Şedinţa publică din data de 18 iulie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea transmisă prin poştă, la data de 08.05.2024, din Penitenciarul Satu Mare, înaintată iniţial Curţii de Apel Oradea şi, ulterior, înaintată pe cale administrativă Tribunalului Satu Mare, instanţă pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 29.05.2024, sub nr. x/2024, condamnatul A. a solicitat, în esenţă, aplicarea dispoziţiilor Decretului Guvernamental al Statului Ungar nr. 148/2023, raportat la situaţia sa juridică. Condamnatul a învederat că nu a ştiut despre mandatul european de arestare emis în anul 2019 şi că a fost condamnat în anul 2016 de către instanţa din Szeged la 2 ani cu suspendare.
Totodată, condamnatul a apreciat că dispoziţiile Decretului nr. 148/2023 se aplică şi persoanelor care nu au început executarea pedepsei pe teritoriul statului ungar.
Prin sentinţa penală nr. 158 din 25.06.2024, Tribunalul Satu Mare, secţia penală a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Satu Mare a reţinut, în esenţă, că, în speţă, condamnatul se află în Penitenciarul Satu Mare, în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024 al Curţii de Apel Oradea, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, ca urmare a recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei penale nr. 11. B.1117/2014/94 din data de 25.04.2016 pronunţată de Judecătoria Regională Szeged, modificată şi rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 1. Bf. 1308/2016/27 din 28.11.2017 pronunţată de Tribunalul Szeged.
Tribunalul a apreciat că cererea contestatorului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., solicitându-se, în esenţă, lămuriri (respectiv aplicarea dispoziţiilor de graţiere din statul maghiar, conform Decretului Guvernamental nr. 148/2023) cu privire la dispoziţiile sentinţei penale nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024 al Curţii de Apel Oradea.
Aşadar, în condiţiile în care Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024 a dispus în baza dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, recunoaşterea hotărârii penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării şi a emis mandatul de executare a pedepsei, Tribunalul a reţinut că acesteia îi va reveni competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în calitate de "instanţă care a pronunţat hotărârea ce se execută" în sensul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen.
Urmare declinării, cauza a fost înregistrată, la 27.06.2024, sub acelaşi număr, pe rolul Curţii de Apel Oradea.
Prin sentinţa penală nr. 74/PI/2024 din 02.07.2024, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori a constatat că temeiul legal al cererii formulate de persoana condamnată A. îl constituie dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
De asemenea, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare şi, constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte calificarea obiectului cauzei, din cuprinsul sesizării formulate de persoana condamnată A. şi a memoriului depus în faţa instanţei de fond, rezultă că aceasta a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., text de lege care reglementează posibilitatea modificării pedepsei, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei.
Într-o astfel de ipoteză, în care titularul acţiunii, beneficiind de asistenţă juridică calificată, indică cu suficientă claritate, coerenţă şi pertinenţă temeiurile de fapt ale cererii sale, motivele pe care se sprijină şi temeiul de drept al acesteia şi în condiţiile în care temeiul legal invocat apare ca fiind corect din perspectiva motivelor invocate, modificarea temeiului de drept al cererii introductive din oficiu de către instanţă apare ca fiind nejustificată.
Curtea a reţinut că amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei (motive invocate de persoana condamnată în cuprinsul cererii şi al memoriului depus în faţa Tribunalului Satu Mare) se circumscriu în mod expres cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
De asemenea, curtea a mai reţinut că pentru ca art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. să fie incident, nelămuririle sau neînţelegerile trebuie să-şi aibă cauza într-o greşită, inexactă sau incompletă redactare a dispozitivului hotărârii. Cât timp hotărârea respectă exigenţele legale cu privire la conţinutul pe care trebuie să-l aibă, iar prin hotărârea pusă în executare s-a făcut o corectă şi completă aplicare a legii, expunând, în considerente, temeiurile pentru care s-a procedat astfel, cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. este exclus.
În continuare, curtea a constatat că, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. este instanţa de executare sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Sub aspectul competenţei materiale, curtea a apreciat că aceasta revine instanţei competente să judece în primă instanţă infracţiunile ce au făcut obiectul condamnării, chiar dacă recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate în străinătate a fost dispusă conform Legii nr. 302/2004, de către curtea de apel, aceasta având, potrivit legii speciale, competenţe limitate, fiind valabile în acest sens, argumentele regăsite în dispozitivul şi considerentele deciziei nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii.
Având în vedere că pedeapsa de 2 de ani închisoare a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 45/PI/2024 din data de 22.04.2024 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, pentru infracţiunea prevăzută de art. 263 alin. (2) lit. a) din C. pen. român, conform art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., tribunalul este competent să judece în primă instanţă infracţiunea ce a făcut obiectul condamnării şi ulterior, a recunoaşterii.
În raport cu argumentele prezentate, constatând că la data formulării cererii petentul se afla în Penitenciarul Satu Mare, în executarea unei pedepse cu închisoarea stabilită prin sentinţa penală nr. 45/PI/2024 din data de 22.04.2024 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, curtea a apreciat că instanţa competentă să judece cauza este Tribunalul Satu Mare, ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere a condamnatului la data formulării cererii.
*****
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 08 iulie 2024, formând obiectul dosarului nr. x/2024, cu termen de judecată la data de 18 iulie 2024.
Analizând conflictul negativ de competenţă ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:
Determinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de contestatorul condamnat A. este condiţionată de clarificarea prealabilă a obiectului cauzei.
În acest sens, se constată că, prin cererea adresată Curţii de Apel Oradea şi trimisă pe cale administrativă Tribunalului Satu Mare, condamnatul A. a solicitat aplicarea dispoziţiilor Decretului Guvernamental al Statului Ungar nr. 148/2023, privind graţierea, raportat la situaţia sa juridică.
La termenul de judecată din data de 02 iulie 2024, la Curtea de Apel Oradea, apărătorul ales al condamnatului A. a arătat, în mod expres, că motivele invocate de contestator se circumscriu dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
Din actele dosarului rezultă că, în prezent, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 11. B.1117/2014/94 din data de 25.04.2016 pronunţată de Judecătoria Regională Szeged, modificată şi rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 1. Bf. 1308/2016/27 din 28.11.2017 pronunţată de Tribunalul Szeged, hotărâre recunoscută, în procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004, prin sentinţa penală nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024 al Curţii de Apel Oradea.
Totodată, rezultă că, prin sentinţa penală nr. 45/P/I/22.04.2024 pronunţată în dosar nr. x/2024 al Curţii de Apel Oradea, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea formulată de autorităţile judiciare din Ungaria, cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.09.2019 de Tribunalul Szeged, privind pe contestatorul A., iar în baza art. 172 rap. la art. 167 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 11. B.1117/2014/94 din data de 25.04.2016 pronunţată de Judecătoria Regională Szeged, modificată şi rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 1. Bf. 1308/2016/27 din 28.11.2017 pronunţată de Tribunalul Szeged, prin care persoana condamnată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru trafic de persoane, prev. de art. 218 alin. (1) pct. B, alin. (2) pct. a şi b din Legea nr. IV/1978, cu corespondent în infracţiunea de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (2) lit. a) din C. pen.
Raportat la obiectul cauzei (contestaţie formulată împotriva executării pedepsei de 2 ani închisoare) şi temeiul de drept invocat de parte în argumentarea acesteia, Înalta Curte constată că, potrivit normelor procesual penale, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare este determinată în funcţie de cazul invocat în susţinerea acesteia, dispoziţiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. stabilind că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau 6 (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate rezultă că acestea stabilesc o competenţă exclusivă de soluţionare a contestaţiilor la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., în funcţie de situaţia juridică a condamnatului, respectiv: în ipoteza în care condamnatul nu se află deţinut în cursul executării pedepsei, competenţa aparţine instanţei de executare, iar în situaţia în care condamnatul este deţinut în cursul executării pedepsei - competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
În speţă, contestaţia la executare fiind formulată de contestatorul A. în timpul executării, în regim de detenţie, a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestuia de autorităţile judiciare maghiare, competenţa de soluţionare a cererii revine, conform art. 598 alin. (2) coroborat cu art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei căreia i-ar fi revenit competenţa, potrivit legii române, să judece cauza în fond.
Pentru determinarea acestei instanţe, Înalta Curte are în vedere faptul că, în cazul particular al executării pedepselor aplicate prin hotărâri judecătoreşti pronunţate de autorităţi judiciare străine, recunoscute de curtea de apel conform dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, instanţa de executare nu este curtea de apel, ci instanţa competentă material, potrivit legii române, să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.
O astfel de dezlegare, consacrată constant de jurisprudenţă şi doctrină, îşi găseşte, în prezent, fundamentul în dispoziţiile art. 553 din C. proc. pen., aplicabile în materia de referinţă în virtutea art. 156 cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că instanţa de executare este, de regulă, prima instanţă, deci instanţa competentă material să soluţioneze cauza în fond.
Aceeaşi dezlegare rezultă, de altfel, şi din considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 742 din 05.11.2010), ale cărei efecte continuă să se producă şi în prezent, în condiţiile art. 474 C. proc. pen.
Prin decizia de unificare a practicii judiciare evocate, s-a statuat, mutatis mutandis, că o curte de apel, învestită în procedura recunoaşterii unei hotărâri pronunţate în străinătate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, are o competenţă materială limitată la procedurile prevăzute de legea specială. Instanţa supremă a subliniat, însă, că "această competenţă, reglementată în dispoziţiile menţionate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen. (din 1968)".
Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că hotărârea străină de condamnare a contestatorului A. viza fapte ce au corespondent în legislaţia penală română actuală în dispoziţiile art. 263 alin. (2) lit. a) din C. pen. (trafic de migranţi), infracţiune ce se încadrează în ipoteza derogatorie prevăzută de art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., care atrage competenţa materială de primă instanţă a tribunalului.
Ca urmare, judecarea lor intră în competenţa materială a tribunalului, conform art. 36 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv a tribunalului în a cărei rază teritorială condamnatul execută o sancţiune privativă de libertate.
Reţinând şi faptul că, la data formulării contestaţiei la executare - 14 mai 2024 (data poştei, astfel cum rezultă din menţiunile existente pe plicul aflat la dosarul nr. x/2024 al Tribunalului Satu Mare), contestatorul A. se afla în Penitenciarul Satu Mare, Înalta Curte constată că, în virtutea dispoziţiilor art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Tribunalului Satu Mare îi revine competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al contestatorului la momentul formulării cererii.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Satu-Mare, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iulie 2024.