Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 228 din 4 mai 2022, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a dispus următoarele:
În temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la următoarele pedepse: 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii încălcarea solemnităţii şedinţei, prev. de art. 278 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 09.05.2017); 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (1) rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 09.05.2017).
În temeiul art. 38 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., s-a constatat că cele două infracţiuni săvârşite la data de 09.05.2017 sunt concurente cu infracţiunea de încălcarea solemnităţii şedinţei prev. de art. 278 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., comisă la data de 03.12.2014, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de o lună închisoare prin sentinţa penală nr. 176 din 12.04.2018 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 705 din 01.08.2018 a Curţii de Apel Suceava precum şi cu infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 36, art. 41 alin. (1) C. pen. săvârşită la data de 02.10.2016 (moment al epuizării) pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2818 din 03.11.2017 a Judecătoriei Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 106/23.02.2018 a Curţii de Apel Iaşi la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pentru o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. a lit. a), b), h) C. pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 1846 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3104 din 22.11.2018 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin necontestare la data de 08.12.2018, în pedepsele componente, astfel:
1. pedeapsa principală de o lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 176 din 12.04.2018 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 705 din 01.08.2018 a Curţii de Apel Suceava, pentru comiterea la data de 03.12.2014, a infracţiunii de încălcarea solemnităţii şedinţei, prev. de art. 278 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
2. pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pentru o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 2818 din 03.11.2017 a Judecătoriei Iaşi modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 106/23.02.2018 a Curţii de Apel Iaşi;
3. restul de 850 zile rămas neexecutat din pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală 213 din 27.05.2010 a Tribunalului Botoşani, menţinută şi definitivă prin decizia penală nr. 4484 din 13.12.2010 a ICCJ pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1968;
În temeiul art. 43 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 38 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 luni şi respectiv 7 luni închisoare, cu pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente anterior menţionate la pct. 1 şi 2 - o lună închisoare şi 5 ani închisoare - şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni şi 20 zile închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani 3 luni şi 20 zile închisoare.
În temeiul art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat pedeapsa rezultantă de 5 ani 3 luni şi 20 zile închisoare, anterior stabilită la restul rămas neexecutat din pedeapsa principală de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 213 din 27.05.2010 a Tribunalului Botoşani, menţinută şi definitivă prin decizia penală nr. 4484 din 13.12.2010 a ÎCCJ, calculat de la data săvârşirii infracţiunii de încălcarea solemnităţii şedinţei prev. de art. 278 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (infracţiune comisă la data de 03.12.2014), respectiv 1836 zile, pedeapsa finală rezultantă pentru inculpat fiind de 5 ani 3 luni 1856 zile închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. 1 teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1968, cu pedeapsa complementară constând în interzicerea, pentru o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. şi, s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă de 5 ani 3 luni 1856 zile închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pentru o perioadă de 4 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen.
Conform art. 45 alin. (5) C. pen., cu referire la art. 45 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen.
În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante a închisorii stabilite, perioada anterior executată, de la 03.12.2014 la zi.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă un număr de 144 zile considerate executate, suplimentar, ca măsură compensatorie, pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare în perioada 24.07.2012-02.12.2014, conform sentinţei penale nr. 3104/22.11.2018, pronunţată de Judecătoria Iaşi, definitivă prin necontestare la data de 08.12.2018.
S-a retras mandatul de executare nr. x din 10.08.2021 emis de Judecătoria Iaşi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător hotărârii, la momentul rămânerii definitive a acesteia.
Inculpatul A. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 228 din 4 mai 2022 pronunţate de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul nr. x/2020.
Prin decizia penală nr. 514/A din 24 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 228 din 4 mai 2022 pronunţate de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul nr. x/2020 şi, în consecinţă:
S-a desfiinţat integral sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:
În baza art. 396 alin. (1) şi (6) cu referire la art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (intervenţia prescripţiei răspunderii penale), s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de încălcarea solemnităţii şedinţei, prevăzută de art. 278 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi ultraj judiciar, prevăzut de art. 279 alin. (1) rap. la art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.
La data de 12 decembrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, sub nr. de dosar x/2022, inculpatul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 514/A din data de 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2020.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş a precizat că îşi întemeiază contestaţia pe prevederile art. 426 alin. (1) din C. proc. pen. şi pe dispoziţiile Deciziei CCR nr. 358 din 26 octombrie 2022.
A solicitat desfiinţarea sentinţei penale nr. 228 din 4 mai 2022 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, cu privire la dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale, întrucât prescripţia răspunderii penale din cauza nr. 728/258/2020 îi afectează concurenţa infracţională. Referitor la concurenţa infracţională, s-a arătat că, în lipsa condamnării din cauza nr. 728/258/2020, contestatorului i se aplică regulile de la recidiva postcondamnatorie, adăugându-i-se integral pedeapsa de 5 ani şi 365 zile la pedeapsa precedentă de 5 ani şi 1846 zile (infracţiunile din cauza nr. 728/258/2020 sunt în concurs real cu ambele infracţiuni) - fila x.
În şedinţa de judecată din data de 13 martie 2023, contestatorul şi-a precizat cererea, arătând că solicită continuarea procesului penal pentru fapta care a fost supusă prescripţiei, aprecierea privind intervenirea unei legi penale mai favorabile nefiind analizată în mod corect .
Prin decizia penală nr. 27/A/CC din 18 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş s-a calificat cererea introductivă formulată de petentul A. ca fiind un recurs în casaţie îndreptat împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, în dosarul nr. x/2020, întemeiat pe dispoziţiile art. 438 pct. 8 din C. proc. pen.
În baza art. 47 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., coroborat cu art. 433 din C. proc. pen., raportat la art. 40 alin. (3) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu-Mureş în soluţionarea recursului în casaţie formulat de petentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, în dosarul nr. x/2020, excepţie ridicată din oficiu.
În baza art. 47 alin. (1) şi (4) şi art. 50 din C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a trimis dosarul spre competentă soluţionare.
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, în esenţă, recurentul a precizat că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile Deciziei CCR nr. 358 din 26 octombrie 2022.
A solicitat desfiinţarea sentinţei penale nr. 228 din 4 mai 2022 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, cu privire la dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale, întrucât prescripţia răspunderii penale din cauza nr. 728/258/2020 îi afectează concurenţa infracţională. S-a arătat că, în lipsa condamnării din cauza nr. 728/258/2020, i se aplică regulile de la recidiva postcondamnatorie, adăugându-i-se integral pedeapsa de 5 ani şi 365 zile la pedeapsa precedentă de 5 ani şi 1846 zile (infracţiunile din cauza nr. 728/258/2020 sunt în concurs real cu ambele infracţiuni).
Inculpatul şi-a precizat cererea, arătând că solicită continuarea procesului penal pentru fapta care a fost supusă prescripţiei, aprecierea privind intervenirea unei legi penale mai favorabile nefiind analizată în mod corect.
Prin încheierea din 31 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, constatând îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de art. 434-437 C. proc. pen., a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A., împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020 şi a trimis cauza Completului nr. 2, în compunere de 3 judecători.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020 este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.
Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât şi normativ. În cazul particular al prescripţiei răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei şi legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanţa de apel şi având în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen, conform cadrului normativ şi interpretativ existent la data pronunţării deciziei.
Înalta Curte a notat că acest caz de recurs în casaţie priveşte situaţiile în care prin hotărârea instanţei de apel s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal, prin raportare la oricare dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.. (lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului sau inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii).
În acest sens, din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia recurată, referitor la incidenţa prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunile de încălcarea solemnităţii şedinţei şi ultraj judiciar deduse judecăţii, Curtea de apel a reţinut că, în raport cu Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, conform art. 154 alin. (1) lit. d) şi e) C. pen., răspunderea penală se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârşirii infracţiunii, când legea prevede pentru această infracţiune pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani şi în termen de 3 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
Instanţa de apel a constatat că art. 155 alin. (1) C. pen., în varianta prevăzută în intervalul 25 iunie 2018-30 mai 2022, în care a fost activă doar prescripţia generală prevăzută de art. 154 C. pen., cât timp legiuitorul, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, nu a intervenit să prevadă cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, constituie legea penală mai favorabilă litigiului.
În raport cu data săvârşirii infracţiunilor de către inculpatul A. - 9 mai 2017, termenul de 5 ani al prescripţiei generale a răspunderii penale prevăzut de art. 155 lit. d) C. pen. aplicabil în cazul infracţiunii de ultraj judiciar, s-a împlinit la data de 8 mai 2022, în timp ce de termenul de 3 ani al prescripţiei generale a răspunderii penale prevăzut de art. 155 lit. e) C. pen. incident în cazul infracţiunii de încălcare a solemnităţii şedinţei, s-a împlinit la data de 8 mai 2020, termene calculate conform art. 154 alin. (2) şi art. 186 alin. (1) C. pen.
În consecinţă, instanţa de apel, în rejudecare, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) cu referire la art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de încălcarea solemnităţii şedinţei, prevăzută de art. 278 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi ultraj judiciar, prevăzut de art. 279 alin. (1) rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
Ca atare, criticile recurentului nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - câtă vreme nemulţumirea acestuia vizează o eventuală recalculare a pedepselor aplicate prin alte hotărâri judecătoreşti străine de prezenta cauză.
De altfel, se constată că însuşi recurentul inculpat, prin motivele de apel, a solicitat încetarea procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca efect al intervenţiei prescripţiei generale a răspunderii penale, în consecinţa deciziilor Curţii Constituţionale sus-menţionate.
Ca urmare, constatând că, în speţă, s-a făcut o corectă aplicare a legii de către instanţa de apel din perspectiva cazului de casare invocat, soluţia de încetare a procesului penal fiind legală în condiţiile în care termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în raport de baza factuală şi încadrarea juridică a faptei stabilite cu caracter definitiv, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 decembrie 2023.