Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 23 din data de 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 15 februarie 2021, pronunţată în acelaşi dosar, printre altele, s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6, 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (4 acte materiale săvârşite în 06.05.2016 şi 18.05.2016). În conformitate cu prevederile art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
A fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. .
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, pedeapsa principală rezultantă fiind de 2 ani şi 11 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă complementară de 3 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani şi 11 luni închisoare, iar în baza art. 92 C. pen., s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani. S-a atras atenţia inculpatului cu privire la consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen. În conformitate cu prevederile art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În conformitate cu prevederile art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probaţiune Neamţ în colaborare cu instituţiile comunitare. Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria municipiului Piatra Neamţ - activităţi administrativ gospodăreşti sau la D.G.A.S.P.C. Neamţ - activităţi administrativ gospodăreşti.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, declaraţiile inculpaţilor şi înscrisurile prezentate la judecată, în condiţiile art. 375 C. proc. pen.., instanţa de fond a reţinut următoarele, referitor la inculpatul A.:
În data de 06.05.2016, inculpatul A., în calitate de agent de poliţie rutieră, se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu împreună cu agentul de poliţie B., ocazie cu care a primit de la trei conducători auto suma de 400 RON şi 20 euro pentru a nu-i sancţiona contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei privind depăşirea limitei legale de viteză pe sectorul de drum pe care conduceau autovehiculele. În concret, din înregistrările video obţinute prin mijloace de supraveghere tehnică autorizate de Tribunalul Neamţ, a rezultat că inculpatul A., la ora 09:19:31, a ieşit din autospeciala MCV şi s-a îndreptat spre autovehiculul oprit, condus de C.; la 09:20:20, inculpatul A. a scos dintre filele carnetului cu procese-verbale o bancnotă de 20 euro, pe care a introdus-o într-o carte în torpedo.
La 10:13:51, în 06.05.2016, a fost oprit în trafic conducătorul auto D., după semnalul acustic al aparatului radar instalat pe autospeciala pe care lucra inculpatul A.. Acesta din urmă a coborât din autospecială şi s-a îndreptat spre autovehiculul menţionat şi a revenit la 10:14:17; la ora 10:20:09, inculpatul A. a ieşit din autospecială, având asupra sa o mapă tip clipboard şi s-a îndreptat spre autovehiculul oprit; a revenit la 10:22:13, a deschis compartimentul torpedo şi a introdus într-o carte o sumă de bani. D., conducătorul autovehiculului oprit, la 16.12.2016 a declarat că a înmânat lucrătorilor de poliţie suma de 200 RON pentru a nu fi sancţionat contravenţional şi că a semnat procesul-verbal întocmit de lucrătorul de poliţie, cunoscând că este fals.
În data de 06.05.2016, ora 10:32:49, după semnalul acustic al aparatului radar instalat pe autospeciala pe care lucra inculpatul A., au pornit semnalele acustice care au determinat oprirea unui autovehicul. La 10:35:33, inculpatul A. a coborât din autospecială şi a mers la autovehiculul oprit, după care a revenit cu actele conducătorului auto; conducătorul autovehiculului oprit a venit la autospeciala de poliţie şi i-a dat inculpatului A. un carnet de culoare roşie, pe care l-a introdus în maşină şi, după ce i l-a arătat agentului B., a scos din el o sumă de bani, pe care a lăsat-o să cadă între scaune.
În data de 18.05.2016, inculpaţii A., E. şi F., aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu legate de constatarea de contravenţii şi aplicarea de sancţiuni, au primit suma de 110 RON; la ora 12:31:49, inculpatul F. ţinea în mâna stângă mai multe bancnote, între care se observau bancnote de 10 RON, în timp ce inculpatul A. avea şi el în mâna stângă alte bancnote; acesta din urmă le-a introdus într-un buzunar de la piept, iar inculpatul F. a scos din buzunarul lateral drept al pantalonilor săi alte bancnote, le-a aşezat pe toate la un loc şi le-a introdus apoi în acelaşi buzunar al pantalonilor.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului A. constituie infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale săvârşite în 06.05.2016 şi 18.05.2016, comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale).
Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului A. constând în aceea că, la 06.05.2016, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a falsificat procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x, cu ocazia întocmirii acestuia, prin omisiunea cu ştiinţă de a insera contravenţia constatată pentru depăşirea limitei de viteză de către conducătorul auto D., verificat în trafic în jurul orei 09:16 şi a atestat împrejurarea necorespunzătoare adevărului cu privire la valoarea vitezei cu care circula acesta, respectiv viteza de 75 km/h, în condiţiile în care din înregistrarea audio-video a rezultat că viteza de deplasare era de 99 km/h, constituie infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
În condiţiile în care vinovăţia inculpatului A. a fost pe deplin dovedită, instanţa de fond a dispus o soluţie de condamnare, pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen. pentru evaluarea gravităţii fiecărei infracţiuni săvârşite, respectiv a periculozităţii infractorului, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor, raportat la valorile sociale ocrotite de norma penală, dar şi, în sens favorabil inculpatului, conduita pozitivă anterioară săvârşirii faptelor, poziţia procesuală corectă, de cooperare cu organele judiciare, împrejurarea că acesta a recunoscut faptele, în condiţiile art. 374 C. proc. pen.., situaţie care a impus reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, în condiţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Observând că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen., instanţa de fond a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă, chiar şi fără executarea efectivă a acesteia, neexistând date că persoana condamnată ar mai putea comite şi alte infracţiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 11 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, printre alţii, inculpatul A..
Prin motivele de apel, inculpatul A. a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reducerea pedepsei pentru infracţiunea de luare de mită.
S-a solicitat să se constate că infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., nu există, impunându-se pronunţarea unei soluţii de achitare conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., procesul-verbal de contravenţie încheiat cu privire la martorul D. fiind unul corect, întocmit cu respectarea dispoziţiei nr. 2.942.204/S1/MM/25.07.2013 a I.G.P.R - Direcţia Rutieră, în sensul că, dacă există o inadvertenţă generată de aparatul radar, raportarea vitezei se face la valoarea cea mai mică, de la lit. T), iar nu la valoarea de la lit. L). Pentru contravenţia constatată, deşi la lit. L), în acea locaţie, apărea viteza de 99 km/h, în realitate, la lit. T), viteza cea mai mare era de 75 km/h. Ca atare, apreciindu-se necesară administrarea de probe, respectiv copia înregistrării video realizată de aparatul radar, s-a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe de altă parte, apărarea a arătat că pronunţarea unei soluţii de achitare nu este incompatibilă cu procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, aspect care rezultă cu evidenţă din analiza dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere circumstanţele săvârşirii faptelor, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Examinând apelul declarat, conform art. 420 şi următoarele C. proc. pen.., isntanţa de apel a constatat ca acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen..:
"Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. (...)".
Din analiza textului rezultă că, în ipoteza judecării cauzei potrivit procedurii simplificate, inculpatul trebuie să recunoască în totalitate faptele descrise în rechizitoriu. Aşadar, dacă faptele nu sunt recunoscute în totalitate, procedura simplificată nu poate fi aplicată. Caracteristica esenţială a acestei proceduri constă în aceea că inculpatul - pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă - trebuie să recunoască toate faptele de care este acuzat şi să adopte o conduită procesuală din care să rezulte că a înţeles efectele aplicării procedurii simplificate.
În raport de limitele acestei proceduri, instanţa de judecată are atributul de a verifica consimţământul dat în deplină cunoştinţă de cauză al inculpatului, dar şi aprecierea asupra suficienţei probelor administrate în faza de urmărire penală, de natură a forma convingerea, dincolo de orice bănuială rezonabilă, că inculpatul a săvârşit faptele descrise în actul de sesizare a instanţei. Limitările impuse de norma de procedură penală au drept scop aducerea la cunoştinţa inculpatului, în mod corect, complet, de către instanţa de judecată, despre această posibilitate şi că luarea consimţământului este realizată în mod corespunzător, oferind garanţiile că provine de la inculpat.
În condiţiile în care inculpatul solicită aplicarea procedurii simplificate, arătând că recunoaşte faptele, dar solicită administrarea de probe, altele decât înscrisurile, atunci nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi, ca atare, vor fi administrate probe pentru stabilirea unei stări de fapt corecte şi a unei încadrări juridice corespunzătoare.
Procedura simplificată nu exclude însă posibilitatea pronunţării unei hotărâri de achitare, atunci când, din probele administrate în faza de urmărire penală şi din înscrisurile noi depuse în cursul judecăţii, instanţa constată incidenţa unei cauze care împiedică exercitarea acţiunii penale.
În speţă, Înalta Curte a constatat că instanţa l-a întrebat pe inculpatul A. dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., iar acesta a declarat, în mod expres, că recunoaşte săvârşirea faptelor, solicitând judecarea cauzei doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi pe care şi le însuşeşte în integralitate. Instanţa de fond a dat curs manifestării de voinţă a inculpatului, fără a proceda la administrarea de probe noi şi fără a readministra probe în mod nemijlocit.
În atare condiţii, instanţa de apel a constatat că nu pot fi reţinute vicii sub aspectul consinţământului inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată.
În ceea ce priveşte solicitarea apelantului inculpat A. de a se dispune achitarea, conform art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. - constând în aceea că, la data de 06.05.2016, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a falsificat procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x, cu ocazia întocmirii acestuia, prin omisiunea cu ştiinţă de a insera contravenţia constatată pentru depăşirea limitei de viteză de către conducătorul auto D., verificat în trafic în jurul orei 09:16, atestând împrejurarea necorespunzătoare adevărului cu privire la valoarea vitezei cu care circula acesta, respectiv viteza de 75 km/h, în condiţiile în care din înregistrarea audio-video rezultă că viteza de deplasare era de 99 km/h - instanţa de apel a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală converg spre reţinerea acestei fapte, astfel cum s-a statuat în hotărârea atacată.
Sub aspectul cuantumului pedepselor şi al modalităţii de executare a acestora, instanţa de apel a apreciat că acestea sunt just individualizate de către prima instanţă.
Pentru considerentele expuse, prin decizia penală nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare condamnatul A..
În susţinerea căii extraordinare de atac, contestatorul A. a arătat că cererea de contestaţie în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.., iar în sprijinul contestaţiei se invocă dovezi care se află la dosar. Deopotrivă, s-a învederat că nu este incidentă decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât, în cauză, nici prima instanţă, nici cea de apel nu au analizat dacă a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În continuare, contestatorul a susţinut că prezenta cale extraordinară de atac a fost promovată urmare a pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 358/2022 şi nr. 297/2018, referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., precum şi a deciziei nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Făcând referire la paragrafele 73, 74, 75 şi 76 din considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (decizie ce are valenţe similare unei legi penale mai favorabile), contestatorul a arătat că în intervalul 26.04.2018-26.05.2022, legea penală română nu a prevăzut cazuri de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunerii penale prevăzute de art. 154 C. pen.
Deopotrivă, s-a învederat că decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este în deplină concordanţă cu decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 sub aspectul domeniului de incidenţă a acestei din urmă decizii, deoarece în considerentele acestei decizii nu s-a menţionat că ea s-ar limita doar la cauzele ce nu au fost definitiv judecate la data publicării sale în Monitorul Oficial al României. Altfel spus, Curtea Constituţională nu a exclus aplicarea deciziei nr. 358/2022 referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în procedura căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, ce vizează în mod evident hotărâri penale definitive.
S-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 153 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală. Durata termenelor de prescripţie a răspunderii penale şi data de la care acestea încep să curgă sunt reglementate de art. 154 C. pen., iar la art. 155 C. pen. este reglementată instituţia întreruperii termenelor de prescripţie a răspunderii penale, precum şi prescripţia specială. Astfel, potrivit art. 155 C. pen., cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. Potrivit alin. (4) din aceeaşi dispoziţie legală, termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
Având însă în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, precum şi decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în perioada 26 aprilie 2018 - 26 mai 2022, legea penală română nu prevede cazuri de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen., astfel că, în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual reţinută ca fiind comisă la data de 06.05.2016, este aplicabil doar termenul general de prescripţie a răspunderii penale, fără luarea în considerare a cauzelor de întrerupere a prescripţiei.
În privinţa infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Având în vedere data comiterii infracţiunii reţinute în sarcina sa - 06.05.2016 - contestatorul a susţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale, calculat conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, s-a împlinit la data de 05.05.2021, astfel că în cauză este incident cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
În raport cu aceste argumente, contestatorul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, desfiinţarea, în parte, a deciziei penale atacate şi, în rejudecarea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 23/2021 din data de 04.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, a solicitat admiterea căii ordinare de atac, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual pentru care a fost trimis în judecată şi, pe fond, în baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., cu referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 358/2022 şi 297/2018 şi decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, încetarea procesul penal cu privire la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 C. proc. pen.., Înalta Curte a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite aceste condiţii, calea extraordinară de atac fiind promovată împotriva unei hotărâri definitive (decizia penală nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017), de către contestatorul A., care a avut calitatea de inculpat în cauză, fiind invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. În motivarea căii extraordinare de atac s-a susţinut că s-a împlinit termenul privind prescripţia generală a răspunderii penale cu referire la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen., pentru care contestatorul a fost condamnat, cu argumentul că, în perioada 26 aprilie 2018 - 26 mai 2022, legea penală română nu a prevăzut cazuri de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen., astfel că este aplicabil doar termenul general de prescripţie a răspunderii penale, fără luarea în considerare a cauzelor de întrerupere a prescripţiei. Totodată, s-a constatat că a fost respectat termenul de introducere a contestaţiei în anulare, prevăzut de art. 428 alin. (2) C. proc. pen.
Referitor la Decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a statuat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal, instanţa a constatat că aceasta nu este incidentă în cauză. Sub acest aspect s-a observat că, prin decizia penală nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, nu s-a analizat incidenţa prescripţiei răspunderii penale.
Faţă de cele ce preced, prin încheierea din 23 ianuarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi s-a acordat termen la 05 martie 2024.
Examinând cauza, prin prisma criticilor invocate în ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de contestaţie în anulare, contestatorul A. a susţinut că s-a împlinit termenul privind prescripţia generală a răspunderii penale cu referire la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. pentru care a fost condamnat, cu argumentul că, în perioada 26 aprilie 2018 - 26 mai 2022, legea penală română nu a prevăzut cazuri de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen., astfel că este aplicabil doar termenul general de prescripţie a răspunderii penale, fără luarea în considerare a cauzelor de întrerupere a prescripţiei. Având în vedere că, în privinţa infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar data comiterii infracţiunii reţinute în sarcina sa este 06.05.2016, contestatorul a susţinut că termenul de prescripţie a răspunderii penale, calculat conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, s-a împlinit la 05.05.2021, astfel că în cauză este incident cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că omisiunea de a analiza o cauză de încetare a procesului penal care nu a fost pusă în discuţia contradictorie a participanţilor procesuali nici din oficiu, nici la cerere, se subsumează noţiunii de eroare de procedură, remediabilă pe calea contestaţiei în anulare, în baza temeiului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Prealabil analizării cauzei de încetare a procesului penal invocată de contestator, instanţa reţine că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018) s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.
Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerentele aceste hotărâri reţinându-se că:
"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).
Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:
"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.".
Deopotrivă, trebuie notat că prin decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 C. pen.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.
Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.
Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.
Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.".
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.
Tot cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac, respectiv o contestaţie în anulare. În această cale extraordinară de atac, în situaţia indicată de apărare ca fiind cea în care inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, instanţa nu poate schimba legea stabilită de instanţa de apel ca fiind incidentă raportului juridic, iar examinarea legalităţii hotărârii este analizată doar în raport de acea lege.
Aşadar, prin prisma cazului de contestaţie în anulare reglementat de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., instanţa analizează dacă inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, prin raportare la legea mai favorabilă reţinută prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.
În prezenta cauză, instanţa de apel a reţinut că legea incidentă este reprezentată de actualul C. pen.
Drept urmare, Înalta Curte va analiza dacă la data soluţionării apelului, respectiv la 16 decembrie 2021, în cauză existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., astfel cum aceste prevederi au fost reconfigurate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în interpretarea dată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.
În acest sens, instanţa reţine că infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., pentru care contestatorul A. a fost trimis în judecată este sancţionată cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., "(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: (...) d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; (...)". Alineatul 2 al aceluiaşi articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.".
Aşadar, în privinţa infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., termenul de prescripţie generală a răspunderii penală curge de la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 06.05.2016 (conform celor reţinute cu titlu definitiv de instanţa de apel), împlinindu-se la data de 05.05.2021.
Ca atare, având în vedere că la data soluţionării apelului, respectiv la 16 decembrie 2021, era împlinit termenul de prescripţie generală a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017, va desfiinţa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017, doar cu privire la contestatorul A. şi rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., aplicate contestatorului A., pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (4 acte materiale săvârşite în datele de 06.05.2016 şi 18.05.2016).
- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (faptă din 06.05.2016).
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., va dispune încetarea procesului penal faţă de contestatorul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (fapta din 06.05.2016).
Va menţine dispoziţia de suspendare sub supraveghere a executării cu privire la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi termenul de supraveghere de 3 ani, ce curge de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate şi ale sentinţei penale nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Desfiinţează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017, doar cu privire la contestatorul A. şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., aplicate contestatorului A., pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (4 acte materiale săvârşite în datele de 06.05.2016 şi 18.05.2016).
- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (faptă din 06.05.2016).
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., dispune încetarea procesului penal faţă de contestatorul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (fapta din 06.05.2016).
Menţine dispoziţia de suspendare sub supraveghere a executării cu privire la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi termenul de supraveghere de 3 ani, ce curge de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate şi ale sentinţei penale nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 aprilie 2024.