Şedinţa publică din data de 09 iulie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160 din 19 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală în dosarul nr. x/2024 a fot calificată cererea din contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. în contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi în temeiul art. 50 C. proc. pen.., raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. raportat la R.I.L. nr. 15/2018 a I.C.C.J., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei - contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. cu privire la condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Bucureşti Rahova, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că, prin cererea formulată înregistrată la instanţă, la data de 12 februarie 2024, a fost formulată o contestaţie la executare de către Penitenciarul Bucureşti Rahova, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. privind pe condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Bucureşti Rahova. Prin cerere s-a menţionat că pe numele persoanei condamnate A. există două mandate de executare a pedepselor cu închisoarea vizând aceleaşi fapte, respectiv MEPI nr. 50/2024 al Tribunalului Bucureşti emis la data de 25.01.2024 şi nr. x emis de Tribunalul Constanţa la data de 26.01.2024.
La termenul din data de 19.04.2024, Tribunalul Constanţa a calificat cererea ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., având în vedere că prin sentinţa penală emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală nr. 23/11.01.2024, rămasă definitivă la data de 24.01.2024 prin necontestare, s-a stabilit şi s-a emis mandatul nr. x/2024, cu executarea unei pedepse de 6 ani şi 3 luni în ceea ce îl priveşte pe condamnat.
Totodată, a fost avută în vedere decizia Curţii de Apel Constanţa, care a fost lămurită prin decizia 57/26.01.2024 întrucât survenise o eroare cu privire la deducerea pedepsei, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 11 luni închisoare în sarcina condamnatului. Ca atare, s-a considerat că această eroare a generat o cauză de micşorare a pedepsei.
Tribunalul Constanţa a reţinut că persoana condamnată A. se află încarcerată la Penitenciarul Bucureşti Rahova, conform evidenţelor referitoare la mutările condamnatului .
Reţinând prevederile deciziei R.I.L. nr. 15/2018 a I. C. civ..J, conform cărora instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate, s-a constatat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă, având în vedere că persoana condamnată este încarcerată la Penitenciarul Bucureşti Rahova, cu atât mai mult cu cât mandatul pe care îl execută condamnatul, MEPÎ nr. 50/2024, a fost emis de către Tribunalul Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 676 din 28 mai 2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 47 alin. (3) C. proc. pen.. s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu.
În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. s-a declinat, în favoarea Tribunalului Constanţa, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Constanţa privind pe intimatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Bucureşti - Rahova.
În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen.. s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Constanţa.
În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen.. s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a arătat că, la termenul din data de 21.05.2024, instanţa a recalificat sesizarea ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. apreciind că există o împiedicare la executare.
Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, instanţa a constatat că sediul materiei este reprezentat de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II - a şi alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. (...) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută".
Raportat la situaţia de fapt din cauză, notând cele hotărâte prin sentinţa penală nr. 527/23.12.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 207/09.03.2023 a Curţii de Apel Constanţa, în baza căreia a fost emis MEPÎ nr. x din data de 09.03.2023 de către Tribunalul Constanţa, cele dispuse prin sentinţa penală nr. 23/11.01.2024 în baza căreia, printre altele s-a dispus anularea MEPÎ nr. x din 09.03.2023 emis de Tribunalul Constanţa şi a fost emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, respectiv MEPÎ nr. 50/25.01.2024, precum şi decizia penală nr. 57/P/26.01.2024 a Curţii de Apel Constanţa definitivă la aceeaşi dată, în baza căreia a fost emis MEPÎ nr. x/26.01.2024, Tribunalul Bucureşti a reţinut că în ceea ce îl priveşte pe intimatul A. există o împiedicare la executare, fiind emise practic două mandate de executare a pedepsei închisorii pentru aceeaşi faptă.
S-a mai susţinut că împrejurarea că prin decizia penală nr. 57/P/26.01.2024 a Curţii de Apel Constanţa s-a stabilit că intimatul va executa pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 11 luni închisoare şi nu pe cea de 6 ani şi 3 luni închisoare (aşa cum stabilise anterior de Curtea de Apel Constanţa, prin decizia penală nr. 207/09.03.2023) nu constituie o cauză de reducere a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., reducerea survenind ca urmare a corectării uneia dintre pedepsele componente ale pluralităţii de infracţiuni, reţinute iniţial.
Astfel, Tribunalul Bucureşti a constatat faptul că împiedicarea la executare a survenit la data de 26.01.2024, odată cu pronunţarea deciziei penale nr. 57/P/26.01.2024 de către Curtea de Apel Constanţa şi emiterea de către Tribunalul Constanţa a MEPÎ nr. x din aceeaşi dată, fără a fi avut în vedere mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 50/25.01.2024, emis cu o zi înainte de către Tribunalul Bucureşti.
Deşi în mod obiectiv acest mandat - MEPÎ nr. 50/25.01.2024 - nu putea fi avut în vedere tocmai în considerarea datei la care a fost emis, cu o zi în urmă, aşa cum s-a arătat anterior, instanţa a reţinut că acest aspect nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a contestaţiei pentru Tribunalul Bucureşti. La momentul emiterii MEPÎ nr. 50/25.01.2024 de către această instanţa petentul se afla în executarea pedepsei rezultante de 6 ani şi 3 luni închisoare, astfel că deducerea perioadelor executate în străinătate s-a făcut prin raportare la pedeapsa pe care intimatul o executa efectiv la acel moment.
Având în vedere faptul că cea din urmă hotărâre ce se execută de către intimatul A. este decizia penală nr. 57/P/26.01.2024 a Curţii de Apel Constanţa, în baza căreia Tribunalul Constanţa a emis MEPÎ nr. x din 26.01.2024, s-a considerat că această din urmă instanţă, este competenţă să soluţioneze contestaţia la executare astfel cum a fost recalificată.
S-a mai reţinut că nu prezintă relevanţă în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze penitenciarul unde petentul execută pedeapsa, prin raportare la natura juridică a sesizării formulate în cauză conform art. 598 alin. (2) cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.. şi nici nu se poate aprecia ca fiind incidentă decizia nr. 15/2018 a ÎCCJ, aceasta vizând cererile formulate de persoanele condamnate care ulterior sunt transferate definitiv sau temporar, situaţie ce nu este incidentă în cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 2 iulie 2024, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 9 iulie 2024, cu citarea condamnatului A. şi cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Bucureşti, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe condamnatul A., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Constanţa, secţia penală, pentru următoarele considerente:
Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă îl reprezintă sesizarea formulată de Penitenciarul Bucureşti-Rahova nr. 95452/PBRB/08.02.2024 cu privire la persoana privată de libertate A., prin care s-a solicitat, în esenţă, clarificarea situaţiei juridice a acestuia, respectiv dacă se impune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 982 emis la dat de 26.01.2024 de Tribunalul Constanţa, în baza sentinţei penale nr. 527/23.12.2020.
În acest sens, examinând situaţia juridică a condamnatului A., Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 527 din 23.12.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2017, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 207/P din 09.03.2023 a Curţii de Apel Constanţa, A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că fapta din cauză este atât concurentă cu infracţiunea judecată prin sentinţa penală nr. 380/2018 a Tribunalului Constanţa (pentru care a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare), cât şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 3 luni dispusă prin sentinţa penală nr. 306/2013 a Tribunalului Constanţa.
Anulând beneficiul suspendării executării pedepsei închisorii de 3 ani dispusă prin sentinţa penală nr. 380/2018 şi contopind această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 306/2013 (primul termen al recidivei), conform deciziei HP nr. 22/2020, a rezultat o pedeapsă de 4 ani şi 3 luni închisoare, conform art. 38- art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (pedeapsă rezultantă parţială), care a fost adăugată la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare, conform art. 43 alin. (2) C. pen., A. având de executat pedeapsa rezultantă finală de 6 ani şi 3 luni închisoare.
În baza acestei hotărâri a fost emis MEPÎ nr. x din 09 martie 2023 pe numele condamnatului A..
Acesta s-a sustras executării pedepsei, motiv pentru care a fost emisă o cerere de dare în urmărire internaţională, fiind emis MEA nr. 8/2023. Condamnatul a fost arestat în Germania la 10.05.2023, fiind predat autorităţilor române la data de 07.07.2023.
Prin sentinţa nr. 23 din 11.01.2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, a fost admisă contestaţia condamnatului A. şi, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 73 alin. (1), art. 72 alin. (1) şi art. 40 alin. (3) C. pen. au fost deduse din pedeapsa principală rezultantă finală de 6 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 527/23.12.2020 a Tribunalului Constanţa, modificată şi definitivă prin decizia nr. 207/P/09.03.2023 a Curţii de Apel Constanţa, reţinerea, arestul preventiv, arestul executat în Germania în vederea predării în baza MEA şi perioada deja executată, de la 08.03.2013 la 21.04.2015 şi de la 10.05.2023 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul Bucureşti a dispus anularea MEPÎ nr. x din 09.03.2023 emis de Tribunalul Constanţa şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Această sentinţă a rămas definitivă prin necontestare la data de 24.01.2024, iar la data de 25.01.2024 Tribunalul Bucureşti a emis MEPÎ nr. 50/2024.
Ulterior, prin decizia nr. 57/P din 26.01.2024, definitivă la aceeaşi dată, Curtea de Apel Constanţa a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A., fiind lămurită decizia penală nr. 207/P/09.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2017, în sensul reţinerii pedepsei de 2 ani închisoare ca fiind dispusă pentru infracţiunea concurentă judecată prin sentinţa penală nr. 380/2018 a Tribunalului Constanţa, cu consecinţa executării în final de către condamnatul A. a pedepsei rezultante de 5 ani şi 11 luni închisoare.
Prin această decizie, în baza art. 599 alin. (4) C. proc. pen.., au fost anulate formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 527/2020, definitivă prin decizia penală nr. 207/P/2023 (MEPÎ nr. x din 09.03.2023), fiind emis noi forme de executare.
Prin urmare, instanţa de executare - Tribunalul Constanţa a emis MEPÎ nr. x din 26.01.2024.
Conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare".
Sub aspectul instanţei competente, legiuitorul a înţeles să reglementeze în cuprinsul dispoziţiilor art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.., o competenţă exclusivă în cazul acestei contestaţii, aceasta aparţinând instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În cauză, în mod evident hotărârea care se execută este sentinţa penală nr. 527 din 23.12.2020 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia nr. 207/P din 09.03.2023 a Curţii de Apel Constanţa, lămurită prin decizia nr. 57/P din 26.01.2024 pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care persoanei condamnate A. i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 5 ani şi 11 luni.
Cu privire la această hotărâre de condamnare, aşa cum s-a arătat anterior, au fost emise succesiv trei mandate de executare a pedepsei închisorii, după cum urmează:
- MEPÎ nr. x din 09.03.2023 - emis de Tribunalul Constanţa cu privire la pedeapsa iniţială de 6 ani şi 3 luni închisoare;
- MEPÎ nr. 50/2024 din 25.01.2024 - emis de Tribunalul Bucureşti vizând aceeaşi pedeapsă de 6 ani şi 3 luni închisoare, din care au fost deduse detenţia provizorie şi pedeapsa deja executată în vederea predării în baza MEA nr. 8/2023;
- MEPÎ nr. x din 26.01.2024 - emis de Tribunalul Constanţa pentru pedeapsa de 5 ani şi 11 luni închisoare.
În succesiunea emiterii celor trei mandate de executare a pedepsei închisorii doar primul MEPÎ nr. x din 09.03.2023 emis de Tribunalul Constanţa a fost anulat, atât de Tribunalul Bucureşti la data de 25.01.2024 în urma pronunţării sentinţei nr. 23 din 11.01.2024, cât şi de către Tribunalul Constanţa la data de 26.01.2024, ca urmare a deciziei nr. 57/P din 26.01.2024 a Curţii de Apel Constanţa, deşi această din urmă instanţă ar fi trebuit să anuleze la rândul său al doilea mandat de executare a pedepsei închisorii - MEPÎ nr. 50/2024 din 25.01.2024 emis de Tribunalul Bucureşti.
Având în vedere că împiedicarea la executare este generată de existenţa celor două mandate de executare a pedepsei închisorii ce sunt în fiinţă concomitent pentru aceleaşi fapte (nr. 50/2024 din 25.01.2024 şi nr. x din 26.01.2024), Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) coroborate cu cele ale art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.., constată că, în cauză, competenţa de a soluţiona contestaţia la executare aparţine Tribunalului Constanţa, aceasta fiind instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută şi cu privire la care a intervenit un impediment la executare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului conflict de competenţă rămân în sarcina statului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 360lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Constanţa, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 iulie 2024.