Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023
Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 678/2023 din 05 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 din data de 14 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2019, în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, ce se va executa pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1), lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, ce se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată că executată.
În baza art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată că executată.
În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen. rap. la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. cu datele de identificare de mai sus la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, ce se va executa pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1), lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, ce se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată că executată.
În baza art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată că executată.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârşite în concurs.
În baza art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 8 luni (din pedeapsa de 2 ani), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv interzicerea inculpatului a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi interzicerea inculpatului a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată inculpatului alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie cea mai grea, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv interzicerea inculpatului a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi interzicerea inculpatului a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat ce se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată că executată.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii pe o perioadă de 24 de ore din data de 30.03.2017, ora 15:00, până la data de 31.03.2017, ora 15:00.
A fost menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 125.820 RON, măsură luată prin încheierea din data de 24.10.2019, rămasă definitivă prin necontestare.
În baza art. 25, art. 393 alin. (3) şi art. 397 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă UAT Drăghiceni şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 111,588.24 RON.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6000 RON, din care 3000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi 3000 RON în faza de judecată.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel de inculpatul A. şi partea civilă U.A.T. Comuna Drăghiceni - prin primar.
Prin decizia penală nr. 678/A din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi de partea civilă U.A.T. Comuna Drăghiceni - prin primar, împotriva sentinţei penale nr. 10 din data de 14 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2019.
Curtea de Apel a reţinut că fapta inculpatului A., care în calitate de primar al comunei Drăghiceni, a dispus în luna martie 2016 efectuarea de lucrări de investiţii (modernizare) la holul şi sala de festivităţi din incinta clădirii Căminului Cultural Drăghiceni, fără să existe aprobarea Consiliului Local Drăghiceni şi fără să existe sursă de finanţare, iar apoi a dispus continuarea acestor lucrări şi după data de 31.03.2016, dată la care Consiliul Local Drăghiceni a adoptat o hotărâre prin care a fost respins proiectul ce viza efectuarea lucrărilor de modernizare la obiectivul arătat mai sus, producându-se astfel un prejudiciu total UAT Drăghiceni în sumă de 84.683,38 RON, concomitent cu crearea unui folos material necuvenit S.C. B. S.R.L. Caracal, în cuantum de 63.235,068 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
În cauză a fost reţinută aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. referitor la concursul de infracţiuni întrucât această faptă este concurentă cu infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., apreciindu-se în mod corect de instanţa de fond că fapta inculpatului A., care în perioada 01.01-31.12.2015 a dispus decontarea cantităţii de 4798,51 litri motorină şi 112,02 litri benzină în valoare totală de 26.905,24 RON, cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv fără că documentul de plată să fie însoţit de documente justificative care să arate în mod cert consumul de carburant, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.
Instanţa de apel a constatat că, prin efectuarea unor demersuri nelegale în vederea efectuării lucrărilor de modernizare la clădirea Căminului cultural Drăghiceni, inculpatul A. a încălcat dispoziţiile legale ce trebuiau respectate.
În continuare, Curtea a constatat că nu a existat în Unitatea Administrativă Drăghiceni niciun document cu privire la achiziţia şi execuţia lucrării respective, iar, pe de altă parte, prin modalitatea în care a acţionat inculpatul A., primarul comunei Drăghiceni, pentru contractarea lucrărilor de modernizare la clădirea Căminului Cultural, au fost încălcate de către acesta mai multe acte normative, legi sau ordonanţe de urgenţă ce reglementau la momentul respectiv procedura de efectuare a unor lucrări de investiţii, respectiv: Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale: art. 14 alin. (3), (4) şi 5 intitulat "Reguli bugetare": (3) "Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.; Art. 1 alin. (2) din Legea 273/2006 alin. (4), conform căruia "Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi dacă nu are prevederi bugetare şi surse de finanţare.", alin. (5) care prevede că "După aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative cu implicaţii asupra acestora, dar numai cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective", precum şi următoarele texte de lege:
- Art. 23 intitulat "Responsabilităţile ordonatorilor de credite"
- Art. 54 - "execuţia bugetară", alin. (1):
"În procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanţare, plată".
Legea nr. 82/1991 a contabilităţii:
- Art. 6, alin. (1) şi (2): (1) "Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ."
- (2) "Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
- Art. 11:
"Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise".
O.U.G. nr. 34/2006 (în vigoare la momentul efectuării lucrărilor de modernizare la clădirea Căminului cultural Drăghiceni) privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii:
- Art. 2 alin. (2):
"Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt:
f) eficienţa utilizării fondurilor"
- Art. 19:
"Autoritatea contractantă achiziţionează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în RON a 30.000 euro, exclusiv TVA pentru fiecare achiziţie de produse ori servicii, respectiv a 100.000 euro, exclusiv TVA, pentru fiecare achiziţie de lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ."
- Art. 25 alin. (1):
"Autoritatea contractantă are obligaţia de a estima valoarea contractului de achiziţie publică pe baza calculării şi însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa/valoare adăugată, luând în considerare orice forme şi opţiuni şi, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului";
- Art. 26:
"Valoarea estimată a contractului de achiziţie publică trebuie să fie determinată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului respectiv. Această valoare trebuie să fie valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunţului de participare sau, în cazul în care procedura de atribuire nu presupune publicarea unui astfel de anunţ, la momentul transmiterii invitaţiei de participare."
Contrar celor susţinute de apelant, s-a subliniat că în mod real s-a creat un prejudiciu unităţii administrativ teritoriale constând în suma de bani ce reprezintă valoarea lucrărilor efectuate, sumă de bani pe care societatea comercială a şi obţinut-o în fapt de la unitatea administrativ teritorială în urma unei acţiuni civile în instanţă.
În legătură cu acţiunea civilă la care face referire apelantul, Curtea de apel a reţinut că aceasta nu poate primi valenţele susţinute în cererea de apel, ci dimpotrivă, S.C. B. S.R.L. Caracal a introdus o acţiune civilă la instanţa de judecată prin care a solicitat obligarea pârâtei, Primăria com. Drăghiceni, la plata contravalorii lucrărilor, dat fiind că lucrarea de investiţie efectuată la Clădirea căminului cultural Drăghiceni nu a fost aprobată de Consiliul Local Drăghiceni, unitatea administrativ teritorială a fost în imposibilitatea de a achita constructorului valoarea lucrărilor efectuate.
În ceea ce priveşte critica inculpatului în sensul că se impune trimiterea cauzei la instanţa de fond spre rejudecare, aceasta nu a putut fi primită, întrucât, în speţă, nu a fost identificată nicio ipoteză din art. 421 alin. (2) pct. b C. proc. pen., din care să rezulte că se impune rejudecarea prezentei cauze de instanţa de fond.
Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului, la data de 10 aprilie 2023, semnând personal dovada de primire, astfel că data până la care inculpatul avea posibilitatea să declare recurs în casaţie este 11 mai 2023, inclusiv.
Împotriva deciziei instanţei de apel, la data de 20 aprilie 2023, inculpatul, prin apărător ales, avocat C., cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, în temeiul art. 433 si urm. C. proc. pen., a formulat recurs în casaţie, invocând cazurile de casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi pct. 7 C. proc. pen.
Cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., inculpatul a arătat că hotărârile primei instanţe şi celei de apel sunt nelegale, întrucât au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor care reglementează competenţa materială.
Inculpatul a avut în vedere faptul că, în raport cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată (art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen.), competenţa în faza de urmărire penală aparţinea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi nu Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal. În acest context, a apreciat că tribunalului, ca primă instanţă, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.
Referitor la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a arătat că a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.
Astfel, s-a subliniat de către inculpat că faptele prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., nu întrunesc elementele constitutive cerute de lege. S-a susţinut că, în anumite circumstanţe, constituie contravenţii conform art. 78 din Legea nr. 273/2006.
Totodată, inculpatul a precizat că plata efectuată de către U.A.T. comuna Drăghiceni către S.C. B. S.R.L. s-a realizat în baza unei hotărâri judecătoreşti şi nu a încălcării atribuţiilor de serviciu, motiv pentru care nu a fost procurat un folos necuvenit unui terţ.
Din motivarea instanţei de apel se apreciază că nu rezultă care sunt atribuţiile din legislaţia primară care ar fi fost încălcate de către inculpat, motiv pentru care faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, ţinând seama şi de decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale.
În final, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea inculpatului, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
În temeiul art. 441 C. proc. pen. a solicitat suspendarea hotărârii până la soluţionarea recursului în casaţie.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 11 mai 2023, procedura de comunicare a recursului în casaţie fiind îndeplinită.
La data de 12 iunie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., prin încheierea din 20 iunie 2023, Înalta Curte, apreciind că sunt îndeplinite prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia, fiind respinsă, totodată, cererea de suspendare a executării hotărârii.
Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.
Cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., recurentul inculpat a arătat că hotărârile primei instanţe şi celei de apel sunt nelegale, întrucât au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor care reglementează competenţa materială, considerând că în raport cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată (art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen.), competenţa în faza de urmărire penală aparţinea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi nu Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal.
Înalta Curte constată că acest motiv de recurs în casaţie este nefondat, întrucât recurentul-inculpat, la data săvârşirii faptei, avea calitatea de primar al Comunei Drăghiceni şi nu al unui municipiu, iar paguba produsă nu depăşea suma de 200.000 de RON, care să atragă competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 43/2002. Recurentul-inculpat invocă teza a II-a a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a), care se referă însă la situaţia în care valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro şi nu la paguba produsă.
Cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul-inculpat a susţinut că cele două fapte prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., nu întrunesc elementele constitutive cerute de lege.
Înalta Curte subliniază că abuzul în serviciu este destinat a permite sancţionarea penală a exercitării abuzive, cu încălcarea legii, a atribuţiilor ce revin funcţionarilor publici atunci când se produce un rezultat păgubitor, ceea ce nu înseamnă, însă, că el constituie un remediu judiciar menit a permite, indirect, dar exclusiv, cenzurarea legalităţii unor acte în privinţa cărora legiuitorul a instituit proceduri şi competenţe distincte.
În decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 517/8.07.2016 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
Astfel, instanţa de contencios constituţional a restrâns în mod substanţial câmpul de aplicare a normelor ce incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele deciziei nr. 405 din 15.06.2016, că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind, astfel, excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin alte acte normative.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară ... ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a abuzului în serviciu să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat (în cazul fişei postului), lucru inacceptabil în sistemul juridic de drept penal."
Instanţa constituţională a concluzionat că, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar (respectiv Parlamentul, prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, sau Guvernul, prin emiterea ordonanţelor sau ordonanţelor de urgenţă, în baza delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie) să poată stabili conduita pe care destinatarii legii sunt obligaţi să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale, astfel încât sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii".
Aşadar, orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a nesocotit îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea respectivelor atribuţii a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională în cuprinsul deciziilor nr. 405 din 15.06.2016 şi nr. 392 din 06.06.2017.
La paragrafele 51; 53-56; 60-61; 64 ale Deciziei nr. 405/2016, Curtea Constituţională a adus clarificări asupra sintagmei supuse examinării şi anume:
-pct. 51 Curtea reţine că, deşi cele două standarde coexistă, standardul subiectiv nu poate exceda standardului obiectiv, în analiza modalităţii de executare a unei atribuţii de serviciu acesta din urmă fiind prioritar. Totodată, Curtea reţine că, întrucât standardul obiectiv este determinat şi circumscris prescripţiei normative, reglementarea atribuţiilor de serviciu şi a modalităţii de exercitare a acestora determină sfera de cuprindere a acestui standard. Acesta nu poate, fără a încălca principiul previzibilităţii, să aibă o sferă de cuprindere mai largă decât prescripţia normativă în domeniu. Pe cale de consecinţă, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ. Mai mult, Curtea reţine că, chiar dacă anumite acţiuni, ce însoţesc exercitarea unei atribuţii de serviciu, se pot baza pe o anumită uzanţă/cutumă, aceasta nu se poate circumscrie, fără încălcarea principiului legalităţii incriminării, standardului obiectiv ce trebuie avut în vedere în determinarea faptei penale;
- pct. 53 Având în vedere specificul dreptului penal, Curtea apreciază că, deşi propriu folosirii în alte domenii, termenul "defectuos" nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a circumscris existenţa acestui element al conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu de îndeplinirea anumitor criterii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a operat o circumstanţiere expresă în sensul precizării elementelor faţă de care defectuozitatea trebuie analizată. Curtea observă că doctrina a apreciat că prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" se înţelege îndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată, defectuozitatea în îndeplinire putând privi conţinutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condiţiile de efectuare etc. Totodată, Curtea observă că jurisprudenţa a receptat cele reliefate în doctrină, fără a stabili însă criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea defectuozităţii îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, aceasta rezumându-se, în general, la arăta că subiecţii activi ai infracţiunii au îndeplinit în mod defectuos atribuţii de serviciu, fie prin raportare la dispoziţiile legii, fie prin raportare la menţiuni regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare, coduri deontologice sau fişe ale postului;
-pct. 54. Astfel, Curtea constată că termenul "defectuos" nu este definit în C. pen. şi nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia. Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei "îndeplineşte în mod defectuos" din cadrul dispoziţiilor criticate creează premisa aplicării acesteia ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare;
-pct. 55. Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că persoana care are calitatea de funcţionar în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc, care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală, Curtea constată că sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin încălcarea legii". Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispoziţiile constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 48). De altfel, Curtea reţine că art. 19 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York, menţionează expres că, pentru a exista infracţiunea de "abuz de funcţii", agentul public trebuie să îndeplinească ori să se abţină să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii;
-pct. 56 Totodată, Curtea apreciază că raportarea la prescripţia normativă trebuie realizată şi în ipoteza analizei neîndeplinirii unui act, cu atât mai mult cu cât, în domeniul penal, o inacţiune dobândeşte semnificaţie ilicită doar dacă aceasta reprezintă o încălcare a unei prevederi legale exprese care obligă la un anumit comportament într-o situaţie determinată;
-pct. 60 Curtea observă că practica judiciară s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 246 şi 248 din C. pen. din 1969, precum şi pe cele ale art. 297 din C. pen., care folosesc o exprimare generală, fără a arăta în mod limitativ acţiunile sau omisiunile prin care se săvârşeşte această infracţiune. Chiar dacă, din punct de vedere practic, o astfel de enumerare limitativă nu este posibilă prin dispoziţiile care incriminează abuzul în serviciu, având în vedere consecinţa pe care reglementarea unei atribuţii de serviciu o are în materia incriminării penale a acestei fapte, Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă;
-pct. 61 Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, respectiv ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului) neputând fi dedus, eventual, din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în sistemul continental, jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, aşa încât înţelesul unei norme să poată fi clarificat pe această cale, deoarece, într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor (Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016, paragraful 16);
-pct. 64 Curtea constată că în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal. Curtea reţine că, deşi legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă;
-pct. 65 În concluzie, în materie penală, principiul legalităţii incriminării, "nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege", impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceştia supunându-se sancţiunii penale. Pentru aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe, altele decât Parlament - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie -, sau Guvern - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
Forţa obligatorie ce însoţeşte deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care acestea se sprijină, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor instanţei de contencios constituţional fiind general obligatorii şi impunându-se cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. (exemplu: Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010; Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011;Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012; Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014).
Curtea Constituţională a statuat în mod expres şi obligativitatea deciziilor interpretative: "indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare" (Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011; în acelaşi sens, paragraful 55 din Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014).
Având în vedere dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, conform cărora dispoziţiile legale constatate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, precum şi faptul că Decizia nr. 405/2016 este una interpretativă şi priveşte conţinutul unei norme de incriminare, iar până la acest moment, nici Parlamentul şi nici Guvernul nu au pus dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. în acord cu prevederile Constituţiei, se constată că norma de incriminare analizată a rămas în fondul legislativ activ exclusiv în forma rezultată din interpretarea efectuată de instanţa de contencios constituţional.
Conform art. 77 - art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4), iar ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
Pornind de la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 mai sus redate, conform cărora "unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ", cât şi faptul că pentru orice acţiune/inacţiune prin care se încalcă atribuţii de serviciu de către funcţionarii publici, altele decât cele care pot fi circumscrise ilicitului penal, legiuitorul a reglementat o răspundere juridică extrapenală, este interzis ca, pe cale de interpretare, să se adauge la lege prin reţinerea unor acte/activităţi cu o sferă de cuprindere mai largă decât incriminarea în vigoare.
Din analiza textelor de lege pretins a fi încălcate prin prisma considerentelor deciziei Curţii Constituţionale se constată că, în cauză, în ceea ce priveşte normele pretins a fi încălcate o parte dintre acestea nu instituie nicio obligaţie concretă inculpatului, o parte nu au legătură cu acţiunile concrete imputate acestuia, iar pentru o altă parte dintre acestea este prevăzută sancţiunea amenzii contravenţionale. În asemenea situaţii, alte forme de răspundere asigură restabilirea ordinii juridice şi repararea pagubelor cauzate prin actul de serviciu neregulat îndeplinit. Legislaţia în vigoare nu incriminează rezolvarea/soluţia greşit dată în interpretarea şi aplicarea legii de către funcţionarii publici, iar faptul că, uneori, legea poate fi interpretată în moduri diferite, ţine de esenţa activităţii de interpretare şi aplicare în concret a legii.
Astfel, cu privire la prima infracţiune de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., starea de fapt valorificată de instanţa de apel a constat în următoarele:
Inculpatul A., în calitate de primar al comunei Drăghiceni, a dispus în luna martie 2016 efectuarea de lucrări de investiţii (modernizare) la holul şi sala de festivităţi din incinta clădirii Căminului Cultural Drăghiceni, fără să existe aprobarea Consiliului Local Drăghiceni şi fără să existe sursă de finanţare, iar apoi a dispus continuarea acestor lucrări şi după data de 31.03.2016, dată la care Consiliul Local Drăghiceni a adoptat o hotărâre prin care a fost respins proiectul ce viza efectuarea lucrărilor de modernizare la obiectivul arătat mai sus, producându-se astfel un prejudiciu total UAT Drăghiceni în sumă de 84.683,38 RON, concomitent cu crearea unui folos material necuvenit S.C. B. S.R.L. Caracal, în cuantum de 63.235,068 RON.
Elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. constă în fapta inculpatului, funcţionar public, care a îndeplinit un act în mod defectuos (a dispus efectuarea de lucrări de investiţii fără aprobarea Consiliului Local şi fără să existe finanţare, continuând aceste lucrări şi după respingerea proiectului de către Consiliul Local), iar prin această acţiune a cauzat o pagubă unei persoane fizice sau juridice, în speţă U.A.T Drăghiceni, precum şi obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos necuvenit (SC B. SRL).
S-a reţinut încălcarea următoarelor acte normative:
- art. 1 alin. (2), art. 14 alin. (3), (4) si 5, art. 23, art. 54 alin. (1) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale;
- art. 6 alin. (1) şi (2), art. 11din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii;
- art. 2 alin. (2), art. 19. art. 25. art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.
Într-adevăr, potrivit art. 78 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 273/2006, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500 RON la 1500 RON nerespectarea dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4), respectiv cu amendă de la 1000 RON la 2500 RON nerespectarea celor prevăzute de art. 54 alin. (1) din acelaşi act normativ, motiv pentru care încălcarea acestora nu poate constitui infracţiune.
De asemenea, cele prevăzute art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 şi cele prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 cuprind dispoziţiile generale şi nu reglementează încălcarea vreunei dispoziţii legale, care să atragă vreo sancţiune.
Dacă în cazurile arătate mai sus nu se poate constata că încălcarea dispoziţiilor constituie infracţiune, nu acelaşi lucru se poate concluziona şi cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 19, art. 25 alin. (1) şi art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi cele ale art. 14 alin. (5) şi art. 23 din Legea nr. 273/2006, respectiv art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 82/1991.
Astfel, modalitatea în care a înţeles să acţioneze inculpatul, respectiv contractarea şi începerea lucrărilor de modernizare la clădirea menţionată anterior, fără a avea bani alocaţi în buget pentru aceasta, fără a avea o hotărâre de consiliu local care să suplimenteze bugetul în vederea efectuării lucrării şi fără a exista vreun fel de documente cu privire la achiziţia şi execuţia lucrării respectiv (notă cu privire la efectuarea unui calcul estimativ al contractului de achiziţie; notă privind selectarea procedurii de atribuire; oferte tehnice şi financiare; contract încheiat cu executantul lucrării sau orice alt document care să aibă calitatea de angajament legal; situaţii de lucrări; devize sau orice alte documente similare; procese-verbale de recepţie), contravine dispoziţiilor legale menţionate mai sus.
Se susţine de către recurentul-inculpat că în conţinutul acestor norme nu se regăsesc atribuţii de serviciu îndeplinite în mod defectuos, or, ceea ce omite acesta, este că primarul, potrivit art. 155 din Codul administrativ, are atribuţii, printre altele, referitoare la bugetul local al unităţii administrativ- teritoriale (alin. (1) lit. c), iar, potrivit alin. (4), lit. a)-e), în exercitarea acestei atribuţii exercită funcţia de ordonator principal de credite; întocmeşte proiectul bugetului unităţii administrativ- teritoriale şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege; prezintă consiliului local informări periodice privind execuţia bugetară, în condiţiile legii; iniţiază, în condiţiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi şi emiterea de titluri de valoare în numele unităţii administrativ-teritoriale; verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât şi a sediului secundar.
Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale a constat în efectuarea unor lucrări de investiţii neaprobate şi pentru care nu a existat o sursă de finanţare, simultan cu crearea unui folos necuvenit obţinut pentru S.C. B. S.R.L. Caracal, respectiv contravaloarea lucrărilor de modernizare la clădirea Căminului Cultural Drăghiceni în suma de 63.235,068 RON.
Faptul că plata efectuată de către U.A.T Drăghiceni către S.C. B. S.R.L., reprezentând valoarea lucrărilor efectuate la Căminul Cultural Drăghiceni s-a realizat în baza hotărârii judecătoreşti, nu are relevanţă, atâta vreme cât, aşa cum s-a arătat mai sus, conduita contrară legii adoptată de inculpat (a dispus efectuarea de lucrări de investiţii/modernizare la holul şi sala de festivităţi din incinta clădirii Căminului Cultural Drăghiceni, fără să existe aprobarea Consiliului Local Drăghiceni şi fără să existe sursă de finanţare, iar ulterior inculpatul a dispus continuarea acestor lucrări şi după data de 31.03.2016, dată la care Consiliul Local Drăghiceni a adoptat o hotărâre prin care a fost respins proiectul ce viza efectuarea lucrărilor de modernizare la acest obiectiv) a creat premisele pronunţării unei astfel de hotărâri judecătoreşti.
În acest context, suma de bani ce reprezintă valoarea lucrărilor efectuate, pe care societatea comercială a şi obţinut-o în fapt de la unitatea administrativ teritorială în urma unei acţiuni civile în instanţă, reprezintă prejudiciul adus U.A.T Drăghiceni, suma de bani care ar fi putut fi folosită în mod legal pentru alte investiţii. De altfel, U.A.T Drăghiceni, în urma acestui proces, a fost obligată şi la cheltuieli de judecată, motiv pentru care inclusiv prin prisma acestui aspect, acţiunile inculpatului au adus un prejudiciu unităţii administrativ teritoriale, neputându-se susţine că efectuarea acestei cheltuieli s-a făcut în interesul U.A.T Drăghiceni, aducând un plus de valoare bunurilor din patrimoniul acesteia.
Aşadar, Înalta Curte constată că elementele de tipicitate obiectivă ale acestei infracţiunii corespund faptei reţinute în concret în sarcina inculpatului.
Cu privire la cea de-a doua infracţiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., starea de fapt valorificată de instanţa de apel a constat în următoarele:
Inculpatul A., în perioada 01.01-31.12.2015, a dispus decontarea cantităţii de 4798,51 litri motorină şi 112,02 litri benzină în valoare totală de 26.905,24 RON, cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv fără că documentul de plată să fie însoţit de documente justificative care să arate în mod cert consumul de carburant.
În ceea ce priveşte elementul material a infracţiunii prev. de art. 297 C. pen., acesta consta în constă în neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.
Astfel, inculpatului i se impută că prin îndeplinirea defectuoasă a decontării cantităţilor de combustibil consumate, a creat părţii civile un prejudiciu având în vedere că acesta a dispus decontarea cantităţii de 4798,51 litri motorină şi 112,02 litri benzină în valoare totală de 26.905,24 RON, cu încălcarea dispoziţiilor legale, respectiv fără ca documentul de plată să fie însoţit de documente justificative care să arate în mod cert consumul de carburant.
S-au reţinut a fi încălcate dispoziţiile prevăzute de art. 51 alin. (3), (54) alin. (5) şi (6) din Legea 273/2006.
Instanţa de apel, referitor la procedura de decontare a carburantului, a avut în vedere următoarele:
"În perioada 01.01.-31.12.2015, U.A.T Drăghiceni a avut încheiat cu S.C. D. S.R.L. Caracal contractul de livrare carburanţi (motorină, benzină şi GPL) nr. 12/05.01.2015 prin care UAT Drăghiceni s-a aprovizionat cu cantitatea de 5743,86 litri motorină în valoare de 31.327,40 RON şi cantitatea de 112,02 litri benzină în valoare de 630,99 RON.
Astfel, lunar, U.A.T Drăghiceni prin intermediul inculpatului şi a altor funcţionari publici ridicau diferite cantităţi de combustibil, iar la sfârşitul fiecărei luni, S.C. D. S.R.L. Caracal emitea către beneficiar (Primăria com. Drăghiceni) una sau mai multe facturi care cuprindeau cantitatea de combustibil ridicată de acesta de la staţia E..
În vederea ridicării carburantului se întocmea un referat de necesitate prin care se solicita aprovizionarea cu o cantitate de combustibil identică cu cea menţionată în facturile emise de vânzător, făcând în cuprinsul referatului menţiunea că această cantitate de combustibil este necesară pentru efectuarea de diferite lucrări la nivelul comunei.
Pentru a dispune plata acestor facturi, se întocmea un bon de consum şi un referat justificativ, prin care viceprimarul F. făcea menţiunea că respectivele cantităţi de combustibil menţionate în factură şi în nota de recepţie au fost consumate pentru diverse lucrări efectuate în circumscripţia U.A.T."
Ceea ce instanţa de apel impută recurentului-inculpat din perspectiva documentelor justificate a constat în următoarele:
"La documentele anexate care să justifice plata facturilor, respectiv consumarea cantităţilor de carburant nu existau documente justificative din care să reiasă specificarea detaliată a cantităţilor de lucrări efectuate, timpul de realizare a lucrărilor, identificarea detaliată a locaţiilor unde au fost efectuate lucrările, FAZ-uri utilaj, foi de parcurs, rapoarte de lucru sau alte documente similare, persoanele care au participat la lucrări, identificarea în spaţiu a locaţiilor în care s-au efectuat lucrările şi procesele-verbale de recepţie".
În primul rând, potrivit art. 78 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1000 RON la 2500 RON nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 54 alin. (5)-(6) din acelaşi act normativ, motiv pentru care încălcarea acestora nu poate constitui infracţiune.
Dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 prevăd că efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti, plata obligaţiilor bugetare, precum şi a altor obligaţi.
Înalta Curte reţine că procedura decontării, în atare situaţie, nu este detaliată în norme cu rang de legislaţie primară sau secundară, astfel că specificarea în detaliu a documentelor justificative, aşa cum a fost prezentată în decizia recurată (în concret această detaliere a documentelor justificative, precum şi a dispoziţiilor încălcate de inculpat sunt menţionate doar în sentinţa penală, instanţa de apel neefectuând o analiză proprie) este bazată doar în virtutea unei cutume.
Or, din datele dosarului şi astfel cum s-a reţinut în decizia recurată, rezultă că existau documente justificative, în sensul prevăzut de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, respectiv, referate de necesitate prin care se solicita aprovizionarea cu o cantitate de combustibil, care era identică cu cea menţionată în facturile emise de vânzător, cu menţiunea că era necesară pentru efectuarea de diferite lucrări la nivelul comunei, iar pentru a dispune plata acestor facturi, se întocmeau bonuri de consum şi referate justificative, în care se menţiona că respectivele cantităţi de combustibil, precizate în factură şi în nota de recepţie, au fost consumate pentru diverse lucrări efectuate în circumscripţia U.A.T.
Concluzionând, Înalta Curte constată că normele legale pretins încălcate, nu instituie vreo obligaţie concretă de detaliere a documentelor justificative în sarcina inculpatului în cazul decontării combustibilului sau acestea prevăd, pentru încălcarea lor, ca sancţiune, amenda contravenţională, astfel încât, se constată că fapta de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul, nu este prevăzută de legea penală şi, în consecinţă, se impune achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., cu consecinţe inclusiv asupra laturii civile şi obligarea la cheltuieli de judecată către stat.
În consecinţă, având în vedere argumentele anterioare, Înalta Curte nu va mai lua în examinare analizarea celorlalte trăsături ale infracţiunii de abuz în serviciu.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 678 din data de 05 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va desfiinţa în parte decizia penală recurată, precum şi sentinţa penală nr. 10 din data de 14 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Caracal, numai în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen. şi, rejudecând în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor:
- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen.
- sporul de 8 luni închisoare.
În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen.
Va înlătura dispoziţiile referitoare la aplicarea de pedepse complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen.
Va înlătura aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., art. 45 alin. (5) C. pen., rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen.
Va înlătura obligarea inculpatului la plata către partea civilă UAT - Comuna Drăghiceni a sumei de 26.905,24 RON, cu titlu de prejudiciu, reprezentând decontarea cantităţii de 4798,51 litri motorină şi 112,02 litri benzină pentru perioada 01.01-31.12.2015, menţinând dispoziţia de obligare a inculpatului către partea civilă UAT - Comuna Drăghiceni, cu titlu de despăgubiri civile doar a sumei de 84.683,38 RON.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă UAT - Comuna Drăghiceni, alăturată acţiunii penale vizând infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen.
Va menţine măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor imobile ale inculpatului după cum urmează:
- în limita sumei de 26.905,24 RON pentru o perioadă de 30 de zile de la pronunţarea prezentei conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen.
- în limita sumei de 84.683,38 RON, conform hotărârii judecătoreşti recurate.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 3000 RON, din care 1500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi 1500 RON în faza de judecată.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea penală şi judecata în primă instanţă sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen., vor rămâne în sarcina statului.
Va înlătura dispoziţia de obligare a apelantului-inculpat la plata a 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi pedepsele complementare şi accesorii stabilite pe lângă pedeapsa principală de 2 ani şi 10 luni închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de recursul în casaţie formulat de inculpat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 678 din data de 05 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează în parte decizia penală recurată, precum şi sentinţa penală nr. 10 din data de 14 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Caracal, numai în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen. şi, rejudecând în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:
- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen.
- sporul de 8 luni închisoare.
În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen.
Înlătură dispoziţiile referitoare la aplicarea de pedepse complementare şi accesorii pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen.
Înlătură aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2), art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) şi (3) lit. a) C. pen., art. 45 alin. (5) C. pen., rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen.
Înlătură obligarea inculpatului la plata către partea civilă UAT - Comuna Drăghiceni a sumei de 26.905,24 RON, cu titlu de prejudiciu, reprezentând decontarea cantităţii de 4798,51 litri motorină şi 112,02 litri benzină pentru perioada 01.01-31.12.2015, menţinând dispoziţia de obligare a inculpatului către partea civilă UAT - Comuna Drăghiceni, cu titlu de despăgubiri civile doar a sumei de 84.683,38 RON.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă UAT - Comuna Drăghiceni, alăturată acţiunii penale vizând infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen.
Menţine măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor imobile ale inculpatului după cum urmează:
- în limita sumei de 26.905,24 RON pentru o perioadă de 30 de zile de la pronunţarea prezentei conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen.
- în limita sumei de 84.683,38 RON, conform hotărârii judecătoreşti recurate.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 3000 RON, din care 1500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi 1500 RON în faza de judecată.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea penală şi judecata în primă instanţă sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 C. pen., rămân în sarcina statului.
Înlătură dispoziţia de obligare a apelantului-inculpat la plata a 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma asimilată infracţiunilor de corupţie prevăzută de art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi pedepsele complementare şi accesorii stabilite pe lângă pedeapsa principală de 2 ani şi 10 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de recursul în casaţie formulat de inculpat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 noiembrie 2023.