Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 12.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia Penală, s-au hotărât următoarele:
În baza 18/1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 - 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.artt. 75 - 76 C. pen., art. 38 alin. (1) şi art. 5 C. pen..a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei B., urmând ca aceasta să execute o pedeapsă finală de 1 an, 5 luni şi 10 zile (1 an şi 4 luni + 1/3 din 4 luni, adică 1 lună şi 10 zile).
În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 321 C. pen. cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 - 76 C. pen., art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. l1 C. pen., art. 75 - 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute o pedeapsă finală de 2 ani şi 1 lună şi 10 zile (1 an şi 4 luni închisoare + 1/3 din totalul de 28 luni -1 an şi 4 luni + 8 luni + 4 luni).
În baza art. 45 C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
S-a aplicat inculpaţilor B., A. şi C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpaţilor B., A. şi C. şi a fost fixat termen de supraveghere de 3 ani pentru fiecare inculpat, fiind obligaţi să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de câte 80 de zile, la Primăria comunei Cosmeşti, fiindu-le atrasă atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă.
A fost obligată inculpata B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman.
A fost obligată inculpata A. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman.
S-au menţinut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţele din 11.07.2016, respectiv:
- suma de 5.202 RON la D. - inculpata A.;
- suma de 5.186 RON la E. Alexandria, inculpata B., până la recuperarea integrală a debitelor.
Au fost desfiinţate înscrisurile false, respectiv adeverinţele nr. x/19.05.2011 şi nr. y/19.05.2011, adresa nr. x/7.03.2011 emisă de Primăria Cosmeşti şi cele 2 adeverinţe eliberate de S.C. F. care atestă că celor două inculpate B. şi A. le-a fost cedată folosinţa terenurilor.
Împotriva sentinţei penale nr. 87 din 12.06.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA, partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, B., A. şi C..
Prin decizia penală nr. 1336/A din data de 24.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a dispus:
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi de partea civilă Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură, în dosarul nr. x/2016, reunit cu dosarul nr. x/2017, în şedinţa publică din 09.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi inculpatul C., în dosarul nr. x/2017, reunit cu dosarul nr. x/2016, în şedinţă publică din 09.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti- sectia a II a Penală.
A desfiinţat în parte sentinţele penale nr. 87/12.06.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2016 si nr. 93/26.06.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2017 şi, rejudecând în fond:
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b)- art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei B., aceasta având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an si 4 luni la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa stabilita de 4 luni (1 lună şi 10 zile), aceasta având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni şi 10 zile.
A aplicat inculpatei B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
A aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate inculpatelor B. şi A. şi a fost fixat termen de supraveghere de 2 ani, pentru fiecare inculpată, fiind obligate să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatelor B. şi A. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Teleorman.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatele B. şi A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de câte 60 de zile, la Primăria Comunei Blejeşti sau la Primăria Comunei Talpa, jud. Teleorman, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu pot presta această muncă.
A atras atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 181al. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 181al. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 321 C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen., art. 5 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 181al. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen..cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului C., acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an si 4 luni, 1 an şi 4 luni, 8 luni si 4 luni), având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani,10 luni si 20 zile .
În baza art. 45 C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pe cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.
A aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., în temeiul art. 65 C. pen.
În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicata inculpatului C. şi a fost fixat termen de supraveghere de 3ani, fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului C. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Teleorman.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de câte 100 de zile, la Primăria Comunei Blejeşti sau la Primăria Comunei Talpa, jud. Teleorman, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
A atras atenţia inculpatului C. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.
A înlăturat dispoziţia instanţei de fond privind obligarea inculpatei B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman, din sentinţa penală nr. 87/12.06.2018.
A obligat inculpata B. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data efectuării fiecărei plăti şi până la data plătii integrale) către partea civilă Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură.
A înlăturat dispoziţia instanţei de fond privind obligarea inculpatei A., în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la achitarea debitului) către partea civilă A.P.I.A. Teleorman, din sentinţa penală nr. 87/12.06.2018.
A obligat inculpata A. în solidar cu inculpatul C. la plata sumei de 5.171,21 RON despăgubiri civile şi a accesoriilor fiscale (calculate de la data efectuării fiecărei plăti şi până la pană la data plătii integrale) către partea civilă Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură.
A înlăturat dispoziţia instanţei de fond, «obligă pe fiecare inculpat la plata - în solidar - a sumei de 3.000 RON, cheltuieli judiciare către stat», din sentinţa penală nr. 87/12.06.2018.
În fond, a obligat inculpaţii B., A. si C. la cate 3000 RON cheltuieli judiciare către stat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale apelate care nu contravin deciziei.
În temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele B., A. împotriva sentinţei penale nr. 87/12.06.2018 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosar nr. x/2016
În temei art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat partea civilă Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei penale nr. 23/26.06.2018, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosar nr. x/2017
Căi extraordinare de atac formulate în cauză
Împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Prin decizia penală nr. 62/RC din data de 21.02.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 1336/A din 24 noiembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală cu privire la greşita aplicare a pedepselor accesorii a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă, în privinţa inculpaţilor B. şi C..
S-a casat, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând în aceste limite:
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având acelaşi conţinut cu pedeapsa complementară ce însoţeşte pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită pentru - infracţiunea concurentă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. şi art. 5 C. pen., faţă de inculpata B., şi conform art. 45 alin. (5) C. pen., s-a menţinut aplicarea acestei pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., având acelaşi conţinut cu pedepsele complementare ce însoţesc pedepsele principale de: 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., faţă de inculpatul C., şi conform art. 45 alin. (5) C. pen., s-a menţinut aplicarea pedepsei accesorii rezultante constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin deciziei pronunţate.
Împotriva deciziei penale nr. 1336/A/24.11.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2016, inculpatul C. a formulat contestaţie în anulare.
Prin decizia penală nr. 1225/A din 04.07.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei penale nr. 1336/A/24.11.2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2016, care a fost desfiinţată, în parte, şi rejudecând:
S-a admis apelul declarat de inculpatul C. împotriva sentinţelor penale nr. 87 din 12.06.2018 şi nr. 93 din 26.06.2018 pronunţate de Tribunalul Teleorman care au fost desfiinţate, în parte, numai în ceea ce priveşte acţiunea penală exercitată împotriva inculpatului C. şi, rejudecând, pe fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare stabilită în sarcina inculpatului prin sentinţele penale apelate şi a repuns în individualitatea lor pedepsele de: 1 an şi 4 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, 1 an şi 4 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma de participaţie a complicităţii, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, 8 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de dispoziţiile art. 321 C. pen., 4 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de dispoziţiile art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., şi 1 an şi 8 luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma autoratului, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000.
În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul C. cu privire la infracţiunile de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma de participaţie a complicităţii, prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 (două infracţiuni), fals intelectual, prevăzută de dispoziţiile art. 321 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de dispoziţiile art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale.
A fost menţinută pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului C. pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma autoratului, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 şi pedepsele complementare stabilite pe lângă această pedeapsă.
A fost menţinută dispoziţia privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru termenul de supraveghere de 3 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale care nu contravin deciziei pronunţate.
Împotriva deciziei penale nr. 1225/A din 04.07.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 04.08.2023 .
Prin cererea formulată de parchet a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., respectiv în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.
În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat, în esenţă, că, în mod greşit, s-a dispus soluţia de încetare a procesului penal faţă de inculpatul C. (cu privire la 2 infracţiuni de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei, în forma de participaţie a complicităţii - prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, o infracţiune de fals intelectual - prev. de art. 321 C. pen. - şi o infracţiune de participaţie improprie sub forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei generale a răspunderii penale), Curtea de Apel Bucureşti efectuând o greşită interpretare şi aplicare a legii.
Astfel, procurorul a apreciat că, în mod eronat, în urma evaluării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 şi a deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în urma constatării incidenţei lor în cauza pendinte, au fost avute în vedere doar termenele generale de prescripţie a răspunderii penale, determinate conform art. 154 alin. (1) lit. c) şi respectiv lit. d) C. pen., şi calculate conform art. 186 C. pen., cu consecinţa constatării intervenirii prescripţiei pentru infracţiunile pentru care anterior inculpatul C. fusese condamnat definitiv.
În cauză, analiza îndeplinirii condiţiilor pentru constatarea incidenţei prescripţiei se impunea a fi făcută inclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen., iar, într-o atare situaţie, se va putea observa că nu este împlinit termenul de prescripţie specială.
Concret, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul C. în privinţa următoarelor 4 infracţiuni:
1. Infracţiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei - prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, "în calitate de primar al comunei Cosmeşti, jud. Teleorman, care la data de 19.05.2011, cu ştiinţă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a eliberat adeverinţa nr. x/19.05.2011 pentru inculpata B., atestând în mod nereal că acesta utiliza o suprafaţă de 10 ha teren în blocul fizic 263, pentru a fi depusă la APIA Teleorman, ajutând-o astfel să solicite şi să obţină fără drept sprijin pe suprafaţă în sumă de 3.815,03 RON (SAPS) şi 1356,18 RON (PNDC 1)";
2. Infracţiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei -prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, "în calitate de primar al comunei Cosmeşti, jud. Teleorman, care la data de 19.05.2011, cu ştiinţă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a eliberat adeverinţa nr. x/19.05.2011 pentru inculpata A., atestând în mod nereal că acesta utiliza o suprafaţă de 10 ha teren în blocul fizic 263, pentru a fi depusă la APIA Teleorman, ajutând-o astfel să solicite şi să obţină fără drept sprijin pe suprafaţă în sumă de 3.815,03 RON (SAPS) şi 1356,18 RON (PNDC 1)";
3. Infracţiunea de fals intelectual - prev. de art. 321 C. pen., constând în aceea că, "în cursul lunii octombrie 2015, în calitate de primar al comunei Cosmeşti, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a întocmit în fals adresa înregistrată cu nr. x/07.03.2011, prin care Primăria comunei Cosmeşti îşi exprimă acordul pentru cedarea folosinţei terenului situat în blocul fizic 236 cu titlu gratuit în anul 2011 pentru persoanele care au solicitat acest lucru, aspect necorespunzător adevărului";
4. Infracţiunea de participaţie improprie sub forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de ort. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, "în cursul lunii octombrie 2015, de a-i determina pe G. şi H. să elibereze două adeverinţe pentru inculpatele B. şi A., acte care atestau în mod nereal că în anul 2011 fiecăreia dintre cele două le-a fost cedată folosinţa asupra unei suprafeţe de 10 ha dintr-un teren concesionat de F. S.R.L. de la Primăria Cosmeşti, acte pe care ulterior le-a transmis la Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv înlăturarea posibilităţii tragerii la răspundere penală a inculpatelor B. şi A.".
Data săvârşirii de către inculpatul C. a celor 2 infracţiuni de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credintă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei - prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18l alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - este data de 08.11.2011 (data primirii primelor foloase necuvenite de către cele 2 autoare ale infracţiunilor, inculpatele B. şi A., la care inculpatul C. a ajutat), dată stabilită conform art. 174 C. pen., cu referire la art. 154 alin. (2) teza I C. pen., coroborat cu Decizia nr. 5/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul competent să judece recursul în interesul legii, iar nu data de 19.05.2011 (data emiterii celor 2 adeverinţe de către inculpatul C.), astfel cum în mod eronat a indicat Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia penală recurată (pg. 7 şi pg. 9).
Infracţiunile de fals intelectual - prev. de art. 321 C. pen. - si de participatie improprie în forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. - au fost săvârşite de către inculpatul C. în cursul lunii octombrie 2015. astfel cum a stabilit şi Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia penală recurată, în mod corect de această dată.
Cu privire la termenele de prescripţie a răspunderii penale incidente în cauză, parchetul a susţinut că, prin decizia penală iniţială de condamnare a inculpatului C., instanţa de apel a stabilit şi a aplicat global Noul C. pen. (Legea nr. 286/2009), ca lege penală mai favorabilă, unele infracţiuni fiind săvârşite sub imperiul C. pen. anterior, iar altele sub imperiul noului C. pen.
Ţinând cont de faptul că încetarea greşită a procesului penal pentru intervenirea prescripţiei răspunderii penale a intervenit în urma admiterii căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.. ("când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal"), având totodată în vedere şi dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia HP nr. 43/2022, procurorul a apreciat ca nemaifiind necesar a fi analizate prevederile C. pen. anterior în materia prescripţiei răspunderii penale.
Astfel, pentru infracţiunile de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credintă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta sau în numele ei - prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. (infracţiunile fiind pedepsite, în forma ulterioară datei de 01.02.2014, cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi), astfel că acest termen general (în lipsa actelor întreruptive de prescripţie) s-ar fi împlinit în data de 07.11.2019. În cazul în care termenul general de prescripţie a răspunderii penale a fost valabil întrerupt, potrivit art. 155 alin. (1) C. pen., operând prescripţia specială prevăzută de art. 155 alin. (4) C. pen., termenul special de prescripţie de 16 ani s-ar împlini în data de 07.01.2028.
Pentru infracţiunile de fals intelectual - prev. de art. 321 C. pen. - şi de participatie improprie în forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. (infracţiunile fiind pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani, respectiv cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă), astfel că acest termen general (în lipsa actelor întreruptive de prescripţie) s-ar fi împlinit în cursul lunii decembrie 2020. În cazul în care termenul general de prescripţie a răspunderii penale a fost valabil întrerupt şi în privinţa acestor infracţiuni, potrivit art. 155 alin. (1) C. pen., operând prescripţia specială prevăzută de art. 155 alin. (4) C. pen., termenul special de prescripţie de 10 ani s-ar împlini în cursul lunii decembrie 2025.
În continuare, făcând referire la Deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 297 din 26.04.2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018) şi nr. 358 din 26 mai 2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 09.06.2022) privind întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, precum şi Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind modul de aplicare în timp a normelor referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, parchetul a apreciat că soluţia de încetare a procesului penal dispusă prin decizia penală recurată pentru împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale este greşită, nelegală, ca urmare a faptului că termenul general de prescripţie a răspunderii penale a fost valabil întrerupt, instanţele fiind obligate să lase neaplicată Decizia HP nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - aceasta fiind contrară unor dispoziţii ale dreptului Uniunii şi "de natură să compromită supremaţia, unitatea şi efectivitatea dreptului Uniunii" prin raportare la Hotărârea Curţii (Marea Cameră) din 24 iulie 2023 - Cauza C-107/23 PPU ("Lin") (pct. 123 din hotărârea CJUE).
Cu privire la obligativitatea, aplicabilitatea şi interpretarea hotărârii CJUE, parchetul a susţinut că se impune a fi precizată obligativitatea hotărârilor pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv pentru România în temeiul Tratatului de aderare şi a actului de aderare la Uniunea Europeană. Astfel, potrivit art. 91 alin. (1) din Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, "hotărârea este obligatorie de la data pronunţării sale".
Referitor la aplicabilitatea dreptului Uniunii si a hotărârii CJUE în prezenta cauză, aceasta este una evidentă şi ţine de faptele imputate persoanei acuzate C., respectiv săvârşirea de infracţiuni îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene şi de infracţiuni de fals în legătură cu acestea, pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană, aspecte care intră sub incidenţa art. 325 alin. (1) TFUE şi a Convenţiei PIF (acte ale Uniunii cu efect direct, aplicabile României, în temeiul Tratatului de aderare şi a actului de aderare, începând cu 1 ianuarie 2007).
Cu privire la interpretarea hotărârii CJUE, din punctul 1) primul paragraf al dispozitivului hotărârii CJUE, coroborat cu cele stabilite în considerentele de la pct. 113-117, se desprinde concluzia că dreptul Uniunii, incident în cauză, nu obligă instanţele să nu aplice Deciziile nr. 297/2018 şi 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, prin care au fost invalidate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. care reglementau cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie în materie penală, întrucât, în cuprinsul acestora, s-a apreciat că încalcă principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale.
Din analiza punctului 1) al doilea paragraf al dispozitivului hotărârii CJUE, coroborat cu aspectele regăsite în considerentele de la pct. 119-124, rezultă că instanţele unui stat membru UE nu pot repune în discuţie întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale prin acte de procedură anterioare publicării Deciziei CCR nr. 297/2018 (25 iunie 2018), CJUE exprimându-şi rezervele faţă de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii penale mai favorabile de către instanţele române ca urmare a Deciziei ÎCCJ nr. 67/2022, interpretare de natură să agraveze un risc sistemic de impunitate pentru infracţiunile de fraudă împotriva intereselor financiare ale UE.
Concret, în perioada 01.02.2014 - 24.06.2018, cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale s-a întrerupt în mod valabil prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, potrivit art. 155 alin. (1) C. pen. (astfel cum acesta era configurat până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României-Partea I-nr. 518 din 25 iunie 2018).
Astfel, în opinia parchetului, toate actele de procedură efectuate de organele de urmărire penală în cursul urmăririi penale, în perioada 25.04.2014 (data începerii urmăririi penale in rem) - 12.08.2016 (data emiterii rechizitoriului), sunt acte întreruptive, printre acestea cele mai importante fiind următoarele: ordonanţa nr. 295/P/2014 din data de 25.04.2014 de începere a urmăririi penale cu privire la faptă (in rem); ordonanţa nr. 295/P/2014 din data de 30.10.2015 de extindere a urmăririi, penale şi efectuare în continuare a acesteia faţă de suspecţii B., A. şi C.; procesele-verbale din 02.11.2015 de aducere la cunoştinţa suspecţilor a acuzaţiilor, a încadrărilor juridice şi a drepturilor şi obligaţiilor procesuale; ordonanţa nr. 295/P/2014 din data de 24.06.2016 de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii B., A. şi C.; procesele-verbale din 29.06.2016 de aducere la cunoştinţa inculpaţilor a acuzaţiilor, a încadrărilor juridice şi a drepturilor şi obligaţiilor procesuale; ordonanţa nr. 295/P/2014 din data de 02.08.2016 de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C. şi procesul-verbal din 09.08.2016 de aducere la cunoştinţă a noii încadrări juridice; rechizitoriul nr. x/2014 din data de 12.08.2016 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C..
De asemenea, toate actele de procedură efectuate de către judecătorul/completul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară şi toate actele de procedură efectuate de prima instanţă/instanţa de apel, pe întreaga perioadă cuprinsă între data de 18.08.2016 (data înregistrării primului rechizitoriu la Tribunalul Teleorman) şi data de 24.06.2018, valabil efectuate, au întrerupt efectiv cursul termenului general de prescripţie a răspunderii penale, făcând să înceapă să curgă, de fiecare dată, integral, un nou termen de prescripţie.
Totodată, s-a arătat că, în privinţa infracţiunilor de fals intelectual - prev. de art. 321 C. pen. - şi de participaţie improprie în forma instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. - ce au fost săvârşite de către inculpatul C. în cursul lunii octombrie 2015, soluţia de încetare a procesului penal dispusă prin decizia penală nr. 1225/A din 04.07.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală - este greşită si din perspectiva faptului că nici măcar termenul general de prescripţie a răspunderii penale, de 5 ani de la data comiterii faptelor, nu era împlinit în cauză, la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive iniţiale de condamnare (decizia penală nr. 1336/A/2020 din 24.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală). Aşa cum a arătat anterior, în privinţa acestor 2 infracţiuni săvârşite în cursul lunii octombrie 2015, termenul general, de 5 ani, al prescripţiei răspunderii penale (chiar în lipsa acte întreruptive de prescripţie, care există şi sunt valabile aşa cum am arătat anterior) s-ar fi împlinit în cursul lunii decembrie 2020, ulterior deciziei penale de condamnare (atacată prin contestaţia în anulare a persoanei condamnate C.). Acest termen este şi trebuie stabilit ţinând cont şi de perioada în care a operat suspendarea cursului prescripţiei, potrivit art. 156 C. pen., respectiv perioada de 60 de zile, aferentă stării de urgenţă instituite prin Decretele Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 şi nr. 240/14.04.2020.
Concluzionând, procurorul a apreciat că se impune admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei recurate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, în sensul menţinerii deciziei penale nr. 1336/A/2020 din 24.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016.
Prin încheierea din 14 noiembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, constatând îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 alin. (1) şi art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 1225/A din 04 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul-inculpat C. şi a trimis cauza Completului nr. 2, în compunere de 3 judecători.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 1225/A din 04 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul-inculpat C. este nefondat.
În cauza de faţă, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Prin motivele de recurs în casaţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie a susţinut că instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut incidenţa, în cauză, a interpretării date de Curtea Constituţională în Decizia nr. 358/2022 prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, ca lege penală mai favorabilă.
În opinia Parchetului, se impunea ca instanţa de control judiciar să acorde prioritate principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, lăsând neaplicate deciziile pronunţate de Curtea Constituţională considerând ca prin soluţia dispusă în apel se generează un risc sistemic de impunitate.
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.
În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale a inculpatului C., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen.
În examinarea criticilor formulate, se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie critică nu greşita încetare a procesului penal, ci modul în care instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Analiza legii penale mai favorabile pentru a determina pe calea recursului în casaţie care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reţinută ca fiind favorabilă în cauză este o analiză asupra temeiniciei acuzaţiei şi a sancţiunii aplicabile care nu mai poate fi analizată pe calea acestei căi extraordinare de atac.
Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., instanţa analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la legea penală mai favorabilă reţinută prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.
În faza judecării apelului, Curtea de Apel Bucureşti a valorificat incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale a inculpatului C., ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, interpretând şi aplicând normele de drept penal pertinente în modalitatea regăsită ulterior şi în hotărârea prealabilă menţionată.
Raportat la aspectele factuale definitiv reţinute prin hotărârea instanţei de apel şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de casaţie, la determinarea termenului de prescripţie incident în cauză, au fost avute în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018 (prin care s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională) şi nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022 (care a stabilit că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale), precum şi Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, conform căreia normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 C. pen.
Cu referire la conceptul de "risc sistemic de impunitate" se constată că acesta a fost utilizat în Hotărârea din 21 decembrie 2021, pronunţată în Cauza Euro Box Promotion şi alţii (C-357/19, C-379/19, C-811/19 şi C-840/19), în materia sancţionării, prin mijloace de drept penal, a fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, atunci când anumite evenimente produse ar putea angaja imposibilitatea tragerii la răspundere penală, fiind legat de principiul legalităţii incriminării şi a pedepselor, care face obiectul art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care este prevalent unei eventual pericol de nepedepsire a unor fapte îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
În Cauza C-360/20 CJUE a precizat că "Principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune unei instanţe naţionale să dea dispoziţiilor dreptului naţional o interpretare conformă cu obligaţiile care decurg din articolul 325 alin. (1) şi (2) TFUE citit în lumina articolului 1 alin. (1) litera (a) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995, cu condiţia ca o astfel de interpretare să nu determine o încălcare a principiului legalităţii infracţiunilor şi a pedepselor."
Curtea de Justiţie a Uniunii a subliniat că supremaţia dreptului Uniunii nu poate aduce atingere în nicio ipostază principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum acesta a fost implementat şi normat în dreptul intern în toate aspectele specifice incriminării faptelor penale şi sancţionării persoanelor acuzate de comiterea acestora.
În aceeaşi cauză C-360/20, Curtea de Justiţie a arătat "(…)procedând la o interpretare conformă a dispoziţiilor naţionale, instanţa de trimitere va trebui de asemenea să se asigure că drepturile fundamentale ale persoanelor vizate sunt respectate şi să împiedice ca acestora din urmă să li se aplice sancţiuni pe care le-ar fi evitat dacă aceste dispoziţii de drept naţional ar fi fost aplicate, în conformitate cu obligaţiile care decurg din principiul legalităţii infracţiunilor şi a pedepselor în dreptul penal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2015, Taricco şi alţii, C-105/14. EU:C:2015:555, punctul 53)" (par. 38 al Hotărârii), iar "Astfel, dacă instanţa naţională ar ajunge să considere că o interpretare conformă a dispoziţiilor naţionale contravine principiului legalităţii infracţiunilor şi a pedepselor, ea nu ar fi ţinută să se conformeze acestei obligaţii, iar aceasta chiar dacă respectarea obligaţiei respective ar permite îndreptarea unei situaţii naţionale incompatibile cu dreptul Uniunii. Legiuitorul naţional este cel căruia îi revine în acest caz obligaţia de a lua măsurile necesare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 decembrie 2017, M.A.S. şi M.B., C-42/17. EU:C:2017:936, punctul 61, precum şi jurisprudenţa citată)".
Rezultă că, în toate cazurile, orice risc de impunitate intervenit ca urmare a unei reglementări naţionale nu poate înlătura de la aplicare această reglementare internă, chiar dacă ea este contrarie dreptului Uniunii Europene, dacă prin excluderea reglementării s-ar încălca principiul legalităţii infracţiunilor şi a pedepselor, exact ipoteza care ar interveni dacă s-ar înlătura legea penală mai favorabilă privitoare la prescripţie, incluzând impunitatea generată de intervenţia acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale.
Aşadar, dispoziţiile privitoare la prescripţia răspunderii penale din dreptul naţional, rezultate din aplicarea Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, care nu cuprind cauze de întrerupere a cursului termenului prescripţiei, cu consecinţa aplicării exclusiv a termenelor generale ale prescripţiei răspunderii penale, au caracterul de lege penală mai favorabilă în lumina lămuririlor aduse de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 67/2022 şi, drept urmare, se circumscriu domeniului de aplicare a principiului legalităţii incriminării şi pedepsei.
De vreme ce subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituţional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv prin aplicarea C. pen. în vigoare între publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a CCR şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă din data de 30.05.2022), nu prevede cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, rezultă că termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în cauză, în privinţa inculpatului C. fiind incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 1225/A din 04 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022(3248/2022), privind pe intimatul-inculpat C..
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 1225/A din 04 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2022(3248/2022), privind pe intimatul-inculpat C..
Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 decembrie 2023.