Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149 din 06.12.2021 pronunţată de Judecătoria Darabani, în dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. În baza art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că fapta din prezentul dosar este concurentă cu infracţiunile de falsificare de monedă, prev. de art. 310 C. pen., punere în circulaţie de valori falsificate, prev. de art. 313 alin. (1) raportat la art. 310 alin. (1) şi art. 316 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), fapte săvârşite la 15.01.2018, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 838/21.06.2019 pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 75/17.01.2020 a Curţii de Apel Suceava.
În baza art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 838/21.06.2019 a Judecătoriei Botoşani, definitivă prin decizia penală nr. 75/17.01.2020 a Curţii de Apel Suceava şi în baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce va fi executată de inculpat în condiţiile art. 60 C. pen.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate, durata măsurilor preventive aplicate inculpatului în cursul urmăririi penale, respectiv durata reţinerii începând cu 17.01.2018, ora 20:00 până la 18.01.2018, ora 20:00, arestul preventiv şi arestul la domiciliu începând cu 18.01.2018 şi până la 05.04.2018, durata reţinerii de la 18.07.2018, ora 11:30, până la 19.07.2018, ora 11:30 şi durata arestului la domiciliu de la 20.07.2018, până la 18.08.2018.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare cu acelaşi conţinut stabilite prin sentinţa penală nr. 838/21.06.2019 a Judecătoriei Botoşani şi prin cele din cauză şi s-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, constând în pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi suma de 141.112 RON la care se adaugă creanţe fiscale accesorii, calculate de la data săvârşirii faptei - 17.07.2018 şi până la achitarea integrală a datoriei.
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.., raportat la art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 10.000 pachete cu ţigări, de provenienţă Republica Moldova, aflată în Camera de Corpuri Delicte din cadrul Serviciului Teritorial al Politiei de Frontieră Botoşani, în baza dovezii de primire seria x nr. x/14.08.2018.
Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, coroborat cu poziţia de recunoaştere adoptată de inculpat în cursul judecăţii, instanţa de fond a reţinut starea de fapt prezentată în actul de sesizare a instanţei şi a făcut aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Astfel, a reţinut că, la 18.07.2018, organele de poliţie din cadrul B. s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către A. a infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că, la 17.07.2018, acesta a preluat şi transportat cantitatea de 10.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, marca x, înregistrându-se dosarul penal nr. x/2018
La 17.07.2018, în jurul orei 21:50, lucrătorii de poliţie de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Rădăuţi Prut, având informaţii cu privire la transportul unei cantităţi de ţigări provenite din activităţi de contrabandă, au procedat la interceptarea unui autoturism, marca x, cu numărul de înmatriculare x, ce se deplasa pe raza localităţii Crasnaleuca, comuna Coţuşca, judeţul Botoşani. Autoturismul în cauză nu a oprit la semnalele acustice şi luminoase efectuate de poliţiştii de frontieră, însă, în imediata apropiere, a fost blocat de către un alt participant la trafic. Conducătorul auto se afla singur în autoturism şi a fost identificat în persoana inculpatului A.. În interiorul autoturismului au fost observate mai multe cutii din carton presat de culoare maro, motiv pentru care organele de poliţie i-au solicitat inculpatului să deschidă portbagajul autoturismului, acesta conformându-se, ocazie cu care agenţii de poliţie au identificat 20 de colete de carton, având aplicată inscripţia "x", specifică unei mărci de ţigări din Republica Moldova. În acelaşi timp, organele de poliţie, au procedat şi la oprirea autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, ce se deplasa în zona respectivă, ce era condus de numita C., iar ca pasager în autoturism se afla numitul D..
Cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului s-a întocmit un proces-verbal şi o planşă fotografică ce documentează toate elementele descoperite cu ocazia constatării infracţiunii. Fotografiile judiciare evidenţiază pachetele cu ţigări descoperite în autoturismului inculpatului în momentul opririi acestuia în trafic.
Astfel, în urma inventarierii coletelor cu ţigări s-a constatat că inculpatul A. transporta o cantitate de 10.000 pachete de ţigări marca x, de provenienţă Republica Moldova. Întreaga cantitate de pachete de ţigări a fost depusă la camera de corpuri delicte din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Botoşani, conform dovezii cu seria x nr. x
Prin adresa nr. x/23.07.2018, A.N.A.F. - Direcţia Regională Vamală Iaşi a comunicat că prejudiciul adus statului prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă este în valoare de 141.112 RON, precum şi că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.
Fiind audiat în calitate de suspect şi inculpat, A. a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că ţigările au fost introduse în ţară, peste râul Prut, pe direcţia S.F. 946 amonte 300, pe direcţia localităţii Crasnaleuca, în zona denumită popular "la Balastieră", în baza unei înţelegeri anterioare cu trei cetăţeni moldoveni. Coletele cu ţigări au fost preluate de inculpat, de la malul râului Prut, în seara zilei de 17.07.2018, după ce au fost introduse pe teritoriul României cu ajutorul unei bărci cu motor, şi încărcate în autoturismul marca x de trei cetăţeni moldoveni ce aveau feţele acoperite cu cagule. Cu privire la numiţii C. şi D., inculpatul a menţionat că le-a solicitat acestora să-l însoţească pe raza localităţii Crasnaleuca şi să-l anunţe telefonic dacă observă prezenţa organelor de poliţie, fără a menţiona dacă cei doi cunoşteau că el urmează să transporte ţigări provenite din contrabandă şi fără a le remite vreo sumă de bani pentru această activitate.
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la 17.07.2018, în jurul orei 21:50, a preluat de la cetăţeni moldoveni, neidentificaţi, cantitatea de 10.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, marca x, pe care ulterior a transportat-o cu autoturismul marca x, nr. de înmatriculare TX9624AK, iar ca urmare a acestei fapte a produs bugetului de stat un prejudiciu de 141.112 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpatul a recunoscut integral probele administrate în cursul urmăririi penale şi nu a contestat prejudiciul stabilit de partea civilă, motiv pentru care a fost obligat la acoperirea acestuia.
Împotriva sentinţei penale nr. 149 din 06.12.2021 pronunţată de Judecătoria Darabani, în dosarul nr. x/2020, a declarat apel inculpatul A..
Prin motivele formulate, în esenţă, apelantul inculpat A. a susţinut că latura civilă a cauzei nu a fost lămurită pe parcursul judecării fondului şi că, faţă de împrejurarea că instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică, în raport de procedura simplificată urmată, a fost lipsit de o cale legală de atac.
În principal, apelantul inculpat a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În subsidiar, inculpatul a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, aşa cum a fost schimbată încadrarea. În esenţă, apelantul a precizat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 452 lit. h) din Legea nr. 227/2015 raportat la modalitatea concretă în care ar fi săvârşit această infracţiune, precum şi la lipsa oricăror dovezi că ştia de faptul că ţigările provin din contrabandă. Mai mult de atât, inculpatul a solicitat să se analizeze existenţa infracţiunii din perspectiva evidentă a lipsei calităţii sale de antrepozitor fiscal, şi, în raport de aceasta, să se analizeze dacă există infracţiunea sau nu, întrucât infracţiunea de contrabandă, aşa cum a fost săvârşită, nu se translatează în mod automat ca şi modalitate de săvârşire în dispoziţiile art. 452 lit. h) din Legea nr. 227/2015.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1), (2), art. 420 C. proc. pen.., Curtea de Apel Suceava a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul a comis fapta reţinută în sarcina sa, în împrejurările pe larg expuse în considerentele hotărârii atacate, faptă pe care de altfel a recunoscut-o.
Astfel, la 17.07.2018, în jurul orei 21:50, a preluat de la cetăţeni moldoveni, neidentificaţi până la acest moment, cantitatea de 10.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, marca x, pe care ulterior a transportat-o cu autoturismul marca x, numărul de înmatriculare x, iar ca urmare a acestei fapte a produs bugetului de stat un prejudiciu de 141.112 RON.
Prin încheierea din data de 20.09.2022, în temeiul art. 386 C. proc. pen.., Curtea de Apel Suceava a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea inculpatului A. din infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 85/2022 (în modalitatea "deţinere").
La data comiterii faptei, 17.07.2018, aceasta era prevăzută ca şi infracţiune în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.
Astfel, conform art. 270 alin. (1) din Legea 86/2006, introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Conform alin. (3) al art. 270 din Legea 86/2006, sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
La 24 martie 2022, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022, s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale. În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că norma criticată aduce atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În motivarea deciziei, Curtea Constituţională a reţinut, printre altele, că textul de lege nu este corelat cu alte norme de incriminare din legislaţia penală specială. Problematica vizează elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal. Printre motive, se învederează că lipsa unui prag valoric nu este doar o problemă teoretică, întrucât pe rolul instanţelor de judecată s-au aflat în ultimii ani numeroase cauze în care inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru fapte derizorii, respectiv pentru vânzarea a zece sau chiar a două pachete de ţigări. Astfel, fără a se indica vreun prag valoric peste depăşirea căruia fapta constituie infracţiune, organele judiciare nu pot califica o fapta ilicită drept contravenţie sau, din contră, infracţiune. În plus, potrivit principiului ultima ratio în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, pentru a fi justificată aplicarea unei sancţiuni penale. Totuşi, Curtea Constituţională a reţinut că faptele prevăzute la art. 270 alin. (3) Cod vamal, deşi sunt asimilate infracţiunii de contrabandă, prezintă pericol social, întrucât, prin săvârşirea acestora, bunurile/mărfurile menţionate ajung la consumator, fiind mai greu de identificat şi de recuperat.
Curtea de Apel Suceava a reţinut în continuare că decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022 generează efecte juridice majore în soluţionarea dosarelor având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal şi că aceasta trebuie aplicată prin prisma scopului şi raţiunii pentru care a fost adoptată. Inclusiv Curtea Constituţională a reţinut pericolul social sporit al infracţiunii de contrabandă asimilată şi faptul că viciul de neconstituţionalitate nu vizează per se elementele constitutive ale infracţiunii în discuţie, ci lipsa unui element esenţial pentru calificarea unor fapte drept infracţiuni - lipsa unui prag valoric.
O infracţiune de referinţă în materia analizată o reprezintă şi cea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal. Potrivit textului de lege în vigoare la 17.07.2018 (când a fost comisă fapta din prezenta cauză) - "deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 tigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 de litri" constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Spre deosebire de alte infracţiuni din legea fiscală, în cazul acestei norme de incriminare subiectul activ este necircumstanţiat, putând fi orice persoană fizică sau juridică.
Prin decizia nr. 17/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a stabilit că dacă provenienţa acestor bunuri (produse accizabile) este contrabandă, se va reţine numai această infracţiune (art. 270 din Codul vamal), în conţinutul său [alin. (3)] intrând şi depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal, iar nu şi infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal 2015) în concurs.
Obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă este diferit de cel al infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete, doar prin faptul că, în cazul infracţiunii de contrabandă, se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
Ambele infracţiuni presupun o conduită ilicită comună, descrisă ca atare în elementul material din conţinutul constitutiv. În plus, infracţiunea din Codul vamal are în vedere un scop specific, şi anume sustragerea de la plata taxelor datorate statului. Astfel, deşi infracţiunea de frontieră presupune acea faptă prin care se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeaşi conduită, este inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. În art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.
Elementul material al infracţiunii de contrabandă constă în introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, sau introducerea sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, incluzând deci deţinerea produselor accizabile supuse marcării.
Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015) constă în deţinerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, iar la infracţiunea asimilată contrabandei, prev. de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal. Aşadar, latura obiectivă a infracţiunii de contrabandă este mai largă, ea cuprinde mai mult forme posibile de comitere a faptei penale faţă de infracţiunea de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal şi care nu este limitată cantitativ la un număr de bunuri accizabile.
Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal - art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal 2015), cât şi în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este una complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda.
Contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.
Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (ce se regăsesc fie în conţinutul constitutiv al infracţiunii de deţinere de bunuri în afara antrepozitului fiscal,), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos.
De asemenea, au fost avute în vedere şi considerentele deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, conform cărora infracţiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei - o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală. Curtea a constatat însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de ţigarete) doar pentru infracţiunea reglementată în Codul fiscal [la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv la art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracţiunii de contrabandă, în varianta "asimilată", legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similară.
Aşadar, din considerentele celor două decizii anterior amintite reiese că infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal includea în conţinutul său fapta prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, context în care se reţinea doar infracţiunea complexă de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, iar nu concursul de infracţiuni.
Astfel, Curtea de Apel Suceava a constatat că dezincriminarea infracţiunii complexe care în conţinutul său constitutiv a absorbit infracţiunea de deţinere de bunuri în afara antrepozitului fiscal determină revenirea la caracterul de sine stătător al acestei din urmă infracţiuni, având în vedere ieşirea din vigoare a infracţiunii absorbante.
Aşadar, prin dezincriminarea infracţiunii complexe de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal şi prin raportare la decizia nr. 17/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se poate reţine în continuare infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015, în cazul în care faptă constă în deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri.
Reţinerea acestei infracţiuni se impune şi prin raportare la obligativitatea aplicării in concreto a legii de dezincriminare, astfel cum impune art. 3 din Legea nr. 187/2012 potrivit căruia "(1) Dispoziţiile art. 4 din C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. (2) Dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.".
Conform principiului aprecierii in concreto este incidentă ipoteza unei legi de dezincriminare atunci când fapta concret comisă de inculpat nu mai întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni. Aşadar, nu îşi găseşte incidenţă ipoteza unei dezincriminări atunci când fapta este prevăzută sub o altă denumire, într-o lege specială ori este acoperită de o normă generală de incriminare.
Astfel, s-a constatat că fapta încadrată iniţial în infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, având în vedere că: autorul faptei practic nu deţine un antrepozit fiscal legal reglementat, că ţigaretele sunt produse accizabile şi sunt supuse marcării şi este depăşită limita de 10.000 de ţigarete.
Curtea de Apel Suceava a constatat că fapta de contrabandă care presupune deţinerea ori comercializarea de bunuri accizabile în afara unui antrepozit fiscal legal reglementat nu a fost dezincriminată in concreto prin decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, aceasta găsindu-şi aplicarea în infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015.
Având în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 are caracterul unei norme speciale, aceasta are prioritate atât faţă de infracţiunea de tăinuire, cât şi faţă de infracţiunea de evaziune fiscală, care au caracterul de norme generale.
Aşadar, prin reţinerea infracţiunii art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 se respectă atât decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022, având în vedere existenţa unui prag cantitativ de 10.000 de ţigarete, cât şi decizia nr. 17/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit că acestă infracţiune face parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă.
Faţă de expunerea raportului de legi anterior realizată se observă că este respectat întocmai atât principiul legalităţii incriminării, cât şi principiul previzibilităţii şi accesibilităţii legii penale, la standardele convenţionale în domeniu.
În continuare, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, publicată în Monitorul Oficial în data de 17 iunie 2022, a fost pus în acord textul art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României cu decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022, în prezent art. 270 din Codul vamal al României având următorul conţinut: (1) Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1): a) introducerea în/sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depăşite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de RON, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; b) introducerea în/sau scoaterea din ţară, de două sau mai multe ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă prin fiecare introducere sau scoatere din ţară nu sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la lit. a), însă cumulat, sunt depăşite aceste limite; c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal. (3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).
Astfel, avându-se în vedere argumentele din decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2022, s-a apreciat de către legiuitor că este necesară incriminarea infracţiunii de contrabandă asimilată prin stabilirea unui plafon valoric (peste 20.000 de RON, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri) sau cantitativ (10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri) de la care fapta dobândeşte caracter infracţional.
Instanţa de apel a constatat că legiuitorul a intervenit pentru punerea în acord a dispoziţiei neconstituţionale în interiorul termenului de 45 zile prevăzut de art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, însă a reţinut că faptele comise până la data publicării Ordonanţei de Urgenţă nr. 85/2022, respectiv 17.06.2022, care erau anterior încadrate în infracţiunea de contrabandă asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, nu mai pot fi sancţionate penal în temeiul acestui text de lege, întrucât pentru o perioadă (05.05.2022 - 17.06.2022) legea penală nu mai incrimina această infracţiune.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, publicată în Monitorul Oficial în data de 17 iunie 2022, şi art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal a suferit modificări, în prezent acest text de lege având următorul conţinut: (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte: (...) h) deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri; (2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel: (...) c) cu închisoare de la 2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit. a), c), d), h), h)1) şi l).
Comparând dispoziţiile succesive în materie, în analiza incidenţei art. 5 C. pen., Curtea de Apel Suceava a reţinut ca lege penală mai favorabilă dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal anterior modificării intervenite prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, publicată în Monitorul Oficial în data de 17 iunie 2022, în condiţiile în care prin aceasta din urmă s-a procedat la majorarea limitelor speciale de pedeapsă de la 1-5 ani închisoare la 2-7 ani închisoare.
Pentru argumentele de fapt şi de drept mai sus expuse, Curtea de Apel Suceava a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal din 2015, în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 85/2022.
Inculpatul a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., motivat de faptul că nu s-a indicat modalitatea în care ţigările au fost introduse în ţară fără a fi plasate sub regim vamal, respectiv prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau în cazul în care au fost introduse prin locurile stabilite pentru controlul vamal prin sustragere de la acest control, dacă întreaga cantitate a fost introdusă o singură dată sau în tranşe. În opinia inculpatului, organele de urmărire penală nu au administrat nicio probă din care să rezulte că ţigaretele deţinute provin din infracţiunea de contrabandă.
În ceea ce priveşte acuzaţiile, Curtea de Apel Suceava a observat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, uzând de procedura simplificată. Dincolo de aceasta, raportat la circumstanţele concrete ale speţei, cantitatea mare de ţigări, lipsa documentelor de provenienţă, netimbrarea corespunzătoare, încercarea de evita contactul cu organele de poliţie, inculpatul trebuia să cunoască aspectul că ţigările au provenit din săvârşirea unei infracţiuni de contrabandă, iar dacă ar fi avut îndoieli cu privire la acest aspect, putea renunţa, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Chiar şi în condiţiile în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii, inculpatul beneficiază în continuare de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. Contrar susţinerilor acuzatului, aplicarea dispoziţiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen.. nu conduce la o revenire la procedura de drept comun, prezentând relevanţă doar faptul că acesta a recunoscut necondiţionat situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. Având în vedere perioada mare scursă de la data comiterii faptei, Curtea de Apel Suceava a apreciat că se justifică a fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare circumscrise prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., urmând a le da efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen. S-a apreciat că scopul de prevenire şi reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de o durată proporţională cu gravitatea faptei, orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015.
Relativ la latura civilă a cauzei, Curtea de Apel Suceava a constatat că inculpatul a achitat la 29.12.2023, potrivit chitanţei ataşate la dosar apel, suma de 1.000 RON (chitanţă serie x număr x), iar la 03.03.2023, suma de 1.500 RON (chitanţă serie x număr x), motiv pentru care s-a procedat la o reducere a cuantumului stabilit cu titlu de debit principal în acest sens.
Prin concluziile depuse la dosar, inculpatul a criticat cuantumul prejudiciului, apreciind că datoria vamală trebuie calculată în funcţie de noua încadrare juridică stabilită de instanţa de control judiciar.
Relativ la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile şi a accesoriilor aferente, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, Curtea de Apel Suceava a reţinut că aceasta se impune, în condiţiile în care, cu caracter general, sunt date cerinţele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 1357 C. civ., după cum a reţinut instanţa de fond.
Relativ la dispoziţiile legale aplicabile la stabilirea întinderii şi la calculul prejudiciului, instanţa de apel a constatat că prevederile art. 1531 C. civ. instituie principiul reparării integrale a acestuia. Pe de altă parte, au fost avute în vedere dispoziţiile speciale în materie fiscală instituite prin Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
În spetă, ţigările au pătruns pe teritoriul României cu nerespectarea dispoziţiilor în materie vamală, fiind sustrase de la vămuire, neexistând documente de provenienţă. Cum inculpatul le-a preluat şi deţinut, cunoscând că, raportat la împrejurările de fapt, au fost introduse nelegal în ţară, datorează taxe vamale, accize şi TVA.
Modul de calcul al prejudiciului a fost pe larg detaliat în cererea de constituire parte civilă, nefiind criticat de inculpat în faţa primei instanţe.
Potrivit art. 269 din Legea nr. 227/2015, este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi. În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
Art. 338 alin. (2) stipulează că produsele accizabile sunt supuse regimului accizelor la momentul importului acestora pe teritoriul Uniunii Europene, iar art. 340 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege prevede că eliberarea pentru consum reprezintă importul de produse accizabile, inclusiv neregulamentar, cu excepţia cazului în care ele sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize.
Potrivit art. 335 alin. (2) din Legea nr. 227/2015, accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului următoarelor produse: a) alcool şi băuturi alcoolice prevăzute la secţiunea a 4-a; b) tutun prelucrat prevăzut la secţiunea a 5-a; c) produse energetice şi energie electrică prevăzute la secţiunile a 6-a şi a 7-a.
Conform art. 354 din acelaşi act normativ, în înţelesul prezentului capitol, tutun prelucrat reprezintă: a) ţigarete; b) ţigări şi ţigări de foi; c) tutun de fumat.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. f) şi g) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, impozitele, taxele şi contribuţiile sociale reglementate de Codul fiscal includ, printre altele, taxa pe valoarea adăugată şi accizele.
Din punct de vedere al TVA, art. 326 alin. (1), (3) din legea mai sus menţionată stipulează că orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligaţia depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute la art. 323 şi 324. Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepţia importurilor scutite de taxă, se plăteşte la organul vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import.
Aşadar, cum inculpatul a efectuat operaţiuni cu ţigări, de deţinere, îi revine obligaţia de plată a TVA.
Potrivit art. 341 din Legea nr. 227/2015, "persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:
a) în ceea ce priveşte ieşirea de produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum este prevăzută la art. 340 alin. (1) lit. a): 1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori pe seama căreia se efectuează această eliberare, iar în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieşire; 2. în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la art. 412 alin. (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor în conformitate cu art. 348 alin. (1) şi (2), precum şi orice persoană care a participat la ieşirea neregulamentară şi care avea cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei ieşiri;
b) în ceea ce priveşte deţinerea unor produse accizabile, astfel cum este prevăzută la art. 340 alin. (1) lit. b), persoana care deţine produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea acestora;
c) în ceea ce priveşte producerea unor produse accizabile, astfel cum este prevăzută la art. 340 alin. (1) lit. c), persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei producţii neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;
d) în ceea ce priveşte importul unor produse accizabile, astfel cum este prevăzut la art. 340 alin. (1) lit. d), persoana care declară produsele accizabile sau pe seama căreia produsele sunt declarate în momentul importului ori, în cazul unui import neregulamentar, orice altă persoană implicată în importul acestora;
e) în cazurile prevăzute la art. 340 alin. (4) - (7), persoana care determină eliberarea pentru consum".
În ceea ce priveşte accesoriile creanţei (compusă din TVA, taxe vamale şi accize), devin aplicabile în speţă prevederile art. 173 alin. (1), art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) din Legea nr. 207/2015.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 119, "pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere".
Dispoziţiile art. 174 alin. (1) Codul de procedură fiscală prevăd că "Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv", iar conform art. 176 alin. (1), "penalităţile de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Dispoziţiile art. 174 alin. (2) - (4) şi art. 175 sunt aplicabile în mod corespunzător."
Raportat la prevederile legale mai sus menţionate, Curtea de Apel Suceava a constatat că prejudiciul stabilit a fost corect calculat de către partea civilă şi cum inculpatul nu a procedat la achitarea lui integrală, în mod legal prima instanţă l-a obligat la plata acestuia, precum şi la plata accesoriilor, dispoziţie ce a fost menţinută de instanţa de apel.
Relativ la cele ce precedă, prin decizia penală nr. 661 din 24 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din 06.12.2021 pronunţate de Judecătoria Darabani, în dosarul nr. x/2020, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală mai sus-menţionată şi, în rejudecare, s-a înlăturat din sentinţă dispoziţia de aplicare a prevederilor art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a constatat că prin încheierea din 20.09.2022, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen.., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea inculpatului A. din infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 85/2022 (în modalitatea "deţinere").
În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 838/21.06.2019 a Judecătoriei Botoşani, definitivă prin decizia penală nr. 75/17.01.2020 a Curţii de Apel Suceava, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin decizie, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 luni închisoare reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani şi 2 luni închisoare, ce va fi executată în regim privativ de libertate.
A fost redus cuantumul prejudiciului stabilit cu titlu de debit principal la plata căruia inculpatul a fost obligat cu suma de 1.000 RON achitată la data de 29.12.2021, respectiv cu suma de1.500 RON achitată la data de 03.03.2023.
Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei care nu sunt contrare deciziei.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A..
Prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., inculpatul A. a solicitat, în urma reanalizării probelor administrate în cauză, pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată ca urmare a declarării textului de lege ca fiind neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022.
În acest sens, a apreciat că, în acord cu această decizie, infracţiunea nu a continuat să fie incriminată sub altă încadrare juridică, respectiv infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal 2015, instanţa de apel procedând, în mod nelegal, la schimbarea calificării juridice a faptei.
Astfel, inculpatul a arătat că, reţinerea în sarcina sa a acestei infracţiuni, după constatarea ca dezincriminată a infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 176/2022, pe argumentaţia depăşirii pragului de 10.000 ţigări, fapta continuând să fie incriminată ca infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal 2015, aduce atingere principiului legalităţii incriminării.
Recurentul a subliniat că, la data săvârşirii pretinsei infracţiuni, a cunoscut că săvârşeşte infracţiunea de contrabandă indiferent de cantitatea de ţigarete deţinută/transportată, fiind evident că nici nu se punea problema pragului cantitativ sau a infracţiunii prevăzută de art. 452 Codul fiscal. După publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 176/2022, la 05 mai 2022, şi până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 85/2022, respectiv 17 iunie 2022, infracţiunea de contrabandă având ca obiect ţigarete provenite din contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, a fost dezincriminată.
Cum de la săvârşirea de către inculpat a faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi până la judecarea lui definitivă au fost în vigoare mai multe legi penale, în una dintre ele faptele nemaifiind prevăzute de legea penală, conform art. 5 C. pen., aceasta este legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză.
Totodată, recurentul a susţinut că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 (lipsind condiţia ca deţinerea sau comercializarea produselor supuse accizării să fie în afara antrepozitului fiscal), sens în care a făcut trimitere la aspectele stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 17/2013 dată în recurs în interesul legii, conform cărora este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii: deţinerea de bunuri să fie în afara antrepozitului fiscal şi dovedirea faptului că inculpatul a cunoscut că acestea provin din contrabandă.
În plus, s-a arătat că, prin decizia nr. 32/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a decis că "noţiunea de contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal prin sustragerea de la controlul vamal.
Pe de altă parte, s-a susţinut că pentru toate situaţiile juridice existente până la data de 17 iunie 2022 (data la care a intrat în vigoare modificarea art. 270 alin. (3) din Codul Vamal ca urmare a O.U.G. nr. 85/2022) în care a fost reţinută, ca stare de fapt şi încadrare juridică, infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod vamal, se impune a se dispune soluţii de achitare. De altfel, prin O.U.G. nr. 85/2022 legiuitorul a modificat textele de lege pentru ambele infracţiuni ce reglementează fapte distincte, respectiv sub incidenţa art. 270 alin. (3) Cod vamal şi sub incidenţa art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal, ceea ce exclude în mod categoric schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de Codul Vamal în cea prevăzută de Codul fiscal, legiuitorul înţelegând să aibă în vedere tipicităţi diferite de comitere a infracţiunilor sub aspectul laturii obiective.
Prin încheierea din 24 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost admisă în principiu.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., instanţa a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen.., decizia penală nr. 661 din 24 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.
De asemenea, s-a constatat că recursul în casaţie a fost promovat, în termenul legal, de către A. (prin avocat E., care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x, dosar nr. x/2020), persoană care, faţă de calitatea sa de inculpat, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, s-a constatat că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, care a fost admis de Curtea de Apel Suceava.
Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele, prenumele şi domiciliul procesual ales al recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a reţinut că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., cu argumentarea că fapta pentru care a fost condamnat recurentul nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de deţinere de produse accizabile supuse marcării în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 (lipsind condiţia ca deţinerea sau comercializarea produselor supuse accizării să fie în afara antrepozitului fiscal), calificare juridică stabilită, în mod nelegal, de către instanţa de apel. În plus, recurentul a susţinut că infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, pentru care a fost iniţial trimis în judecată, a fost dezincriminată prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022, iar forma legii din perioada cuprinsă între 05 mai 2022 (când decizia a fost publicată în Monitorul Oficial) şi 17 iunie 2022 (când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 85/2022) constituie lege penală mai favorabilă inculpatului, astfel că se impune achitarea acestuia.
Instanţa a reţinut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Instanţa a apreciat că pot fi examinate prin prisma cazului de casare invocat doar aspectele privind neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, pentru care s-a dispus condamnarea recurentului, neputând fi analizate criticile privind greşita încadrare juridică a faptei ori prin care se tinde la aplicarea legii penale mai favorabile. Aceasta deoarece jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este constantă în a aprecia că, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., instanţa supremă stabileşte doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este/nu este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, motivul de recurs menţionat neputând fi folosit pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice ori reanalizarea legii penale mai favorabile în cauză, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
În consecinţă, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte, în limitele mai sus arătate, condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen.. - art. 438 C. proc. pen.., instanţa, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., a dispus admiterea în principiu a acesteia.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
La momentul dezbaterilor, apărătorul ales al recurentului inculpat A. a precizat că susţine recursul în casaţie doar pe teoria dezincriminării infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în raport cu decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022.
Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere limitele stabilite prin încheierea din 24 octombrie 2023 (prin care s-a admis în principiu prezenta cale extraordinară de atac), în sensul că pot fi examinate prin prisma cazului de casare invocat doar aspectele privind neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, pentru care s-a dispus condamnarea recurentului, neputând fi analizate criticile privind greşita încadrare juridică a faptei ori prin care se tinde la aplicarea legii penale mai favorabile.
Drept urmare, are în vedere limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu a recursului în casaţie, Înalta Curte va analiza critica privind neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 (în sensul că nu este îndeplinită condiţia ca deţinerea sau comercializarea produselor supuse accizării să fie în afara antrepozitului fiscal), exclusiv prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.
Verificând hotărârea atacată din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, pentru infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, la 17.07.2018, în jurul orei 21:50, inculpatul A. a preluat de la cetăţeni moldoveni, neidentificaţi până la acel moment, cantitatea de 10.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, marca x, pe care ulterior a transportat-o cu autoturismul marca x, numărul de înmatriculare x, iar ca urmare a acestei fapte a produs bugetului de stat un prejudiciu de 141.112 RON.
Prin încheierea din 20.09.2022, în temeiul art. 386 C. proc. pen.., Curtea de Apel Suceava a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi condamnarea inculpatului A. din infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 85/2022 (în modalitatea "deţinere").
Motivul de recurs în casaţie invocat de recurentul A. a fost acela că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, întrucât nu este îndeplinită condiţia ca deţinerea sau comercializarea produselor supuse accizării să fie în afara antrepozitului fiscal.
Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.
Conform art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 85/2022), constituie infracţiune "h) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;"
Instanţa constată că fapta inculpatului A., aşa cum aceasta a fost reţinută, are semnificaţia din textul de incriminare al art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 constă în acţiunea de a deţine de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri.
Or, din situaţia de fapta reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, ce nu mai poate fi modificată în calea de atac a recursului în casaţie, rezultă că inculpatul A. a preluat de la cetăţeni moldoveni, neidentificaţi până la acel moment, cantitatea de 10.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, marca x, pe care ulterior a transportat-o cu autoturismul marca x, numărul de înmatriculare x, iar ca urmare a acestei fapte a produs bugetului de stat un prejudiciu de 141.112 RON.
Conform art. 336 pct. 3 din Codul fiscal din 2015, "antrepozit fiscal reprezintă un loc în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, depozitate, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, sub rezerva anumitor condiţii stabilite de autorităţile competente din statul membru în care se află antrepozitul fiscal, respectiv în condiţiile prevăzute de prezentul capitol, în cazul în care antrepozitul fiscal se află în România;".
Astfel cum s-a reţinut deja prin hotărârea instanţei de apel, autorul faptei nu a deţinut un antrepozit fiscal legal reglementat, ţigaretele sunt produse accizabile şi sunt supuse marcării şi este depăşită limita de 10.000 de ţigarete.
Drept urmare, astfel cum rezultă situaţia de fapt reţinută, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, în cauză este îndeplinită cerinţa ca deţinerea produselor supuse accizării (cantitatea de 10.000 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, marca x) să fie în afara antrepozitului fiscal.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 661 din 24 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 661 din 24 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2023.