Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 40/F din data de 29 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (7) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019.
În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) din C. pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 19, art. 25 rap. la art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. cu sediul în mun. Bucureşti şi obligă inculpatul la plata sumei de 2.665.654,90 RON, reprezentând prejudiciul material şi a sumei de 1.520.679,44 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a sumei menţionate pentru perioada 14.06.2013-10.07.2020 (1.218.660,74 RON reprezentând dobânda legală şi 302.018,70 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei principale).
În baza art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., în vederea acoperirii cheltuielilor judiciare şi a reparării pagubei, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei totale de 4.186.334,34 RON, respectiv:
1. Cota parte de 3/8 din cota de 1/2 asupra apartamentului cu nr. 14 situat în Piteşti, Aleea x, jud. Argeş, rămasă de pe urma defunctului C. decedat la data de 15.12.2010, dobândită în baza certificatului de moştenitor autentificat la data de 18.04.2011 la Biroul Notarului Public D..
Apartamentul este compus din două camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 40,00 m.p., împreună cu dreptul de coproprietate forţată şi perpetuă asupra părţilor din imobil care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor din bloc. Terenul indiviz aferent imobilului în suprafaţă de 14 m.p., urmează regimul juridic prevăzut de art. 36 din Legea 18/1991.
Apartamentul a fost dobândit de defunct, prin cumpărare, cu contribuţia egală a soţiei supravieţuitoare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2001 la BNP E. din Piteşti, intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Piteşti, conform încheierii nr. 1615/12.03.2001 la BCP1 Piteşti. Restul cotei de 1/2 aparţine soţiei supravieţuitoare C., în accepţiunile art. 30 codul familiei.
2. Clădire P+1E şi dependinţe cu destinaţie de locuinţă situate în oraşul Ştefăneşti, sat Valea Mare-Podgoria, str. x, jud. Argeş.
Clădirea şi gardul împrejmuitor au fost edificate în baza autorizaţiei de construire nr. x din 19.04.2016 emisă de Primăria oraşului Ştefăneşti, având o valoare consemnată în autorizaţia de construire, de 345.800 RON.
Sechestrul penal asupra bunurilor imobile menţionate în cuprinsul ordonanţei nr. 120/P/2013 din data de 12.11.2020, a fost aplicat prin procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 12.11.2020.
Totodată, prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din data de 24.11.2020 s-a dispus, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. şi, văzând şi dispoziţiile art. 112 din C. pen.
3. Cota parte de 3/8 din:
a) Suprafaţa totală de 24.518 m.p. situată în com. Teiu, jud. Argeş, dobândită de defunct conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/08.08.2003 eliberat de BNP F. din Topoloveni, repartizată pe categorii de folosinţă astfel:
- suprafaţa de 2.222 m.p. extravilan arabil, sola 25, parcela x, cu vecinii: la N- G., la E- drum, la S- H., la V- I.;
- suprafaţa de 10.000 m.p. extravilan arabil, sola 8, parcela x, cu vecinii: la N- şoseaua x, la E- J., la S- drum, la V- K..;
- suprafaţa de 5.000 m.p. extravilan arabil, sola 10, parcela x, cu vecinii: la N-drum, la E- L., la S- drum şi la V- K.;
- suprafaţa de 760 m.p. extravilan livezi, sola 26, parcela x, cu vecinii: la N-lot. Biserică, la E- M., la S- drum, la V- N.;
- suprafaţa de 600 m.p. intravilan arabil, sola 52, parcela x, cu vecinii- la N-drum, la E- C.., la S- O., la V- P.;
- suprafaţa de 3.188 m.p. intravilan arabil, sola 43, parcela x, cu vecinii: la N- Q., la E- drum, la S- R., la V- drum;
- suprafaţa de 1.888 m.p. intravilan arabil, sola 43, parcela x, cu vecinii: la N- Q., la E- drum, la S- hotar extravilan, la V- canal;
- suprafaţa de 860 m.p. intravilan livezi, sola 52, parcela x, cu vecinii: la N- drum, la E- C.., la S drum, la V- N..
b) Cota de 1/2 din suprafaţa de 600 m.p. teren curţi construcţii situată în com. Teiu, sola 52, parcela x, jud. Argeş, cu vecinii: la N- drum, la E-C.., la S- O., la V- P.. Restul cotei de 1/2 aparţine numitei S..
c) - cameră de locuit, respectiv cea orientată spre est, din casa de locuit, cu acces la cămara şi holul acesteia şi o bucătărie (lângă magazie) având o cameră şi sală, construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă;
- grajd construit din vârghii şi acoperit cu ţiglă;
- o construcţie (magazin în suprafaţă de 28 mp.) şi anexă în suprafaţă de 24 m.p., construite din bolţari şi acoperite cu plăci de azbociment;
- garaj construit din bolţari şi acoperit cu plăci de azbociment;
- cota de 1/2 dintr-o magazie, restul cotei de 1/2 din magazie aparţinând numitei S..
S-a precizat că toate bunurile sunt situate în comuna Teiu, jud. Argeş, aşa cum sunt reţinute în încheierea finală din data de 18.04.2011 şi în certificatul de moştenitor, nr. x/18.04.2011, ambele emise de Biroul Notarului Public, D., în dosarul nr. x/2011.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţa a reţinut că rechizitoriul nr. x/2013 din data de 18.12.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, prin care s-a dispus:
1. Trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:
- T., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi
- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
Întrucât faptele au fost săvârşite de inculpat în concurs real de infracţiuni, în cauză s-au aplicat dispoziţiile prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen.
- A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi
- spălarea banilor, în varianta ascunderii ori disimulării adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, faptă prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
Întrucât faptele au fost săvârşite în concurs real de infracţiuni, în cauză s-au aplicat dispoziţiile prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen.
2. Clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz de încredere, prev. de art. 238 din C. pen., înşelăciune, prev. de art. 244 din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., referitor la faptele presupus a fi săvârşite de executorul judecătoresc U..
3. Clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
În esenţă, în actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 30.07.2013, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti a fost înregistrată sesizarea formulată de numitul V., fost salariat al S.C B.-B., din cuprinsul căreia a rezultat că executorul judecătoresc T. a executat cu rea-credinţă sentinţa civilă nr. 162/CM/30.01.2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, încasând în numele unui număr de peste 500 de foşti salariaţi ai societăţii comerciale respective echivalentul în RON al sumei de peste 1.000.000 de euro, sumă pe care nu a repartizat-o beneficiarilor.
Prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din data de 06.03.2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut, pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
Din actele efectuate a rezultat ulterior că dosarele de executare silită ce aveau ca obiect executarea sentinţei civile nr. 162/CM/30.01.2009 pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă, cu debitor S.C B.-B., au fost transferate de la executorul judecătoresc T. la executorul judecătoresc A., iar suma poprită în dosarul de executare nr. 156/2010 nu a fost distribuită către creditori şi nici restituită debitorului.
Prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din data de 10.10.2019, s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut, pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., cu referire la actele de executare efectuate de executorul judecătoresc A..
Prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din data de 07.02.2020, s-a dispus:
1. Schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de T., din infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., în infracţiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
2. Schimbarea încadrării juridice a faptei comise de A., din infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 309 din C. pen.
2. La data de 17.02.2020, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2020, ca urmare a declinării dosarului penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti constituit în urma unei plângeri penale formulate de numitul W. împotriva executorului judecătoresc A..
Prin ordonanţa nr. 460/P/2014 din data de 24.11.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen.
Din cuprinsul actului de sesizare a rezultat că executorul judecătoresc A. ar fi încălcat dispoziţiile legale în procedura de executare silită desfăşurată în dosarul de executare nr. 1700/2013 (dosar preluat de la B.E.J. T. unde era înregistrat sub nr. x/2010), iar prin actele de executare ilegale ar fi produs un prejudiciu numitului W., persoană ce avea calitatea de creditor în dosarul de executare.
În continuare, prin ordonanţa nr. 460/P/2014 din data de 05.11.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen., apreciindu-se că persoanei vătămate W. nu i s-a produs niciun prejudiciu ca urmare a actelor de executare desfăşurate.
Ulterior, la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, prin ordonanţa nr. 5/II/2020 din data de 29.01.2020, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus infirmarea ordonanţei nr. 460/P/2014 din data de 05.11.2015 şi redeschiderea urmăririi penale.
Prin încheierea nr. 6/F- C. civ.- C. pen., pronunţată în dosarul nr. x/2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Piteşti a confirmat redeschiderea urmăririi penale în dosarul penal nr. x/2014
Ulterior, în dosarul nr. x/2020 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti (înregistrat ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a dosarului nr. x/2014), prin ordonanţa din data de 19.02.2020, în temeiul art. 63 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 43 alin. (3) din C. proc. pen., având în vedere că cele două dosare penale priveau aceleaşi fapte şi pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2020 la dosarul penal nr. x/2013
3. La data de 03.03.2020, la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2020, ca urmare a declinării dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a fost constituit în urma unei plângeri penale formulate de numita X. împotriva executorilor judecătoreşti T. şi U..
Prin ordonanţa nr. 125/P/2016 din data de 14.06.2016, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de fals, uz de fals, abuz de încredere şi înşelăciune, prev. de art. 321, art. 323, art. 244 şi art. 238 din C. pen.
Aşadar, din cuprinsul actului de sesizare a rezultat că executorul judecătoresc T. ar fi încălcat dispoziţiile legale în procedura de executare silită desfăşurată în dosarul de executare nr. 331/2010 (dosar preluat de B.E.J. A. nr. 1764/2013), iar executorul judecătoresc U. ar fi încălcat, de asemenea, dispoziţiile legale în procedura de executare silită desfăşurată în dosarul de executare nr. 2126/2009, astfel încât, prin actele de executare ilegale ar fi produs un prejudiciu persoanei vătămate X., persoană ce avea calitatea de creditor în dosarele de executare.
Prin ordonanţa nr. 125/P/2016 din data de 31.01.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de fals, uz de fals, abuz de încredere şi înşelăciune, prev. de art. 321, art. 323, art. 244 şi art. 238 din C. pen., apreciindu-se că executorul judecătoresc T. a distribuit întreaga sumă de 2.296.944,44 RON ce a fost poprită de la debitorul S.C. B., conform procesului-verbal din data de 08.0.2013, fără a-şi însuşi alte sume de bani în plus, iar executorul judecătoresc U. nu a poprit şi nu a reţinut nicio sumă de bani de la debitorul S.C. B. pentru creditorul X..
Ulterior, la solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, prin ordonanţa nr. 73/II/2/2020 din data de 29.01.2020, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus infirmarea ordonanţei nr. 125/P/2016 din data de 31.07.2017 şi redeschiderea urmăririi penale.
Prin încheierea nr. 5/F- C. civ.- C. pen., pronunţată în dosarul nr. x/2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Piteşti a confirmat redeschiderea urmăririi penale, în dosarul penal nr. x/2016
În continuare, în dosarul nr. x/2020 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti (înregistrat ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a dosarului nr. x/2016), prin ordonanţa din data de 05.03.2020, în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de T. din infracţiunea de fals, uz de fals, abuz de încredere şi înşelăciune, prev. de art. 321, art. 323, art. 244 şi art. 238 din C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, prin ordonanţa nr. 37/P/2020 din data de 05.03.2020, în temeiul art. 63 alin. (1) din C. proc. pen., rap. la art. 43 alin. (3) din C. proc. pen., având în vedere că cele două dosare penale priveau aceleaşi fapte, şi pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2020 la dosarul penal nr. x/2013
Referitor la situaţia de fapt, din probele administrate în cauză a rezultat că, prin sentinţa civilă nr. 162/CM/30.01.2009 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă, s-a dispus obligarea pârâtei S.C. B. Bucureşti la plata unor sume de bani, reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, potrivit art. 176 alin. (1) şi (2) din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol şi gaze şi art. 170 din CCM la nivel de grup de unităţi din industria petrolieră şi ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de 4000 mc de gaze naturale anual, conform art. 187 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol şi gaze şi art. 178 din CCM la nivel de grup de unităţi din industria petrolieră, sume cuvenite pentru anii 2005, 2006, 2007 şi 2008, în funcţie de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanţi, ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va adăuga dobânda legală, unui număr de 2.535 salariaţi sau foşti salariaţi ai societăţii.
Conform legislaţiei în vigoare la momentul respectiv, sentinţa, deşi nu era definitivă, era executorie de drept.
În consecinţă, reclamanţii s-au adresat unor executori judecătoreşti pentru executarea sentinţei, individual sau colectiv.
În ceea ce priveşte situaţia dosarului de executare nr. 156/2010 (devenit ulterior nr. 1700/2013), s-a reţinut că, la data de 14.01.2010 un număr de 114 creditori, salariaţi sau foşti salariaţi ai S.C. B. (fostă S.C. B.), prin avocat Y. din Baroul Argeş, au formulat cerere de executare silită la B.E.J. T., având ca obiect titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 162/CM/30.01.2009 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Cererea a fost înregistrată de executorul judecătoresc T., aceasta purtând semnătura de primire a executorului şi ştampila biroului de executare, fiind constituit dosarul de executare nr. 156/2010.
Din actele dosarului de executare silită a rezultat că B.E.J. T. nu a cerut instanţei competente încuviinţarea executării, conform normelor prevăzute de vechiul C. proc. civ. în vigoare la momentul formulării cererii de executare, şi, cu toate acestea, contrar dispoziţiilor legale, a efectuat acte de executare.
Prin adresa nr. x/28.01.2020 a Judecătoriei Piteşti, s-a comunicat faptul că, în perioada ianuarie 2010 - martie 2010, pe rolul Judecătoriei Piteşti nu au fost înregistrate cereri formulate de B.E.J. T. pentru încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 162/CM/30.01.2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2008.
Potrivit art. 3731 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., "cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv", iar conform art. 3731 alin. (3) "după încuviinţarea cererii potrivit alin. (2), la instanţa de executare se va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia."
În aceste condiţii, s-a reţinut faptul că fiecare executor judecătoresc, pentru fiecare executare, trebuia să ceară încuviinţarea executării la instanţa competentă, cu excepţia cazului în care dosarul de executare constituit de un executor era redistribuit altui executor, în situaţiile expres prevăzute de Legea nr. 188/2000, aspect care nu se regăseşte în situaţia acestui dosar de executare.
Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul T. a încălcat dispoziţiile art. 3731 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.
De asemenea, s-a arătat că în cadrul dosarului de executare nr. 156/2010, executorul a numit expert contabil pe numitul Z. pentru efectuarea unor expertize contabile în vederea determinării sumelor cuvenite fiecăruia dintre cei 114 creditori.
Rapoartele de expertiză au fost întocmite şi depuse la B.E.J. T. la data de 21.01.2010, iar pentru fiecare dintre cei 114 creditori expertul a stabilit suma de 18.919,88 RON ca şi drepturi de executat, la care s-au adăugat cheltuieli determinate în faza de executare.
Pentru fiecare expertiză contabilă efectuată, expertul a emis factură cu suma de 595 RON, reprezentând onorariul expertului contabil (total 67.830 RON).
Ulterior depunerii rapoartelor de expertiză, inculpatul T. a întocmit 114 procese-verbale prin care a stabilit, pentru fiecare creditor în parte, cheltuieli de executare silită în cuantum de 4.462,97 RON, în sarcina debitorului S.C. B., constituite din 416,5 RON - onorariu avocat, 595 RON - onorariu expert, 2.251,47 RON - cheltuieli executor şi 1200 RON cheltuieli - conform art. 371 din vechiul C. proc. civ.
De asemenea, la data de 22.01.2010, adică după 8 zile de la data solicitării de către creditori a executării silite, inculpatul T. a întocmit un proces-verbal prin care a determinat debitul şi cheltuielile ocazionate cu executarea silită în dosarul de executare 156/2010, stabilind un cuantum total de 2.665.654,90 RON, constituit din: taxă de timbru 10 RON, onorariu executor 256.667,58 RON, cheltuieli de executare în sumă de 136.800 RON, conform art. 3717 din vechiul C. proc. civ., Ordinului nr. 2550/2006 şi Hotărârii nr. 2/2007 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, onorariu expert contabil 67.830 RON, onorariu avocat 47.481 RON şi debit principal în sumă de 2.156.866,32 RON.
După stabilirea acestor sume, la data de 22.01.2010, inculpatul T. a emis ordonanţe de înfiinţare a popririi pe conturile debitorului S.C. B. aflate la mai multe instituţii bancare, până la concurenţa sumei de 2.665.654,90 RON.
Totodată, la data de 22.01.2010, executorul a dispus înştiinţarea debitorului S.C. B. cu privire la măsura de înfiinţare a popririi.
La data de 13.04.2010, printr-o cerere formulată de avocat Y. în numele unui număr de 556 de persoane, printre care şi cei 114 creditori din dosarul de executare 156/2010, s-a solicitat B.E.J. T. încetarea executării silite a titlului executoriu constând în sentinţa nr. 162/CM/30.01.2009 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă, întrucât aceştia renunţă la executare, conform art. 3715 din vechiul C. proc. civ.
Prin cererea formulată, s-a solicitat ca executorul să înştiinţeze şi terţul poprit.
Cererea a fost primită şi semnată de inculpatul T., pe cerere fiind aplicată şi ştampila biroului de executare.
Inculpatul T. a mai fost informat şi ulterior cu privire la renunţarea expresă a creditorilor, prin adresele formulate de avocatul Y., care au fost primite de inculpat la datele de 08.09.2010 şi 28.01.2011.
Cu toate că prevederile art. 3715 din vechiul C. proc. civ. stipulau că "Executarea silită încetează dacă: … c) creditorul a renunţat la executare", inculpatul T. nu a dispus încetarea executării silite, ci dimpotrivă, a efectuat şi alte acte de executare, încălcând dispoziţiile legale menţionate.
Astfel, aşa cum rezultă din adresa nr. x/21.01.2020 a S.C. B. S.A., ca urmare a informării inculpatului T. de către terţul poprit AA. S.A., cu privire la existenţa disponibilului în contul debitorului, inculpatul a solicitat terţului poprit la data de 17.02.2012, adică după un an şi 10 luni de la prima solicitare a creditorilor de încetare a executării, să procedeze la indisponibilizarea sumei şi virarea acesteia în contul de consemnaţiuni, pentru dosarul de executare nr. 156/2010.
Din verificarea rulajelor conturilor a rezultat că la data de 21.02.2012 AA. S.A. a virat din contul IBAN: x, aparţinând S.C. B., în contul de consemnaţiuni cu codul IBAN: x, deschis la BB. S.A. de Biroul Executorului Judecătoresc T., suma de 2.665.654,90 RON.
Această sumă a fost virată la data de 20.03.2012 de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul de consemnaţiuni în contul cu codul IBAN: x, deschis la CC. S.A. de Biroul Executorului Judecătoresc T..
La data de 06.08.2012, suma a fost virată înapoi de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul deschis la CC. S.A. în contul de consemnaţiuni deschis la BB. S.A.
La data de 03.06.2013, suma a fost virată de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul de consemnaţiuni cu codul IBAN: x, deschis la BB. S.A., în contul cu codul IBAN: x, deschis la CC. S.A. de A., birou de executare silită care a preluat procedura în dosarul nr. x/2010, printre alte dosare de executare.
S-a constatat astfel că, în perioada 21.02.2012 - 03.06.2013, suma de 2.665.654,90 RON ce aparţinea S.C. B. s-a aflat la dispoziţia inculpatului T., societatea comercială fiind lipsită de folosinţa acestei sume.
La data de 13.06.2013, urmare a excluderii inculpatului T. din profesia de executor judecătoresc, dosarul de executare nr. 156/2010 a fost redistribuit de Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A. şi predat sub semnătură în aceeaşi zi, inculpatul fiind delegat să continue executarea silită în acest dosar.
Dosarul de executare silită a fost înregistrat la B.E.J. A. sub nr. x/2013.
La data de 03.06.2013, suma de 2.872.730,52 RON (din care 2.665.654,90 RON aferentă dosarului de executare 156/2010) a fost virată de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul de consemnaţiuni cu codul IBAN: x, deschis la BB. S.A., în contul cu codul IBAN: x, deschis la CC. S.A., aparţinând Biroul Executorului Judecătoresc A..
Conform raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit în cauză la data de 12.03.2020, s-a constatat că din suma de 2.665.654,90 RON, poprită în cursul procedurii de executare silită în dosarul de executare 156/2010 şi rămasă, după tranzacţii succesive, în contul de consemnaţiuni cu codul IBAN: x deschis la BB. S.A. de B.E.J. T., nu au fost distribuite sume cu titlu de debit principal, taxe de timbru, onorarii sau cheltuieli de executare pentru acest dosar, până la momentul preluării contului de către B.E.J. A., respectiv data de 14.06.2013.
În procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 16.12.2020, cu privire la sumele de bani intrate şi ieşite în dosarele de executare aflate pe rolul B.E.J. T., pentru a stabili dacă suma de 2.665.654,90 RON a rămas în contul respectiv până la data de 03.06.2013 când întregul sold al contului a fost virat în contul de consemnaţiuni nr. x al B.E.J. A., s-au constatat următoarele:
1. Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză la 06.08.2012, soldul contului de consemnaţiuni nr. x era de 441.167,13 RON.
2. În data de 06.08.2012 a intrat în cont suma de 4.962.599,34 RON din care suma de 2.296.944,44 RON corespunzătoare dosarului de executare 331/2010 şi suma de 2.665.654,90 RON, corespunzătoare dosarului de executare 156/2010.
3. La data de 09.01.2013, suma de 2.296.944,44 RON, corespunzătoare dosarului x/2010, a ieşit din cont sub forma distribuirii cheltuielilor de executare către T. şi expert contabil Z. precum şi prin virarea restului de sumă către S.C. B.
Astfel, în cont a rămas suma de 2.665.654,90 RON, corespunzătoare dosarului de executare nr. 156/2010.
La finalul zilei de 09.01.2013, soldul contului era de 2.912.874,06 RON.
4. În perioada 06.08.2012 - 03.06.2013, contul de consemnaţiuni nr. x deţinut de B.E.J. T. a înregistrat intrări şi ieşiri din cont corespunzătoare altor dosare de executare, astfel că la finalul perioadei unele dintre dosarele de executare au înregistrat sold pozitiv iar altele sold negativ, în funcţie de stadiul de executare în perioada verificată.
Verificând ieşirile din cont, s-a constatat că, până la virarea sumei de 2.872.730,52 RON în contul de consemnaţiuni al B.E.J. A. la data de 03.06.2013, totalul sumelor din dosarele cu sold negativ (cuantumul ieşirilor din dosare este mai mare decât cel al intrărilor) nu era mai mare decât suma dintre soldul iniţial al contului (441.167,13 RON) şi totalul sumelor din aceleaşi dosare cu sold pozitiv (cuantumul intrărilor din dosare este mai mare decât cel al ieşirilor), astfel că ieşirile din cont nu erau mai mari decât intrările din cont.
De asemenea, din menţiunile existente în extrasul rulajului de cont, a reieşit că în perioada 06.08.2012 - 03.06.2012 nu au existat ieşiri din cont corespunzătoare dosarului de executare 156/2010.
În concluzie, suma de 2.665.654,90 RON, corespunzătoare dosarului de executare nr. 156/2010 a rămas în contul de consemnaţiuni al B.E.J. T. până la data de 03.06.2013, când întregul sold al contului a fost virat în contul de consemnaţiuni nr. x al B.E.J. A..
La datele de 14.06.2013, 14.09.2013 şi 22.11.2013, creditorii au înaintat către B.E.J. A., prin avocaţii Y. şi DD. (care au preluat activitatea de asistenţă juridică a creditorilor în cadrul procedurii de executare silită), adrese exprese cu privire la renunţarea la executarea silită formulată anterior, adrese la care au fost anexate cererile de renunţare la executarea silită şi care poartă, totodată, semnătura de primire şi ştampila inculpatului A..
S-a precizat că, prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. x/2010 şi y/2010, ambele înregistrate la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi care au avut ca obiect contestaţii la executare formulate de S.C. B. împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2010 (devenit nr. 1700/2013), hotărâri rămase irevocabile la datele de 03.02.2015 şi, respectiv, 27.08.2014, s-a constatat că actele de executare sunt desfiinţate de drept conform art. 3791 din vechiul C. proc. civ. şi s-a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea sumei poprite către contestatoare.
S.C. B. i-a adus la cunoştinţa inculpatului A. aceste hotărâri prin adresele din datele de 19.12.2014, 28.05.2015, 08.12.2015, 26.07.2016 şi 10.08.2016 şi i-a solicitat să restituie creanţa de 2.665.654,90 RON, însă inculpatul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, comunicând părţii civile, în mod nejustificat, prin adresa din 02.08.2016, faptul că nu se poate dispune restituirea sumei întrucât există alte procese pe rol şi că executarea silită este suspendată, fapt care nu era real.
De asemenea, inculpatul A. a comunicat mai multor creditori din dosarul de executare nr. 156/2010 (devenit nr. 1700/2013), la solicitarea acestora, faptul că aceştia nu au încasat efectiv sumele de bani din executare şi că sumele poprite din contul S.C. B. S.A s-ar afla încă în contul executorului judecătoresc, preluat de la B.E.J. T., aşa cum este cazul adreselor din data de 25.06.2014 către martorul EE., din data de 20.11.2014 către martorul FF. şi cea din data de 19.12.2013 către numitul GG..
Prevederile art. 3715 din vechiul C. proc. civ. stipulau că "Executarea silită încetează dacă: … c) creditorul a renunţat la executare".
De asemenea, potrivit art. 562 din vechiul C. proc. civ., "Suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului".
În temeiul acestor prevederi legale, inculpatul A. era obligat să dispună încetarea executării şi restituirea sumei poprite, însă s-a constatat că acesta nu s-a conformat dispoziţiilor legale, ci, dimpotrivă, a folosit în interes personal toată suma respectivă.
Astfel, conform raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit în cauză la data de 12.03.2020, s-a constatat că în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014, soldul contului cu nr. x al B.E.J. A. în care B.E.J. T. a virat la data de 03.06.2013 suma de 2.872.730,52 RON (din care 2.665.654,90 RON aferentă dosarului de executare 156/2010), s-a diminuat treptat (chiar şi în condiţiile în care în acest cont s-au mai realizat încasări), prin scoateri succesive ale unor sume din cont (în principal, inculpatul a virat în alt cont al B.E.J. A. suma totală de 5.404.556,84 RON din care a scos apoi în numerar suma de 3.814.640,54 RON şi, totodată, a virat suma de 1.224.700 RON în contul său personal cu nr. x), fără o justificare legată de procedura executării silite, soldul contului ajungând la data de 30.10.2014 la suma de numai 7.093,55 RON.
În aceeaşi perioadă, contul personal al inculpatului, având nr. x (în care inculpatul a virat din contul B.E.J. A. suma de 1.224.700 RON) a înregistrat mai multe tranzacţii de ieşire din cont a unor sume reprezentând "cumpărături", alimentarea contului S.C. HH. S.R.L., societate comercială în care, în perioada respectivă, II. (fratele inculpatului) avea calitatea de asociat unic şi administrator şi, totodată, retrageri de numerar.
Cu privire la scopul final al utilizării unei bune părţi din suma de 2.665.654,90 RON, rezultată în urma procedurii de executare silită din dosarul x/2010 (devenit nr. 1700/2013) s-au apreciat a fi relevante constatările expertului contabil desemnat în cauză care arată că, în aceeaşi perioadă transferurile de sume din contul B.E.J. A. în contul personal al inculpatului A., au fost efectuate mai multe categorii de tranzacţii, plăţi din contul personal al inculpatului, după cum urmează:
- ridicări de sume de bani în numerar de la ATM (bancomat), începând cu data de 20.06.2013;
- plăţi prin virament către entitatea JJ. - cu titlu de "cumpărături", începând cu data de 18.10.2013;
- plăţi prin virament către entitatea KK. - cu titlu de "cumpărături", începând cu data de 02.05.2014;
- plăţi prin virament către entitatea LL. - cu titlu de "cumpărături", începând cu data de 04.06.2014;
- plăţi către S.C. HH. S.R.L. - cu titlu de "alimentare cont", începând cu data de 29.09.2014;
Tot cu privire la destinaţia finală a unora dintre aceste plăţi, pe parcursul urmăririi penale s-a constatat că în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014, din contul nr. x deţinut de inculpatul A. la banca comercială CC., a fost virată, în mai multe tranşe suma totală de 14.100 RON în conturile deţinute de S.C. HH. S.R.L. la banca comercială CC. (proces-verbal din data de 03.11.2020).
De asemenea, a mai reieşit că în perioada virării sumei totale de 14.100 RON, S.C. HH. S.R.L. avea ca asociat unic şi administrator pe numitul II., fratele inculpatului A..
Concluzionând, ulterior datei de 03.06.2013 şi până la data de 30.10.2014, suma de 2.872.730,52 RON, primită de inculpatul A. din contul T. la data de 03.06.2013, a fost disipată prin tranzacţii succesive de ieşire din cont (viramente către alte conturi de unde sumele au fost scoase de către inculpat în numerar, plăţi reprezentând "cumpărături" şi transferuri bancare către o societate deţinută de către fratele său).
S-a reţinut, astfel, că întreaga sumă de 2.665.654,90 RON, poprită de la debitorul S.C. B.. S.A. în dosarul nr. x/2013 (fost dosar de executare 156/2010 al B.E.J. T.), transferată la data de 03.06.2013 de inculpatul T. în contul inculpatului A., a fost folosită de acesta din urmă, în interes personal.
Totodată, în condiţiile în care inculpatul A., în perioada 14.06.2013 - 30.10.2014 a dispus în interes personal de suma de 2.665.654,90 RON, faptă pentru care s-a reţinut, ca infracţiune predicat, îndeplinirea condiţiilor de tipicitate specifice infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen., activităţile aceluiaşi inculpat care au constat în virarea sumei totale de 1.224.700 RON din contul B.E.J. A. în contul său personal, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea banilor, în varianta ascunderii ori disimulării adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, faptă prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen.
Totodată, s-a menţionat, că inculpatului A., în calitate de executor judecătoresc nu i se cuvenea nicio sumă de bani în ceea ce priveşte dosarul de executare nr. 1700/2013 (fost dosar de executare 156/2010 al B.E.J. T.), deoarece acesta nu a făcut niciun act de executare. Mai mult, creditorii prin reprezentanţii lor legali au reiterat şi către B.E.J. A. cererile de încetare a executării silite, astfel că din suma reţinută şi virată către biroul său de către B.E.J. T., aparţinând S.C. B. inculpatului A. nu-i revenea nicio sumă de bani cu niciun titlu, eventualele cheltuieli urmând a fi recuperate, potrivit dispoziţiilor legale din dreptul procesual civil, de la creditori.
Este adevărat că pentru oprirea activităţii de executare silită a celor doi executori judecătoreşti, intrată în zona infracţională, atât creditorii cât şi debitoarea S.C. B. aveau calea contestaţiei la executare, însă lipsa de acţiune sau realizarea acestor acţiuni de către debitoarea S.C. B. cu o oarecare întârziere, nu sunt de natură a înlătura răspunderea penală şi civilă a inculpaţilor, care s-au poziţionat mai sus de solicitările creditorilor şi a debitoarei şi, implicit, în afara dispoziţiilor legale, dorind să facă executarea silită a debitoarei S.C. B., cu orice preţ.
În privinţa situaţiei dosarului de executare nr. 331/2010 (devenit ulterior nr. 1764/2013)
La data de 02.02.2010 un număr de 182 creditori, salariaţi sau foşti salariaţi ai S.C. B. (fostă S.C. B.), prin avocat Y. din Baroul Argeş, au formulat cerere de executare silită la B.E.J. T., având ca obiect titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 162/CM/30.01.2009 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă.
Cererea a fost înregistrată de executorul judecătoresc, aceasta purtând semnătura de primire a executorului şi ştampila biroului de executare, fiind constituit dosarul de executare nr. 331/2010.
Din actele dosarului de executare silită a rezultat că B.E.J. T. nu a cerut instanţei competente încuviinţarea executării, aşa cum dispuneau normele prevăzute de vechiul C. proc. civ., în vigoare la momentul formulării cererii de executare, şi cu toate acestea, contrar dispoziţiilor legale, a efectuat acte de executare.
Prin adresa nr. x/28.01.2020 a Judecătoriei Piteşti, s-a comunicat faptul că în perioada ianuarie 2010 - martie 2010 pe rolul Judecătoriei Piteşti nu au fost înregistrate cereri formulate de B.E.J. T. de încuviinţare a executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 162/CM/30.01.2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2008.
Potrivit art. 3731 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv, iar conform art. 3731 alin. (3) după încuviinţarea cererii potrivit alin. (2), la instanţa de executare se va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.
În aceste condiţii, s-a reţinut că fiecare executor judecătoresc, pentru fiecare executare, trebuia să ceară încuviinţarea executării la instanţa competentă, cu excepţia cazului în care dosarul de executare constituit de un executor era redistribuit altui executor, în situaţiile expres prevăzute de Legea nr. 188/2000, aspect care nu se regăseşte în situaţia acestui dosar de executare.
Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul T. a încălcat dispoziţiile art. 3731 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.
În cadrul dosarului de executare nr. 331/2010, executorul a numit expert contabil pe Z. pentru efectuarea unor expertize contabile în vederea determinării sumelor cuvenite fiecăruia dintre cei 182 creditori.
Rapoartele de expertiză au fost întocmite şi depuse la B.E.J. T. la data de 01.03.2010 (conform adresei), iar pentru fiecare dintre cei 182 creditori expertul a stabilit sume corespunzătoare cuprinse între 3.299,88 RON şi 18.919,88 RON ca şi drepturi de executat, la care se adaugă cheltuieli determinate în faza de executare.
Pentru fiecare expertiză efectuată, expertul a emis factură cu suma de 595 RON, reprezentând onorariul expertului contabil (total 108.290 RON).
Ulterior depunerii rapoartelor de expertiză, inculpatul T. a întocmit 182 procese-verbale prin care a stabilit, pentru fiecare creditor în parte, cheltuieli de executare silită în sarcina debitorului S.C. B.
De asemenea, la data de 03.03.2010, respectiv la două zile de la data solicitării de către creditori a executării silite, inculpatul T. a întocmit un proces-verbal prin care a determinat debitul şi cheltuielile ocazionate cu executarea silită în dosarul de executare nr. 331/2010, stabilind un cuantum total de 2.296.944,44 RON, constituit din: taxă de timbru 10 RON, onorariu executor 201.464,28 RON, cheltuieli de executare în sumă de 218.400 RON, conform art. 3717 din vechiul C. proc. civ., Ordinului nr. 2550/2006 şi Hotărârii nr. 2/2007 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, onorariu expert contabil 108.290 RON, onorariu avocat 75.803 RON şi debit principal în sumă de 1.692.977,16 RON.
După stabilirea sumelor, la data de 03.03.2010, inculpatul T. a emis ordonanţe de înfiinţare poprire pe conturile debitorului S.C. B. aflate la mai multe instituţii bancare, pentru suma de 2.296.944,44 RON.
Totodată, la data de 03.03.2010, executorul a dispus înştiinţarea debitorului S.C. B. cu privire la măsura de înfiinţare a măsurii popririi.
La data de 13.04.2010, printr-o cerere formulată de avocat Y. în numele unui număr de 556 de persoane, printre care şi cei 182 creditori din dosarul de executare 331/2010, s-a solicitat B.E.J. T. încetarea executării silite a titlului executoriu constând în sentinţa nr. 162/CM/30.01.2009 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă, întrucât aceştia renunţă la executare, conform art. 3715 din vechiul C. proc. civ.
Prin cererea formulată s-a solicitat ca executorul să înştiinţeze şi terţul poprit.
Cererea a fost primită şi semnată de inculpatul T., pe cerere fiind aplicată şi ştampila biroului de executare.
Inculpatul T. a mai fost informat şi ulterior cu privire la renunţarea expresă a creditorilor, prin adresele formulate de avocatul Y., care au fost primite de inculpat la datele de 08.09.2010 şi 28.01.2011.
Cu toate că prevederile art. 3715 din vechiul C. proc. civ. stipulau că "Executarea silită încetează dacă: … c) creditorul a renunţat la executare", inculpatul T. nu a dispus încetarea executării, ci, dimpotrivă, a efectuat şi alte acte de executare, încălcând dispoziţiile legale menţionate.
Astfel, aşa cum rezultă din adresa nr. x/21.01.2020 a S.C. B., ca urmare a informării inculpatului T. de către terţul poprit AA. S.A., cu privire la existenţa disponibilului în contul debitorului, inculpatul a solicitat terţului poprit la data de 17.02.2012, adică după un an şi 10 luni de la prima solicitare a creditorilor de încetare a executării silite, să procedeze la indisponibilizarea sumei şi virarea acesteia în contul de consemnaţiuni, pentru dosarul de executare nr. 331/2010.
Din verificarea rulajelor conturilor a rezultat că la data de 21.02.2012 AA. S.A. a virat din contul cu codul IBAN: x, aparţinând S.C. B., în contul de consemnaţiuni cu codul IBAN: x, deschis la BB. S.A. de Biroul Executorului Judecătoresc T., suma de 2.296.944,44 RON.
Această sumă a fost virată la data de 20.03.2012 de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul de consemnaţiuni în contul cu codul IBAN: x, deschis la CC. S.A. de Biroul Executorului Judecătoresc T..
La data de 06.08.2012, suma a fost virată înapoi de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul deschis la CC. S.A. în contul de consemnaţiuni deschis la BB. S.A.
La data de 09.01.2013, inculpatul T. a retras din contul de consemnaţiuni suma de 419.864,28 RON, cu explicaţia "DOSAR 331/2010/CERERE EXPRESA T." şi a virat suma de 108.290,00 RON în contul Biroului Expertului Contabil Z..
Diferenţa de 1.768.790,16 RON (rezultată din scăderea din suma totală de 2.296.944,44 RON, a sumei de 419.864,28 RON - retrasă de inculpat şi a celei de 419.864,28 RON - virată în contul expertului contabil), a fost transferată în aceeaşi zi de Biroul Executorului Judecătoresc T., în contul S.C. B. deschis la BB. S.A.
S-a constatat astfel că, în perioada 21.02.2012 - 09.01.2013, suma de 2.296.944,44 RON, ce aparţinea S.C. B., s-a aflat la dispoziţia executorului judecătoresc T., societatea fiind lipsită de folosinţa acestei sume.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 3717 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
Contrar acestor dispoziţii, executorul judecătoresc T. a retras suma de 528.154,28 RON (onorariu executor şi cheltuieli de executare - 419.864,28 RON, onorariu expert - 108.290 RON) din suma poprită de la S.C. B. în dosarul nr. x/2010, deşi această sumă trebuia achitată de creditorii care au renunţat la executarea silită, producând un prejudiciu S.C. B.
Creditorii prin reprezentaţii lor legali au formulat şi reiterat către B.E.J. T. cererea de încetare a executării silite, astfel că din suma reţinută şi virată către biroul său, aparţinând S.C. B. inculpatului T. nu-i revenea nicio sumă de bani cu niciun titlu, eventualele cheltuieli şi onorarii urmând a fi recuperate, potrivit dispoziţiilor legale din dreptul procesual civil, de la creditori.
S-a constatat că pentru oprirea activităţii de executare silită a executorului judecătoresc T., intrată în zona infracţională, atât creditorii, cât şi debitoarea S.C. B. aveau calea contestaţiei la executare, însă lipsa de acţiune sau realizarea acestor acţiuni de către debitoarea S.C. B. cu o oarecare întârziere, nu sunt de natură a înlătura răspunderea penală şi civilă a inculpatului T., care s-au poziţionat mai sus de solicitările creditorilor şi a debitoarei şi implicit în afara dispoziţiilor legale, dorind să facă executarea silită a debitoarei S.C. B., cu orice preţ.
Conform raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit în cauză la data de 12.03.2020 şi a suplimentului acestuia din data de 10.07.2020, inculpatul T. a produs o pagubă părţii civile S.C. B. în cuantum de 478.212,13 RON (din care 316.940,01 RON - dobânda legală şi 161.272,12 RON - actualizarea cu indicele de inflaţie) prin lipsa de folosinţă în perioada 21.02.2012 - 03.06.2013 a sumei poprite în valoare de 2.665.654,90 RON în dosarul de executare 156/2010. Aceleiaşi părţi civile S.C. B. i-a produs o pagubă în cuantum de 636.778,5 RON (din care 451.033,5 RON - dobânda legală şi 185.745,01 RON - actualizarea cu indicele de inflaţie până la data finalizării suplimentului de expertiză contabilă - 10.07.2020) prin lipsa de folosinţă în perioada 21.02.2012 - 09.01.2013 a sumei poprite în valoare de 2.296.944,44 RON în dosarul de executare 331/2010.
Deopotrivă, în sarcina inculpatului A. s-a reţinu producerea unei pagube părţii civile S.C. B. în cuantum de 2.665.654,90 RON şi obţinerea pentru sine a unui folos necuvenit în acelaşi cuantum. În perioada 03.06.2013 - 30.10.2014, prin mai multe tranzacţii succesive, s-a virat suma totală de 1.224.700 RON din contul cu nr. x deţinut de B.E.J. A., în contul personal cu nr. x deţinut de inculpat la aceeaşi bancă comercială, cunoscând că suma respectivă provine din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor ce se reţin în sarcina inculpaţilor, s-au reţinut următoarele:
Fapta inculpatului T., executor judecătoresc în cadrul B.E.J. T. şi funcţionar public în sensul legii penale (art. 175 alin. (2) din C. pen. sau art. 147 alin. (1) din vechiul C. pen.), care, în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 156/2010, a încălcat dispoziţiile art. 5 şi art. 51 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi dispoziţiile art. 3731 alin. (1) şi art. 3715 din vechiul C. proc. civ., respectiv:
- la data de 22.01.2010, a dispus înfiinţarea popririi pe conturile debitorului S.C. B. aflate la mai multe instituţii bancare, pentru suma de 2.665.654,90 RON, deşi nu exista încuviinţarea instanţei pentru executarea silită;
- nu a dispus încetarea executării ca urmare a cererii de renunţare la executare formulate de creditori la data de 13.04.2010;
- la data de 17.02.2012 a continuat în mod nelegal executare silită prin poprirea efectivă a sumei de 2.665.654,90 RON din contul debitorului şi virarea acesteia în contul de consemnaţiuni.
S-a reţinut că prin aceste acţiuni a cauzat o pagubă debitorului S.C. B. în cuantum de 478.212,13 RON (din care 316.940,01 RON - dobânda legală şi 161.272,12 RON - actualizarea cu indicele de inflaţie), prin lipsa de folosinţă pentru perioada 21.02.2012 - 03.06.2013 a sumei poprite în valoare de 2.665.654,90 RON în dosarul de executare 156/2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
Fapta inculpatului T., executor judecătoresc în cadrul B.E.J. T. şi funcţionar public în sensul legii penale (art. 175 alin. (2) din C. pen. sau art. 147 alin. (1) din vechiul C. pen.), care în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 331/2010, a încălcat dispoziţiile art. 5 şi art. 51 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi dispoziţiile şi dispoziţiile art. 3731 alin. (1) şi art. 3715 şi art. 3717 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., respectiv:
- la data de 03.03.2010 a dispus înfiinţarea popririi pe conturile debitorului S.C. B. aflate la mai multe instituţii bancare, pentru suma de 2.296.944,44 RON, deşi nu exista încuviinţarea instanţei pentru executarea silită,
- nu a dispus încetarea executării ca urmare a cererii de renunţare formulate de creditori la data de 13.04.2010;
- la data de 09.01.2013 a reţinut cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite de la debitorul S.C. B., deşi executarea silită era nelegală şi în plus creditorii renunţaseră la executarea silită.
S-a reţinut că prin aceste acţiuni a cauzat o pagubă debitorului S.C. B. în cuantum de 636.778,51 RON (din care 451.033,5 RON - dobânda legală şi 185.745,01 RON - actualizarea cu indicele de inflaţie până la data finalizării suplimentului de expertiză contabilă - 10.07.2020), prin lipsa de folosinţă pentru perioada 21.02.2012 - 09.01.2013 a sumei poprite în valoare de 2.296.944,44 RON în dosarul de executare 331/2010, şi în cuantum de 528.154,28 RON (onorariu executor şi cheltuieli de executare - 419.864,28 RON şi onorariu expert - 108.290 RON reţinute nelegal din suma poprită) şi, totodată, obţinând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 419.864,28 RON (onorariu executor şi cheltuieli de executare), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
Întrucât faptele au fost săvârşite de inculpatul T. în concurs real de infracţiuni, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen.
Fapta inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A. şi funcţionar public în sensul legii penale (art. 175 alin. (2) din C. pen. sau art. 147 alin. (1) din vechiul C. pen.), care, în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1700/2013 (anterior nr. 156/2010), a încălcat dispoziţiile art. 5 şi art. 54 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi dispoziţiile art. 3715 şi art. 562 din vechiul C. proc. civ., respectiv, nu a dispus încetarea executării şi restituirea sumei de 2.665.654,90 RON către debitor, ca urmare a cererii de renunţare formulate de creditori despre care acesta a luat cunoştinţă la data de 14.06.2013, iar în perioada 14.06.2013 - 03.09.2014 a dispus în interes personal, prin mai multe operaţiuni de retragere din cont, de sume de bani până la concurenţa sumei de 2.665.654,90 RON, poprită de la debitorul S.C. B. în dosarul de executare, cauzând o pagubă debitorului S.C. B. în cuantum de 2.665.654,90 RON şi, totodată, obţinând pentru sine un folos necuvenit în acelaşi cuantum, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că, în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014, prin mai multe tranzacţii succesive, a virat suma totală de 1.224.700 RON din contul cu nr. x deţinut de B.E.J. A., în contul personal cu nr. x deţinut de inculpat la aceeaşi bancă comercială, cunoscând că suma respectivă provine din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. (faptă pentru care prin ordonanţa cu nr. 120/P/2013 din data de 07.02.2020 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la acelaşi suspect), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea banilor, în varianta ascunderii ori disimulării adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, faptă prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen.
Întrucât faptele au fost săvârşite de inculpatul A. în concurs real de infracţiuni, în cauză s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.
Potrivit adresei şi documentaţiei înaintate de Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, inculpatul T. a fost executor judecătoresc, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Biroului Executor Judecătoresc T. din mun. Piteşti, jud. Argeş, iar inculpatul A. a fost şi este executor judecătoresc, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Biroului Executor Judecătoresc A. din mun. Piteşti, jud. Argeş.
Aspecte privind procesele civile
Titlul executoriu care a vizat procedurile de executare silită din dosarele de executare nr. 156/2010 (devenit nr. 1700/2013) şi nr. 331/2010 (devenit nr. 1764/2013) este constituit de sentinţa civilă nr. 162/CM/30.01.2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă prin care s-a dispus obligarea pârâtei S.C. B. Bucureşti la plata unor sume de bani, reprezentând drepturi salariale.
Ca urmare a recursului formulat de partea S.C. B., prin decizia nr. 970/M pronunţată la data de 10.05.2012, Curtea de Apel Braşov a dispus, în mod irevocabil, admiterea recursului formulat de recurenta-pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 162/CM/30.01.2009 pronunţate de Tribunalul Argeş şi a modificat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţii salariaţi în contradictoriu cu pârâta S.C. B.
Cu privire la procedura de executare silită desfăşurată în dosarele nr. x/2010 (devenit nr. 1700/2013) şi, respectiv, nr. 331/2010 (devenit nr. 1764/2013) a formulat contestaţii la executare S.C. B.
Astfel, prin sentinţa nr. 10278/07.05.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2010, s-a dispus admiterea contestaţiei la executare şi s-a constatat că executarea silită ce face obiectul dosarului de executare 156/2010 constituit la B.E.J. T. a încetat, conform art. 3715 lit. d) din vechiul C. proc. civ., iar actele de executare sunt desfiinţate de drept, conform art. 3791 din vechiul C. proc. civ., ca urmare a desfiinţării titlului executoriu. Instanţa a dispus, totodată, întoarcerea executării silite şi restituirea către contestatoare de către fiecare intimat a sumei de 23.382,85 RON, în măsura în care aceasta a fost executată pentru fiecare intimat în dosarul de executare.
Prin decizia nr. 394R/03.02.2015 pronunţată în calea de atac din acelaşi dosar, Tribunalul Bucureşti a dispus, în mod irevocabil, admiterea recursurilor formulate de recurenţii-pârâţi (salariaţi ai S.C. B.) împotriva sentinţei civile nr. 10278/07.05.2013 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, şi, totodată, a modificat în parte sentinţa în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea de întoarcere a executării silite ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010 al B.E.J. T., înlăturând, pe cale de consecinţă, dispoziţia privind restituirea către contestatoare de către fiecare intimat a sumei de 23.382,85 RON.
În motivarea deciziei, s-a avut în vedere că sumele poprite de B.E.J. T. în dosarul de executare nr. 156/2010 nu au fost distribuite către creditori, ci au rămas în posesia acestuia.
De asemenea, prin sentinţa nr. 24511/18.12.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2010, s-a dispus admiterea contestaţiei la executare, anularea actelor de executare silită din dosarele nr. x/2010 şi, respectiv, nr. 331/2010 ale B.E.J. T. şi, totodată, întoarcerea executării silite prin restituirea sumei poprite către contestatoare.
Prin decizia nr. 2463R/27.08.2014 pronunţată în calea de atac din acelaşi dosar, Tribunalul Bucureşti a dispus, în mod irevocabil, respingerea recursurilor formulate de către recurenţii-intimaţi (salariaţi ai S.C. B.) împotriva sentinţei civile nr. 24511/18.12.2013 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pe întreg parcursul soluţionării celor două dosare (nr. x/2010 şi nr. y/2010) ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca obiect contestaţiile la executare formulate de S.C. B. nu s-a dispus niciodată suspendarea executării silite.
În ceea ce priveşte latura obiectivă (element material, urmare imediată, legătură de cauzalitate), aşa cum s-a arătat pe larg în capitolele anterioare, inculpaţii T. şi A. au încălcat dispoziţiilor legale prevăzute în C. proc. civ., referitoare la procedura executării silite din dosarele de executare nr. 156/2010 (devenit nr. 1700/2013) şi respectiv, nr. 331/2010 (devenit nr. 1764/2013)
Instanţa de fond a reţinut că prin acţiunile întreprinse de fiecare dintre cei doi inculpaţi, s-a produs o pagubă în patrimoniul S.C. B., şi, implicit, s-a realizat un folos necuvenit de către aceştia, în cuantumurile reţinute prin punerile în mişcare a acţiunilor penale.
Între acţiunile inculpaţilor şi urmarea imediată descrisă anterior există legătură directă de cauzalitate.
Este de reţinut că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor se poate realiza în mai multe acţiuni alternative. În prezenta cauză, acţiunea inculpatului A. s-a concretizat în ascunderea şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea unei infracţiuni.
Indiferent de modalitatea de săvârşire a infracţiunii, aceasta cuprinde trei faze: a) plasarea banilor; b) stratificarea; c) integrarea. Ele pot fi regăsite în toate situaţiile sau pot avea o altă configuraţie ori pot fi comprimate în una sau două dintre fazele menţionate. Toate însă au o caracteristică comună, fictivitatea, ascunderea originii bunurilor, fabricarea unei aparenţe de provenienţă legală a bunurilor achiziţionate în mod nelegal, camuflarea.
În faza plasării, bunurile provenite din săvârşirea de infracţiuni sunt introduse în circuitul civil prin crearea unei circulaţii fictive, iar în faza integrării, denumită şi reciclare, se realizează fabricarea unei aparenţe de provenienţă legală.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că atât inculpatul T., cât şi inculpatul A. au acţionat cu intenţie directă în săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, în sensul că au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor lor şi au urmărit producerea acestuia.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că inculpatul T. a avut reprezentarea încălcării dispoziţiilor cuprinse în C. proc. civ. referitoare la obligativitatea solicitării încuviinţării instanţei de executare în dosarele de executare nr. 156/2010 şi, respectiv, 331/2010.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a fost în deplină cunoştinţă de cauză de poziţia explicită a creditorilor din cele două dosare de executare, care au înţeles, prin avocatul ales, să renunţe la executarea silită, mai ales în condiţiile în care aceştia au insistat prin reveniri ulterioare la această solicitare şi, încercând să prevină o dublă executare, l-au încunoştinţat pe inculpat despre primirea sumelor de bani, în baza aceluiaşi titlu, în cadrul procedurii executării silite desfăşurate în alt dosar de executare înregistrat la B.E.J. MM..
Ulterior, aşa cum rezultă din situaţia de fapt, inculpatul a identificat sumele ce urmau a fi obţinute în cursul procedurii de executare silită ca pe o sursă de venit personal şi a urmărit să obţină aceste sume de la debitorul S.C. B. în baza titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 162/CM/30.01.2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, înţelegând să adopte o poziţie de pasivitate pentru o perioadă lungă de timp, după care, urmare informării de către terţul poprit, AA. S.A., despre existenţa disponibilului în contul S.C. B. S.A, a confirmat validitatea popririi şi a indicat contul de consemnaţiuni în care trebuie virată suma.
De asemenea, inculpatul T. a avut cunoştinţă despre contestaţiile la executare formulate de către partea civilă, acesta solicitând, în dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, repunerea pe rol a cauzei şi să se constate perimarea acţiunii formulate de către partea civilă prin adresa din 17.09.2012, cerere reiterată la data de 14.11.2012. De asemenea, a precizat că a întârziat înaintarea către instanţa de judecată a copiilor dosarelor de executare silită o perioadă lungă de timp, care a solicitat în mod repetat înaintarea dosarului de executare.
Deşi iniţial inculpatul s-a apărat invocând soluţia instanţei cu privire la contestaţiile la executare formulate pentru a decide asupra sumelor de bani încasate de la partea civilă, a procedat la încasarea onorariului şi a cheltuielilor de executare în mod nelegal de la partea civilă S.C. B., înainte de a se pronunţa o hotărâre cu privire la contestaţia la executare, motivând, de această dată, că a procedat în acest mod la solicitarea reprezentanţilor părţii civile.
Şi din aceste susţineri se poate observa că inculpatul T. nu a fost interesat de respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită, scopul fiind acela de a încasa sume de bani care nu i se cuveneau de la S.C. B.
Totodată, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că a folosit în interes personal suma de bani transferată de inculpatul T. în dosarul de executare nr. 156/2010 (devenit nr. 1700/2013) în scopul însuşirii întregii sume rezultate din executare şi, totodată, a efectuat acte de transfer între conturi în scopul creării unei aparenţe de legalitate a provenienţei unei părţi importante din suma astfel însuşită.
S-a considerat ca certă însuşirea în totalitate de către inculpatul A. a sumei de bani fără a întocmi niciun act de executare, în afara desfiinţării unor popriri.
Prin adresa depusă la dosarul cauzei la data de 20.10.2020, ţinând seama şi de concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, S.C. B. s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:
1. În ceea ce priveşte prejudiciul suferit prin raportare la dosarul de executare nr. 156/2010 al T. (devenit nr. 1700/2013 la A.), acesta se compune din:
- suma de 478.212,13 RON, reprezentând lipsa de folosinţa a sumei de 2.665.654,90 de RON, în perioada 21.02.2012 - 03.06.2013, constituită din dobânda legală în valoare de 316.940,01 RON şi din actualizarea cu indicele inflaţiei în valoare de 161.272,12 RON, raportat la activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul T.;
- suma de 2.665.654,90 RON - însuşită de către inculpatul A.;
- suma de 1.520.679,44 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a sumei de 2.665.654,90 RON, în perioada 14.06.2013 - 10.07.2020 (data întocmirii raportului suplimentului de expertiză) constituită din dobânda legală în valoare de 1.218.660,74 RON şi din actualizarea cu indicele inflaţiei în valoare de 302.018,70 RON, raportat la activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul A.. Această sumă reprezintă dobânzi şi accesorii la paguba efectiv creată prin săvârşirea infracţiunii de către inculpatul A..
2. În ceea ce priveşte prejudiciul suferit prin raportare la dosarul de executare nr. 331/2010 al T. (devenit nr. 1764/2013 la A.), acesta se compune din:
- suma de 310.429,13 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a sumei de 2.296.944,44 RON, în perioada 21.02.2012 - 09.01.2013, constituită din dobânda legală în valoare de 188.696,38 RON şi din actualizarea cu indicele inflaţiei în valoare de 121.732,75 RON, raportat la activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul T.;
- suma de 528.154,28 RON, pe care inculpatul T. a reţinut-o şi distribuit-o în mod nelegal către contul său cu titlu de onorariu executor (419.864,28 RON) şi către contul expertului contabil Z. cu titlu de onorariu expert (108.290 RON) sumă ce nu a fost restituită până în prezent;
- suma de 326.349,38 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a sumei de 528.154,28 de RON, în perioada 09.01.2013 - 10.07.2020 (data întocmirii raportului suplimentului de expertiză), constituită din dobânda legală în valoare de 262.337,12 RON şi din actualizarea cu indicele inflaţiei în valoare de 64.012,26 RON, raportat la activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul T.. Această sumă reprezintă dobânzi şi accesorii la paguba efectiv creată prin săvârşirea infracţiunii de către inculpatul T..
Prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din data de 14.12.2020 s-a dispus, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. şi, văzând şi dispoziţiile art. 112 din C. pen., instituirea sechestrului penal asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului T., până la concurenţa sumei totale de 1.643.144,91 RON, reprezentând:
- 478.212,13 RON (din care 316.940,01 RON - dobânda legală şi 161.272,12 RON - actualizarea cu indicele de inflaţie) - paguba produsă părţii civile S.C. B. S.A prin lipsa de folosinţă în perioada 21.02.2012 - 03.06.2013 a sumei poprite în valoare de 2.665.654,90 RON în dosarul de executare 156/2010,
- 636.778,5 RON (din care 451.033,5 RON - dobânda legală şi 185.745,01 RON - actualizarea cu indicele de inflaţie până la data finalizării suplimentului de expertiză contabilă - 10.07.2020) - paguba produsă părţii civile S.C. B. S.A prin lipsa de folosinţă în perioada 21.02.2012 - 09.01.2013 a sumei poprite în valoare de 2.296.944,44 RON, în dosarul de executare 331/2010 şi, respectiv,
- 528.154,28 RON - folosul necuvenit obţinut de inculpatul T. atât pentru sine, cât şi pentru altul prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. în legătură cu procedura executării silite din dosarul nr. x/2010.
Prin ordonanţele nr. 120/P/2013 din data de 12.11.2020 şi, respectiv, 24.11.2020, s-a dispus, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. şi, văzând şi dispoziţiile art. 112 din C. pen., instituirea sechestrului penal, până la concurenţa sumelor de:
- 2.665.654,90 RON reprezentând paguba produsă debitorului S.C. B. prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi, respectiv,
- 1.224.700 RON, reprezentând suma de bani ce face obiectul măsurii de siguranţă a confiscării speciale în cazul infracţiunii de spălarea banilor, în varianta ascunderii ori disimulării adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, faptă prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen., asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului A., după cum urmează:
1. Cota parte de 3/8 din cota de 1/2 asupra apartamentului cu nr. 14 situat în Piteşti, Aleea x, jud. Argeş, rămasă de pe urma defunctului C. decedat la data de 15.12.2010, dobândită în baza certificatului de moştenitor autentificat la data de 18.04.2011 la Biroul Notarului Public D..
Apartamentul este compus din două camere de locuit şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 40,00 m.p., împreună cu dreptul de coproprietate forţată şi perpetuă asupra părţilor din imobil care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor din bloc. Terenul indiviz aferent imobilului în suprafaţă de 14 m.p., urmează regimul juridic prevăzut de art. 36 din Legea 18/1991.
Apartamentul a fost dobândit de defunct, prin cumpărare, cu contribuţia egală a soţiei supravieţuitoare, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2001 la BNP E. din Piteşti, intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Piteşti, conform încheierii nr. 1615/12.03.2001 la BCP1 Piteşti. Restul cotei de 1/2 aparţine soţiei supravieţuitoare C., în accepţiunile art. 30 din Codul familiei.
2. Clădire P+1E şi dependinţe cu destinaţie de locuinţă situate în oraşul Ştefăneşti, sat Valea Mare-Podgoria, str. x, jud. Argeş.
Clădirea şi gardul împrejmuitor au fost edificate în baza autorizaţiei de construire nr. x din 19.04.2016 emisă de Primăria oraşului Ştefăneşti, având o valoare consemnată în autorizaţia de construire, de 345.800 RON.
Sechestrul penal asupra bunurilor imobile menţionate în cuprinsul ordonanţei nr. 120/P/2013 din data de 12.11.2020, a fost aplicat prin procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 12.11.2020.
Totodată, prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din data de 24.11.2020 s-a dispus, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. şi, văzând şi dispoziţiile art. 112 din C. pen.
3. Cota parte de 3/8 din:
a) Suprafaţa totală de 24.518 m.p. situată în com. Teiu, jud. Argeş, dobândită de defunct conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/08.08.2003 eliberat de BNP F. din Topoloveni, repartizată pe categorii de folosinţă astfel:
- suprafaţa de 2.222 m.p. extravilan arabil, sola 25, parcela x, cu vecinii: la N- G., la E- drum, la S- H., la V- I.;
- suprafaţa de 10.000 m.p. extravilan arabil, sola 8, parcela x, cu vecinii: la N- şoseaua x, la E- J., la S- drum, la V- K..;
- suprafaţa de 5.000 m.p. extravilan arabil, sola 10, parcela x, cu vecinii: la N-drum, la E- L., la S- drum şi la V- K.;
- suprafaţa de 760 m.p. extravilan livezi, sola 26, parcela x, cu vecinii: la N-lot. Biserică, la E- M., la S- drum, la V- N.;
- suprafaţa de 600 m.p. intravilan arabil, sola 52, parcela x, cu vecinii- la N-drum, la E- C.., la S- O., la V- P.;
- suprafaţa de 3.188 m.p. intravilan arabil, sola 43, parcela x, cu vecinii: la N- Q., la E- drum, la S- R., la V- drum;
- suprafaţa de 1.888 m.p. intravilan arabil, sola 43, parcela x, cu vecinii: la N- Q., la E- drum, la S- hotar extravilan, la V- canal;
- suprafaţa de 860 m.p. intravilan livezi, sola 52, parcela x, cu vecinii: la N- drum, la E- C.., la S drum, la V- N..
b) Cota de 1/2 din suprafaţa de 600 m.p. teren curţi construcţii situată în com. Teiu, sola 52, parcela x, jud. Argeş, cu vecinii: la N- drum, la E-C.., la S- O., la V- P.. Restul cotei de 1/2 aparţine numitei S..
c) - cameră de locuit, respectiv cea orientată spre est, din casa de locuit, cu acces la cămara şi holul acesteia şi o bucătărie (lângă magazie) având o cameră şi sală, construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă;
- grajd construit din vârghii şi acoperit cu ţiglă;
- o construcţie (magazin în suprafaţă de 28 mp.) şi anexă în suprafaţă de 24 m.p., construite din bolţari şi acoperite cu plăci de azbociment;
- garaj construit din bolţari şi acoperit cu plăci de azbociment;
- cota de 1/2 dintr-o magazie, restul cotei de 1/2 din magazie aparţinând numitei S..
Toate aceste bunuri sunt situate în comuna Teiu, jud. Argeş, aşa cum sunt reţinute în încheierea finală din data de 18.04.2011 şi în certificatul de moştenitor, nr. x/18.04.2011, ambele emise de Biroului notarului public, D., în dosarul nr. x/2011.
Sechestrul penal asupra bunurilor imobile menţionate în cuprinsul ordonanţelor nr. 120/P/2013 din data de 12.11.2020 şi, respectiv, 24.11.2020, a fost aplicat prin procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală la data de 12.11.2020 şi, respectiv, 24.11.2020.
Prin ordonanţa 120/P/2013 din data de 06.11.2020 s-a dispus extinderea şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, faptă prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din data de 12.11.2020, în cauză s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen.
- spălarea banilor, în varianta ascunderii ori disimulării adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, faptă prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
Întrucât faptele au fost săvârşite în concurs real de infracţiuni, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanţa 120/P/2013 din data de 12.11.2020 s-a luat faţă de inculpatul A. măsura controlului judiciar cu interdicţia de a părăsi ţara, altfel decât cu încuviinţarea prealabilă a procurorului, însă prin încheierea penală nr. 8/F/CC/DL din 19.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Piteşti s-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpat.
Inculpatul A. a fost audiat în calitate de suspect şi de inculpat în prezenţa apărătorului ales NN., acesta prevalându-se de dreptul la tăcere şi prin procesele-verbale din 14.02.2020 şi, respectiv, 12.11.2020, i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile, faptele prevăzute de legea penală pentru săvârşirea cărora este suspectat şi pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acestora.
Prin încheierea din 04.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., formându-se prezentul dosar cu nr. x/2022
Prin încheierea din 21.11.2023 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen.
Examinând mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 14.01.2010, un număr de 114 creditori, salariaţi sau foşti salariaţi ai S.C. B. (fostă S.C. B.), prin avocat Y. din Baroul Argeş, au formulat cerere de executare silită la B.E.J. T., având ca obiect titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 162/CM/30.01.2009 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă.
Cererea a fost înregistrată de executorul judecătoresc T., aceasta purtând semnătura de primire a executorului şi ştampila biroului de executare, fiind constituit dosarul de executare nr. 156/2010.
Din verificarea rulajelor conturilor a rezultat că la data de 21.02.2012 AA. S.A. a virat din contul cu codul IBAN: x, aparţinând S.C. B., în contul de consemnaţiuni cu codul IBAN: x, deschis la BB. S.A. de Biroul Executorului Judecătoresc T., suma de 2.665.654,90 RON.
Această sumă a fost virată la data de 20.03.2012 de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul de consemnaţiuni în contul cu codul IBAN: x, deschis la CC. S.A. de Biroul Executorului Judecătoresc T..
La data de 06.08.2012, suma a fost virată înapoi de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul deschis la CC. S.A. în contul de consemnaţiuni deschis la BB. S.A.
La data de 13.06.2013, urmare a excluderii inculpatului T. din profesia de executor judecătoresc, dosarul de executare nr. 156/2010 a fost redistribuit de Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul B.E.J. A., şi predat sub semnătură în aceeaşi zi, inculpatul fiind delegat să continue executarea silită în acest dosar.
Dosarul de executare silită a fost înregistrat la B.E.J. A. sub nr. x/2013.
La data de 03.06.2013, suma de 2.872.730,52 RON (din care 2.665.654,90 RON aferentă dosarului de executare 156/2010) a fost virată de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul de consemnaţiuni cu codul IBAN: x, deschis la BB. S.A., în contul cu codul IBAN: x, deschis la CC. S.A., aparţinând Biroul Executorului Judecătoresc A..
Inculpatul a susţinut că ordinul de plată nr. x din data de 03.06.2013, prin care a fost virată suma de 2.872.730,52 RON din contul T. în contul A. nu conţinea vreo referire la dosarul de executare 156/2010 B., menţionându-se doar "debite, cheltuieli de executare, onorarii - ce urmează a fi distribuite".
De asemenea, cu ocazia declaraţiei date în faţa instanţei, inculpatul A. a precizat că nu a cunoscut pentru care dosare de executare silită a primit de la T. suma de 2.872.730,52 RON, astfel că a restituit sume de bani în funcţie de solicitările primite în fiecare dosar dintre cele 3000 de dosare preluate de la T..
Această apărare nu a putut fi primită întrucât conform raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit în cauză, la data de 12.03.2020, s-a constatat că din suma de 2.665.654,90 RON, poprită în cursul procedurii de executare silită în dosarul de executare 156/2010 şi rămasă, după tranzacţii succesive, în contul de consemnaţiuni cu codul IBAN: x deschis la BB. S.A. de B.E.J. T., nu au fost distribuite sume cu titlu de debit principal, taxe de timbru, onorarii sau cheltuieli de executare pentru acest dosar, până la momentul preluării contului de către B.E.J. A., respectiv data de 14.06.2013.
În procesul-verbal întocmit de organele de urmărire penală la data de 16.12.2020, cu privire la sumele de bani intrate şi ieşite în dosarele de executare aflate pe rolul B.E.J. T., pentru a stabili dacă suma de 2.665.654,90 RON a rămas în contul respectiv până la data de 03.06.2013 când întregul sold al contului a fost virat în contul de consemnaţiuni nr. x al B.E.J. A., s-au constatat următoarele:
1. Aşa cum reiese din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză la începutul zilei de 06.08.2012, soldul contului de consemnaţiuni nr. x era de 441.167,13 RON.
2. În data de 06.08.2012 a intrat în cont suma de 4.962.599,34 RON din care suma de 2.296.944,44 RON corespunzătoare dosarului de executare 331/2010, iar suma de 2.665.654,90 RON, corespunzătoare dosarului de executare 156/2010.
3. La data de 09.01.2013, suma de 2.296.944,44 RON, corespunzătoare dosarului x/2010, a ieşit din cont sub forma distribuirii cheltuielilor de executare către T. şi expert contabil Z., precum şi prin virarea restului de sumă către S.C. B.
S-a reţinut astfel că în cont a rămas suma de 2.665.654,90 RON, corespunzătoare dosarului de executare nr. 156/2010.
La finalul zilei de 09.01.2013, soldul contului era de 2.912.874,06 RON.
4. În perioada 06.08.2012 - 03.06.2013, contul de consemnaţiuni nr. x deţinut de B.E.J. T. a înregistrat intrări şi ieşiri din cont corespunzătoare altor dosare de executare, astfel că la finalul perioadei unele dintre dosarele de executare au înregistrat sold pozitiv iar altele sold negativ, în funcţie de stadiul de executare în perioada verificată.
Verificând ieşirile din cont, s-a constatat că, până la virarea sumei de 2.872.730,52 RON în contul de consemnaţiuni al B.E.J. A. la data de 03.06.2013, totalul sumelor din dosarele cu sold negativ (cuantumul ieşirilor din dosare este mai mare decât cel al intrărilor) nu este mai mare decât suma dintre soldul iniţial al contului (441.167,13 RON) şi totalul sumelor din aceleaşi dosare cu sold pozitiv (cuantumul intrărilor din dosare este mai mare decât cel al ieşirilor), astfel că ieşirile din cont nu sunt mai mari decât intrările din cont.
De asemenea, din menţiunile existente în extrasul rulajului de cont, reiese că în perioada 06.08.2012 - 03.06.2012 nu au existat ieşiri din cont corespunzătoare dosarului de executare 156/2010.
În concluzie, s-a arătat că suma de 2.665.654,90 RON, corespunzătoare dosarului de executare nr. 156/2010 a rămas în contul de consemnaţiuni al B.E.J. T. până la data de 03.06.2013, când întregul sold al contului a fost virat în contul de consemnaţiuni nr. x al B.E.J. A..
În plus, din examinarea procesului-verbal din 11.06.2013 a rezultat că inculpatul A. a primit extrasele de cont de consemnări ale T. deschis la BB. - x (perioada 14.09.209-03.06.2013).
Prin urmare, s-a reţinut că inculpatul a avut posibilitatea să verifice sumele de bani rulate de T., astfel că a cunoscut exact ce sume au intrat în cont si pentru care dosar de executare silită.
De asemenea, s-a arătat că sumele de bani ce trebuiau eliberate în fiecare dosar de executare silită rezultau chiar din actele dosarului de executare silită, iar prin coroborare cu informaţiile extrasului de cont inculpatul avea imaginea exactă a sumelor ce putea fi eliberate în fiecare dosar de executare silită, neputând fi folosite sumele de bani recuperate într-un dosar de executare silită pentru efectuarea unor plăţi în alte dosare de executare silită.
Inculpatul A. a mai arătat că avea dreptul la onorariu în fiecare dosar dintre cele preluate de la T., astfel că respectiva sumă de bani a folosit-o şi în acest scop.
Instanţa a notat că această apărare a inculpatului este nefondată întrucât dispoziţiile legale nu permit ca executorul judecătoresc să folosească sumele de bani realizate într-un dosar de executare silită pentru acoperirea cheltuielilor de executare efectuate în alte dosare de executare silită.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 3717 din C. proc. civ. din 1865 în fiecare dosar de executare silită, executorul judecătoresc stabileşte prin proces-verbal sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare, onorariul executorului judecătoresc fiind în sarcina debitorului sau a creditorului atunci când acesta renunţă la executarea silită, iar procesul-verbal constituie titlu executoriu doar împotriva debitorului/creditorului din dosarul de executare în care a fost emis.
Prin urmare, instanţa a reţinut că executorul judecătoresc putea pretinde onorariu în fiecare dosar de executare, însă acesta era în sarcina debitorului, după caz creditorului, menţionat în procesul-verbal emis pentru fiecare dosar de executare în parte.
Aşa cum s-a arătat, în urma examinării fiecărui dosar de executare silită şi a extrasului de cont primit de la T., inculpatul cunoştea în mod exact ce sume de bani au fost recuperate în fiecare dosar de executare silită şi de unde provenea suma de bani transferată de la T., astfel că susţinerea inculpatului A., cum că a folosit această sumă de bani pentru achitarea onorariului aferent altor dosare de executare silită şi acoperirea creanţelor altor creditori din alte dosare de executare silită, ceea ce reprezintă o recunoaştere a încălcării dispoziţiilor legale incidente, respectiv art. 3717 din C. proc. civ. din 1865 şi art. 562 din C. proc. civ. din 1865.
Mai mult, având în vedere că în dosarul de executare nr. 156/2010 (înregistrat la A. sub nr. x/2013) creditorii au renunţat la executarea silită, plata onorariului executorului judecătoresc era în sarcina creditorilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3717 alin. (2) aa fgddin C. proc. civ. din 1865, motiv pentru care executorul judecătoresc nu-şi putea achita onorariul din suma poprită de la debitoarea B.-B..
În concluzie, s-a reţinut că inculpatul A. nu putea folosi suma de bani poprită de la B.-B. pentru plata onorariului stabilit în dosarul de executare nr. 156/2010 (înregistrat la A. sub nr. x/2013) şi nici pentru plata onorariilor stabilite în alte dosare de executare silită.
În continuare, instanţa de fond a arătat că, la datele de 14.06.2013, 14.09.2013 şi 22.11.2013, creditorii au înaintat către B.E.J. A., prin avocaţii Y. şi DD. (care au preluat activitatea de asistenţă juridică a creditorilor în cadrul procedurii de executare silită), adrese exprese cu privire la renunţarea la executarea silită formulată anterior, adrese la care au fost anexate cererile de renunţare la executarea silită şi care poartă, totodată, semnătura de primire şi ştampila inculpatului A..
S-a constatat că prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. x/2010 şi y/2010, ambele înregistrate la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi care au avut ca obiect contestaţii la executare formulate de S.C. B. împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2010 (devenit nr. 1700/2013), hotărâri rămase irevocabile la datele de 03.02.2015 şi, respectiv, 27.08.2014, actele de executare erau desfiinţate de drept conform art. 3791din vechiul C. proc. civ., fiind dispusă întoarcerea executării silite prin restituirea sumei poprite către contestatoare.
Instanţa a mai constatat că S.C. B. i-a adus la cunoştinţa inculpatului A. aceste hotărâri prin adresele din datele de 19.12.2014, 28.05.2015, 08.12.2015, 26.07.2016 şi 10.08.2016 şi i-a solicitat să restituie creanţa de 2.665.654,90 RON, însă acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, comunicând părţii civile prin adresa din 02.08.2016, faptul că nu se poate dispune restituirea sumei întrucât există alte procese pe rol şi că executarea silită este suspendată, fapt care nu era real.
De asemenea, în privinţa inculpatului A., s-a reţinut că acesta a comunicat mai multor creditori din dosarul de executare nr. 156/2010 (devenit nr. 1700/2013), la solicitarea acestora, faptul că aceştia nu au încasat efectiv sumele de bani din executare şi că sumele poprite din contul S.C. B. S.A s-ar afla încă în contul executorului judecătoresc, preluat de la B.E.J. T., aşa cum este cazul adreselor din data de 25.06.2014 către martorul EE., din data de 20.11.2014 către martorul FF. şi cea din data de 19.12.2013 către numitul GG..
În ceea ce priveşte folosirea sumelor de bani în interes personal, instanţa a reţinut că din raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit în cauză la data de 12.03.2020, rezultă că în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014, soldul contului cu nr. x al B.E.J. A. în care B.E.J. T. a virat la data de 03.06.2013 suma de 2.872.730,52 RON (din care 2.665.654,90 RON aferentă dosarului de executare 156/2010), s-a diminuat treptat (chiar şi în condiţiile în care în acest cont s-au mai realizat încasări), prin scoateri succesive ale unor sume din cont (în principal, inculpatul a virat în alt cont al B.E.J. A. suma totală de 5.404.556,84 RON din care a scos apoi în numerar suma de 3.814.640,54 RON şi, totodată, a virat suma de 1.224.700 RON în contul său personal cu nr. x), fără o justificare legată de procedura executării silite, soldul contului ajungând la data de 30.10.2014 la suma de numai 7.093,55 RON.
În aceeaşi perioadă, s-a arătat că în contul personal al inculpatului, având nr. x (în care inculpatul a virat din contul B.E.J. A. suma de 1.224.700 RON) s-au înregistrat mai multe tranzacţii de ieşire din cont a unor sume reprezentând "cumpărături", alimentarea contului S.C. HH. S.R.L., societate comercială în care, în perioada respectivă, II. (fratele inculpatului) avea calitatea de asociat unic şi administrator şi, totodată, retrageri de numerar.
Cu privire la scopul final al utilizării unei bune părţi din suma de 2.665.654,90 RON, rezultată în urma procedurii de executare silită din dosarul x/2010 (devenit nr. 1700/2013) s-au apreciat ca fiind relevante constatările expertului contabil desemnat în cauză care a arătat că, în aceeaşi perioadă, realizării transferurilor de sume din contul B.E.J. A. în contul personal al inculpatului A., au fost efectuate mai multe categorii de tranzacţii, plăţi din contul personal al inculpatului, după cum urmează:
- ridicări de sume de bani în numerar de la ATM (bancomat), începând cu data de 20.06.2013;
- plăţi prin virament către entitatea JJ. - cu titlu de "cumpărături", începând cu data de 18.10.2013;
- plăţi prin virament către entitatea KK. - cu titlu de "cumpărături", începând cu data de 02.05.2014;
- plăţi prin virament către entitatea LL. - cu titlu de "cumpărături", începând cu data de 04.06.2014;
- plăţi către S.C. HH. S.R.L. - cu titlu de "alimentare cont", începând cu data de 29.09.2014;
Tot cu privire la destinaţia finală a unora dintre aceste plăţi, pe parcursul urmăririi penale s-a constatat că, în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014, din contul nr. x deţinut de inculpatul A. la banca comercială CC., a fost virată, în mai multe tranşe suma totală de 14.100 RON în conturile deţinute de S.C. HH. S.R.L. la banca comercială CC. (proces-verbal din data de 03.11.2020).
De asemenea, a mai reieşit că în perioada virării sumei totale de 14.100 RON, S.C. HH. S.R.L. avea ca asociat unic şi administrator pe numitul II., fratele inculpatului A..
Concluzionând, s-a reţinut că ulterior datei de 03.06.2013 şi până la data de 30.10.2014, suma de 2.872.730,52 RON, primită de inculpatul A. din contul T. la data de 03.06.2013, a fost disipată prin tranzacţii succesive de ieşire din cont (viramente către alte conturi de unde sumele au fost scoase de către inculpat în numerar, plăţi reprezentând "cumpărături" şi transferuri bancare către o societate deţinută de către fratele său).
S-a reţinut, astfel, că întreaga sumă de 2.665.654,90 RON, poprită de la debitorul S.C. B. în dosarul nr. x/2013 (fost dosar de executare 156/2010 al B.E.J. T.), transferată la data de 03.06.2013 de inculpatul T. în contul inculpatului A., a fost folosită de acesta din urmă, în interes personal.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa a constatat că inculpatul A. a săvârşit două categorii de acte materiale, prima categorie constă în atitudinea sa de a nu dispune încetarea executării silite şi restituirea sumei de 2.665.654,94 RON, prejudiciul constând în lipsa de folosinţă a sumei de bani, iar cea de-a doua categorie se referă la acţiunile inculpatului prin care a dispus în interes personal de sumele de bani, fiecare retragere din cont constituind un act material distinct ce a produs un prejudiciu egal cu suma de bani retrasă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen.
Aşadar, s-a apreciat că prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul A. acesta a încălcat dispoziţiile art. 54 din Legea 188/2000, art. 3715 din C. proc. civ. din 1865, art. 3717 din C. proc. civ. 1865, art. 562 din C. proc. civ.
Sub aspectul laturii subiective, s-a observat că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.
Ca urmare a infracţiunii săvârşite, inculpatul A. a obţinut pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 2.665.654,90 RON şi a cauzat o pagubă părţii civile S.C. B.-B. în cuantum de 2.665.654,90 RON, la care s-a adăugat lipsa de folosinţă a sumei de bani menţionate.
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii penale ce se impune a fi aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. referitoare la pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi criteriile de individualizare indicate de legiuitor la art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijlocele folosite, starea de pericol creată şi motivul săvârşirii infracţiunii, lipsa antecedentelor penale, conduita avută în cursul procesului penal, inculpatul prezentându-se la chemările organelor judiciare, vârsta, educaţia şi faptul că este bine integrat în societate, împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, iar prejudiciul creat este foarte mare.
Prin urmare, s-a apreciat că pedeapsa principală aplicată inculpatului trebuie să fie de o durată medie, prin raportare la limitele speciale stabilite de legiuitor, astfel că se impune condamnarea inculpatului la zece ani închisoare.
De asemenea, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 67 alin. (1) din C. pen., fiind necesar a se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) din C. pen., pe o perioadă de patru ani.
Totodată, s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) pe durata executării pedepsei.
Referitor la solicitarea inculpatului de a se constata intervenţia prescripţiei răspunderii penale raportat la infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen., instanţa a reţinut în primul rând că dispoziţiile art. 309 din C. pen. incriminează o variantă agravantă a infracţiunii de abuz în serviciu, fiind aplicabile Decizia HP nr. 12/2015 şi Decizia HP nr. 1/2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerentele Deciziei HP nr. 12/2015 făcându-se trimitere în mod expres la Decizia HP nr. 1/2015, astfel că pentru a stabili termenul de prescripţie, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prin raportare la dispoziţiile art. 309 din C. pen.
S-a arătat că limitele de pedeapsă sunt de la 4 ani la 14 ani, fiind incidente dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., iar termenul general de prescripţie este de 10 ani.
De asemenea, instanţa a avut în vedere că prin Decretele nr. 195 din 16.03.2020 şi nr. 240 din 14.04.2020, emise de Preşedintele României, a fost suspendată prescripţia răspunderii penale în perioada 16.03.2020-14.05.2020, motiv pentru care a apreciat că acest interval de timp nu va fi luat în considerare la calculul termenului prescripţiei răspunderii penale.
Instanţa a notat că prin Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, pronunţată de Curtea Constituţională a României, au fost criticate cele două decrete emise de Preşedintele României însă acestea nu au fost desfiinţate/invalidate astfel că ele au produs şi produc consecinţe juridice.
În ceea ce priveşte data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale, instanţa a avut în vedere data săvârşirii ultimului act material, respectiv data de 03.09.2014, dată la care inculpatul, prin două operaţiuni bancare, şi-a transferat în contul personal suma de 40.000 RON şi a ridicat de la casieria băncii suma de 25.000 RON.
Prin urmare, s-a apreciat că termenul general de prescripţie a răspunderii penale se împlineşte la data de 02.11.2024.
Mai mult, aplicând Hotărârea CJUE C-107/23 PPU pronunţată la 24.07.2023 şi Ordonanţa din 09.01.2024 pronunţată în cauza C-131/23, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din C. pen. astfel cum acest text de lege a fost modificat prin O.U.G. nr. 71/2022, ultimul act de procedură care se comunică inculpatului şi care are ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale este chiar prezenta sentinţă penală, astfel că de la data de 29.02.2024, s-a apreciat că începe să curgă un nou termen de prescripţie de 10 ani, urmând ca acesta să se împlinească la data de 28.02.2034.
Instanţa a mai reţinut că S.C. B. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului A. cu suma de 2.665.654,90 RON ce a fost însuşită de inculpat, lipsa de folosinţă a sumei menţionate pentru perioada 14.06.2013-10.07.2020, respectiv suma de 1.218.660,74 RON, reprezentând dobânda legală şi suma de 302.018,70 RON, reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei principale.
S-a considerat că despăgubirea părţii civile trebuie să cuprindă pierderea suferită, câştigul pe care în condiţii obişnuite partea civilă ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsită.
Având în vedere dispoziţiile neechivoce ale C. proc. civ. şi ale Legii nr. 188/2000, pregătirea juridică a executorilor judecătoreşti şi împrejurarea că onorariul executorului judecătoresc şi celelalte cheltuieli de executare erau în sarcina creditorilor, precum şi faptul că aceştia au renunţat la executarea silită, executorul judecătoresc nu avea dreptul să reţină nicio sumă de bani din suma poprită de la partea civilă S.C. B., instanţa constatând că nesocotirea textelor de lege indicate s-a realizat cu intenţie, iar prejudiciul suferit de partea civilă, astfel cum a fost relevat prin expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, se afla în legătură de cauzalitate cu acţiunile inculpatului A..
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 1357 din C. civ., s-a apreciat că inculpatul A. are obligaţia de a repara prejudiciul cauzat părţii civile prin nesocotirea cu intenţie a normelor C. proc. civ., motiv pentru care s-a admis acţiunea civilă astfel cum a fost formulată.
Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constituie infracţiunea de spălare a banilor ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor se poate realiza în mai multe acţiuni alternative; în prezenta cauză, acţiunea inculpatului - reţinută de parchet - este aceea de ascundere sau disimulare a adevăratei naturi a provenienţei banilor, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea unei infracţiuni.
Indiferent de modalitatea de săvârşire a infracţiunii, aceasta cuprinde trei faze: a) plasarea banilor; b) stratificarea; c) integrarea. Ele pot fi regăsite în toate situaţiile sau pot avea o altă configuraţie ori pot fi comprimate în una sau două dintre fazele menţionate. Toate însă au o caracteristică comună, fictivitatea, ascunderea originii bunurilor, fabricarea unei aparenţe de provenienţă legală a bunurilor achiziţionate în mod nelegal, camuflarea.
În faza plasării, numită şi prespălare, bunurile provenite din săvârşirea de infracţiuni sunt introduse în circuitul civil prin crearea unei circulaţii fictive, iar în faza integrării, denumită şi reciclare, se realizează fabricarea unei aparenţe de provenienţă legală.
Acţiunea de ascundere sau disimulare a naturii reale infracţionale a bunului, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora constă în mascarea provenienţei sau situaţiei juridice, de regulă prin operaţiuni juridice complexe, economice sau financiare, cum ar fi de pildă operaţiuni prin care se efectuează plăţi fără contraprestaţie.
Raportând starea de fapt expusă anterior la cerinţele normei de incriminare analizate în contextul probelor administrate, instanţa a reţinut că inculpatul nu a ascuns, nu a disimulat, nu a atribuit un caracter fictiv acţiunilor sale, ci, dimpotrivă, a transferat o parte din sumă într-un cont bancar deschis tot pe numele său, iar ulterior sumele au fost cheltuite pentru diferite cumpărături, iar suma totală de 14.100 RON a fost virată către o societate comercială ce aparţinea fratelui inculpatului, alte sume au fost ridicate de la bancomat şi de la casieria băncii personal de către inculpat.
Instanţa a reţinut că în mod concret inculpatul a cheltuit suma de bani rezultată în urma săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, iar din examinarea traseului banilor se poate observa că nu au fost interpuse alte persoane, fiind tot timpul vizibile atât provenienţa sumelor de bani, cât şi modalitatea în care au fost folosite, iar beneficiarul menţionat în documentele financiar-bancare a fost de fiecare dată inculpatul.
De asemenea, s-a mai arătat că procurorul nu a susţinut că sumele de bani cheltuite de inculpat s-au întors în patrimoniul acestuia în urma proceselor specifice activităţii de spălare a banilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpatul A. şi persoana interesată OO..
MOTIVE DE APEL
1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti a formulat în scris şi a susţinut cu ocazia dezbaterilor următoarele motive de apel:
În considerarea dispoziţiilor art. 412 alin. (4) din C. proc. pen., Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond pe latură penală pentru netemeinicie:
A. În ceea ce priveşte soluţia de achitare a inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălarea banilor, în varianta ascunderii ori disimulării adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen.
Cu titlu relevant, în dovedirea infracţiunii puse în discuţie, s-au invocat concluziile expuse în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil judiciar PP. în faza de urmărire penală, concluzii care au fost confirmate, în esenţă, prin raportul de expertiză contabilă depus în cursul judecăţii de către expert contabil QQ., întocmit ca urmare a dispoziţiei instanţei de fond.
În concret, s-a arătat că prin ordinul de plată nr. x din data de 03.06.2013 a fost virată suma de 2.872.730,52 RON de la T. în contul de consemnaţiuni al A. (deschis la CC. Piteşti - x - cu menţiunea "debite, cheltuieli executare, onorarii - ce urmează a fi distribuite "), sold ce cuprinde întreaga valoare de 2.665.654,90 RON corespunzătoare dosarului x/2010 (devenit 1700/2013).
În ceea ce priveşte circuitul sumelor de bani încasate pentru dosarul de executare nr. 156/2010 (devenit dosar nr. x/2013) de la debitorul S.C. B., ulterior transferării lor din conturile T. în conturile A., respectiv destinaţia finală a acestor sume, expertul contabil a indicat în mod punctual care a fost circuitul financiar şi destinaţia sumelor de bani poprite de la debitor, astfel:
"Suma de 2.665.654,90 RON corespunzătoare dosarului de executare nr. 156/2010 se regăseşte în soldul virat (2.872.730,52 RON) la data de 03.06.2013 în contul de consemnaţiuni al A..
A. a avut deschise la CC. două conturi:
Contul de consemnaţiuni x;
Contul curent de venituri A. x 74601101
A. - ca persoana fizică a avut deschis tot la CC. un cont, la care a avut asociat şi un card.
I. Cont personal A. - x
Operaţiunile economice cu disponibilităţile băneşti derulate în perioada 03.06.2013 - (până la epuizarea soldului de consemnaţiuni al A. - x) au fost următoarele:
• Din contul de consemnaţiuni x al A. s-au virat in perioada 03.06.2013 - 30.10.2014 sume în valoare de 5.508.273,84 RON (din care 2.872.730,52 încasaţi de la T. si restul de la 2.635.543,32 încasaţi de la alţi debitori în alte dosare de executare) către:
Contul curent de venituri al A. x 60101;
RR.;
Soldul contului de consemnaţiuni x al A. a suferit diminuări succesive pe perioada analizată 03.06.2013 - aşa cum rezultă mai jos:
Sold iniţial la 03.06.2013 - 2.872.730,52 RON;
Sold final la 30.10.2014 - 7.093,55 RON
• Din contul curent al A. x -în valoare de 5.404.556,84 RON - s-au efectuat următoarele operaţiuni cu disponibilităţile băneşti pe aceeaşi perioadă 03.06.2013 - 30.10.2014:
- Alimentări cont personal A. - 1.224.700,00 RON;
- Ridicări ATM(bancomat) cu cord bancar - 662.650,00 RON;
- Ridicări de la caseria băncii - numerar - 3.151.990,54 RON;
- Plăţi către RR. - 365.216,30 RON.
• Din contul deschis pe persoana fizică A. x, au fost efectuate următoarele tranzacţii în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014:
- Ridicări de la ATM (bancomat) începând cu data de 20.06.2013;
- Plăţi către JJ. -cu titlu de " cumpărături ";
- Plăţi către KK.-cu titlu de "cumpărături ";
- Plăţi către LL.-cu titlu de " cumpărături ";
- Plăţi către JJ. -cu titlu de " cumpărături ";
- Plăţi către HH. S.R.L. - cu titlu de "alimentare cont";
- Plăţi către SS. -cu titlu de "alimentare cont investiţii " începând cu data de 07.10.2014.
În concluzie, suma de 2.665.654,90 RON corespunzătoare dosarului de executare nr. 156/2010 virată de către B.E.J. T. în contul de consemnaţiuni al A. s-a consumat in perioada 03.06.2013 - 31.10.2014 urmând traseul:
Virarea din contul de consemnaţiuni (R091BREL0002000647460100) al A. către:
- Contul curent al A. x 6474601101;
- RR..
Virarea din contul curent (R064BREL0002006474601101) al A. către:
- Contul personal al persoanei fizice A.;
- ATM (bancomat)- ridicări în baza cordului bancar;
- Casieria băncii CC. - unde avea contul A.;
- Alimentarea contului societăţii HH. S.R.L.;
- RR.
Virarea din contul personal (R030BREL0020006477110100) A.:
- Ridicări de la ATM (bancomat);
- Plăţi către JJ.;
- Plăţi către KK.;
- Plăţi către LL.;
- Plăţi către S.C HH. S.R.L. -Plăti către SS.."
Astfel, s-a apreciat că inculpatul A. a efectuat acte de transfer între conturi, în scopul creării unei aparenţe de legalitate a provenienţei unei părţi importante din suma de bani transferată de inculpatul T. în dosarul de executare nr. 156/2010 (devenit nr. 1700/2013). Practic, acţiunea inculpatului A. s-a concretizat în ascunderea şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea unei infracţiuni, în speţă infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen.
În acest context, s-a considerat că fapta inculpatului A. care, în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014, prin mai multe tranzacţii succesive, a virat suma totală de 1.224.700 RON din contul cu nr. x deţinut de B.E.J. A., în contul personal cu nr. x deţinut de inculpat la aceeaşi bancă comercială, cunoscând că suma respectivă provine din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen., se circumscrie elementelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de spălarea banilor, în varianta ascunderii ori disimulării adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, faptă prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, prin motivele de apel s-a arătat că elementul material al infracţiunii a constat în acţiuni de transferuri succesive a unor sume de bani, săvârşite de către inculpatul A., respectiv transferul sumei de 2.665.654,90 RON din Contul de consemnaţiuni (R091BREL0002000647460100) al A. către Contul curent al A. x, urmat de transferul unei părţi din acea sumă de bani din Contul curent al A. x 6474601101 către Contul personal al persoanei fizice A. x, în final sumele respective având mai multe destinaţii.
De asemenea, s-a subliniat că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor se poate realiza în mai multe acţiuni alternative. În prezenta cauză, acţiunea inculpatului A. s-a concretizat în ascunderea şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea unei infracţiuni.
Indiferent de modalitatea de săvârşire a infracţiunii, aceasta cuprinde trei faze: a) plasarea banilor; b) stratificarea; c) integrarea. Ele pot fi regăsite în toate situaţiile sau pot avea o altă configuraţie ori pot fi comprimate în una sau două dintre fazele menţionate. Toate însă au o caracteristică comună, activitatea, ascunderea originii bunurilor, fabricarea unei aparenţe de provenienţă legală a bunurilor achiziţionate în mod nelegal, camuflarea.
În faza plasării, bunurile provenite din săvârşirea de infracţiuni sunt introduse în circuitul civil prin crearea unei circulaţii fictive, iar în faza integrării, denumită şi reciclare, se realizează fabricarea unei aparenţe de provenienţă legală.
În cauză, procurorul a apreciat ca fiind îndeplinită şi condiţia situaţiei premisă, constând în existenţa unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni, reprezentat de sumele de bani introduse de inculpat în procesul de "spălare a banilor", care provin din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen.
Acţiunea de transferare a fondurilor a fost efectuată prin intermediul conturilor bancare individualizate anterior.
Urmarea imediată a infracţiunii a constat, pe de o parte, în disimularea originii ilicite a sumelor de bani transferate iar, pe de altă parte, în atingerea adusă relaţiilor sociale patrimoniale a căror normală desfăşurare presupune ca originea ilicită a bunurilor sau sumelor de bani provenite din infracţiuni să nu fie disimulată în scopul împiedicării autorităţilor să le identifice şi să asigure făptuitorului controlul profiturilor obţinute.
S-a arătat că disimularea originii ilicite a sumelor virate de inculpatul A. s-a realizat prin intermediul unui ansamblu de fapte concrete (transferurile succesive ale sumelor de bani provenite din săvârşirea infracţiunii predicat), prin care spălătorul de bani urmăreşte să confere o aparenţă de legalitate produsului infracţiunilor.
Între fapta reţinută în sarcina inculpatului A. şi urmarea imediată produsă a existat o legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor sale şi a urmărit producerea acestuia, fiind îndeplinită şi condiţia scopului prevăzut de textul incriminator.
Astfel, inculpatul A. cunoştea, atât împrejurarea că sumele de bani recepţionate de la T. şi virate de către el din contul de consemnaţiuni A. către contul personal A. şi în final către diverse destinaţii, inclusiv bancomate (ATM), aveau o provenienţă ilicită, cât şi faptul că operaţiunile comerciale care justificau aceste transferuri de fonduri erau în realitate inexistente.
Aşadar, s-a concluzionat că scopul real al transferurilor succesive a sumelor respective 1-a reprezentat disimularea originii lor ilicite, urmată în cele din urmă de însuşirea lor, în numerar, astfel că aceste sume de bani apar în materialitatea lor într-o altă lumină şi cu o altă semnificaţie, fără nicio legătură cu provenienţa lor ilicită, reală.
B. Din perspectiva neaplicării prevederilor art. 66 lit. k) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară şi pedeapsă accesorie (interdicţia dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen.
Procurorul a considerat că instanţa de fond a omis să interzică inculpatului A. exercitarea dreptului prev. de art. 66 lit. k) din C. pen., atât cu titlu de pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie, deşi, pe de o parte, art. 297 alin. (1) din C. pen. impune interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, iar pe de altă parte, circumstanţele concrete de comitere a faptei, cât şi persoana inculpatului, reclamă şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului inculpatului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În aceste împrejurări, se constată că voinţa legiuitorului impune aplicarea în mod obligatoriu, pe lângă pedeapsa principală, a pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, sens în care s-a apreciat că apare ca fiind necesar şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului inculpatului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Prin raportare la modalitatea în care inculpatul A. a comis faptele care fac obiectul prezentei cauze, cât şi prin raportare la valoarea foarte mare a prejudiciului reţinut în cauză, procurorul a apreciat că această pedeapsă complementară poate fi aplicată de către instanţa de judecată, chiar daca nu există o legătură între infracţiunea săvârşită şi dreptul ce formează obiectul pedepsei, adică pedeapsa poate fi aplicată atât în cazul unor infracţiuni care aduc atingere relaţiilor sociale privind activităţile în cadrul persoanelor juridice de drept public, cât şi în cazul altor infracţiuni, şi instanţa constată a fi devenit nedemn condamnatul de funcţia de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Relevant în acest sens este şi argumentul că inculpatul A. a mai făcut obiectul unei condamnări în primă instanţă, pentru săvârşirea unei infracţiuni similare celei care face obiectul prezentei cauze, în condiţiile în care prin sentinţa penală nr. 64/F/27.06.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, în baza procedurii recunoaşterii învinuirii, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (152 acte materiale), în condiţiile art. 91 din C. pen. şi urm. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică se aplică de către instanţa de judecată cumulativ cu interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, conform art. 66 alin. (2) din C. pen.
În concluzie, s-a apreciat că motivele ce trebuie avute în vedere la aplicarea acestei pedepse complementare vizează perseverenţa infracţională a inculpatului, cât şi modalitatea de comitere a infracţiunii reţinute în sarcina sa, raportându-ne la faptul că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de executor judecătoresc (funcţionar public în accepţiunea art. 175 alin. (2) din C. pen.) şi a acţionat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cauzând părţii civile un prejudiciu de o valoare foarte mare (2.665.654,90 RON).
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 40/F din 29 februarie 2024 pronunţate de către Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, desfiinţarea acesteia, iar după rejudecarea fondului cauzei, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice care să ţină seama de motivele de apel invocate.
2. Prin motivele de apel, formulate în scris şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, inculpatul A., prin apărător ales a solicitat sub aspectul laturii penale, în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen.
S-a susţinut că din probele de la dosar nu reiese că acesta a săvârşit un abuz în serviciu, că a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, nu este clarificat la ce abuz se referă, în ce mod a obţinut acest folos, nu este dovedit faptul că suma primită de la T. sub forma unui ordin de plată ar fi fost folosită de A. în interes propriu.
În continuare, a arătat că A. a preluat dosarele de la T., fiind obligat să continue executarea, iar suma primită de la T. a reprezentat debite, cheltuieli de executare, onorarii. În mod legal, A. a perceput onorarii în aceste dosare, dat fiind munca efectuată, executorii neefectuând muncă neremunerată.
Conform delegaţiei nr. 295/13.06.2013, depusă la fila x din primul volum al dosarului, de către Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, executorul A. a fost delegat să continue executarea silită în dosarele preluate de la executorul T., dosarele de executare fiind menţionate pe ani în acest înscris fiind în număr de peste 3.000 de dosare.
Prin continuarea executării se înţelege că A. era obligat să restituie sume executate, sa stabilească onorarii, sa efectueze cheltuieli de executare, cheltuieli administrative, etc. În caz de refuz ar fi fost sancţionat.
S-a arătat că, la data de 03.06.2013, T. i-a înmânat executorului A. un ordin de plată cu suma de 2.872.730,52 RON, reieşind că aceşti bani reprezintă suma aferentă tuturor dosarelor de executare, primite de A. de la T.. Nu se face nicio referire în ordinul de plată despre dosarul de executare nr. 156/2010, iar la acel moment A. nu avea de unde să cunoască conţinutul dosarului de executare nr. 156/2010.
La data de 13.06.2013, urmare a excluderii inculpatului T. din profesia de executor judecătoresc, dosarul de executare nr. 156/2010 a fost redistribuit de Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul B.EJ. A. şi predat sub semnătură în aceeaşi zi, inculpatul fiind delegat să continue executarea silită şi în acest dosar. Dosarul de executare silită a fost înregistrat la B.E.J. A. sub nr. x/2013.
S-a considerat că din conţinutul dosarului de executare cu nr. 156/2010 ori din actele de cercetare penală sau probe nu reiese care este înscrisul, sentinţa, titlul executoriu, care îl obliga pe A. sa restituie către B. suma de 2.665.654,90 RON.
Mai mult, s-a menţionat că B. a obţinut mai multe sentinţe prin care a fost anulată executarea silită în dosarul x/2010 şi s-a dispus întoarcerea executării silite, astfel că a promovat executări silite împotriva persoanelor fizice, conform declaraţiilor de martor a numiţilor R., FF., W., EE., TT.. Aşadar, B. a recuperat suma poprită de la persoanele fizice, având titluri executorii, iar în acest dosar acum se constituie parte civilă cu aceeaşi sumă.
Ca atare, la data de 14.06.2013, nu era clar ce sumă şi cui trebuia A. să o restituie, pentru că a primit cereri de restituire de la persoanele fizice (R., FF., etc) şi cerere de restituire a aceloraşi sume de la B., în condiţiile în care aceasta recuperase deja mare parte din sume prin executări silite, având titluri executorii. În plus, la acel moment existau dosare în instanţă privind contestaţii la executare, unele vizând chiar sume certe de bani (sentinţa civilă nr. 10278/07.05.2013 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti).
Prin urmare, nu se poate reţine incidenţa infracţiunii de abuz în serviciu în sensul că "inculpatul A. a încălcat dispoziţiile legale în materia executării silite în sensul că nu a dispus încetarea executării silite şi restituirea sumei de 2.665.654 RON, 90 RON către debitor, ca urmare a cererii de renunţare formulate de creditori despre care acesta a luat la cunoştinţă la data de 14.06.2013."
S-a precizat că toate sumele recuperate în urma executărilor silite intră într-un singur cont, acela de consemnaţiuni. Din acest cont executorul distribuie şi face plăţi către creditori, plăteşte salarii şi cheltuieli administrative ale biroului, îşi plăteşte onorariu. Nu există câte un cont pentru fiecare dosar de executare aşa cum a susţinut instanţa de fond.
De asemenea, s-a considerat ca fiind obligatoriu să se clarifice care au fost sumele distribuite de A. în dosarele primite de la T. şi dacă suma primită de la T. acoperea toate aceste plăţi.
Totodată, s-a subliniat că nu există nicio hotărâre judecătorească prin care executorul judecătoresc A. să fie obligat, la cererea S.C. B., la restituirea sumei de 2.665.654.90 RON (situaţie în care s-ar putea antrena răspunderea penală a acestuia, în caz de refuz), fapta descrisă în rechizitoriu având conotaţii civile sau cel mult disciplinare.
Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 7336/06.12.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2019, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, definitivă prin decizia civilă nr. 455/03.02.2021 a Tribunalului Argeş, s-a respins cererea părţii civile S.C. B. de obligare a executorului judecătoresc la plata sumei de 2.665.654,90 RON, reprezentând suma de bani poprită în dosarul de executare nr. 1700/2013 (fost dosar de executare nr. 156/2013, preluat de la T.).
În a doua teză, a invocat decizia nr. 5/2019 pronunţată de instanţa supremă în recurs în interesul legii, arătând că s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea de abuz în serviciu, fie că este avută în vedere data primei pagube ori a primului folos care a fost dobândit la data de 20 iunie 2013.
În a treia teză, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de delapidare, susţinând că operează principiul subsidiarităţii, între cele două infracţiuni existând relaţia de la general la special, acţiunea inculpatului, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu fiind aceea de a refuza să restituie sumele de bani, pe care şi le-a însuşit. Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de sustragere, aspecte care se încadrează mai degrabă în infracţiunea de delapidare, unde obiectul juridic al infracţiunii îl reprezintă suma de bani, pe când la infracţiunea de abuz în serviciu acesta poate fi reprezentat şi de încălcarea unor drepturi.
A arătat că, în eventualitatea în care cererea de schimbare de încadrare juridică ar fi încuviinţată, termenul de prescripţie a răspunderii penale este împlinit şi referitor la infracţiunea de delapidare, întrucât momentul la care a refuzat să remită suma de bani, respectiv şi-a însuşit-o, este data de 20 iunie 2013.
În subsidiar, a solicitat stabilirea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, în considerarea faptului că, la momentul săvârşirii faptei, inculpatul abia intrase în profesie, nu avea ajutor şi era lipsit de experienţă, existând posibilitatea să fi făcut alte plăţi decât era necesar, întrucât avea în lucru peste 3000 de dosare, unele datând chiar din anul 2008 sau 2009, fiind supus stresului din cauza faptului că nu ştia că nu a primit sumele de bani necesare sau care erau sumele de bani care trebuiau restituite, astfel cum şi-a asumat.
A mai arătat că are în îngrijire doi copii, iar, astfel cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, acesta suferă de diabet zaharat şi multiple boli cardiace, astfel încât o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru o persoană de vârstă tânără este excesivă.
Sub aspectul laturii civile, s-a apreciat că nu se cunoaşte exact suma recuperată şi suma care mai rămâne ca prejudiciu. Nu este posibil ca B. să recupereze acelaşi prejudiciu de două ori, aceasta însemnând o îmbogăţire fără justă cauză. Prin urmare, s-a susţinut că prejudiciul nu este clar şi cert şi nu poate fi pus în sarcina inculpatului.
3. Prin motivele de apel formulate în scris la data de 20 mai 2024 şi susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, persoana interesată OO. a precizat că a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 40/F din 29 februarie 2024 pronunţate în dosarul nr. x/2022 în ceea ce priveşte sechestrul instituit de DNA - ST Piteşti, prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din 12.11.2020, asupra clădirii P+1E şi dependinţe cu destinaţie locuinţă situată în oraş Ştefăneşti, sat Valea Mare Podgoria, str. x. Persoana interesată OO. a precizat că imobilul îi aparţine în totalitate, având în vedere documentele de proprietate pe care le deţine. În argumentare, a menţionat că nici în timpul urmăririi penale nu i s-a adus la cunoştinţă de către organele de urmărire penală această măsură şi nici de către Tribunalul Argeş care nu a citat-o, astfel a arătat că nu a avut posibilitatea să depună documente şi să-şi exprime punctul de vedere asupra măsurii asigurătorii şi a măsurii de siguranţă a confiscării.
De asemenea, a precizat că despre instituirea acestui sechestru a aflat în data de 15.05.2024, luând legătura cu avocatul ales al soţului său. Aşadar, a subliniat că nu a cunoscut până în martie anul acesta de existenţa dosarului nr. x/2022, aceasta fiind despărţită în fapt de soţul său din 2021, avea cunoştinţă că acesta are calitatea de inculpat doar într-un singur dosar, anume dosarul nr. x/2022.
Suplimentar, apelanta OO. a formulat în scris motive de apel care au fost susţinute şi cu ocazia dezbaterilor subliniind că prin Ordonanţa Parchetului de luare a măsurii asigurătorii din 12.11.2020, în dosarul penal nr. x/2013 s-a dispus instituirea sechestrului penal până la concurenţa sumei de 2.665.654,90 RON reprezentând paguba produsă S.C. B. prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi asupra imobilului casă de locuit situat în str. x, din sat Valea Mare Podgoria, oraşul Ştefăneşti, jud. Argeş, pentru realizarea confiscării speciale şi pentru realizarea pretenţiilor părţii civile.
S-a arătat că măsura asiguratorie a fost verificată de către instanţa de fond. Aceasta nu a fost înştiinţată în timpul procedurii de instituire a sechestrului şi nici în cursul judecăţii despre faptul că asupra bunului său a fost instituit un sechestru, iar bunul este indisponibilizat în vederea confiscării şi/sau dezdăunării.
Prima instanţă de judecată a dispus menţinerea sechestrului şi asupra bunului său urmând ca la finalul procesului să se hotărască dacă sumele de bani obţinute din valorificarea bunului vor fi folosite la dezdăunarea părţii civile sau imobilul va fi confiscat ca măsură de siguranţă, considerându-se ca fiind folos corelativ infracţiunii de spălare de bani.
În prezenta cauză, s-a susţinut că apelanta trebuia introdusă în calitate de subiect procesual şi citată în această calitate, astfel încât, analizarea legalităţii şi oportunităţii luării măsurii confiscării speciale asupra unor bunuri asupra cărora acesta are un drept de proprietate sau valorificarea bunurilor sale în vederea dezdăunării părţii civile, trebuia să aibă loc cu respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la proprietate. În atare context, lipsa citării în calitatea prevăzută de lege, care conferă anumite drepturi şi obligaţii, a adus încălcări grave ale drepturilor procesuale ale persoanei interesate, neavând până la acest moment posibilitatea de a-şi clama dreptul de proprietate exclusivă asupra acestui bun şi de a face probe care să dovedească că bunul nu are nicio legătură cu activitatea infracţională a inculpatului A..
Conform ordonanţei de instituire a sechestrului, la fila x a acesteia, Parchetul a avut la dispoziţie autorizaţia de construire nr. x din 19.04.2016 emisă de Primăria oraşului Ştefăneşti, având o valoare consemnată în autorizaţia de construire de 345800 RON, aceasta fiind eliberată doar pe numele OO., înscris care se regăseşte şi la dosarul instanţei.
În susţinere, a propus proba cu înscrisuri prin care să dovedească că a achiziţionat terenul cu bani proveniţi din donaţie de la fratele său, că autorizaţia de construire a fost emisă pe numele său şi că documente contabile (facturi, bonuri de casă) dovedesc faptul că imobilul a fost edificat cu materiale achiziţionate exclusiv de aceasta.
A fost solicitată şi proba testimonială, pentru a dovedi că imobilul a fost edificat de aceasta şi de familia sa, în regie proprie, că inculpatul A. nu a participat la nicio lucrare de edificare a imobilului şi că starea imobilului, care în prezent nu este finalizată, urmează să fie finisată în interior.
Concluzionând, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea respectării prevederilor art. 6 din CEDO - dreptul la un proces echitabil care include şi prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 privind garantarea dublului grad de jurisdicţie.
CONCLUZII SCRISE
Partea civilă S.C. B., la data de 20 mai 2024, a comunicat că, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (5) lit. b) din C. proc. pen., prejudiciul produs subscrisei este în cuantum total de 6.301.752,32 RON şi este compus din:
- 2.539.815,65 RON (2.665.654,90 - 125.839,25 = 2.539.815,65) debit principal din care 1.370.230,54 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie, începând cu data de 03.06.2013 (data virării în contul A. a sumei de 2.665.654,90 RON şi formarea dosarului de executare silită nr. x/2013) şi până în prezent şi suma de 2.391.706,13 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată la nivelul de referinţă al dobânzii legale, la care se adaugă 4 puncte procentuale, începând cu data de 03.06.2013 (data virării în contul A. a sumei de 2.665.654,90 RON şi formarea dosarului de executare silită nr. x/2013) şi până în prezent.
Referitor la sumele recuperate direct de la debitorii persoane fizice, s-a precizat că s-a recuperat suma de 125.839,25 RON de la 7 debitori persoane fizice (din totalul de 114 debitori persoane fizice), părţi în dosarul de executare nr. 156/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc ("BEJ") T., astfel: UU., suma de 23.382,85 RON, VV., suma de 23.382,85 RON, WW., suma de 4462 RON, FF., suma de 23.383,85 RON, XX., suma de 23.382,85 RON, R., suma de 23.382,85 RON şi YY., suma de 4462 RON.
Debitul total executat silit de T. pentru cele 7 persoane a fost 163.681,95 RON (fiind inclusă în suma de 2.665.654,90 RON, executată silit în dosarul nr. x/2010), iar suma recuperată de subscrisa de la acestea, până la data de 15.05.2024, este de 125.839,25 RON.
În cazul celorlalte 107 persoane fizice - debitori, subscrisa a arătat că nu a demarat executări silite şi nu a încasat restituiri voluntare, având în vedere faptul că sumele executate silit nu au ajuns la aceştia.
S-a precizat că dosarul nr. x/2010 este finalizat, fiind executată silit suma de 2.665.654,90 RON, deşi încă din data de 13.04.2010 reprezentantul creditorilor a formulat cerere de renunţare la executarea silită.
În concluzie, având în vedere suma de 125.839,25 RON recuperată de la cei 7 debitori persoanele fizice (din cei 114 debitori persoane fizice), părţi (creditori la acel moment) în dosarul de executare silită nr. x/2010 al T., partea civilă S.C. B. a precizat prejudiciul produs în cuantumul total de 6.301.752,32 RON, compus din 2.539.815,65 RON (2.665.654,90 -125.839,25 = 2.539.815,65) debit principal, 1.370.230,54 RON actualizarea cu indicele de inflaţie, începând cu data de 03.06.2013 (data virării în contul A. a sumei de 2.665.654,90 RON şi formarea dosarului de executare silită nr. x/2013) şi până în momentul de faţă şi 2.391.706,13 RON dobânda legală penalizatoare calculată la nivelul de referinţă al dobânzii legale, la care se adaugă 4 puncte procentuale, începând cu data de 03.06.2013 (data virării în contul BEJ A. a sumei de 2.665.654,90 RON şi formarea dosarului de executare silită nr. x/2013) şi până în momentul de faţă.
De asemenea, partea civilă S.C. B. a transmis, la data de 18 iunie 2024, concluzii scrise, în cuprinsul cărora a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor de schimbare a încadrării juridice din abuz în serviciu în delapidare şi din abuz în serviciu în forma continuată în abuz în serviciu în forma simplă, formulate de A..
Astfel, s-a susţinut că apelantul-inculpat A. nu a deţinut calitatea de gestionar a banilor primiţi în contul de consemnaţiuni deschis pe numele A., deoarece banii rezultau din punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigii de dreptul muncii împotriva părţii civile S.C. B., cuvenindu-se creditorilor care au demarat executarea silită sau, în cazul în care aceştia renunţau la executare, debitorului. Aşadar, banii aflaţi în contul de consemnaţiuni ai unul birou de executor judecătoresc nu se află în gestiunea şi la dispoziţia biroului, executorul judecătoresc având calitatea unui detentor temporar şi nu gestionar, deoarece aceştia se cuvin creditorului care a învestit executorul judecătoresc cu punerea în executare a unui titlu executoriu, aflându-se astfel la dispoziţia creditorului. În cazul în care creditorul îşi retrage cererea de executare silită, executorul judecătoresc este obligat să restituie sumele executate silit către debitor, creditorul fiind cel ce suportă riscul retragerii sale, respectiv, suportă cheltuielile de executare.
Concluzionând, s-a susţinut că faptele materiale de a refuza restituirea sumelor de bani şi de a-şi însuşi în interes personal aceste sume întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, iar nu de delapidare, motiv pentru care s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării juridice.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, s-a arătat că prima instanţă în mod corect a constatat că inculpatul a săvârşit două categorii de acte materiale, prima categorie constând în atitudinea apelantului-inculpat de a nu dispune încetarea executării silite şi restituirea sumei de 2.665.654,94 RON, prejudiciul constând în lipsa de folosinţă a sumei de bani, iar cea de-a doua categorie se referă la acţiunile apelantului-inculpat prin care a dispus în interes personal de sumele de bani, fiecare retragere din cont constituind un act material distinct ce a produs un prejudiciu egal cu suma de bani retrasă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen.
În cuprinsul concluziilor scrise, partea civilă S.C. B. a solicitat respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de A. şi de OO..
În acest sens, s-a făcut trimitere la declaraţia apelantului-inculpat A. din care reiese că neregulile nu au fost săvârşite cu rea-credinţă, în scopul prejudicierii părţii civile, care însă nu este susţinută de probatoriul administrat, ce dovedeşte contrariul, respectiv, că apelantul-inculpat a transferat suma de 2,665.654,94 RON din contul de consemnaţiuni al biroului de executor în contul bancar personal, folosind întreaga sumă în interes personal.
Referitor la apelul declarat de OO., s-a solicitat respingerea, având în vedere faptul că măsura sechestrului a fost instituită în timpul urmăririi penale, iar contestaţia împotriva acestei măsuri a fost formulată de către A. şi OO. care a fost deja soluţionată de Curtea de Apel Piteşti prin respingerea ei şi menţinerea ca legală şi temeinică a ordonanţei ce a instituit sechestrul.
Partea civilă a apreciat că nu există un impediment legal în menţinerea măsurii sechestrului şi asupra bunului imobil "Clădire P+1E şi dependinţe cu destinaţie de locuinţa situate în oraşul Ştefăneşti, jud. Argeş", mai ales că aceasta are drept scop conservarea bunurilor pentru asigurarea acoperirii cheltuielilor judiciare avansate de către stat şi acoperirii prejudiciului produs subscrisei.
Prin concluziile formulate, partea civilă S.C. B. a solicitat respingerea apelurilor formulate şi menţinerea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti.
***
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, sub nr. x/2022 şi a avut 3 termene de judecată: 24 aprilie 2024, 8 mai 2024 şi 22 mai 2024.
La termenul de judecată din 24 aprilie 2024, s-a amânat cauza şi s-a acordat termen la solicitarea apelantului inculpat A. în vederea angajării unui avocat şi pregătirea apărării şi pentru a formula eventuale cereri probatorii.
La termenul de judecată din 8 mai 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (5) rap. la art. 100 alin. (2) din C. proc. pen., s-a admis cererea de probatorii formulată de apelantul intimat inculpat A. constând în proba cu înscrisurile în circumstanţiere şi emiterea unei adrese către partea civilă S.C. B. pentru a comunica care este întinderea reală şi actuală a prejudiciului neacoperit, prin raportare la dosarul de executare nr. 156/2010. În temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (5) rap. la art. 100 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., s-au respins celelalte solicitări formulate de apelantul intimat inculpat A. constând în emiterea unei adrese către Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi efectuarea unei expertize contabile. De asemenea, s-a luat act de manifestarea de voinţă a apelantului intimat inculpat A., în sensul de a da declaraţie în faza procesuală a apelului.
Anterior termenului de judecată acordat la data de 22 mai 2024, partea civilă S.C. B. a transmis note scrise în cuprinsul cărora a precizat că prejudiciul produs subscrisei este în cuantum total de 6.301.752,32 RON şi a făcut menţiunea că sumele recuperate direct de la debitorii persoane fizice este în cuantum de 125.839,25 RON.
La termenul de judecată din 22 mai 2024, instanţa a pus în discuţie cererea formulată de OO., de introducere în cauză în calitate de apelantă persoană interesată, cererea care a fost încuviinţată.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins cererea de probe formulată de către apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A. şi de apărătorul ales al apelantei persoană interesată OO.. Totodată, a încuviinţat cererea de probe formulată de apărătorul ales al apelantei persoană interesată OO., constatând în înscrisuri şi a constatat proba administrată, prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.
În şedinţa publică din 22 mai 2024, inculpatul A. a dat declaraţie în faţa instanţei de apel care a fost ataşată la dosarul cauzei, conform dispoziţiilor art. 110 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. pen.
***
Examinând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat direct şi nemijlocit în calea de atac şi a celui necontestat de către părţi şi, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., raportat la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi spălarea banilor, în varianta ascunderii ori disimulării adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că:
"În calitate de executor judecătoresc în cadrul A. şi funcţionar public în sensul legii penale, în desfăşurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1700/2013 (anterior nr. 156/2010), a încălcat dispoziţiile art. 5 şi art. 54 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi dispoziţiile art. 3715 şi art. 562 din vechiul C. proc. civ., respectiv, nu a dispus încetarea executării şi restituirea sumei de 2.665.654,90 RON, către debitor, ca urmare a cererii de renunţare formulate de creditori despre care acesta a luat cunoştinţă la data de 14.06.2013, iar în perioada de 14.06.2013 -03.09.2014 a dispus în interes personal, prin mai multe operaţiuni de retragere din cont, sume de bani până la recurenţa sumei de 2.665.654,90 RON, poprită de la debitorul B. în dosarul de executare, cauzând o pagubă debitorului B. în cuantum de 2.665.654,90 RON şi, totodată, obţinând pentru sine un folos necuvenit în acelaşi cuantum."
Prin sentinţa penală nr. 40/F din data de 29 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie:
- sub aspectul laturii penale, în baza art. 396 alin. (7) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, iar în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc) din C. pen.
- sub aspectul laturii civile, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.665.654,90 RON, reprezentând prejudiciul material şi a sumei de 1.520.679,44 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a sumei menţionate. În acest context, în vederea acoperirii cheltuielilor judiciare şi a reparării pagubei, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei totale de 4.186.334,34 RON.
În faţa instanţei de apel, a fost administrată proba cu înscrisuri solicitată de apelantul inculpat A. şi declaraţia inculpatului, dată la 22 mai 2024, în care a invocat următoarele: "La scurt timp după intrarea în profesie, CEJ Piteşti mi-a delegat toată activitatea B.E.J. T., care a constat în aproximativ 3000 de dosare, arhivă, precum şi un ordin de plată prin care i s-a virat o sumă de bani ce reprezenta debite, onorarii, cheltuieli de executare şi menţiunea "B.".
Imediat după primirea dosarelor ce au fost aduse de către CEJ într-o singură zi, am început înregistrarea acestora şi într-un timp foarte scurt am fost asaltat de solicitări ale unor creditori, debitori, precum şi alte părţi din dosare, cum ar participanţii la licitaţie, care au depus garanţie şi voiau să o recupereze, prin care mi se solicita eliberarea de sume de bani din intermediul acestor dosare primite de la B.E.J. T..
Pe măsură ce le primeam, cât puteam de repede, dădeam curs acestor solicitări, prin care eliberam sume de bani sau făceam alte acţiuni de executare în dosarele primite de la B.E.J. T..
Menţionez că într-o perioadă destul de scurtă de timp, acea sumă a început să se diminueze, deoarece erau foarte multe solicitări din partea creditorilor sau debitorilor din dosarele de executare, fără a mă referi la B..
Sumele de bani au fost eliberate cu precădere cash, precum în aceste dosare am recuperat inclusiv cheltuieli şi onorarii de executare pentru biroul meu. Instanţa a reţinut, în urma declaraţiei mele că eu am încasat onorariul din dosarul de executare B., ceea ce este fals, atât timp cât nu am distribuit sume în acel dosar.
În continuare, fiind lipsit de experienţă, am fost copleşit de aceste dosare, am fost nevoit să angajez personal auxiliar, pentru a le putea rezolva. După o perioadă de timp solicitările şi acţiunile din dosarele preluate s-au mai liniştit, dar nu mai exista nici suma pe care o solicita B. de la mine, că aş fi primit-o de la B.E.J. T..
După câţiva ani, din cauza stresului şi a problemelor pe care mi le-am creat cu aceste dosare primite, am început să consum foarte mult alcool, motiv pentru care, în urmă cu aproximativ 6 ani, când au început problemele de natură juridică în cadrul B.E.J., am decis să mă separ de soţia mea şi copiii noştri.
Am ascuns, în această perioadă, de soţia mea toate problemele mele legale, în măsura în care s-a putut, nedându-i niciodată impresia că se poate întâmpla ceva de natură penală cu mine.
Consider că am făcut şi greşeli în cadrul dosarelor primite de la B.E.J. T., dar în nici un caz cu rea-credinţă sau în scopul de a prejudicia vreo parte din acele dosare, inclusiv B..
Consider că nu s-a putut dovedi în mod concret, în niciun moment al judecăţii ţi al cercetării penale, sumele exacte care trebuiau să provină din dosarele de la B.E.J. T. şi să fie transmise în contul meu.
Consider că la umbra acestei sume de bani mari primite de la B. aceasta nu a transmis către mine toate sumele de bani încasate în cele aproximativ 3000 de dosare pe care le-am primit de la B.E.J. T..
Întrebări formulate de Înalta Curte:
1. De ce aţi transferat din contul de consemnaţiune al biroului dvs sume de bani în alt cont al biroului şi de ce din acel cont aţi transferat sume de bani în contul dvs personal?
R: Am transferat sume de bani din contul de consemnări al biroului cu titlu de cheltuieli şi onorarii de executare în contul de onorarii al biroului. Din momentul în care au fost transferaţi în contul de onorarii al biroului, aceştia automat au fost fiscalizaţi, s-au plătit taxe şi contribuţii pentru bani, prin urmare am dispus şi transferarea unor sume către contul personal, deoarece erau fiscalizaţi. Menţionez că în anul 2016-2017 am avut un control de la ANAF pentru perioada 2012-2015, în care nu au fost găsite nereguli cu privire la sumele de bani ce au trecut prin contul de onorarii.
Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:
1. Ce au reprezentat plăţile către HH. S.R.L., începând cu data de 29.09.2014?
R: Au reprezentat un împrumut pentru fratele meu, care deţinea acea firmă, fiind în valoare totală de 14.000 RON, o sumă mică raportat la veniturile pe care le avea în acea perioadă. Nu am încheiat un contract de împrumut, deoarece nu i-am dat cu scopul de a-mi fi returnaţi, de fapt, cred că a fost o donaţie.
2. Ce au reprezentat plăţile prin virament către JJ. începând cu data de 18.10.2016?
R: nu îmi aduc aminte ce au reprezentat exact, ştiu doar că la acel moment am încercat o investiţie pe piaţa de parităţi valutare, în urma căreia am fost escrocat de către aceştia. Menţionez că acei bani erau bani din onorarii şi nu au avut legătură cu B..
3. Ce sumă aţi pierdut?
R: Nu ştiu exact, în jur de câteva mii de euro.
4. Ce au reprezentat plăţile prin virament către KK. respectiv LL.?
R: Au făcut parte din aceleaşi investiţii cu cea arătată mai sus, respectiv parităţi valutare.
5. Ce s-a întâmplat cu suma de aproximativ 270.000 euro, respectiv cei 1.224.700 RON viraţi din contul de consemnaţiune în contul personal?
R: această sumă nu a fost încasată într-o singură tranşă, a reprezentat onorarii şi cheltuieli de executare pe o perioadă de timp, recuperate din dosarele de executare aflate pe rolul biroului meu. Suma a fost virată în decursul perioadei de aproximativ 1 an. Banii viraţi în contul meu personal i-am cheltuit pe diverse.
Întrebări formulate de apărătorul ales al părţii civile B.:
1. Aţi virat către B. vreo sumă de bani din dosarele primite de la B.E.J. T.?
R: Nu, deoarece mai aveam şi alte dosare, în jur de 2000."
Analizând materialul probator administrat în cauză, cu accent pe probele administrate nemijlocit, constând în declaraţia apelantului inculpat A. şi înscrisurile depuse în apel, probele necontestate şi care nu au fost solicitate a fi readministrate în această fază procesuală, precum şi probele cu înscrisuri şi probele ştiinţifice administrate în cauză, constând în raport de expertiză judiciară financiar-contabilă întocmit la data de 12.03.2020 şi raport privind supliment de expertiză contabilă judiciară întocmit la data de 10.07.2020, aflate la dosar şi apreciate ca fiind suficiente, care urmează a fi valorificate de instanţa de apel, Înalta Curte constată că situaţia de fapt a fost riguros stabilită şi expusă pe larg în sentinţa apelată, reţinând, în esenţă, că, la data de 03.06.2013, suma de 2.872.730,52 RON (din care 2.665.654,90 RON aferentă dosarului de executare 156/2010) a fost virată de Biroul Executorului Judecătoresc T. din contul de consemnaţiuni cu codul IBAN: x, deschis la BB. S.A., în contul cu codul IBAN: x, deschis la CC. S.A., aparţinând Biroului Executorului Judecătoresc A..
Ulterior datei de 03.06.2013 şi până la data de 30.10.2014, suma de 2.872.730,52 RON, primită de inculpatul A. din contul T., a ieşit din contul aparţinând Biroului Executorului Judecătoresc A. prin tranzacţii succesive (viramente către alte conturi de unde sumele au fost scoase de către inculpat în numerar, plăţi reprezentând "cumpărături" şi transferuri bancare către o societate deţinută de către fratele său), efectuate de inculpatul A., în interes personal.
Înalta Curte constată că inculpatul A. a recunoscut inclusiv în declaraţia dată în faţa instanţei de apel circuitul financiar al sumelor de bani încasate pentru dosarul de executare nr. 156/2010 (devenit dosarul nr. x/2013) de la debitorul S.C. B., ulterior transferării lor din conturile T. în conturile A. şi destinaţia finală a acestor sume, care a fost atestat de proba ştiinţifică (expertiza tehnică contabilă întocmită în cauză la data de 12 martie 2020) şi constă în aceea că: "A. a avut deschise la CC. doua conturi:
1) Contul de consemnaţiuni x;
2)Contul curent de venituri A. x 74601101
A. - ca persoana fizică a avut deschis tot la CC. un cont, la care a avut asociat şi un card.
l. Cont personal A. - x
Operaţiunile economice cu disponibilităţile băneşti derulate în perioada 03.06.2013 (până la epuizarea soldului de consemnaţiuni al A. - x) au fost următoarele:
• Din contul de consemnaţiuni x al A. s-au virat in perioada 03.06.2013 - 30.10.2014 sume în valoare de 5.508.273,84 RON (din care 2.872.730,52 încasaţi de la BEJ T. si restul de la 2.635.543,32 încasaţi de la alţi debitori în alte dosare de executare) către:
- Contul curent de venituri al A. x 60101;
- RR..
(…)
Soldul contului de consemnaţiuni x al A. a suferit diminuări succesive pe perioada analizată 03.06.2013 - aşa cum rezultă mai jos:
Sold iniţial la 03.06.2013 - 2.872.730,52 RON;
Sold final la 30.10.2014 - 7.093,55 RON.
La data de 03.06.2013 avea în cont valoarea primită de la T. 2.872.730,52 RON - iar la data de 30.10.2014 - mai avea doar 7.093,55 RON.
• Din contul curent al A. x -în valoare de 5.404.556,84 RON - s-au efectuat următoarele operaţiuni cu disponibilităţile băneşti pe aceeaşi perioada 03.06.2013 - 30.10.2014:
- Alimentări cont personal A. - 1.224.700,00 RON;
- Ridicări ATM (bancomat) cu card bancar - 662.650,00 RON;
- Ridicări de la casieria băncii - numerar - 3.151.990,54 RON;
- Plăţi către RR. - 365.216,30 RON.
• Din contul deschis pe persoana fizică A. x, au fost efectuate următoarele tranzacţii în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014:
- Ridicări de la ATM începând cu data de 20.06.2013;
- Plăţi către JJ. -cu titlu de "cumpărături " începând cu data de 18.10.2013;
- Plăţi către KK. -cu titlu de "cumpărături" începând cu data de 02.05.2014;
- Plăţi către LL. -cu titlu de " cumpărături " începând cu data de 04.06.2014;
- Plăţi către S.C. HH. S.R.L. - cu titlu de "alimentare cont" începând cu data de 07.10.2014.
- Plăţi către SS. -cu titlu de "alimentare cont investiţii " începând cu data de 07.10.2014. (…)
În concluzie, suma de 2.665.654,90 RON corespunzătoare dosarului de executare nr. 156/2010 virată de către B.E.J. T. în contul de consemnaţiuni al BEJ A. s-a consumat în perioada 03.06.2013 - 31.10.2014 urmând traseul:
Virarea din contul de consemnaţiuni (R091BREL0002000647460100) al A. către:
- Contul curent al A. x 6474601101;
- RR..
Virarea din contul curent (R064BREL0002006474601101) al A. către:
- Contul personal al persoanei fizice A.
- ATM (bancomat)- ridicări în baza cardului bancar;
- Casieria băncii CC. - unde avea contul A.;
- Alimentarea contului societăţii HH. S.R.L.;
- RR.
Virarea din contul personal (R030BREL0020006477110100) A.:
- Ridicări de la ATM (bancomat);
-Plăţi către JJ.;
-Plăţi către KK.;
-Plăţi către LL.;
- Plăţi către S.C. HH. S.R.L. -Plăti către SS.."
Referitor la producerea de către executorul judecătoresc A. a unui prejudiciu societăţii B. ca urmare a lipsirii de folosinţă a sumei de 2.665.654,90 RON, poprită în dosarul de executare 156/2010, prin suplimentul de expertiză contabilă întocmit la 10.07.2020, s-a constatat că pentru neplata la termen a sumei de 2.665.654,90 RON se datorează dobânda legală, precum şi actualizarea sumei cu rata de inflaţie (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2061/2015). Aşadar, pentru inculpatul A., dosar nr. x/2010, s-a reţinut pentru perioada lipsei de folosinţă 14.06.2013 - 10.07.2020, un debit în cuantum de 2.665.654,90 RON, dobândă legală în sumă de 1.218.660,74 RON şi indici de inflaţie în sumă de 302.018,70 RON.
Astfel, în urma propriei analize a probelor şi în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, Înalta Curte reţine că apărarea inculpatului A. că sumele de bani încasate de la T. le putea folosi în interes personal întrucât îi aparţineau este negată de probele ştiinţifice privind circuitul financiar al sumelor de bani încasate pentru dosarul de executare nr. 156/2010 de la debitorul S.C. B. (raport de expertiză tehnică contabilă întocmit în 12.03.2020 şi suplimentul la raportul de expertiză din 10.07.2020), precum şi de mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti (înscrisuri, cereri de executare silită, verificarea rulajului conturilor aferente dosarelor de executare silită primite de la T., declaraţii de inculpat şi de martori).
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că inculpatul, prin activitatea infracţională, a încălcat dispoziţiile art. 54 din Legea 188/2000, art. 3717 şi art. 562 din C. proc. civ. din 1865, care nu permiteau executorului judecătoresc să reţină suma poprită de la partea civilă S.C. B.-B. şi să o cheltuie în interes personal, în condiţiile în care creditorii au renunţat la executarea silită şi au adus la cunoştinţă executorului judecătoresc acest aspect. De asemenea, aceeaşi instanţă a mai reţinut şi faptul că executorul judecătoresc nu putea să folosească sumele de bani realizate într-un dosar de executare silită pentru acoperirea cheltuielilor de executare efectuate în alte dosare de executare silită, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre acţiunile inculpatului A. în producerea prejudiciului suferit de partea civilă, relevată de probele administrate în cauză.
În acest context, s-a considerat că prin atitudinea inculpatului de a nu dispune încetarea executării silite (deşi la datele de 14.06.2013, 14.09.2013 şi 22.11.2013, creditorii au înaintat adrese exprese la care au fost anexate cererile de renunţare la executarea silită) şi restituirea sumei de 2.665.654,94 RON (prejudiciul constând în lipsa de folosinţă a sumei de bani), precum şi acţiunile inculpatului prin care a dispus în interes personal de sumele de bani (fiecare retragere din cont constituind un act material distinct ce a produs un prejudiciu egal cu suma de bani retrasă), sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen.
Instanţa de control judiciar constată că probatoriul administrat în apel nu are aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale a inculpatului, ci susţin soluţia pronunţată, dovedind vinovăţia inculpatului în ce priveşte infracţiunea continuată de abuz în serviciu săvârşită în calitate de executor judecătoresc, constând în aceea că a obţinut pentru sine un folos necuvenit, în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014, prin mai multe tranzacţii succesive, din contul deţinut de B.E.J. A., în contul personal şi a produs un prejudiciu părţii civile S.C. B., în cuantum de 2.665.654,90 RON.
Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte apreciază că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de executor judecătoresc pentru comiterea faptei, banii fiind transferaţi din contul de consemnaţiuni al A. în contul de venituri al A. şi de aici într-un cont personal sau direct către societăţi cu rol de plasamente financiare pe numele său, fără a exista dovezi că banii s-au reîntors în patrimoniul său.
De altfel, susţinerea inculpatului că banii însuşiţi reprezentau onorarii aferente altor dosare de executare silită decât S.C. B. şi acoperirea cheltuielilor pe care le-a efectuat, nu este întemeiată, instanţa de apel constată în acord cu concluzia instanţei de fond că inculpatul A. nu putea folosi suma de bani poprită de la B. pentru plata onorariului stabilit în dosarul de executare nr. 156/2010 şi nici pentru plata onorariilor stabilite în alte dosare de executare silită. În acest context, reamintim dispoziţiile art. 3717 din C. proc. civ. din 1865 care prevăd că în fiecare dosar de executare silită executorul judecătoresc stabileşte prin proces-verbal sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare şi onorariul executorului judecătoresc care revine în sarcina debitorului sau a creditorului atunci când acesta renunţă la executarea silită, astfel că, în cazul dosarului de executare nr. 156/2010, plata onorariului executorului judecătoresc era în sarcina creditorilor, întrucât aceştia renunţaseră la executarea silită.
Aşadar, din suma de 2.665.654,90 RON, poprită în procedura de executare silită, în dosarul de executare 156/2010, nu au fost distribuite sume cu titlu de debit, onorarii sau cheltuieli de executare până la data de 14.06.2013, momentul preluării contului de către B.E.J. A., ca urmare a excluderii inculpatului T. din profesia de executor judecătoresc şi redistribuirea dosarului inculpatului delegat să continue executarea silită în acest dosar. Prin urmare, întreaga sumă de 2.665.654,90 RON, poprită de la debitorul S.C. B. în dosarul nr. x/2013 (fost dosar de executare 156/2010 al B.E.J. T.), transferată la data de 03.06.2013 din contul T. a fost folosită de inculpatul A., în interes personal.
Susţinerea inculpatului că sumele retrase şi folosite în scop personal îi aparţineau, întrucât reprezentau onorarii la care avea dreptul în fiecare dosar dintre cele preluate de la T. ori cheltuieli de executare, nu are justificare în realitate, prin coroborare cu informaţiile extraselor de cont şi dispoziţiile legale care nu permit ca executorul judecătoresc să folosească sumele de bani realizate într-un dosar de executare silită pentru acoperirea cheltuielilor de executare efectuate în alte dosare de executare silită ori în lipsa altor documente justificative că sumele retrase aveau destinaţia de onorariu, aşa cum acesta a susţinut cu ocazia dezbaterilor.
În acest sens, relevante sunt prevederile art. 658 din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc aprobat prin Hotărârea nr. 19/2010 a Congresului Extraordinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cu modificările aduse prin Hotărârea nr. 13/10.12.2015 care, la alin. (1), interzice cu desăvârşire retragerea de către executorul judecătoresc, din conturile de consemnări a oricăror sume de bani, fără evidenţierea şi justificarea acestora.
În plus, din actele dosarului de executare silită rezultau sumele de bani ce trebuiau eliberate în fiecare dosar de executare silită, inculpatul având posibilitatea verificării sumelor de bani rulate de T., pentru a cunoaşte cu exactitate sumele intrate în cont pentru fiecare dosar de executare silită.
Pe de altă parte, reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu nu este condiţionată de existenţa unor hotărâri judecătoreşti civile care să statueze asupra încălcării dispoziţiilor legale în procedura de executare silită, întrucât acuzaţiile din prezenta cauză vizează dispunerea în scop personal de sumele de bani ce urmau a ajunge la debitor în condiţiile în care creditorii renunţă la executarea silită.
Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul şi-a însuşit banii transferaţi în contul de consemnaţiuni A. în data de 03.06.2013, în sumă de 2.872.730,52 RON (din care 2.665.654,90 RON aferentă dosarului de executare 156/2010) şi a continuat să extragă, fără drept, sume mari de bani pe o perioadă de 1 an şi 4 luni, începând cu data de 03.06.2013 şi până în 30.10.2014, diminuând treptat suma până la valoarea de 7.093,55 RON, demonstrând perseverenţă în activitatea infracţională şi asumarea scopului infracţional, elemente utile şi decelării formei de vinovăţie.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în cazul producerii de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă în mod corect a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată şi nu în formă simplă, în considerarea actelor materiale/de executare multiple săvârşite de inculpat, concretizate, în final, în omisiunea apelantului-inculpat de a nu dispune încetarea executării silite şi restituirea către partea civilă S.C. B. a sumei de 2.665.654,94 RON, reprezentând prejudiciul, precum şi acţiunile apelantului-inculpat de a dispune în interes personal de sumele de bani, fiecare retragere din cont constituind un act material distinct ce a produs un prejudiciu egal cu suma de bani retrasă, prejudiciul total fiind obţinut prin însumarea retragerilor.
Referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., aceasta se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 care se majorează, conform art. 309 din C. pen., cu jumătate, când faptele au produs consecinţe deosebit de grave, limitele devenind 3 ani - 10 ani şi 6 luni închisoare, iar, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, se majorează, conform art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu o treime, rezultând limite ale pedepsei cuprinse între 4 ani şi 14 ani închisoare.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, fapta de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului A. prezintă un grad de pericol social semnificativ şi a fost comisă într-un context agravant.
Instanţa de apel, evaluând toate criteriile utile individualizării judiciare, alături de un criteriu specific, respectiv durata excesivă a procedurii, va stabili pedepse orientate în prima jumătate a intervalului de pedeapsă.
Orientarea instanţei de apel în intervalul de pedeapsă determinat este influenţată de reţinerea şi valorificarea acestui criteriu specific de individualizare judiciară a pedepsei respectiv durata excesivă a procedurii, cu consecinţa directă a diminuării cuantumului pedepselor. Cuantumul pedepsei rezultante exclude de plano însă şi alegerea unei alte modalităţi de executare.
Astfel, instanţa de apel constată încălcarea art. 6 CEDO, reţinând o durată excesivă a procedurii calculată de la săvârşirii faptelor (suma a intrat în contul inculpatului în cursul anului 2013 şi a fost cheltuită până în data de 30.10.2014, când soldul a ajuns 7.093,55 RON) emiterea acuzaţiilor (. . . . . . . . . .), generată, în principal, de durata fazei urmăririi penale.
Necesitatea îndepărtării calităţii de "victimă", generată în sensul Convenţiei şi jurisprudenţei relevante, din sarcina celor doi inculpaţi, impune un remediu eficient, ce este identificat în contextul individualizării cuantumului pedepselor prin orientarea în prima jumătate a intervalului de pedeapsă. Instanţa de apel consideră că efectul asupra cuantumului pedepsei constituie un remediu eficient şi efectiv în raport cu scopul urmărit.
Curtea EDO a reţinut că întârzierile importante în procedură cauzate de casările şi trimiterile succesive spre rejudecare a cauzei (…) toate acele casări succesive cu trimitere spre rejudecare se datorează erorilor comise de instanţele inferioare în analizarea cauzei (cauza Atanasiu contra României, din 17 ianuarie 2008, par. 31).
Instanţa de la Strasbourg a reţinut recent că rezonabilitatea duratei unei proceduri trebuie apreciată în funcţie de circumstanţele cauzei şi ţinând cont de criteriile consacrate de jurisprudenţa Curţii, în special de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului şi de cel al autorităţilor competente (Cauza Becali şi Cioflină împotriva României, din 20 februarie 2024, par. 59; Cauza Didu împotriva României din 14 aprilie 2009, par. 27; Pelissier şi Sassi împotriva Franţei par. 67).
Totodată, Curtea a constatat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie reţinând că procedurile penale au început la 10 februarie şi, respectiv, la 1 martie 2005, când reclamanţii au fost informaţi cu privire la acuzaţiile aduse împotriva lor, că Înalta Curte a pronunţat o hotărâre definitivă la 20 mai 2013 şi că această hotărâre a fost redactată în aprilie 2014. Aceasta a reamintit că timpul necesar pentru redactarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie luat în considerare la calcularea duratei totale a procedurii [Mierlă şi alţii c. României (dec.), nr. 25801/17 şi alte 2, § 81, 2 iunie 2022; Năstase c. România (dec.), nr. 46/15 şi 744/15, § 179, 6 septembrie 2022). În acest caz, procedura penală durase aproximativ nouă ani pentru două grade de jurisdicţie, iar Curtea a considerat această durată ca fiind problematică (Cauza Becali şi Cioflină împotriva României, din 20 februarie 2024, par. 60).
Curtea a admis că procedurile penale pot fi fost oarecum complexe, având în vedere natura acuzaţiilor aduse reclamanţilor şi ansamblul de probe, unele dintre ele confidenţiale, pe care instanţele naţionale au trebuit să le examineze. Cu toate acestea, a considerat că această complexitate nu poate justifica în sine durata procedurilor, ce a considerat că trebuie imputată autorităţilor naţionale (a se vedea, mutatis mutandis, D. şi alţii c. României, nr. 40756/06 şi altele 2, § 145, 26 noiembrie 2013 în Cauza Becali şi Cioflină împotriva României, din 20 februarie 2024, par. 61).
În acest sens, se reţine că faptele care fac obiectul judecăţii în prezenta cauză au fost săvârşite în perioada 2013-2014 şi trimise în judecată prin rechizitoriul din data de 18 decembrie 2020, însă reţine ca fiind excesivă durata scursă de la momentul săvârşirii faptelor sau de la momentul emiterii acuzaţiilor, în raport de complexitatea cauzei. Durata procedurii a fost particularizată prin prelungirea duratei urmăririi penale în contextul actelor expuse anterior.
În concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că valorificarea, în speţă, a datelor factuale, criteriilor de individualizare, alături de acest criteriu specific şi eficient (durata excesivă a procedurii sau depăşirea unui termen rezonabil de desfăşurare a procesului) vor orienta cuantumul pedepsei în prima jumătate a intervalului.
Toate aceste elemente, care radiază asupra faptei şi făptuitorului, determină Înalta Curte ca, în planul individualizării judiciare, să se orienteze către reducerea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare, apreciat ca fiind prea sever.
Aşadar, Înalta Curte apreciază fondate criticile formulate de inculpat şi va dispune reducerea cuantumului pedepsei, de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, fiind considerată suficientă pentru sancţionarea şi corectarea comportamentului inculpatului şi corespunde criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 74 din C. pen.
Instanţa reţine criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 74 din C. pen. fără a ignora însă modalitatea şi împrejurările săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, durata de timp a activităţii infracţionale, împrejurarea că inculpatul nu a acoperit prejudiciul, valoarea ridicată a acestuia, făcând trimitere şi la jurisprudenţa instanţei supreme pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată sau infracţiuni similare, unde instanţa a aplicat pedepse cuprinse între 2 şi 6 ani închisoare (ex. decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a I.C.C.J., secţia penală, dosar nr. x/2008, prin care inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse cuprinse între 2 şi 6 ani închisoare fără a exista constituire de părţi civile în cauză; decizia penală nr. 312/A din 27 octombrie 2020 a I.C.C.J., secţia penală, dosar nr. x/2016, prin care inculpatul, având calitatea de executor judecătoresc, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare, prin reducerea pedepsei de la 6 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen. (38 de acte materiale) şi obligarea inculpatului la acoperirea unui prejudiciu în cuantum de 837.888,64 RON; decizia nr. 14/A din 17 ianuarie 2022 a I.C.C.J., secţia penală, dosar nr. x/2020, prin care inculpatul, având calitatea de executor judecătoresc, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi obligat la acoperirea unui prejudiciu total de 2.627.175 RON, către părţile civile; decizia nr. 272/A din 16 noiembrie 2021 a I.C.C.J., secţia penală, dosar nr. x/2018, prin care a fost inculpatul, având calitatea de executor judecătoresc, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, care a fost redusă de la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 309 din C. pen. (6 acte materiale) şi a fost obligat la acoperirea unui prejudiciu în cuantum de 5.924.320,74 RON).
Referitor la momentul la care se poate constata ca intervenită prescripţia răspunderii penale raportat la infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen., instanţa reţine că, în raport de forma continuată a infracţiunii şi de limitele de pedeapsă anterior menţionate, sunt incidente dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., termenul general de prescripţie de 10 ani ar fi început să curgă de la data săvârşirii ultimului act material, respectiv de la 03.09.2014, dată la care inculpatul, prin două operaţiuni bancare, şi-a transferat în contul personal suma de 40.000 RON şi a ridicat de la casieria băncii suma de 25.000 RON şi nu este împlinit la momentul pronunţării deciziei de faţă, 19 iunie 2024. În acest context devine superfluă analiza şi calculul determinat de un eventual act de întrerupere a cursului termenului de prescripţie prin comunicarea rechizitoriului.
În ceea ce priveşte cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de apelantul inculpat A., prin apărător, din infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 din C. pen., Înalta Curte a calificat-o ca o cerere care se circumscrie motivelor de apel declarate în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 295 din C. pen., constituie infracţiunea de delapidare însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
Conform art. 1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, "gestionar, în înţelesul prezentei legi, este acel angajat al unei persoane juridice prevăzute la art. 176 din C. pen. care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a acesteia".
Din perspectiva subiectului activ al infracţiunii de delapidare, acesta este dublu circumstanţiat, putând fi numai persoana care, la data săvârşirii faptei, are calitatea de funcţionar şi de administrator sau gestionar.
Calitatea de funcţionar public este definită de art. 175 din C. pen., potrivit cu care:
"(1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."
Nu toţi funcţionarii publici, aşa cum este definită această categorie conform dispoziţiilor art. 175 din C. pen., pot fi şi gestionari sau administratori.
Aşadar, persoanele care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autorităţile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora, cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, nu au calitatea de gestionar sau administrator.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 175 din C. pen. şi art. 1 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, prin raportare la norma de incriminare circumscrisă dispoziţiilor art. 295 din C. pen., se constată că executorul judecătoresc nu îndeplineşte nici condiţia de administrator şi nici pe cea de gestionar (decizia penală nr. 49/R/08.04.2021 a I.C.C.J. în dosarul x/2020 şi prin decizia penală nr. 49/R/08.04.2021 a I.C.C.J. în dosarul x/2020).
Jurisprudenţa Înaltei Curţi a atestat faptul că executorul judecătoresc îndeplineşte calitatea impusă de dispoziţiile art. 175 din C. pen.. Astfel, instanţa supremă a dispus condamnarea inculpatului D.C.R, executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (ICCJ, SP, decizia penală nr. 312/A din 27 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016); a dispus condamnarea inculpatului G. N., executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (ICCJ, SP, decizia penală nr. 272/A din 16 noiembrie 2021pronunţată în dosarul nr. x/2018); a dispus condamnarea inculpatului D.M., executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (ICCJ, SP, decizia penală nr. 14/A din 17 ianuarie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020); s-a dispus condamnarea inculpatului P.D., executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiuni de abuz în serviciu (ICCJ, SP, decizia penală nr. 471/A din 18 decembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014).
În plus, evaluând posibila caracterizare în drept, prin procesul-verbal al şedinţei judecătorilor secţiei penale din cadrul Înaltei Curţi din 29 ianuarie 2024, s-a decis, cu majoritate, că executorul judecătoresc nu deţine nici calitatea de administrator, nici pe aceea de gestionar al sumelor virate în contul de consemnaţiune şi nici nu poate fi subiect activ nemijlocit (autor) al infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din C. pen.
Aşadar, cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de apelantul inculpat A. din infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 din C. pen., nu este întemeiată.
În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, prima instanţă a dispus achitarea inculpatului A., apreciind că fapta nu există.
Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constituie ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor în prezenta cauză constă în acţiunea de ascundere sau disimulare a adevăratei naturi a provenienţei banilor, cunoscând că aceştia provin din săvârşirea unei infracţiuni.
Înalta Curte constată că în prezenta cauză inculpatul a efectuat viramente către JJ. (începând cu data de 18.10.2013), KK. (începând cu data de 02.05.2014), LL. (începând cu data de 04.06.2014) şi către S.C. HH. S.R.L. (începând cu data de 29.09.2014), cu titlu de alimentare cont, ultima societate având ca asociat unic şi administrator pe fratele său, II., fără a disimula ori atribui un caracter fictiv circuitului acţiunilor sale, prin ascunderea originii reale a veniturilor ori prin mascarea provenienţei banilor din activităţi infracţionale pentru a da o aparenţă de provenienţă legală a sumelor folosite în tranzacţiile efectuate.
Astfel cum rezultă din constatările expertului contabil desemnat în cauză, în perioada 03.06.2013 - 30.10.2014, soldul contului aparţinând B.E.J. A. alimentat la data de 03.06.2013 cu suma de 2.872.730,52 RON (din care 2.665.654,90 RON aferentă dosarului de executare 156/2010) de la B.E.J. T. a ajuns, la data de 30.10.2014, la suma de 7.093,55 RON. Se reţine traseul banilor, distribuiţi iniţial în contul de consemnaţiuni B.E.J. A. deschis la CC. cu menţiunea "debite, cheltuieli executare, ororarii" ulterior viraţi în contul de venituri B.E.J. A. şi de aici în contul său personal, fără a exista justificări legate de procedura executării silite.
Prin urmare, Înalta Curte consideră că inculpatul a folosit banii din contul de consemnaţiuni prin transferul acestora în contul de venituri al A. şi apoi în contul său personal sau direct în contul societăţilor deja amintite, fără a justifica transferurile ca reprezentând onorarii sau cheltuieli de executare, aşa cum s-a susţinut în faţa instanţei de apel, acesta folosind banii pentru cheltuieli personale.
O cheltuire a sumelor de bani fără interpunerea altor persoane şi fără a se încerca ascunderea originii a fondurilor obţinute din activităţi infracţionale pe parcursul cheltuirii acestora, din contul de consemnaţiuni inculpatul a transferat banii în conturi pe care putea să le acceseze şi care-i aparţineau ca persoană fizică sau juridică, reprezintă o modalitate de cheltuire a banului, fără a se reţine vreo acţiune de ascundere sau disimulare specifică infracţiunii de spălarea banilor.
Raportând starea de fapt expusă anterior la cerinţele normei de incriminare analizate în contextul probelor administrate, instanţa reţine că inculpatul nu a ascuns, disimulat transferul banilor din contul de consemnaţiuni A. către contul de venituri A. şi apoi în contul său personal sau direct din contul A., făcând cheltuieli personale prin ridicări de sume de bani în numerar de la ATM şi prin plăţi prin virament către cele 3 societăţi, cu titlu de investiţii sau plasamente financiare.
Instanţa notează că, în mod concret, inculpatul a cheltuit suma de bani rezultată în urma săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, al cărei element material a fost reprezentat de sustragerea banilor din contul de consemnaţiuni cu diverse explicaţii (onorarii, cheltuieli de executare), iar din examinarea traseului banilor se poate observa că provenienţa sumelor de bani, cât şi modalitatea în care au fost folosite au fost vizibile, nu au fost interpuse alte persoane, iar cheltuielilor care nu s-au reîntors în patrimoniul acestuia, a avut inculpatul drept beneficiar.
Aşadar, nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului acţiunea de ascundere (sau disimulare) a naturii bunurilor ori provenienţa acestora, circulaţia bunurilor (banilor sau a altor foloase) între patrimonii diferite.
În acest context, cheltuirea sumelor de bani obţinute în contextul activităţii infracţionale, în interes propriu, prin achiziţii de bunuri, servicii şi alte asemenea, nu realizează conţinutul infracţiunii de spălare a banilor.
Faţă de concluzia la care a ajuns instanţa, nu se impune recalificarea infracţiunii de spălarea banilor în forma prevăzută prin Legea nr. 656/2002, mai favorabilă inculpatului.
Pentru aceste considerente, în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului A., în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, întrucât fapta nu există.
Asupra apelului formulat de procuror de a i se aplica inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară şi pedeapsă accesorie, interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) din C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, Înalta Curte constată că apelul este fondat şi apreciază că inculpatul nu este demn în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi consecinţele produse să ocupe o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, preîntâmpinând astfel situaţii în care inculpatul s-ar putea folosi de încrederea acordată pentru a comite fapte antisociale şi a prejudicia alte persoane.
Înalta Curte are în vedere şi condamnarea în executarea căreia se află în prezent inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut, pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, in formă continuată, faptă prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (152 acte materiale, în perioada 01.02.2015-10.10.2019, prejudiciu de 1.332.818,03 RON, echivalentul sumei de 266.563 euro), aplicată prin sentinţa penală nr. 64/F/27.06.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin decizia nr. 135/A din 29 aprilie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Asupra apelului formulat de inculpatul A. pe latură civilă, Înalta Curte constată că apelul este fondat în parte constatându-se că partea civilă S.C. B. a transmis note scrise la data de 20 mai 2024 referitoare la prejudiciul suferit, a precizat că a recuperat suma de 125.839,25 RON de la 7 debitori persoane fizice (din totalul de 114 debitori persoane fizice), părţi în dosarul de executare nr. 156/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc ("BEJ") T., astfel: UU., suma de 23.382,85 RON, VV., suma de 23.382,85 RON, WW., suma de 4462 RON, FF., suma de 23.383,85 RON, XX., suma de 23.382,85 RON, R., suma de 23.382,85 RON şi YY., suma de 4462 RON.
Inculpatul, prin infracţiunea săvârşită, a produs părţii civile un prejudiciu în cuantum de 4.186.334,34 RON, respectiv: suma de 2.665.654,90 RON, reprezentând prejudiciu material şi suma de 1.520.679,44 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a sumei menţionate pentru perioada 14.06.2013-10.07.2020.
Deşi inculpatul a invocat faptul că partea civilă a recuperat o sumă mult mai mare de la proprii angajaţi, la dosar nu există probe care să susţină acest aspect. Totodată, obiectul acţiunii civile formulate în cauză nu este reprezentat de drepturile şi obligaţiile izvorâte din raporturile de muncă dintre parte civilă - B. şi angajaţii săi, ci de prejudiciul produs prin infracţiunea săvârşită de inculpat.
În ceea ce priveşte apelul formulat de partea interesată OO. care vizează sechestrul instituit de DNA - ST Piteşti, prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din 12.11.2020, asupra clădirii P+1E şi dependinţe cu destinaţie locuinţă situată în oraş Ştefăneşti, sat Valea Mare Podgoria, str. x, menţinut de instanţa de fond prin sentinţa penală nr. 40/F din 29 februarie 2024, Înalta Curte îl consideră ca fiind nefondat.
Persoana interesată OO. a precizat că imobilul îi aparţine în totalitate, că deţine documente de proprietate şi că nu i s-a adus la cunoştinţă această măsură. Despre instituirea sechestrului a aflat în data de 15.05.2024, luând legătura cu avocatul ales al soţului său, inculpatul A., de care este despărţită în fapt, din 2021.
Se constată că prin Ordonanţa Parchetului de luare a măsurii asigurătorii din 12.11.2020, în dosarul penal nr. x/2013 s-a dispus instituirea sechestrului penal până la concurenţa sumelor de 2.665.654,90 RON reprezentând paguba produsă S.C. B. prin săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu şi asupra imobilului casă de locuit situat în str. x, din sat Valea Mare Podgoria, oraşul Ştefăneşti, jud. Argeş, pentru realizarea pretenţiilor părţii civile.
Măsura asiguratorie a sechestrului a fost contestată inclusiv de apelanta persoană interesată OO., astfel cum rezultă din încheierea penală nr. 9/F/CC/DL din 19 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de petenţii A. şi OO., împotriva ordonanţei de luare a măsurilor asigurătorii din 12.11.2020 dispuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, în dosarul nr. x/2013. Aşadar, apare ca fiind neveridică afirmaţia făcută în sensul că nu a avut cunoştinţă de măsura dispusă.
Prin practicaua încheierii menţionate se atestă aceea că dl avocat NN., pentru petenţii A. şi OO., a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus la dosarul cauzei autorizaţia de construire a imobilului - construcţie casă, eliberată pe numele OO., înscris prezentat şi procurorului de şedinţă spre luare la cunoştinţă a conţinutului înscrisului.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi a încuviinţat proba cu înscrisuri, astfel că înscrisul, respectiv autorizaţia de construire pentru imobilul din Ştefăneşti, sat Valea Mare - Podgoria, a fost depus la dosar.
Prin încheierea menţionată, în temeiul art. 250 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 249 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de petenţii A. şi OO., împotriva ordonanţei de luare a măsurilor asigurătorii din 12.11.2020 dispuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, în dosarul nr. x/2013 şi au fost obligaţi ambii contestatorii la câte 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Referitor la susţinerea apelantei că trebuia introdusă în calitate de subiect procesual şi citată în această calitate încă de la judecata în fond, Înalta Curte consideră că persoana interesată a cunoscut derularea procedurii a intervenit prin contestarea măsurii, iar ulterior a dobândit calitatea de apelantă, fiind prezentă în procedură, formulând cereri, administrând probe, beneficiind de apărare calificată, în contextul valorificării interesului său legitim.
În apel, apărătorul ales al apelantei persoană interesată OO., avocat ZZ., având cuvântul, a arătat că, în pofida faptului că apelul vizează infracţiunea de spălare a banilor, acesta are înrâurire asupra măsurii sechestrului asigurător instituite asupra bunului apelantei, întrucât în măsura în care s-ar dispune, în mod definitiv, confiscarea bunurilor cu privire la aceasta, nu mai este prevăzută nicio cale de atac. Apărătorul ales al apelantei persoană interesată OO., avocat ZZ., a mai precizat că imobilul nu este finalizat, astfel că nu poate furniza o dovadă în sensul unui proces-verbal de recepţie a construcţiei, însă autorizaţia de construire se află la dosarul cauzei şi este emisă pe numele apelantei. De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare al imobilului teren pe care s-a construit clădirea a susţinut că ar dovedi calitatea de bun propriu, exclusiv, al apelantei persoanei interesate.
Apărătorul ales al apelantei persoană interesată OO., avocat ZZ., a susţinut că imobilul a fost construit în regie proprie, iar contractul de vânzare-cumpărare are la pct. 1-4 declaraţia de opozabilitate formulată de către inculpat A., care afirmă că terenul a fost achiziţionat cu banii proprii aparţinând inculpatei, sens în care există şi un contract de donaţie, încheiat în aceeaşi zi, la notarul public. La interpelarea instanţei, apărătorul a continuat precizând că sumele de bani provin de la numitul AAA., fratele apelantei, sens în care a arătat că deţine înscrisuri ce datează din anul 2015, în dovedirea interesului apelantei în declararea căii de atac.
Înalta Curte a constatat, chiar la momentul administrării probei că din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că terenul a fost achiziţionat în timpul căsătoriei celor doi soţi.
Instanţa de apel, analizând pe fond solicitarea persoanei interesate, constată că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susţinerea afirmaţiei că imobilul, casă de locuit situat în str. x, din sat Valea Mare Podgoria, oraşul Ştefăneşti, jud. Argeş, este deţinut în totalitate de aceasta, la dosar există depusă doar autorizaţia de construire nr. x din 19.04.2016, emisă de Primăria oraşului Ştefăneşti, cu o valoare estimată de construire şi documente contabile (facturi, bonuri de casă) care dovedesc doar faptul că materialele folosite la edificarea imobilului, care nu este nici în prezent finalizat, au fost achiziţionate exclusiv de persoana interesată.
Înalta Curte constată că pentru această construcţie care face obiectul sechestrului nu a fost întocmit un proces-verbal de recepţie, pe stadii de lucrări, astfel că persoana interesată nu a făcut nicio dovadă în legătură cu existenţa ori stadiul construcţiei, fie chiar pe etape intermediare de recepţie.
În plus, nu se face dovada bonităţii sale financiare sau a fratelui său ce i-ar donat suma de bani aferentă achiziţionării terenului, nu există dovezi în legătură cu potenţa acestora financiară, izvorul/sursa banilor cu care s-au achiziţionat materialele de construcţie.
Prin urmare, se reţine simpla susţinere că bunul este propriu al său, fără a face dovada că sumele de bani provin din sume proprii, cu atât mai mult cu cât construcţia nu a fost încă recepţionată, iar edificarea ori construirea sa se plasează în timp în perioada când soţul său, inculpatul A. a avut la dispoziţie sume mari de bani provenind din activitatea infracţională.
Se constată că terenul a fost achiziţionat în timpul căsătoriei dintre soţii A., iar construcţia, ulterior edificării sale poate fi considerată bun comun în lipsa partajului dintre soţi ori a unei convenţii patrimoniale anterioare. Totuşi situaţia juridică clară a imobilului se va realiza subsecvent într-o procedură civilă, prin partajul bunurilor comune şi executare silită. Natura bunului de a fi propriu ori cota asupra bunului comun nu se stabileşte în cadrul procesului penal, astfel că bunul rămâne a fi indisponibilizat în vederea acoperirii prejudiciului cauzat părţii civile prin fapta inculpatului A..
Indisponibilizarea bunului nu presupune pierderea dreptului de proprietate, ci numai îngrădirea dispoziţiei, bunul rămânând a fi folosit nestingherit de părţi pe toată perioada desluşirii situaţiei sale juridice. Stabilirea calităţii de bun propriu al persoanei interesate va impune şi reformarea măsurii sechestrului.
În ceea ce priveşte măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanţa nr. 120/P/2013 din data de 24.11.2020 asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei totale de 4.186.334,34 RON, Înalta Curte urmează să o menţină apreciind că sunt măsuri procesuale cu caracter real, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune.
Prin sentinţa penală nr. 40/F din data de 29 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 19, art. 25 rap. la art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.665.654,90 RON, reprezentând prejudiciul material şi a sumei de 1.520.679,44 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a sumei menţionate pentru perioada 14.06.2013-10.07.2020 (1.218.660,74 RON reprezentând dobânda legală şi 302.018,70 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei principale).
În baza art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., în vederea acoperirii cheltuielilor judiciare şi a reparării pagubei, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei totale de 4.186.334,34 RON.
Constatând că inculpatul, prin infracţiunea săvârşită, a produs părţii civile S.C. B. un prejudiciu în cuantum de 4.186.334,34 RON şi acesta nu a contribuit la recuperarea acestuia, se impune menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului instituit asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului, care are rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunurilor, respectiv:
1. Cota parte de 3/8 din cota de 1/2 asupra apartamentului cu nr. 14 situat în Piteşti, Aleea x, jud. Argeş, rămasă de pe urma defunctului C. decedat la data de 15.12.2010, dobândită în baza certificatului de moştenitor autentificat la data de 18.04.2011 la Biroul Notarului Public D.;
2. Clădire P+1E şi dependinţe cu destinaţie de locuinţă situate în oraşul Ştefăneşti, sat Valea Mare-Podgoria, str. x, jud. Argeş;
3. Cota parte de 3/8 din:
a) Suprafaţa totală de 24.518 m.p. situată în com. Teiu, jud. Argeş, dobândită de defunct conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/08.08.2003 eliberat de BNP F. din Topoloveni, repartizată pe categorii de folosinţă astfel:
- suprafaţa de 2.222 m.p. extravilan arabil, sola 25, parcela x, cu vecinii: la N- G., la E- drum, la S- H., la V- I.;
- suprafaţa de 10.000 m.p. extravilan arabil, sola 8, parcela x, cu vecinii: la N- şoseaua x, la E- J., la S- drum, la V- K..;
- suprafaţa de 5.000 m.p. extravilan arabil, sola 10, parcela x, cu vecinii: la N-drum, la E- L., la S- drum şi la V- K.;
- suprafaţa de 760 m.p. extravilan livezi, sola 26, parcela x, cu vecinii: la N-lot. Biserică, la E- M., la S- drum, la V- N.;
- suprafaţa de 600 m.p. intravilan arabil, sola 52, parcela x, cu vecinii- la N-drum, la E- C.., la S- O., la V- P.;
- suprafaţa de 3.188 m.p. intravilan arabil, sola 43, parcela x, cu vecinii: la N- Q., la E- drum, la S- R., la V- drum;
- suprafaţa de 1.888 m.p. intravilan arabil, sola 43, parcela x, cu vecinii: la N- Q., la E- drum, la S- hotar extravilan, la V- canal;
- suprafaţa de 860 m.p. intravilan livezi, sola 52, parcela x, cu vecinii: la N- drum, la E- C.., la S drum, la V- N..
b) Cota de 1/2 din suprafaţa de 600 m.p. teren curţi construcţii situată în com. Teiu, sola 52, parcela x, jud. Argeş, cu vecinii: la N- drum, la E-C.., la S- O., la V- P.. Restul cotei de 1/2 aparţine numitei S.;
c) - cameră de locuit, respectiv cea orientată spre est, din casa de locuit, cu acces la cămara şi holul acesteia şi o bucătărie (lângă magazie) având o cameră şi sală, construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă;
- grajd construit din vârghii şi acoperit cu ţiglă;
- o construcţie (magazin în suprafaţă de 28 mp.) şi anexă în suprafaţă de 24 m.p., construite din bolţari şi acoperite cu plăci de azbociment;
- garaj construit din bolţari şi acoperit cu plăci de azbociment;
- cota de 1/2 dintr-o magazie, restul cotei de 1/2 din magazie aparţinând numitei S..
Toate aceste bunuri sunt situate în comuna Teiu, jud. Argeş, aşa cum sunt reţinute în încheierea finală din data de 18.04.2011 şi în certificatul de moştenitor, nr. x/18.04.2011, ambele emise de Biroul notarului public, D., în dosarul nr. x/2011.
Măsura sechestrului, în acord şi cu condiţiile ce decurg din art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 53 alin. (2) din Constituţia României, este o măsură asigurătorie cu caracter provizoriu, de natură să asigure un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit la instituirea măsurii (acoperirea cheltuielilor judiciare şi repararea prejudiciului), ca modalitate de asigurare a interesului general şi protecţia drepturilor inculpatului, prin restrângerea drepturilor de a se folosi de bunurile sale, fără a fi impusă acestuia o sarcină individuală excesivă, ci doar având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune şi a cheltuielilor judiciare, dispuse prin hotărârea judecătorească.
Faţă de rolul măsurilor asiguratorii, de a garanta executarea obligaţiilor de ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acţiunii penale şi acţiunii civile din cadrul procesului penal, se impune menţinerea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului, în vederea reparării pagubei produse părţii civile S.C. B. şi acoperirii cheltuielilor judiciare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpatul A..
Va desfiinţa, în parte, sentinţa sub aspectul laturii penale şi al laturii civile şi, rejudecând:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 10 ani închisoare la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen.
Va aplica inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară şi interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Va aplica inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie şi interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) din C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Va constata recuperată suma de 125.839,25 RON din suma de 2.665.654,90 RON, reprezentând prejudiciul material suferit de partea civilă S.C. B., conform notelor scrise transmise la data de 20 mai 2024.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., va menţine sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului, în vederea reparării pagubei produse părţii civile S.C. B..
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana interesată OO..
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor formulate de parchet şi inculpatul A. vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelanta - persoană interesată OO. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind onorariul parţial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 RON, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpatul A..
Desfiinţează, în parte, sentinţa sub aspectul laturii penale şi al laturii civile şi, rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 10 ani închisoare la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu producerea de consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 309 din C. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen.
Aplică inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară şi interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Aplică inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie şi interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. k) din C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Constată recuperată suma de 125.839,25 RON din suma de 2.665.654,90 RON, reprezentând prejudiciul material suferit de partea civilă S.C. B., conform notelor scrise transmise la data de 20 mai 2024.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., menţine sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului, în vederea reparării pagubei produse părţii civile S.C. B..
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana interesată OO..
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor formulate de parchet şi inculpatul A. rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă pe apelanta - persoană interesată OO. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind onorariul parţial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată azi, 08 iulie 2024, prin punerea la dispoziţia inculpatului, a persoanei interesate, a părţii civile şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.