Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 309 din 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. ca pedeapsă complementară (faptă în legătură cu derularea contractului nr. x/16.08.2012 încheiat între Primăria Slatina şi S.C. B. S.R.L. Bucureşti).
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi primar) pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. ca pedeapsă complementară (faptă în legătură cu contractul nr. x/20.06.2012 încheiat între Primăria Slatina şi asocierea formată din S.C C. S.R.L, S.C D. S.R.L, S.C E. S.R.L şi S.C F. S.R.L).
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. ca pedeapsă complementară (faptă în legătură cu derularea contractului nr. x/23.07.2014, încheiat între S.C. Compania de Apă Olt S.A şi S.C. C. S.R.L).
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi primar) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (3 ani şi 6 luni + 4 ani), urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare, alături de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi primar) din C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 45 alin. (5) din C. proc. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 112 lit. e) din C. pen. şi art. 289 alin. (3) din C. pen. şi art. 291 alin. (2) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 4.296.270 RON.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite prin Ordonanţa nr. 91/P/2015 din 16.11.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, respectiv măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor achiziţionate de S.C. G. S.R.L. cu banii proveniţi de la S.C. B. S.R.L., ce se află în prezent în custodia S.C. H. S.R.L, în valoare de 393.457,58 RON, şi poprirea sumei de 264.460 RON, aflată în contul x deschis la I., aparţinând S.C. J. S.R.L., până la concurenţa sumei de 4.296.270 RON.
În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri: contractul de prestări servicii nr. x/28.06.2012 încheiat între S.C. B. S.R.L şi S.C. G. S.R.L; Anexa nr. 1 la contractul nr. x/28.06.2012; Actul adiţional nr. x/28.06.2012 la contractul nr. x/28.06.2012; Actul adiţional nr. x din 05.12.2012 la contractul nr. x/28.06.2012; Actul adiţional nr. x din 07.12.2012 la contractul nr. x/28.06.2012; cele 24 de facturi fiscale emise de S.C. G. S.R.L către S.C. B. S.R.L. în perioada 18.12.2012 - 10.06.2013, în valoare totală de 2.146.270,49 RON şi listele cu cantităţile de lucrări executate (nominalizate în procesul-verbal încheiat la data de 18.02.2015 filele x u.pen).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 470 din 15.03.2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 17 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 309 din 21.07.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/2015, a desfiinţat hotărârea instanţei de fond, în parte, sub aspectul laturii penale şi, rejudecând:
În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
A menţinut dispoziţia de confiscare de la inculpat a sumei de 4.296.270 RON, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 112 lit. e) din C. pen., art. 289 alin. (3) din C. pen. şi art. 291 alin. (2) din C. pen.
A menţinut dispoziţia de desfiinţare a înscrisurilor fictive, precum şi cea de plată a cheltuielilor judiciare către stat.
În privinţa celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu contravin rezolvărilor juridice din decizie, s-a hotărât că se face aplicarea prevederilor art. 423 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul menţinerii acestora.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, procurorul a arătat că în cauză este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. - întrucât, în mod eronat, instanţa de control judiciar a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat, în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis in judecată, motivat de împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale.
A apreciat că, prin procesele-verbale nr. x/P/2015 şi nr. 91/P/2015 din datele de 03.06.2015, 23.06.2015, 07.10.2015 şi 16.11.2015, inculpatului i s-au adus la cunoştinţă calităţile de suspect şi de inculpat, precum şi schimbările de încadrare juridică, fiindu-i comunicate drepturile şi obligaţiile procesuale, operand întreruperi succesive ale termenului de prescripţie.
Instanţa de apel a aplicat în cauză interpretarea dată în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022 privind prescripţia răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că instanţa de contencios constituţional a pronunţat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 şi nr. 358/2022) şi faptul că principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţei naţionale să asigure efectul deplin al cerinţelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională, chiar şi ulterioară, care este contrară unei dispoziţii de drept a Uniunii.
A apreciat că pentru respectarea acestui principiu, având în vedere obiectul cauzei, respectiv infracţiuni de corupţie, instanţa trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripţia răspunderii penale în interpretarea jurisprudenţială dată Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018.
Totodată, prin raportare la momentul primirii sumei de 200.000 RON - luna februarie 2015, a apreciat că la data pronunţării deciziei, respectiv 15.03.2023, termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea e trafic de influenţă nu se împlinise (cu luarea în calcul şi a perioadei în care a operat suspendarea cursului prescripţiei penale în baza art. 43 alin. (8) din Decretul 195/2020 şi art. 64 alin. (13) din Decretul 240/2020). De asemenea, a subliniat obligaţia instanţei de apel de a acorda prioritate principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât, în considerarea Deciziei CJUE din data de 21.12.2021, Completul de 5 Judecători al ICCJ a lăsat neaplicată o alta decizie a Curţii Constituţionale a României, respectiv Decizia nr. 417/2019, considerând ca ar fi generat un risc sistemic de impunitate (Decizia penala nr. 41 din data de 07.04.2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2018).
Faţă de aspectele menţionate, a apreciat eronată soluţia de încetare a procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripţie, întrucât, dând prevalenţă principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. proc. pen. privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspectului/inculpatului şi să constate ca termenul de prescripţie specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.
În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., a apreciat ca se impune admiterea recursului în casaţie şi casarea deciziei penale nr. 470/2023 a Curţii de Apel Craiova cu privire la încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 27 aprilie 2023, când s-a stabilit termen la data de 17 mai 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 17 mai 2023, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 470 din 15 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2015, privind pe intimatul - inculpat A. şi a fost trimisă cauza Completului C1 în vederea judecării cererii de recurs în casaţie.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive de legalitate expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală. Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi de ICCJ. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În cauza de faţă, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar şi cu regulile de drept aplicabile la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.
În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale valorificat de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie.
Pentru a pronunţa soluţia recurată, instanţa de apel a constatat, referitor prima infracţiune de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., că inculpatului A., în perioada noiembrie - începutul lunii decembrie 2012, în calitate de primar al municipiului Slatina, i-a pretins lui K., administratorul S.C. B. S.R.L.., un procent de aproximativ 10% din sumele încasate de la Primăria Slatina. Cu privire la prescripţia răspunderii penale, a avut în vedere, în esenţă, că termenul de 8 ani a început să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, respectiv în perioada noiembrie - începutul lunii decembrie 2012, şi că acesta, ca urmare a aplicării principiului legii penale mai favorabile, nu a fost întrerupt, concluzionând că s-a împlinit cel mai târziu în luna decembrie 2020.
Cu privire la cea de-a doua infracţiune de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a reţinut că inculpatul A., în luna iunie 2012, înainte de semnarea contractului, dar după câştigarea alegerilor pentru funcţia de primar al municipiului Slatina, a pretins de la L., reprezentantul S.C. C. S.R.L., prin intermediul lui M., 10% din valoarea contractului încheiat de această societate cu Primăria Slatina. De asemenea, a avut în vedere, în esenţă, că termenul de prescripţie a răspunderii penale, de 8 ani, a început să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, respectiv în luna iunie 2012, şi că acesta, ca urmare a aplicării principiului legii penale mai favorabile, nu a fost întrerupt, concluzionând că s-a împlinit cel mai târziu în luna iunie 2020.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a reţinut că inculpatul A., în vara anului 2014, ulterior semnării contractului nr. x/23.07.2014, dar înainte de data de 27.08.2014 când a fost emisă factura nr. x, i-a pretins lui L., reprezentantul S.C. C. S.R.L., prin intermediul lui N., 10% din valoarea sumelor, fără TVA, ce urmau a fi încasate de S.C. C. S.R.L. în urma încheierii contractului cu S.C. Compania de Apă Olt S.A., respectiv 1.700.000 RON, în schimbul intervenţiei sale pe lângă factori de decizie din cadrul S.C. Compania de Apă Olt S.A., pentru ca societatea pe care o reprezenta să primească banii la timp şi a primit de la L., prin intermediul lui O. şi N., suma de 1.700.000 RON în două tranşe, 1.500.000 RON în luna septembrie 2014 şi 200.000 RON în luna februarie 2015. Cu privire la prescripţia răspunderii penale, a avut în vedere, în esenţă, că termenul de 8 ani a început să curgă la data săvârşirii infracţiunii, respectiv în vara anului 2014, dar înainte de data de 27.08.2014, şi că acesta, ca urmare a aplicării principiului legii penale mai favorabile, nu a fost întrerupt, concluzionând că s-a împlinit cel mai târziu la data de 27.08.2022.
Examinând criticile formulate în recurs în casaţie, Înalta Curte constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanţei supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, acestea au caracter nefondat.
Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.
În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.
Prin urmare, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.
Înalta Curte a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.
Curtea de Apel Craiova a valorificat incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, precum şi a deciziei ICCJ 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aplicând normele de drept penal în concordanţă cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menţionate situaţiei factuale definitiv reţinute în cauză.
Hotărârea Curţii Europene de Justiţie, Marea Cameră, pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, care a adus o inovaţie în materia calculului termenului de prescripţie, este ulterioară rămânerii definitive a deciziei atacate în prezenta cauză. Deşi, aparent, cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. permite o reconsiderare a interpretării aplicării dispoziţiilor normative privind calculul termenului prescripţiei răspunderii penale în cauză, Înalta Curte consideră că acest caz de casare, ca şi celelalte, trebuie interpretat stricto sensu, având în vedere faptul că recursul este în prezent o cale extraordinară de atac şi nu ordinară, aşa cu era până în 2014. Cazul de casare se referă la situaţia când "în mod greşit s-a dispus o soluţie de încetare", ca atare când curtea de apel a pronunţat o soluţie greşită în raport cu legislaţia şi interpretările date acesteia la momentul respectiv, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 470 din 15 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2015, privind pe intimatul - inculpat A..
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 470 din 15 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2015, privind pe intimatul - inculpat A..
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2023.