Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 141 din 05.10.2022 a Judecătoriei Brad, pronunţată în dosarul nr. x/2021, printre altele, s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul A. la:
- 4000 RON amendă penală - reprezentând 200 zile de amendă x 20 RON - sumă corespunzătoare unei zile de amendă, conform art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. şi art. 61 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţă, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplicarea art. 75 C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 79 alin. (3) C. pen.;
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de produse sau substanţe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 C. pen. şi art. 76 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 75 C. pen. şi art. 76 C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, spor de 6 luni, rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat amenda în sumă de 4000 RON.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., termen care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să execute obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei municipiului Câmpina, judeţul Prahova, pe o perioadă de 80 de zile, prin desfăşurarea unora dintre activităţile stabilite în lista întocmită conform art. 43 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 253/2013.
În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de probaţiune Prahova care va supraveghea şi executarea obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) şi alin. (3), conform art. 94 alin. (2) C. pen.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere (art. 96 C. pen.).
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de un an, în condiţiile prev. de art. 68 C. pen., pentru infracţiunea de trafic de produse sau substanţe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de produse sau substanţe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de un an, în condiţiile prev. de art. 68 C. pen., pentru infracţiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen. pentru infracţiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de un an, în condiţiile prev. de art. 68 C. pen. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. - de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata şi în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a constatat că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest S.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 112 lit. a), lit. b) şi lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a obiectelor folosite la comiterea infracţiunilor, ridicate de organele de poliţie cu procesul-verbal nr. x din 24.05 2021, procesul-verbal nr. x/07.12.2021, precum şi a substanţelor chimice identificate prin rapoartele de expertiză şi a minereului rezultat al infracţiunii, procesul-verbal nr. x/05.10.2021.
A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanţa procurorului din 24.05.2021.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Brad a reţinut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 144/CC/2021 din 09.09.2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen.., s-au respins cererile şi excepţiile privind legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, formulate de inculpaţii A. şi B., iar în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen.. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind, printre alţii, pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţă, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 ambele infracţiuni cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., trafic de produse sau substanţe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen., contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 republicată cu modificările şi completările ulterioare, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.
Prin încheierea penală nr. 145/C/CDP/2021 a Tribunalului Hunedoara, pronunţată în dosarul nr. x/2021, printre altele, s-a constatat că prin încheierea penală nr. 129/C/CP/2021 din 20.10.2021 a Tribunalului Hunedoara pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 347 C. proc. pen.. şi art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admisă contestaţia formulată de inculpatul contestator A. împotriva încheierii penale nr. 144/CC din 09.09.2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Brad (în ceea ce priveşte dispoziţia de începere a judecăţii cu privire la inculpaţii A., B., C., D. şi E., ca urmare a constatării legalităţii instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, respectiv a constatării legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispoziţia de respingere a cererilor formulate de inculpatul A.), a fost desfiinţată parţial încheierea atacată şi, în rejudecare, au fost admise în parte excepţiile invocate de către inculpatul contestator, iar în baza art. 345 alin. (3) teza a III-a C. proc. pen.., s-a exclus din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, declaraţia dată în calitate de suspect de A. în data de 20.05.2021, aflată la filele x d.u.p. şi s-a dispus înlăturarea acestui mijloc de probă de la dosar.
S-a constatat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad a menţinut dispoziţia de trimitere în judecată cu privire la cei cinci inculpaţi din cauză.
În baza art. 347 C. proc. pen.. raportat la art. 346 alin. (4) C. proc. pen.., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brad, privind, printre alţii, pe inculpatul A. trimis în judecată pentru infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţă prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, ambele infracţiuni cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., trafic de produse sau substanţe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen. şi contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 republicată cu modificările şi completările ulterioare, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.
Prin încheierea din 31.05.2022, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen.., Judecătoria Brad a dispus schimbarea încadrării juridice a următoarelor fapte, privind pe inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţă, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., trafic de produse sau substanţe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen. şi contrabandă calificată, prev. de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, în sensul înlăturării infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) combinat cu art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., aceasta fiind absorbită de infracţiunea de executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţă, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003.
Raportat la apărările formulate de inculpatul A. referitor la toxicitatea mercurului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Aşa cum rezultă din Anexa 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1408/2008, mercurul face parte din categoria substanţelor periculoase, fiind substanţă toxică, riscurile specifice cu privire la acestea, aşa cu rezultă din anexa 5 a aceluiaşi act normativ fiind toxicitatea prin inhalare, precum şi pericolul de efecte cumulative.
Astfel, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei nr. 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei nr. 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor nr. 91/155/CEE, nr. 93/67/CEE, nr. 93/105/CE şi nr. 2000/21/CE ale Comisiei (în vigoare de la 23.04.2015), prevede prin expunerea de motive, că urmăreşte să asigure un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului, precum şi libera circulaţie a substanţelor, ca atare, în preparate sau în articole, îmbunătăţind totodată competitivitatea şi inovaţia, Uniunea Europeană având ca obiectiv, până în 2020, ca produsele chimice să fie produse şi utilizate astfel încât să fie reduse la minim efectele adverse grave asupra sănătăţii umane şi a mediului.
Potrivit art. 1 din Titlul I - Capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, acest regulament se bazează pe principiul că este în sarcina producătorilor, a importatorilor şi a utilizatorilor din aval să se asigure că produc, introduc pe piaţă sau utilizează substanţe care nu au efecte adverse asupra sănătăţii umane sau asupra mediului.
Prevederile regulamentului se bazează pe principiul precauţiei, astfel că prin dispoziţiile Titlului VIII din acelaşi regulament sunt prevăzute Restricţii la fabricarea, introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe, preparate şi articole periculoase, iar Titlul XI reglementează Inventarul clasificărilor şi al etichetărilor.
Totodată, Anexa I din acelaşi regulament, denumită Dispoziţii generale pentru evaluarea substanţelor chimice şi elaborarea raportului de securitate chimică, prevede, printre altele, că scopul anexei este de a defini modalităţile prin care producătorii şi importatorii trebuie să evalueze riscurile pe care le prezintă substanţele pe care le produc sau le importă şi să demonstreze cu documente faptul că aceste riscuri sunt controlate în mod corespunzător în timpul producerii şi al uzului propriu, precum şi că ceilalţi operatori din avalul lanţului de aprovizionare pot controla riscurile în mod corespunzător.
De asemenea, se menţionează că evaluarea securităţii chimice efectuată de un producător are în vedere producerea unei substanţe şi toate utilizările identificate. Evaluarea securităţii chimice efectuată de un importator are în vedere toate utilizările identificate. Evaluarea securităţii chimice ia în considerare utilizarea substanţei ca atare (inclusiv eventualele impurităţi şi aditivi importanţi), în preparat sau în articol, în conformitate cu utilizările identificate. Evaluarea ia în considerare toate stadiile ciclului de viaţă al substanţei care decurg din producere şi utilizările identificate. Evaluarea securităţii chimice se bazează pe compararea efectelor adverse potenţiale ale unei substanţe cu expunerea cunoscută sau predictibilă în mod normal a omului şi/sau a mediului la substanţa respectivă, luând în considerare măsurile de administrare a riscurilor aplicate şi recomandate, precum şi condiţiile de exploatare.
În Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, la Anexa XVII sunt prevăzute explicit restricţiile la producerea, introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe, preparate şi articole periculoase, printre acestea, la pct. 18 fiind indicaţi compuşii de mercur.
Prin Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16.12.2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, au fost modificate şi abrogate Directivele nr. 67/548/CEE, nr. 1999/45/CE şi a fost modificat Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, substanţa dimetilmercur fiind identificată prin CAS 593-74-8, CE 209-805-3 şi cuprinsă în Anexa VI din acest regulament, în Tabelul 3.1 denumit Lista clasificărilor şi etichetărilor armonizate ale substanţelor periculoase. Conform criteriilor de clasificare, dimetilmercurul este foarte toxic, fiind mortal în caz de înghiţire, în contact cu pielea, în caz de inhalare, poate provoca leziuni ale organelor interne în caz de expunere prelungită sau repetată, este foarte toxic pentru organismele acvatice cu efecte pe termen lung.
Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului a armonizat dispoziţiile şi criteriile pentru clasificarea şi etichetarea substanţelor, a amestecurilor şi a anumitor articole în cadrul Comunităţii, luând în considerare criteriile de clasificare şi regulile privind etichetarea ale Sistemului Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Produselor Chimice, denumit J.
Scopul urmărit a fost, în continuare, protejarea sănătăţii umane şi a mediului, motiv pentru care, prin Regulamentul (UE) nr. 453/2010 al Comisiei, din 20 mai 2010, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), s-a relevat, o dată în plus, că există restricţii privind modalitatea de furnizare a substanţelor periculoase, fiind arătat că fişele cu date de securitate/raporturile de securitate constituie o metodă larg acceptată şi eficientă pentru furnizarea de informaţii privind substanţele şi amestecurile din Comunitate şi fac parte integrantă din sistemul instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.
Succesiunea în timp a legislaţiei în materie, pe plan intern a evidenţiat că dimetilmercurul este o substanţă foarte toxică prin inhalare, în contact cu pielea şi prin înghiţire, foarte toxic pentru organismele acvatice.
Potrivit legii menţionate, principiile care stau la baza activităţilor ce implică substanţe şi preparate chimice periculoase sunt principiul precauţiei în gestionarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, în vederea prevenirii pagubelor faţă de sănătatea populaţiei şi de mediu, precum şi principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase. De asemenea, la art. 7 din acelaşi act normativ, se prevede că producătorii, importatorii, distribuitorii şi utilizatorii sunt obligaţi să respecte toate restricţiile privind introducerea pe piaţă şi utilizarea substanţelor şi a preparatelor chimice periculoase prevăzute în actele normative specifice acestui domeniu.
Instanţa de fond a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpatului A., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică a acestora, prin încheierea din 31.05.2022, în urma coroborării probelor administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, dincolo de orice îndoială rezonabilă există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.
Astfel, s-a reţinut că fapta inculpatului A., care în seara zilei de 19.05.2021, pe întuneric, a pătruns împreună cu inculpaţii B., C. şi D., prin spargerea zidului de la intrare într-o mină de aur conservată, situată în Gurabarza, în locul numit Valea Morii, pe raza comunei Crişcior, de unde împreună au exploatat din subteran în vederea prelucrării şi obţinerii resurselor minerale, 51 Kg de produse miniere, fără a deţine licenţă sau permis de executare a activităţilor miniere, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţă, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a deţine mercur metalic, metabisulfit de sodiu şi compuşi chimici de arsen, fără drept, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 59/2016, realizează conţinutul infracţiunii de traficul de produse sau substanţe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat de a introduce în ţară, în jurul datei de 28-29.04.2021, fără drept, substanţe toxice periculoase, mercur metalic, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.
Împotriva sentinţei penale nr. 141 din 05.10.2022 a Judecătoriei Brad, pronunţată în dosarul nr. x/2021 au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad şi inculpatul A..
Prin motivele de apel, în esenţă, inculpatul A. a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. b) C. proc. pen.. ori aplicarea art. 30 C. pen. şi pronunţarea unei soluţii de achitare prevăzută la lit. d) C. proc. pen.. - cauză de neimputabilitate.
La rândul său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate, cu consecinţa rejudecării cauzei în privinţa inculpatului A., sub aspectul laturii penale, susţinându-se că instanţa de fond nu a precizat care dintre cazurile prevăzute la art. 75 C. pen. este incident pentru fiecare infracţiune în parte; că nu au fost menţionate două entităţi pentru prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţi, potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen..; că există o menţiune greşită în cuprinsul dispozitivului privind sechestrul asigurător fiind de fapt vorba despre o dispoziţie de respingere a propunerii de confiscare specială.
Analizând hotărârea penală atacată în raport cu principiile care reglementează soluţionarea căii de atac, prev. de art. 416-art. 419 C. proc. pen.., Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:
În aplicarea prevederilor art. 417 C. proc. pen.., în cadrul propriei analize, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, prin raportare la probele administrate în cauză.
Sub acest aspect, s-a reţinut că, în fapt, în seara zilei de 19.05.2021 inculpatul A. împreună cu inculpaţii B., C. şi D., după o prealabilă înţelegere, au pătruns prin spargerea zidului de la intrare într-o mină de aur conservată, situată în Gurabarza, în locul numit Valea Morii, pe raza comunei Crişcior, de unde împreună au sustras din subteran, în vederea prelucrării şi obţinerii resurselor minerale, 51 kg de produse miniere, au ieşit din mină, împreună cu sculele şi cu minereul sustras, pe care le-au pus în maşină cu scopul de a se deplasa cel mai probabil acasă la inculpatul E., unde urmau să trateze fizic şi chimic materialul în vederea separării aurului, însă au fost opriţi în trafic de către organele de poliţie.
De asemenea, inculpatul A. a deţinut mercur metalic, metabisulfit de sodiu şi compuşi chimici de arsen, fără drept, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 59/2016, faptă ce realizează conţinutul infracţiunii de traficul de produse sau substanţe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen.
Totodată, inculpatul A. a introdus în ţară, în jurul datei de 28-29.04.2021, fără drept, substanţe toxice periculoase, mercur metalic, faptă ce realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.
Aşadar, raportat la această stare de fapt, reţinută în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi în etapa cercetării judecătoreşti, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că prima instanţă a făcut o corectă încadrare juridică a acestor două din urmă fapte de care a fost acuzat inculpatul A. privind traficul de produse sau substanţe toxice şi contrabanda calificată.
Analizând argumentele apelantului inculpat A., privind pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. pentru infracţiunea de trafic de produse sau substanţe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen., acesta susţinând, în esenţă, că lipseste un cadru legal care să stabilească că substanţa găsită asupra lui este una toxică, că legislaţia invocată de instanţa de fond se adresează importatorilor şi intermediarilor şi că subzistă o distincţie între substanţe periculoase şi substanţe toxice, iar regulamentele invocate de instanţa de fond sunt de recomandare şi nu stabilesc în mod expres că mercurul metalic este toxic, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că motivele formulate nu sunt pertinente, fiind în contradicţie cu probele administrate în fazele procesuale anterioare.
Astfel, a fost avut în vedere raportul de constatare criminalistică nr. x/29.06 2021, raportul de constatare criminalistică nr. x/30.06 2021 şi adresa Agenţiei naţionale pentru protecţia mediului prin care au fost clasificate şi etichetate substanţele identificate în cuprinsul rapoartelor antemenţionate din punct de vedere al toxicităţii lor, tocmai acest din urmă înscris reflectând periculozitatea substanţei (H.G. nr. 1739/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comitetului interministerial ştiinţific consultativ pentru evaluarea toxicităţii şi ecotoxicităţii substanţelor chimice periculoase).
Pe de altă parte, succesiunea în timp a actelor normative cu caracter special ce reglementează regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aşa cum a argumentat şi instanţa de fond, nu poate permite, fie şi prin menţiunea că Directiva nr. 67/548/CEE a Consiliului a fost abrogată de Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului european şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 şi nu de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului european şi al Consiliului din 16 decembrie 2008, scoaterea în afara legii penale a deţinerii mercurului justificat de lipsa caracterului toxic.
Abrogarea succesivă a actelor normative relevă faptul că lista substanţelor şi preparatelor chimice periculoase este prevăzută, în prezent, de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului european şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, în cadrul căruia se regăseşte mercurul în Tabelul 3.1 - Lista clasificărilor şi etichetărilor armonizate ale substanţelor periculoase.
Prin urmare, instanţa de apel, constatând că mercurul este în mod evident o substanţă toxică în accepţiunea legiuitorului, indiferent de forma pe care acesta o poate lua, că infracţiunea de trafic de produse sau substanţe toxice există, a fost comisă de inculpatul A. cu intenţie directă (cu scopul de a folosi mercurul pentru obţinerea aurului din minereul sustras), a menţinut soluţia de condamnare pronunţată de judecătorul fondului.
Referitor la infracţiunea de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, recurentul a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. - fapta nu există şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, motivat, în esenţă, de aspecte care vizează cerinţa esenţială a elementului material, care se referă la locul săvârşirii ei - s-a comis în alt loc decât cel stabilit de Codul vamal, la faptul că scopul introducerii în ţară nu a fost să se sustragă de la Codul vamal, că nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosarul cauzei, exceptând declaraţia care a fost exclusă din materialul probator administrat. De asemenea, inculpatul a pretins că s-a aflat în eroare cu privire la caracterul ilicit al faptei.
Potrivit textului incriminator - art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 - introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de (...) substanţe toxice, (...) constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Prin urmare, instanţa de apel a observat că niciunde în cuprinsul textului evidenţiat nu se regăsesc criteriile invocate de inculpatul A., cerinţa esenţială a elementului material nefiind restrânsă la descoperirea în flagrant a infracţiunii în punctele de trecere a frontierei, aşa cum sugerează acesta, iar scopul principal nu este acela de a se sustrage de la obligaţiile instituite de Codul vamal, în aceste cazuri.
De asemenea, nici argumentul privind lipsa coroborării cu alte probe existente la dosar nu a fost primit de instanţa de apel, ţinând cont de declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de fond, unde menţionează explicit că "În momentul în care am intrat în ţară eu aveam mercurul sub scaunul din faţă, pur si simplu am uitat de el, am trecut 5 frontiere, dar nimeni nu m-a întrebat de el (...)".
Mai mult, nici susţinerile privind legalitatea folosirii mercurului în momentul în care inculpatul a susţinut că a părăsit România, anul 1992, nu au fost primite de instanţă, pe de o parte, existând Decretul nr. 466/28.12.1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice, ce interzicea deţinerea sau orice activitate privind circulaţia produselor şi substanţelor toxice desfăşurată altfel decât în condiţiile edictate de acesta, fiind abrogat prin Legea nr. 263/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, iar pe de altă parte, art. 312 C. pen. din 1969 avea acelaşi conţinut cu infracţiunea prevăzută de C. pen. actual şi prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani.
Prin urmare, Curtea de Apel Alba Iulia nu a reţinut cazul de neimputabilitate prevăzut de art. 30 C. pen., inculpatul A. invocând practic necunoaşterea legii, fapt ce nu îl poate exonera de răspundere.
În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad, prin motivele formulate, s-a solicitat modificarea aspectelor de nelegalitate în sensul că instanţa de fond nu a precizat care dintre cazurile prevăzute la art. 75 C. pen. este incident pentru fiecare infracţiune în parte; că nu au fost menţionate două entităţi pentru prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţi, potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen..; că există o menţiune greşită în cuprinsul dispozitivului privind sechestrul asigurător fiind de fapt vorba despre o dispoziţie de respingere a propunerii de confiscare specială.
Instanţa de apel a avut în vedere că deşi nu se menţionează în mod explicit care dintre circumstanţele atenuante - legale sau judiciare - ori care dintre fiecare dintre acestea sunt apreciate de către instanţa de fond a fi incidente, din cuprinsul analizei regăsite în cadrul considerente reiese în mod explicit că acestea sunt cele prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. - circumstanţele atenuante judiciare în ipoteza regăsită la lit. b) - împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, iar lipsa menţiunii explicite a temeiului incident poate fi remediată prin decizia instanţei de apel. Curtea de Apel Alba Iulia a considerat că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului A. au avut un caracter izolat, cu o gravitate redusă şi consecinţe minime, fapt ce justifică aplicarea circumstanţei atenuante menţionate.
În acest context, instanţa de apel a constatat că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru infracţiunile de trafic de substanţe toxice şi contrabandă calificată, precum şi individualizarea executării acestora, prin aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen. sunt corecte şi răspund scopului preventiv şi educativ urmărit de legiuitor. Având în vedere soluţia de achitare pentru fapta de exploatare minieră, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că pedepsele cu închisoarea pentru celelalte două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A. au fost corect contopite, dar a înlăturat pedeapsa amenzii. S-a observat că, în mod greşit, instanţa de fond a stabilit un termen de încercare mai mic decât durata pedepsei rezultante. Deşi Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad nu a invocat în apel strict acest aspect, acesta a solicitat înlăturarea măsurii suspendării executării pedepsei şi implicit aplicarea unei pedepse cu executare, astfel că, respingând solicitarea apelantului, Curtea de Apel Alba Iulia a majorat termenul de supraveghere la 2 ani şi 6 luni, în condiţiile obligatorii prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte motivele care vizează lipsa celei de-a doua entităţi din comunitate la care urmează a fi efectuată munca în folosul comunităţii, precum şi menţiunea privind sechestrul asigurător, instanţa de apel a considerat că au un caracter fondat, prin prisma temeiurilor de drept invocate şi a înscrisurilor existente la dosarul cauzei, remediind aspectele analizate. Astfel, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o durată de 80 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Câmpina ori a Casei de Cultură Geo Bogza din Câmpina. Referitor la măsura confiscării, s-a reţinut că din eroare instanţa de fond s-a referit la sechestrul asigurător asupra autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x. Ca atare, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de confiscare a vehiculului şi nu de instituire a sechestrului.
Relativ la cele ce precedă, prin decizia penală nr. 619 din 05 iulie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad şi de inculpaţii E., A., C. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 141/05.10.2022 pronunţate de Judecătoria Brad şi, în consecinţă, printre altele:
În baza art. 16 alin. (1) lit. b) prima teză C. proc. pen.., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de executare de activităţi miniere fără permis sau licenţă, prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.
Au fost menţinute pedepsele aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de produse şi substanţe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 C. pen. şi contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, spor de 6 luni, rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen., termen care se calculează de la data rămânerii definitive a deciziei. Au fost menţinute dispoziţiile privitoare la măsurile şi obligaţiile stabilite inculpatului pe durata termenului de supraveghere şi s-a dispus ca munca neremunerată în folosul comunităţii să fie prestată în cadrul Primăriei municipiului Câmpina ori a Casei de Cultură Geo Bogza din Câmpina.
Au fost menţinute dispoziţiile privitoare la pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului A..
A fost respinsă cererea de confiscare a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, asupra căruia s-a instituit sechestru asigurator prin ordonanţa procurorului din 24.05.2021.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei penale atacate care nu contravin deciziei.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 10 august 2023 (dată e-mail).
Prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul inculpat A. a susţinut că faptele pentru care a fost menţinută soluţia de condamnare, prev. art. 359 alin. (1) C. pen. şi art. 271 din Legea nr. 86/2006, nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă.
S-a învederat că elementul material al laturii obiective al celor două infracţiuni constă în deţinerea, respectiv introducerea în ţară a unei substanţe toxice. Or, nu există nici o prevedere legală expresă care să denumească substanţa găsită asupra recurentului, cea de mercur metalic, ca fiind toxică. Sub acest aspect s-a arătat că prin rechizitoriu s-a făcut trimitere la o Directivă a Curţii Europene şi la un Regulament al Curţii Europene (unul dintre acte fiind abrogat, iar altul cu titlu de recomandare), însă nu există o normă internă publicată în Monitorul Oficial al României, potrivit căreia mercurul lichid este o substanţă toxică.
Recurentul a apreciat că s-a înlăturat nejustificat din apărarea formulată prin raportare la raportul de expertiză întocmit de un expert autorizat, fără a exista măcar o părere expertală contrară şi care, oricum, se coroborează cu celelalte probe de la dosarul cauzei, inclusiv raportul de constatare criminalistică, din care nu rezultă că mercurul metalic este substanţă toxică, iar toate trimiterile instanţelor de fond şi de apel vizează o potenţială periculozitate a substanţei găsite asupra sa, iar nu toxicitatea acesteia.
S-a apreciat că nu sunt întrunite nici elementele de tipicitate subiectivă, pentru ambele infracţiuni, respectiv forma de vinovăţie (intenţia directă).
Spre deosebire de cele reţinute de instanţa de apel, recurentul a arătat că niciodată nu a declarat că a introdus mercurul în ţară cu scopul de a fi folosit în presupusele activităţi miniere, ci a declarat că nu a ştiut că ar fi o substanţă toxică şi că este interzisă introducerea în ţară a acestei substanţe, pe care a cumpărat-o liber din Spania şi pe care o folosea în activitatea curentă. Nici trimiterea făcută de instanţa de apel la norme vamale mai vechi nu se justifică, deoarece nici în cuprinsul acelor norme nu este definit mercurul metalic ca substanţa toxică.
O precizare distinctă în ceea ce priveşte infracţiunea de contranbandă calificată a fost aceea că lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii, respectiv de "introducere în ţară a unei substanţe toxice" vizează faptul că nu există absolut nici o probă la dosarul cauzei care să demonstreze introducerea în ţară a acelei substanţe, fie ea toxică sau nu, iar simpla declaraţie a inculpatului în faţa instanţei de judecată nu este suficientă, fără coroborarea cu alte probe (art. 69 C. pen.).
În concluzie, recurentul a susţinut că celor două fapte pentru care a fost condamnat, respectiv trafic de produse sau substanţe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. şi contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, le lipsesc elementele de tipicitate, respectiv elementul material al laturii obiective şi intenţia directă a laturii subiective, motiv pentru care se impune pronunţarea unei soluţii de achitare.
Prin încheierea din 21 noiembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost admisă în principiu, în limitele care vor fi arătate în continuare.
Astfel, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., instanţa a constatat că decizia penală nr. 619 din 05 iulie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală (dosarul nr. x/2021) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. Referitor la îndeplinirea condiţiei impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a observat că recurentul inculpat a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
S-a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Referitor la neîntrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă, această critică nu poate fi verificată pe calea recursului în casaţie, întrucât dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluţia de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare analizat preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Ca atare, din perspectiva dispoziţiilor procesual penale, noţiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situaţiile în care fapta constituie o contravenţie/abatere disciplinară (atrage o altă formă de răspundere) şi pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, cu excepţia laturii subiective (aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prev. art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. - nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege).
În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Relativ la cele ce precedă, instanţa a constatat că este admisibilă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., în ceea ce priveşte verificarea în drept a situaţiei de fapt cu privire la problema de drept invocată referitor la infracţiunile de trafic de produse sau substanţe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. şi contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006. Conform susţinerilor recurentului, elementul material al laturii obiective a celor două infracţiuni constă în deţinerea, respectiv introducerea în ţară a unei substanţe toxice, însă nu există nici o prevedere legală care să denumească substanţa găsită asupra sa, cea de mercur metalic, ca fiind toxică.
Instanţa a reţinut că analiza acestor aspecte se poate realiza strict în raport de situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conţinutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.
Referitor la critica privind neîntrunirea elementelor de tipicitate subiectivă ale infracţiunilor de trafic de produse sau substanţe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. şi contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, instanţa a reţinut că aceasta nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. prevăd această ipoteză (neîntrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă) ca o teză distinctă de cea în care soluţia de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
În acelaşi sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme, cu privire la sfera de incidenţă a cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. reţinându-se următoarele:
"Înalta Curte, având în vedere definiţia legală a infracţiunii, aşa cum este redată în cuprinsul art. 15 alin. (1) C. pen., precum şi modul de reglementare, în textul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a cazurilor care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea în continuare a acţiunii penale, reţine că, prin prisma acestuia, instanţa de casaţie verifică dacă faptele, astfel cum au fost reţinute în decizia atacată, corespund, din punct de vedere obiectiv, tiparului de incriminare ori întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina persoanei condamnate.
Astfel, se observă că trăsătura esenţială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înţelege orice act de conduită (acţiune sau inacţiune) sau manifestare de voinţă exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale şi, ca atare, incriminată în norma penală.
Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar şi faptul că lipsa vinovăţiei prevăzute de lege constituie altă situaţie în care punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sunt împiedicate, prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., diferită de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., rezultă fără putinţă de tăgadă că, în concepţia legiuitorului, înţelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă a infracţiunii." (Î.C.C.J., secţia Penală, încheierea nr. 417/RC/2021).
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.., în limitele anterior expuse (pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..), în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., instanţa a dispus admiterea în principiu a acesteia.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Critica privind neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunilor de trafic de produse sau substanţe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. şi contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (în sensul că elementul material al laturii obiective a celor două infracţiuni constă în deţinerea, respectiv introducerea în ţară a unei substanţe toxice, însă nu există nici o prevedere legală care să denumească substanţa găsită asupra recurentului, cea de mercur metalic, ca fiind toxică) este analizată, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.
Verificând hotărârea din această perspectivă, Înalta Curte reţine că în sarcina incupatului s-a stabilit că, în jurul datei de 28-29.04.2021, a introdus în ţară, fără drept, substanţe toxice periculoase, respectiv mercur metalic (faptă ce realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006) şi că a deţinut mercur metalic, metabisulfit de sodiu şi compuşi chimici de arsen, fără drept, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 59/2016 (faptă ce realizează conţinutul infracţiunii de traficul de produse sau substanţe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen.).
În primul rând, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de produse sau substanţe toxice, prev. de art. 359 alin. (1) C. pen., critica inculpatului nu este aptă să conducă la pronunţarea unei soluţii de achitare, în condiţiile în care în sarcina acestuia s-a reţinut şi deţinerea de metabisulfit de sodiu şi compuşi chimici de arsen şi nu s-a contestat că aceste substanţe nu ar fi, potrivit legii, substanţe toxice.
Totodată, Înalta Curte constată neîntemeiată şi susţinerea referitoare la lipsa unui cadru legal care să stabilescă că mercurul este o substanţă toxică.
Astfel cum în mod corect a arătat şi instanţa de apel, în prezent, lista substanţelor şi preparatelor chimice periculoase este prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului european şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor. Mercurul se regăseşte în Tabelul 3.1 - Lista clasificărilor şi etichetărilor armonizate ale substanţelor periculoase, la rubrica clasa de pericol existând următoarele coduri: Repr. 1B; Acute Tox. 2 *; STOT RE 1, Aquatic Acute 1, Aquatic Chronic 1. (Coduri similare există şi pentru derivatele din mercur).
Codurile pentru clasa de pericol şi categoria de pericol utilizate pentru fiecare dintre categoriile/diviziunile/tipurile de pericol sunt stabilite în tabelul 1.1 din acelaşi regulament, după cum urmează:
Toxicitate acută: Acute Tox. 1; Acute Tox. 2; Acute Tox. 3; Acute Tox. 4
Toxicitate pentru reproducere: Repr. 1A; Repr. 1B; Repr. 2; Lact.
Toxicitate asupra unui organ ţintă specific - expunere repetată: STOT RE; STOT RE 2;
Periculos pentru mediul acvatic: Aquatic Acute 1; Aquatic Chronic 1; Aquatic Chronic 2; Aquatic Chronic 3; Aquatic Chronic 4.
Rezultă, astfel, că mercurul este o substanţă periculoasă întrucât prezintă toxicitate pentru reproducere (Repr. 1B), toxicitate acută (Acute Tox. 2), toxicitate asupra unui organ tintă (STOT RE 1) şi este periculos pentru mediul acvatic (Aquatic Acute 1, Aquatic Chronic 1).
Ca atare, Înalta Curte constată că mercurul, potrivit Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, este o substanţă toxică, gradul său de toxicitate conducând la încadrarea sa în categoria substanţelor periculoase.
Neîntemeiată este şi susţinerea că Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 nu este aplicabil întrcât nu este obligatoriu, ci are doar caracter de recomandare. Astfel, potrivit art. 288 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Regulamentul are aplicabilitate generală, este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpatului A. întrunesc elementele de tipicitate ale infracţiunilor de trafic de produse sau substanţe toxice, prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. şi contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 619 din 05 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 619 din 05 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 aprilie 2024.