altfel, persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni cu privire la identitate.
În faţa Curţii, apărătorul ales al persoanei solicitate a invocat nulitatea mandatului european de arestare, întrucât în traducerea acestuia este menţionată data naşterii "19.05.2008", iar în mandatul european emis de autorităţile judiciare franceze apare reşedinţa sau domiciliul cunoscut "jud. Teleorman, Romania".
Verificând cuprinsul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa şi copia cărţii de identitate de la dosar, curtea a constatat că este corect menţionată data naşterii "29.01.1987", menţiunea din traducerea depusă la dosar fiind o eroare materială evidentă.
În privinţa adresei de domiciliu, s-a constatat că mandatul cuprinde reşedinţa sau adresa din Franţa şi România, cunoscută de către autorităţile franceze. Adresa legală din România este menţionată în cartea de identitate - Turnu Măgurele, str. x jud. Teleorman.
Prin urmare, curtea nu a identificat niciun motiv de nulitate a mandatului european de arestare, solicitarea apărătorului ales al persoanei solicitate fiind neîntemeiată.
Prin urmare, s-a apreciat că dispoziţiile procedurale, menite să asigure garanţiile respectării drepturilor persoanei solicitate, au fost respectate.
Astfel, în baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile conferite de dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 302/2004: dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, persoana solicitată arătând că a luat cunoştinţă de conţinutul mandatului; dreptul său de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, persoana solicitată fiind asistat de apărător desemnat din oficiu; dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii.
Audiată fiind, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa în vederea cercetării sale şi, eventual, judecării pentru faptele pretins a fi comise pe teritoriul statului solicitant. Persoana solicitată a motivat refuzul la exprimarea consimţământului pentru predare prin faptul că autorităţile judiciare franceze nu l-au citat niciodată pentru audieri, că nu sunt reale acuzaţiile aduse, că nu este cetăţean francez şi că are 5 copii în întreţinere în România şi doreşte să rămână alături de aceştia.
În temeiul art. 104 alin. (3) din aceeaşi lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialităţii, arătând că nu înţelege să renunţe la acest beneficiu.
Curtea a constatat că în cauză au fost respectate dispoziţiile:
- art. 87 din Legea nr. 302/2004 referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare;
- art. 97 alin. (1) pct. 3 din aceeaşi lege, în sensul că infracţiunea principală care face obiectul mandatului european de arestare se regăseşte în lista infracţiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare fără respectarea condiţiei dublei incriminări, iar pedeapsa maximă prevăzută pentru aceste infracţiuni de legea statului emitent este închisoarea cu o durată de maxim 20 ani;
- nu au fost formulate obiecţiuni privind identitatea;
- în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de lege (art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004) ca motiv de refuz a executării pedepsei.
Sub acest ultim aspect, s-a arătat că, faţă de poziţia exprimată de persoana solicitată, în temeiul art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la audierea persoanei solicitate, nefiind indicate obiecţii privind identitatea. Ulterior, s-a procedat la verificarea dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi nu s-a identificat niciun motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare. În continuare, s-a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz facultativ al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
S-a apreciat că explicaţiile oferite de persoana solicitată pentru refuzul de a consimţi la predare nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele expres prevăzute de dispoziţiile legale indicate.
De asemenea, s-a observat în cuprinsul certificatului de cazier că la data de 20.07.2023, în dosarul penal nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen., în cauză acesta fiind reţinut pentru 24 de ore, la data de 31.05.2022.
Raportat la modificarea art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, prin Legea nr. 306/2022 (în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei), curtea a procedat la efectuarea examenului de oportunitate a amânării predării.
Astfel, a constatat că faţă de inculpatul A. a fost pusă în mişcare acţiunea penală la data de 20.07.2023 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, întrucât, în seara de 19.05.2022, într-o staţie peco de lângă Turnu Măgurele, alături de alte persoane, a tulburat ordinea şi liniştea publică, prin violenţe verbale şi ameninţări.
S-a reţinut că pentru infracţiunea de care este acuzat în România, inculpatul riscă, în cazul trimiterii în judecată şi condamnării, o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 instituie un motiv facultativ pentru autoritatea judiciară română de amânare a predării persoanei solicitate, în funcţie de complexitatea cauzei, stadiul procedurilor, natura faptelor cercetate şi situaţia personală a persoanei solicitate.
S-a constatat că acuzaţia din cauza de pe rolul organelor de cercetare penală române este una care presupune un grad redus de complexitate, că nu a fost încă dispusă o soluţie în cauză de către procuror, că limitele de pedeapsă sunt unele care evidenţiază o importanţă scăzută acordată de legiuitor acestui gen de infracţiuni şi că nu există motive serioase care să impună amânarea predării.
În lipsa posibilităţii cunoaşterii perioadei de timp necesare soluţionării definitive a cauzei aflate pe rolul autorităţilor judiciare române, existând premisele trecerii unui interval de timp semnificativ (din mai 2023 până în prezent nu a fost dispusă o soluţie nici măcar de către procuror), s-a apreciat că amânarea predării ar îngreuna substanţial soluţionarea cauzei instrumentate de către autorităţile judiciare din Franţa (având ca obiect acuzaţii grave, pedepsite de legea penală din Franţa cu închisoarea până la 20 de ani) şi, implicit, ar împiedica persoana solicitată să îşi exercite drepturile procesuale şi să facă apărări în cauza respectivă.
În plus, persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată ori privată de libertate pentru alte fapte anterioare predării, decât dacă statul de executare consimte acest lucru.
Prin urmare, s-a constatat că predarea către autorităţile judiciare străine nu este condiţionată de acordul de voinţă al persoanei solicitate şi că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru predare.
Împotriva sentinţei penale nr. 2 din data de 17 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26.01.2024, sub nr. x/2024.
Motivele contestaţiei au fost susţinute în timpul dezbaterilor prin apărătorul ales, fiind consemnate în partea introductivă a hotărârii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Instanţa de control judiciar constată că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:
"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate".
Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:
"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 08.01.2024 de autorităţile judiciare din Franţa - Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Libourne, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 225-4-3 din C. pen. francez, supunerea mai multor persoane vulnerabile la condiţii de muncă nedemne, prevăzută de art. 225-14 din C. pen. francez, supunerea mai multor persoane vulnerabile la condiţii de locuit nedemne, prevăzută de art. 225-14 din C. pen. francez şi tăinuire, prevăzută de art. 321-1 din C. pen. francez şi pedepsite cu închisoarea de maxim 20 ani.
În mandatul european de arestare a fost descrisă situaţia de fapt în sensul că, în perioada 01.01.2019 - 10.10.2023 a operat într-un mediu viticol în Sud Gironde şi în zona localităţii Castillo la Bataille o reţea, din care face parte şi persoana solicitată, care exploata 27 de muncitori de origine română, printre care şi un minor de 14 ani, în sensul că propunea locuri de muncă în domeniul viticol, organiza venirea resortisanţilor români în Franţa, le oferea condiţii de locuit în stare de degradare, îi ducea la muncă şi la locuinţe, de unde nu aveau voie să plece, îi ameninţa, le lua salariile şi documentele.
Deopotrivă, Înalta Curte reţine că infracţiunea principală care face obiectul mandatului european de arestare se regăseşte în lista infracţiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare fără respectarea condiţiei dublei incriminări (art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004), iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Se mai constată că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, ci doar a invocat că în traducerea mandatului european emis de autorităţile judiciare franceze este menţionată data naşterii "19.05.2008", iar la rubrica reşedinţa/domiciliul cunoscut apare "La Bataille", respectiv "şoseaua x, municipiul Turnu Măgurele, jud. Teleorman, Romania".
Astfel cum şi prima instanţă a constatat, identitatea persoanei solicitate a fost verificată, stabilindu-se că persoana indicată în mandatul a cărui executare se solicită este una şi aceeaşi cu persoana prezentată de procuror în faţa judecătorului, fiind evidentă eroare materială strecurată în traducerea mandatului depusă la dosar şi nu în cuprinsul mandatului care reţine corect data naşterii ca fiind 29.01.1987, astfel cum reiese şi din cuprinsul actului de identitate.
De altfel, persoana solicitată a dat declaraţie la data de 17.01.2024 în faţa instanţei de fond şi nu a invocat aspecte legate de identitate în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.
În ceea ce priveşte critica contestatorului de refuz al executării mandatului european de arestare pe motiv că persoana solicitată este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală, Înalta Curte reţine că prevederile art. 114 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. Dispoziţiile art. 58 alin. (2) - (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător.
Astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de cazier, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele la data de 20.07.2023, în dosarul penal nr. x/2022, a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen., constând în aceea că, în seara de 19.05.2022, într-o staţie peco de lângă Turnu Măgurele, alături de alte persoane, a tulburat ordinea şi liniştea publică, prin violenţe verbale şi ameninţări.
Raportat la modificarea intervenită prin Legea nr. 306/2022 cu privire la art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a procedat la efectuarea examenului de oportunitate a amânării predării şi a apreciat, în mod corect, că, în raport de gradul redus de complexitate acordată de legiuitor acestui gen de infracţiuni (închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă pentru fapta cercetată pe teritoriul român faţă de acuzaţiile pentru care s-a emis mandatul european de arestare care prevăd pedeapsa închisoarea până la 20 de ani) şi de faptul că nu a fost dispusă în cauză de către procuror o soluţie, existând premisele trecerii unui interval de timp semnificativ până la soluţionarea definitivă a cauzei, nu există motive serioase care să impună amânarea predării.
Se are în vedere că norma evaluată nu are caracter imperativ în materia amânării predării. Din modalitatea de redactare se constată că acest motiv este unul facultativ, ce nu impune de plano amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei pendinte în ţara sa de origine.
Având în vedere relaţiile sociale periclitate şi urmările produse prin infracţiunile săvârşite de persoana solicitată, în ţară şi în străinătate, se constată că, în raport de interesul cercetării, primează procedura desfăşurată de către autorităţile judiciare din Franţa şi rezolvarea raportului de conflict mai sever, determinat de infracţiuni intenţionate, cu pericol abstract net superior celei cercetate de către autorităţile judiciare române, aspecte faţă de care este necesară predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare străine, în vederea lămuririi situaţiei sale juridice.
Ca urmare, nu se impune amânarea predării pentru finalizarea cercetărilor, de către autorităţile judiciare române, pentru o infracţiune de tulburarea ordinii şi liniştii publice, astfel că Înalta Curte, va constata că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că nu este incident motivul de amânare a predării, prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru predarea către autorităţile judiciare străine.
Se mai reţine, în acord cu prima instanţă, că lipsa consimţământului la predare nu se circumscrie unor motive obligatorii sau facultative de refuz al executării unui mandat european de arestare.
Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că prima instanţă, în urma analizei condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească mandatul european de arestare, în mod temeinic şi legal, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa, motivul predării nefiind antecedenţa penală bogată cu care figurează înscrisă în cazierul judiciar, astfel cum a susţinut apărătorul său ales cu ocazia dezbaterilor.
Totodată, instanţa de control judiciar apreciază că aspectele referitoare la situaţia familială a persoanei solicitate A. excedează motivelor care ar putea să justifice refuzul executării unui mandat european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, ţinând seama şi de principiul statuat de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind necesitatea executării mandatului european de arestare, astfel încât acestea nu pot face obiectul cenzurii instanţei de control judiciar în cauza de faţă.
În ceea ce priveşte măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reţine că aceasta este obligatorie în situaţia dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, fiind incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora:
"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 2 din data de 17 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a contestatorului persoană solicitată în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 2 din data de 17 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.