Şedinţa publică din data de 28 martie 2024
Asupra apelului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 200/F din 27.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a - II - a penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 148/F din data de 10.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 32/A din data de 07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de revizuentul A..
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a - II-a penală, la data de 23.05.2023, persoana condamnată A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 148 din 10.07.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2008
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) C. proc. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Curtea a reţinut că motivul invocat de revizuent pentru a obţine o rejudecare a cauzei penale nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu au fost aduse în discuţie fapte sau împrejurări noi care să conducă la netemeinicia hotărârii de condamnare.
Astfel, Curtea a constatat pe de o parte, că, prin fapte sau împrejurări necunoscute la judecarea cauzei se înţelege fapte probatorii noi, adică probe în sensul art. 97 alin. (1) C. proc. pen., care au legătură cu fapta penală dedusă judecăţii.
Cu privire la înţelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca şi în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii.
Pe de altă parte, faptele sau împrejurările noi la care face referire art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie descoperite, din această exprimare rezultând şi necesitatea preexistenţei acestora faţă de momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti supuse revizuirii.
În acest context, pronunţarea unei decizii de către Curtea Constituţională nu poate avea semnificaţia unor fapte sau împrejurări noi, în accepţiunea art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte temeiul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Curtea a arătat că motivul invocat de către revizuent nu se circumscrie dispoziţiilor exprese prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive poate fi cerută când aceasta s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Sub acest aspect, s-a arătat că, în speţă, nu a fost ridicată nicio excepţie de neconstituţionalitate în cauza a cărei revizuire se cere, motiv pentru care, s-a apreciat că din această perspectivă demersul procesual supus analizei nu se circumscrie cazului de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care devine aplicabil numai în ipoteza în care Curtea Constituţională pronunţă o decizie prin care admite o excepţie de neconstituţionalitate (invocată în cauza a cărei revizuire se cere).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul A. motivele fiind expuse pe larg, atât în scris, cât şi cu ocazia dezbaterilor prin intermediul apărătorilor aleşi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2023, iar, la data de 14 martie 2024, revizuentul A. a depus la dosar, prin apărător ales, o cerere privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în măsura în care sintagma "netemeinicia hotărârii" se reduce la situaţia privind starea de fapt din cuprinsul hotărârii pronunţate" şi art. 453 alin. (1) lit. f) din acelaşi cod, în măsura în care decizia pronunţată de Curtea Constituţională, pe care se întemeiază cererea de revizuire, vizează un text a cărui neconstituţionalitate era deja verificată la data soluţionării cauzei, fiind format în acest sens dosar asociat, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 22.12.2022.
Examinând apelul promovat de revizuentul A., atât din prisma motivelor invocate cât şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.
Astfel, prin cererea de revizuire formulată la data de 23.05.2023 împotriva sentinţei penale nr. 148/F din 10.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 32/A din 07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, persoana condamnată A. a invocat cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) C. proc. pen.
Astfel, prin prisma cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul a învederat apariţia unor împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă, dar şi a hotărârii definitive de condamnare pronunţate în apel, respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 26.05.2022, care lămureşte natura juridică şi efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26.04.2018 într-o manieră diferită faţă de modul în care instanţele judecătoreşti au interpretat şi aplicat această decizie, ceea ce reprezintă " împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.
În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apărarea a făcut trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 116/2019, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
S-a arătat că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât hotărârea pronunţată în primă instanţă, dar şi hotărârea definitivă de condamnare pronunţată în apel se situează la un moment ulterior pronunţării şi publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26.04.2018 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. şi s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea " oricărui act de procedură în cauză", este neconstituţională.
De asemenea, s-a menţionat că efectele Deciziei nr. 297 din 26.04.2018 s-au produs şi continuă să se producă pe toată " (...) perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale (...)", iar, în speţă prescripţia răspunderii penale a intervenit mai înainte de pronunţarea hotărârii în primă instanţă, precum şi înaintea pronunţării hotărârii definitive de condamnare în apel a inculpatului.
Totodată, s-a precizat că există motiv de revizuire indiferent dacă s-a invocat sau nu excepţia de neconstituţionalitate în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, şi, în rejudecare să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti în vederea judecării pe fond a cererii formulate.
Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.
Totodată, potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 453 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei triple condiţionări, respectiv trebuie ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanţei care a soluţionat cauza, să fie invocate doar în favoarea persoanei condamnate şi să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunţate, adică să conducă la o soluţie diametral opusă celei dispusă prin aceasta.
Pe de altă parte, în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (3) Cod pocedură penală, instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.
Verificând, din această perspectivă, susţinerile apelantului revizuent formulate prin prisma dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că împrejurările la care a făcut trimitere acesta în cererea formulată, respectiv pronunţarea unei decizii de către Curtea Constituţională, nu pot avea semnificaţia unor fapte sau împrejurări noi, în accepţiunea art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 11.03.2016 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. "f’ din C. proc. pen. şi s-a statuat că "soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. "f" din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională".
Ulterior, prin O.U.G. nr. 18/2016 a fost modificat art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. prin art. II pct. 113, reţinându-se că împotriva hotărârilor penale definitive atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
În speţă, se observă că revizuentul A. nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen. în cauza a cărei revizuire o solicită.
Aşadar, susţinerile apelantului revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care devine aplicabil numai în ipoteza în care Curtea Constituţională pronunţă o decizie prin care admite o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cauza a cărei revizuire se cere.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A..
Pentru considerentele arătate anterior, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 200/F din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2023, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală a acestuia, îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit părătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 240 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 200/F din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit părătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 240 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2024.