Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1289 din 26.09.2022 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2021, printre altele, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din din Legea 227/2015 privind Codul fiscal.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.. a fost lăsată nesoluţionată latura civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La termenul din 16.12.2021, i s-au adus la cunoştinţă inculpatului A. prevederile art. 83, art. 108 alin. (1) şi (2) şi art. 374 alin. (2) şi (4), art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., precum şi încadrarea juridică a faptei, dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva lui.
Inculpatul A. a precizat că nu solicită să-i fie aplicate dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.
La termenul din 08.09.2022, instanţa de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată şi a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în cea prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, prima instanţă a constatat că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză.
Prima instanţă a reţinut că, la 16.11.2020, cu ocazia efectuării unei supravegheri operative, organele de cercetare penală l-au observat pe inculpatul A. când a preluat din autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată ce face legătura între str. x şi str. x din Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, o cutie confecţionată din carton în interiorul căreia se afla cantitatea de 6.000 (sase mii) de ţigarete marca x, ambalate în 30 (treizeci) cartuşe a câte 10 (zece) pachete, fiecare pachet conţinând câte 20 (douăzeci) de ţigarete, care nu aveau aplicate timbru fiscal sau banderolă fiscală, pe care le-a depozitat în portbagajul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x.
Ulterior, inculpatul A. s-a deplasat cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, până pe str. x din Drobeta-Turnu Severin, unde a parcat pe o alee situată între blocurile V 17 şi V 18, lângă autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, în care se afla inculpatul B.. Acesta din urmă a coborât din autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, şi s-a deplasat către autoturismul x, cu numărul de înmatriculare x, iar din portbagajul acestuia a luat o cutie confecţionată din carton, moment în care au intervenit organele de poliţie. Atunci când a observat autospecialele cu care se deplasau agenţii de poliţie, inculpatul B. a aruncat cutia confecţionată din carton pe bancheta din spate a unui autoturism marca x, cu numărul de înmatriculare x, care era staţionat în apropiere, iar apoi s-a urcat la volanul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe care l-a condus către str. x, unde a fost blocat de către lucrătorii de poliţie.
Cu ocazia controlului efectuat asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de inculpatul B., pe bancheta din spate, într-o plasă de rafie cu fermoar, a fost identificată cantitatea de 4.000 (patru mii) de ţigarete marca x, ambalate în 20 (douăzeci) cartuşe a câte 10 (zece) pachete, fiecare pachet conţinând câte 20 (douăzeci) de ţigarete, care nu aveau aplicate timbru fiscal sau banderolă fiscală.
Ulterior, s-a procedat la verificarea autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, în interiorul căruia se aflau martorul C., care se afla pe locul conducătorului auto şi martorul D., care se afla pe bancheta din dreapta-faţă a autovehiculului.
Cu ocazia controlului efectuat asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe bancheta din spate fost identificată o cutie confecţionată din carton în interiorul căreia se afla cantitatea de 6.000 (sase mii) de ţigarete marca x, ambalate în 30 (treizeci) cartuşe a câte 10 (zece) pachete, fiecare pachet conţinând câte 20 (douăzeci) de ţigarete, care nu aveau aplicate timbru fiscal sau banderolă fiscală, produse din tutun care au fost preluate anterior de inculpatul B. din portbagajul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, care era condus de inculpatul A. şi pe care, la vederea autospecialelor de poliţie, inculpatul B. le-a introdus în autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x.
Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale, martorul C. a declarat că, în timp ce se afla împreună cu martorul D. în autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietate personală, care era staţionat într-o parcare din zona Pensiunii "E." din Drobeta-Turnu Severin, a observat, în apropiere, o persoană de sex masculin care se afla lângă un autoturism marca x, de culoare albă, care era înmatriculat în judeţul Mehedinţi şi avea combinaţia de litere x. La scurt timp, martorul a observat o altă persoană de sex masculin care conducea un autoturism marca x, de culoare închisă, şi care a oprit lângă autoturismul marca x, iar apoi a deschis portbagajul autoturismului marca x. Ulterior, persoana care se afla lângă autoturismul marca x a luat din portbagajul autoturismului marca x o cutie de carton, pe care, la vederea autospecialelor de poliţie care ajunseseră în acea zonă, a introdus-o în autovehiculul martorilor, pe bancheta din spate. Martorul a mai menţionat că organele de poliţie au procedat la legitimarea sa şi a martorului D., iar cu ocazia controlului efectuat în cutia de carton care a fost identificată pe bancheta din spate a autoturismului x, cu numărul de înmatriculare x, au fost descoperite ţigarete. Martorul a precizat că nu o cunoaşte pe persoana care a introdus respectiva cutie de carton în autoturismul său.
Aceleaşi aspecte au fost declarate, în cursul urmării penale şi de către martorul D..
La 03.12.2020, cu ocazia efectuării unor identificări a persoanelor după fotografii, martorii C. şi D. l-au identificat pe inculpatul B. ca fiind persoana care, la 16.11.2020, a introdus o cutie confecţionată din carton în care au fost identificate ţigarete în autoturismul marca x, proprietatea martorului C., iar pe inculpatul A. ca fiind conducătorul autoturismului marca x din interiorul căruia, inculpatul B. preluase anterior respectiva cutie confecţionată din carton.
Cu toate că, în cursul cercetării judecătoreşti, cei doi martori şi-au schimbat declaraţiile date în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a dat relevanţă declaraţiilor de la urmărire penală având în vedere că acestea sunt mai apropiate de momentul constatării faptei şi că martorii nu au putut oferi o explicaţie pertinentă pentru care şi-au schimbat declaraţiile.
Din procesul-verbal din 23.11.2020, întocmit ca urmare a vizionării imaginilor video înregistrate de camerele de supraveghere amplasate la sediul E. - 1. F., care au înregistrat evenimentele petrecute pe aleea situată între blocurile V 17 şi V 18, din 16.11.2020, în intervalul orar 11:00-12:00, a rezultat că aceste camere de supraveghere au surprins efectuarea tranzacţiei cu produse din tutun dintre inculpaţii A. şi B., precum şi momentele în care aceştia au fost depistaţi de organele de poliţie.
Ca urmare, instanţa de fond a constatat că, în mod cert, inculpatul A. a deţinut cantitatea de 6.000 ţigarete.
În ceea ce priveşte restul cantităţii de ţigarete care se reţine a fi deţinută de inculpatul A., prima instanţă a reţinut că, raportat la faptul că organele de cercetare penală au identificat cantitatea de 6.000 (şase mii) de ţigarete marca x, în interiorul cutiei confecţionate din carton care a fost preluată de inculpatul A. din autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, prin ordonanţa organelor de cercetare penală din 16.11.2020, s-a dispus efectuarea percheziţiei asupra autovehiculului marca x, cu numărul de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată care face legătura între str. x şi str. x din Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, iar cu ocazia percheziţiei efectuate, în interiorul autoturismului a fost identificat un sac confecţionat din material plastic de culoare neagră, în care se afla cantitatea de 4.800 (patru mii opt sute) ţigarete marca x, ambalate în 240 (două sute patruzeci) de pachete, fiecare pachet conţinând câte 20 (douăzeci) de ţigarete, ambalate în folie de plastic transparentă, care nu aveau aplicate timbru fiscal sau banderolă fiscală, iar lângă acel sac a fost identificată cantitatea de 2.000 (două mii) ţigarete marca x, ambalate în 10 (zece) cartuşe a câte 10 (zece) pachete, fiecare pachet conţinând câte 20 (douăzeci) de ţigarete, care nu aveau aplicate timbru fiscal sau banderolă fiscală.
De asemenea, urmare a examinării şi tratării criminalistice cu negru de fum a ambalajelor produselor din tutun descoperite în autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x au fost identificate două urme papilare ce au fost ridicate de pe un cartuş marca x, iar din adrsesa I.P.J. Mehedinţi Serviciul Criminalistic nr. x/19.11.2020, rezultă că cele două fragmente de urme papilare ridicate de pe un cartuş de ţigări marca x, descoperit în interiorul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, au fost create de inculpatul A..
Cu toate acestea, în lipsa altor probe certe pe baza cărora să se stabilească cine era proprietarul sau detentorul acelui autoturism, dacă inculpatul avea în posesie cheile respectivului autoturism sau dacă era singura persoană care depozita ţigări în autoturism, s-a reţinut că asupra acestuia planează un dubiu.
Prima instanţă a reţinut că, în cauză, nu există nici o certitudine că întreaga cantitate de ţigări aparţinea inculpatului.
Faţă de cele de mai sus, reţinând că prezumţia de vinovăţie a inculpatului nu a fost răsturnată şi că în cauză există probe certe că inculpatul A. a deţinut doar cantitatea de 6000 ţigarete, s-a dispus o soluţie de achitare a acestuia, reţinându-se în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, raportat la pronunţarea soluţiei de achitare în considerarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., instanţa de fond, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., a lăsat nesoluţionată latura civilă.
Împotriva sentinţei penale nr. 1289 din 26.09.2022 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2021, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, susţinând, printre altele, că, în mod netemeinic, s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, în condiţiile în care din probele administrate reiese că acesta a deţinut, la 16.11.2020, cantitatea de 12.800 de ţigarete netimbrate.
În fapt, cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul A. colectează, deţine şi comercializează produse din tutun, cunoscând că acestea provin din contrabandă, pe raza municipiului Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi şi foloseşte autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pentru depozitarea şi transportarea acestora.
S-a arătat că, din probele administrate, rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că cele 4800 de ţigarete marca x şi 2000 de ţigarete marca x, descoperite cu ocazia efecuării percheziţiei asupra autoturismului x, cu numărul de înmatriculare x, erau deţinute de inculpatul A..
Astfel, fapta inculpatului A., constând în aceea că, la 16.11.2020, a deţinut cantitatea totală de 12.800 (doisprezece mii opt sute) de ţigarete mărcile x, x si x, care nu aveau aplicate timbru fiscal sau banderolă fiscală, constituie infracţiunea de prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015, şi, implicit, se impunea condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
Pentru aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale.
Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar şi a dispoziţiilor art. 417 şi următoarele C. proc. pen.., instanţa de apel a reţinut următoarele:
Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, reţinându-se în sarcina sa că, la 16.11.2020, a preluat din portbagajul autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată şi care face legătura între strada x şi str. x din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cantitatea de 6.000 de ţigarete marca x, cunoscând că acestea provin din contrabandă, pe care a transportat-o cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, până pe str. x din Drobeta Turnu Severin, iar apoi a predat-o inculpatului B., şi care a deţinut şi depozitat în portbagajul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată care face legătura între str. x şi str. x din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cantitatea de 4.800 tigarete marca x, precum şi cantitatea de 2.000 ţigarete marca x, cunoscând că acestea provin din contrabandă.
În fapt, la 16.11.2020, cu ocazia efectuării unei supravegheri operative, organele de cercetare penală l-au observat pe inculpatul A. când a preluat din autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată ce face legătura între str. x şi str. x din Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, o cutie confecţionată din carton în interiorul căreia se afla cantitatea de 6.000 (sase mii) de ţigarete marca x, ambalate în 30 (treizeci) cartuşe a câte 10 (zece) pachete, fiecare pachet conţinând câte 20 (douăzeci) de ţigarete, care nu aveau aplicate timbru fiscal sau banderolă fiscală, pe care le-a depozitat în portbagajul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x. Ulterior, inculpatul A. s-a deplasat cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, până pe str. x din Drobeta-Turnu Severin, unde a parcat pe o alee situată între blocurile V 17 şi V 18, lângă autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, în care se afla inculpatul B.. Acesta din urmă a coborât din autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x şi s-a deplasat către autoturismul x, cu numărul de înmatriculare x, iar din portbagajul acestuia a luat o cutie confecţionată din carton, moment în care au intervenit organele de poliţie. Atunci când a observat autospecialele cu care se deplasau agenţii de poliţie, inculpatul B. a aruncat cutia confecţionată din carton pe bancheta din spate a unui autoturism marca x, cu numărul de înmatriculare x, care era staţionat în apropiere, iar apoi s-a urcat la volanul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe care l-a condus către str. x, unde a fost blocat de către lucrătorii de poliţie.
Cu ocazia controlului efectuat asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, condus de inculpatul B., pe bancheta din spate, într-o plasă de rafie cu fermoar, a fost identificată cantitatea de 4.000 (patru mii) de ţigarete marca x, ambalate în 20 (două zeci) cartuşe a câte 10 (zece) pachete, fiecare pachet conţinând câte 20 (douăzeci) de ţigarete, care nu aveau aplicate timbru fiscal sau banderolă fiscală.
Ulterior, s-a procedat la verificarea autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, în interiorul căruia se aflau martorul C., care se afla pe locul conducătorului auto şi martorul D., care se afla pe bancheta din dreapta-faţă a autovehiculului.
Cu ocazia controlului efectuat asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe bancheta din spate fost identificată o cutie confecţionată din carton în interiorul căreia se afla cantitatea de 6.000 (şase mii) de ţigarete marca x, ambalate în 30 (treizeci) cartuşe a câte 10 (zece) pachete, fiecare pachet conţinând câte 20 (douăzeci) de ţigarete, care nu aveau aplicate timbru fiscal sau banderolă fiscală, produse din tutun care au fost preluate anterior de inculpatul B. din portbagajul autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, care era condus de inculpatul A. şi pe care, la vederea autospecialelor de poliţie, inculpatul B. le-a introdus în autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x.
Instanţa de apel a reţinut că, în contextul global al coroborării mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale (proces-verbal de investigaţii din data de 22.07.2020 şi planşa foto aferentă acestuia privind pe B., procese-verbale de investigaţii privind pe B., proces-verbal de investigaţii din data de 16.09.2020, procese-verbale de supraveghere şi constatare din data de 16.11.2020 privind pe A. şi B., proces-verbal de cerectare la faţa locului, de şi planşa foto din data de 16.11.2020, privind pe A., proces-verbal de vizionare imagini din data de 23.11.2020 A. şi B., procese-verbale de recunoaştere după fotogafie şi planşa foto privind pe B. şi A., declaraţie martor D. ianuarie, declaraţie martor C., declaraţii suspect/inculpat B., copie cazier judiciar inculpat A., declaraţii suspect/inculpat A., adresa ANAF nr. x/08.12.2020 de constituire parte civilă în numele statului Român, inculpat B. şi inculpat A., adresa Direcţiei Reginale Vamale Craiova seria x/24.11.2020 cu prejudiciul calcUlat pentru cantitatea de 4.000 ţigarete marca x deţinută de inculpatul B. la data de 16.11.2020, în sumă de 4.869 RON, pentru cantitatea de 6.000 ţigarete marca x deţinută de inculpatul A. şi inculpatul B. la data de 16.11.2020, în sumă de 4.161 RON, pentru cantiatea de 6.800 ţigări mărcile x şi x deţinută de inculpatul A. la data de 16.11.2020, în sumă de 5.762 RON, procese-verbale de investigaţii şi procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice) şi în cursul cercetării judecătoreşti, se conturează concluzia că nu există nici un dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpat a faptei în modalitatea şi împrejurările expuse în actul de sesizare a instanţei şi reluate anterior în analiza efectuată de instanţă.
Conform art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, în forma în vigoare la data faptelor, sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial la 5 mai 2022, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal şi a constatat ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale. Instanţa de contencios constituţional a reţinut că deşi noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută la art. 270 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia, bunurile/mărfurile, obiect al infracţiunii prevăzute la alin. (3), pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (1) al art. 270 din Codul vamal sau pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (2) lit. a), b) şi c) ale aceluiaşi articol.
De asemenea, Curtea Constituţională a constatat că fapta prevăzută la alin. (3) al art. 270 din Codul vamal al României, în lipsa unor praguri valorice, constituie întotdeauna infracţiune, însă faptele din care provin/cărora le sunt destinate aceste bunuri nu constituie întotdeauna infracţiune, faptele de la art. 270 alin. (2) lit. a) din Codul vamal constituie infracţiune numai când valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal este mai mare de 20.0000 RON, respectiv 40.000 RON, iar faptele incriminate la lit. b) a alin. (2) al art. 270 din acelaşi act normativ sunt condiţionate de săvârşirea lor de două ori în decursul unui an. În aceste condiţii, Curtea Constituţională a constatat că, deşi fapta săvârşită în condiţiile alin. (3) al art. 270 din Codul vamal constituie o infracţiune derivată, corelativă şi, cu privire la majoritatea operaţiunilor/acţiunilor ce constituie elementul material al laturii obiective, o infracţiune subsecventă, aceasta constituie întotdeauna infracţiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor/mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, deşi - în ipoteza introducerii în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal - fapta din care provin bunurile, datorită valorii acestora, poate fi contravenţie (paragraful 27).
Cu toate că limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de contrabandă asimilată sunt la nivelul celor prevăzute pentru infracţiunile reglementate la art. 270 alin. (1) şi (2) din Codul vamal, aspect care, în mod aparent, atribuie un pericol social generic egal faptelor ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunilor menţionate anterior, neinstituirea unui prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei atribuie acestora din urmă un pericol social generic mai mare. Or, Curtea Constituţională a subliniat că pericolul social al faptelor ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii asimilate contrabandei nu poate fi mai mare decât cel al faptelor din care provin bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal. Infracţiunea prevăzută în alin. (3) al articolului menţionat este asimilată infracţiunii de contrabandă, nu este o infracţiune propriu-zisă de contrabandă şi, fiind corelativă infracţiunilor de contrabandă din care provin bunurile, derivată din acestea, nu poate avea un pericol social mai mare decât al infracţiunilor principale.
Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial la 05 mai 2022.
Conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României "dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice de la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept". Totodată, conform art. 147 alin. (4) din legea fundamentala, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Dispoziţii similare sunt cuprinse şi în art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale - dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin Ordonanţă de Urgenţă nr. 85 din 17 iunie 2022, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, la art. III, s-a dispus modificarea art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, după cum urmează:
1. La alin. (2), lit. a) şi b) vor avea următorul cuprins:
"a) introducerea în/sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depăşite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de RON, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b) introducerea în/sau scoaterea din ţară, de două sau mai multe ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă prin fiecare introducere sau scoatere din ţară nu sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la lit. a), însă cumulat, sunt depăşite aceste limite;".
2. Alin. 3 va avea următorul cuprins:
"(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a)."
Ordonanţa de Urgenţă nr. 85 din 17 iunie 2022, prin care a fost modificat art. 270 alin. (2) si 3 din Legea nr. 86/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, în interiorul termenului de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale (a fost publicată în Monitorul Oficial la 05 mai 2022).
Astfel, a fost respectată şi aplicată dispoziţia din legea fundamentală, respectiv art. 147 alin. (1) din Constituţia României, precum şi prevederea din art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, privind intervenţia puterii legiuitoare pentru a pune în acord dispoziţia declarată neconstituţională cu decizia Curţii Constituţionale.
Dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţia României, precum şi prevederea din art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au conţinut clar şi lipsit de echivoc, în sensul că dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice de la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Din momentul publicării deciziilor Curţii Constituţionale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate, în baza caracterului obligatoriu prev. de art. 147 alin. (4) din Constituţie, începe să curgă termenul de 45 zile în care puterea legislativă trebuie să intervină pentru a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
În acest interval de 45 zile, dispoziţia constatată neconstituţională este în vigoare, dar suspendată de drept, în sensul că nu produce efecte juridice, nu poate avea aplicabilitate concretă în mod provizoriu, fiind o prevedere legală în vigoare, dar lăsată în nelucrare în mod temporar, adică pe parcursul intervalului de 45 zile, urmând ca situaţia juridică a prevederii legale neconstituţionale să se definitiveze la expirarea perioadei de 45 zile. Efectul suspendării textului legal declarat neconstituţional este unul numai temporar, pe parcursul a 45 zile de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial. Suspendarea nu echivalează cu încetarea efectelor juridice sau cu abrogarea, fiind un eveniment legislativ distinct, temporar şi de aceea nu produce efecte irevocabile.
Încetarea efectelor juridice ale dispoziţiilor legale constatate ca fiind neconstituţionale este distinctă de suspendarea aceloraşi dispoziţii legale şi se produce, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu imediat, ci pe un termen suspensiv, respectiv după trecerea a 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale. Încetarea efectelor juridice ale dispoziţiilor legale constatate ca fiind neconstituţionale are, totodată, natura condiţionată, în sensul că va opera numai dacă în acest interval de timp de 45 zile, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Astfel, în cazul în care puterea legislativă nu intervine pentru a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, operează efectul definitiv prevăzut prin dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţia României şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constând în încetarea efectelor juridice ale textului declarat neconstituţional, ceea ce echivalează cu abrogarea textului legal respectiv. Dacă, însă, puterea legislativă intervine pentru a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, va exista o continuitate de reglementare, textul declarat neconstituţional fiind modificat prin noua dispoziţie legală menită să respecte Constituţia României.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 85 din 17 iunie 2022, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, prin care a fost modificat art. 270 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 86/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, în interiorul termenului de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2022 (a fost publicată în Monitorul Oficial la 05 mai 2022). Există astfel o continuitate de reglementare a art. 270 alin. (2), alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.
Chiar prin expunerea de motive din preambulul actului modificator O.U.G. nr. 85/2022 s-a arătat scopul acestei reglementari, constând în punerea dispoziţiei legale constatate neconstituţională în acord cu legea fundamentală, prin îndeplinirea obligaţiei legiuitorului de a interveni în termenul constituţional de 45 zile de la publicarea deciziei de neconstituţionalitate: "întrucât prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, care privesc, în esenţă, sancţionarea faptelor asimilate infracţiunii de contrabandă, având în vedere că Curtea Constituţională statuează că infracţiunea incriminată prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este strâns legată de infracţiunea incriminată prin art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, este necesar a se modifica şi alin. (2) al art. 270 din respectiva lege.
Dat fiind faptul că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată, de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale vor fi suspendate de drept, urmând a-şi înceta efectele juridice la 45 de zile de la publicare dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, ţinând cont că lipsa incriminării va determina dispunerea de către procurori, respectiv de către instanţe, în toate dosarele care au ca obiect infracţiunea de contrabandă asimilată, prevăzută la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a unor soluţii de clasare, respectiv achitare, în dosarele având un asemenea obiect, întrucât lipsa de reglementare poate încuraja contrabanda cu produse accizabile, iar acest fapt nu corespunde cu obiectivele asumate de Guvernul României prin Hotărârea Guvernului nr. 930/2021 privind aprobarea Strategiei naţionale împotriva criminalităţii organizate 2021-2024".
Referitor la susţinerea apărării, conform căreia art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi-a încetat efectele în mod definitiv încă de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2022 în Monitorul Oficial - la 5 mai 2022, Curtea de Apel Craiova a reţinut că o astfel de interpretare este contrară dispoziţiei art. 147 alin. (1) din Constituţia României care stabileşte în mod categoric data de la care textul legal declarat neconstituţional îşi încetează efectele, anume în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale şi condiţionat - dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
A considera că textul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi-a încetat efectele de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2022 în Monitorul Oficial - la 5 mai 2022 ar însemna să se elimine prima categorie a efectelor deciziei de constatare a neconstituţionalităţii unui text legal, şi anume suspendarea temporară a efectelor, pe termen de 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, ceea ce încalcă dispoziţia constituţională a art. 147 alin. (1). Ar echivala cu modificarea unui text constituţional, ceea ce excedează competenţei funcţionale a instanţelor judecătoreşti şi determină încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.
De asemenea, a considera că textul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi-a încetat efectele de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2022 ar determina acceptarea că O.U.G. nr. 85/2022 este lipsită de obiect de reglementare, întrucât a modificat un text fără efecte juridice, deci abrogat implicit, ori numai textele legale în vigoare pot fi modificate.
Dispoziţii privind suspendarea unei prevederi legale sunt cuprinse şi în art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora:
"(1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior. În această situaţie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei determinată. (2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. (3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziţiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Aceste prevederi constituie sediul general al instituţiei suspendării dispoziţiilor legale. Suspendarea dispoziţiei legale constatate neconstituţională are un sediu supralegal, anume art. 147 alin. (1) din Constituţia României, dar şi legal special în art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Prevederile legale generale din art. 66 din Legea nr. 24/2000 au fost expuse pentru a se observa, într-un cadru legal general, natura şi funcţionalitatea suspendării prevederilor unui act normativ: nu echivalează cu abrogarea, are durata determinată, la expirarea perioadei de suspendare intervine altă categorie de efecte juridice.
Suspendarea dispoziţiei legale constatate neconstituţională cu sediu supralegal, anume art. 147 alin. (1) din Constituţia României, dar şi legal special în art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 are durata determinată la 45 zile, urmând ca la încetarea acesteia să intervină alte efecte juridice specifice: încetarea efectelor dispoziţiei legale neconstituţionale sau modificarea acesteia prin act de intervenţie legislativ şi astfel noua dispoziţie va lua locul celei neconstituţionale.
Prin decizia nr. 651/2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 20 decembrie 2018, s-a decis că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională. Curtea Constituţională a analizat efectele deciziei de neconstituţionalitate a unui text de incriminare a unei fapte, argumentând:
"44. (…) Curtea constată că posibilitatea producerii unor efecte specifice dezincriminării unei fapte sau specifice intervenirii unei pedepse mai uşoare decât cea care se execută poate fi generată nu numai de o lege nouă de dezincriminare sau o lege penală mai favorabilă, ci şi de însăşi o decizie a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare. Astfel, dezincriminările intervin atât prin intermediul abrogării/modificării textelor legale preexistente, dar şi prin intermediul deciziei Curţii Constituţionale prin care se admite excepţia de neconstituţionalitate a unei norme de incriminare, cu consecinţa constatării neconstituţionalităţii întregului text de incriminare (a se vedea Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015) sau a unui/unor element/e constitutiv/e din conţinutul normei de incriminare (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016). În acest din urmă caz, se produce o reconfigurare a elementelor constitutive ale unei norme de incriminare printr-o decizie a instanţei de contencios constituţional, sens în care Curtea constată că prin efectele deciziei sale se pot reconfigura anumite infracţiuni".
"48. Atunci însă când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privinţa efectelor, cu o lege de dezincriminare".
"50. Deciziile instanţei constituţionale, prin caracterul lor general obligatoriu, creează cadrul necesar aplicării art. 4 din C. pen. privind dezincriminarea, atât pentru cauzele în curs, cât şi pentru cele definitiv soluţionate, întrucât ele au aptitudinea de a scoate din vigoare o normă de incriminare. Or, în măsura în care art. 4 din C. pen. prevede expres retroactivitatea legii de dezincriminare, toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la faptele dezincriminate încetând prin intrarea în vigoare a legii noi, rezultă că şi decizia Curţii Constituţionale, asimilată ca efecte juridice legii de dezincriminare, trebuie să producă aceleaşi consecinţe, deci să poată constitui temei pentru formularea unei cereri întemeiate pe art. 595 din C. proc. pen..".
Prin decizia nr. 651/2018 a Curţii Constituţionale s-a decis că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională, fără însă ca în dispozitivul acestei decizii să existe menţiuni privind un alt mod de producere a efectelor juridice specifice deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, diferit de cel menţionat în art. 147 alin. (1) din Constituţia României.
Instanţa de apel a reţinut că nu este incidentă dezincriminarea infracţiunii de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în sensul art. 4 C. pen., întrucât legiuitorul a intervenit în termenul reglementat constituţional de art. 147 alin. (1) şi a pus dispoziţiile declarate neconstituţionale în acord cu Constituţia, existând astfel o continuitate de reglementare în aceasta materie.
Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 85 din 17 iunie 2022, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, la art. III, s-a dispus modificarea art. 270 alin. (2) si alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, după cum urmează: "(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a)."
Spre deosebire de conţinutul incriminării faptei prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, anterior acestei modificări, care nu cuprindea nicio condiţionare a limitelor cantitative sau valorice a bunurilor sau a mărfurilor deţinute care trebuiau plasate sub un regim vamal şi care proveneau din contrabandă, în urma modificării prin O.U.G. nr. 85/2022, conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă calificată presupune condiţii suplimentare privind limitele cantitative sau valorice ale bunurilor deţinute în condiţiile enunţate.
Astfel, în urma modificării prin O.U.G. nr. 85/2022, vor constitui infracţiunea de contrabandă calificată faptele constând în: colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a), astfel: dacă sunt depăşite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (care reglementează infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal) în cazul produselor accizabile supuse marcării - peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri; dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de RON, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.
În privinţa inculpatului A., Curtea de Apel Craiova a reţinut că, la 16.11.2020, acesta a preluat din portbagajul autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată şi care face legătura între strada x şi str. x din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cantitatea de 6.000 de ţigarete marca x, cunoscând că acestea provin din contrabandă, pe care a transportat-o cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, până pe str. x din Drobeta Turnu Severin, iar apoi a predat-o inculpatului B., şi a deţinut şi depozitat în portbagajul autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată care face legătura între str. x şi str. x din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cantitatea de 4.800 tigarete marca x, precum şi cantitatea de 2.000 ţigarete marca x, cunoscând că acestea provin din contrabandă, astfel că sunt îndeplinite în continuare condiţiile de incriminare din conţinutul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în forma modificată prin O.U.G. nr. 85/2022.
În cazul inculpatului A. sunt depăşite limitele prevăzute la alin. (2) lit. a), respectiv limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în cazul produselor accizabile supuse marcării - peste limita a 10.000 ţigarete.
În consecinţă, transpunând aceste consideratii teoretice în prezenta cauză, Curtea de Apel Craiova a constatat că pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului A. (art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006), legiuitorul a prevăzut o pedeapsă cuprinsă de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Analizând toate aspectele de mai sus, instanţa de apel a reţinut că fapta pentru care inculpatul A. este cercetat în prezenta cauză există, este prevăzută de legea penală, este săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, este nejustificată şi îi este imputabilă acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de apel a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele, precum şi criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen.
În consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., instanţa de apel a apreciat că, pentru prevenirea săvârşirii de noi fapte penale şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, este necesară condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, având în vedere că acesta nu a achitat prejudiciul, şi mai este cercetat într-o altă cauză tot pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni.
Sub aspectul modalităţii de individualizare a executării pedepsei, instanţa apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 91 C. pen., cu privire la inculpatul A., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanţa de apel a considerat că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor cu privire la inculpatul A., condamnarea fiind de 2 ani şi 6 luni ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor astfel încât scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că inculpatul A. are vârsta de 43 de ani, este căsătorit, are studii superioare, existând şi pentru acesta premisele că nu va mai repeta fapta săvârşită, iar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani, corelativ cu obligaţiile impuse, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului (este cercetat pentru fapte de acelaşi gen, nu a achitat prejudiciul, nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa), contribuie la mai bună integrare socială a acestuia. În acest sens, scopul pedepsei ca mijloc constrângere, dar şi ca mijloc de reeducare este atins, urmând ca inculpatul să conştientizeze că respectarea legii penale este o necesitate şi că numai respectând legea penală poate evita aplicarea şi executarea în viitor a altor pedepse, inclusiv cea aplicată prin prezenta hotărâre.
Relativ la cele ce precedă, prin decizia penală nr. 743 din 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin împotriva sentinţei penale nr. 1289/2022 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi încheierea de şedinţă din data de 08.09.2022 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la inculpatul A. din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 şi, rejudecând:
A fost înlăturată dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la inculpatul A. din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015.
În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 modificată prin O.U.G. nr. 85/2022, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, ce se executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-ainterzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni ani închisoare aplicată inculpatului A., pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, termen stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor art. 92 C. pen. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul, ca, pe durata termenului de supraveghere, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mehedinţi la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mehedinţi, judeţul Mehedinţi.
În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-lit. e) se comunică Serviciului de Probaţiune Mehedinţi.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin D.G.R.F.P. Craiova, şi prin A.J.F.P. Mehedinţi suma de 9.923 RON despăgubiri civile reprezentând taxe vamale şi accize la care se adăugă obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi) conform prevederilor art. 173 şi urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Au fost menţinut dispoziţiile sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A..
Prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., inculpatul A. a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat (infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006) nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată prin decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României din 05 mai 2022), prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 sunt neconstituţionale întrucât aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţia României prin faptul că nu reglementează un prag valoric sau temporar.
A considerat că aspectele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022 nu pot avea decât valoarea unei dezincriminări totale a infracţiunii de contrabandă asimilată, astfel cum a fost aceasta clarificată prin deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32/2015 dată în hotărâre prealabilă şi nr. 17/2013 dată în recurs în interesul legii. Sub acest aspect, a făcut trimitere la chestiunile reţinute prin deciziile nr. 651/2018 a Curţii Constituţionale şi nr. 18/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în sensul că efectele unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv dezincriminării acestuia, efecte care se produc de la momentul publicării deciziei.
A apreciat că, în atare situaţie, devin incidente dispoziţiile art. 4 C. pen., conform cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
În plus, a subliniat că în doctrină s-a arătat că efectele dezincriminării se produc în mod ireversibil, astfel încât o eventuală reincriminare a faptei în viitor nu mai poate avea niciun efect în legătură cu infracţiunile comise anterior dezincriminării.
Totodată, a considerat că, prin pronunţarea deciziei de condamnare, în care a reţinut o continuitate de reglementare, Curtea de Apel Craiova a nesocotit decizia Curţii Constituţionale nr. 651/2018 şi prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiile statuate în art. 4 şi art. 5 C. pen., în condiţiile în care, în realitate, O.U.G. nr. 85/2022 completează cadrul legal existent în art. 270 din Legea nr. 86/2006 şi suplimentează condiţiile necesare pentru realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii, introducând limite cantitative sau valorice ale bunurilor care nu existau la data comiterii faptei ori la data constatării neconstituţionalităţii art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.
A mai arătat că, din această perspectivă, nu prezintă relevanţă nici împrejurarea că instanţa de fond a dispus, prin încheierea din 08 septembrie 2022, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în cea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, încheiere care, în apel, a fost desfiinţată, pentru că şi acest text de lege a fost modificat de legiuitor prin O.U.G. nr. 85/2022, aspect care exclude categoric schimbarea de încadrare juridică în speţă dintr-o infracţiune prevăzută de Codul Vamal într-una reglementată de Codul fiscal, având în vedere că sub aspectul laturii obiective cele două infracţiuni au elemente de tipicitate diferite.
În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale recurate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Prin încheierea din 24 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost admisă în principiu.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., instanţa a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen.., decizia penală nr. 743 din 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.
Totodată, s-a constatat că recursul în casaţie a fost promovat, în termenul legal, de către A. (prin avocat G., care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x din 18 mai 2023), persoană care, faţă de calitatea sa de inculpat, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Deopotrivă, s-a apreciat că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că, deşi inculpatul A. nu a declarat apel în cauză, situaţia sa juridică a suferit modificări ca urmare a admiterii apelului exercitat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
S-a reţinut că cererea de recurs în casaţie întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele, prenumele şi domiciliul recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o. De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., întrucât a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., cu argumentarea că recurentul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 fiind dezincriminată ca urmare a declarării neconstituţionale a textului de lege prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022, critică ce poate fi examinată prin prisma cazului de casare indicat.
În consecinţă, având în vedere că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen.. - art. 438 C. proc. pen.., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., a dispus admiterea în principiu a acesteia.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Motivul de recurs în casaţie invocat de recurentul inculpat A. a fost acela că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 fiind dezincriminată ca urmare a declarării neconstituţionale a textului de lege prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 4 C. pen.
Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în privinţa inculpatului A., Curtea de Apel Craiova a reţinut, cu titlu definitiv, că, la 16.11.2020, acesta a preluat din portbagajul autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată şi care face legătura între strada x şi str. x din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cantitatea de 6.000 de ţigarete marca x, cunoscând că acestea provin din contrabandă, pe care a transportat-o cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, până pe str. x din Drobeta Turnu Severin, iar apoi a predat-o inculpatului B., şi a deţinut şi depozitat în portbagajul autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată care face legătura între str. x şi str. x din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cantitatea de 4.800 tigarete marca x, precum şi cantitatea de 2.000 ţigarete marca x, cunoscând că acestea provin din contrabandă, astfel că sunt îndeplinite în continuare condiţiile de incriminare din conţinutul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în forma modificată prin O.U.G. nr. 85/2022.
Instanţa de apel a reţinut că sunt depăşite limitele prevăzute la alin. (2) lit. a), respectiv limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în cazul produselor accizabile supuse marcării - peste limita a 10.000 ţigarete.
Critica formulată de recurentul inculpat (în sensul că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 fiind dezincriminată ca urmare a declarării neconstituţionale a textului de lege prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022) vizează stabilirea efectelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 176/2022, respectiv dacă a avut loc o dezincriminare a faptelor ce se circumscriau infracţiunii de contrabandă asimilată, sau, dimpotrivă, acestea nu sunt dezincriminate.
Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 05.05.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.
În considerentele acestei hotărâri, instanţa de contencios constituţional a reţinut, cu trimitere inclusiv la jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că "infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. De altfel, Curtea reţine că, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acţiunile/operaţiunile prevăzute de această dispoziţie legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanţe ca infracţiune de tăinuire (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2.743 din 11 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală). Ulterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost caracterizată în jurisprudenţă ca "formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014), reţinându-se totodată că, "în cazul infracţiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participaţiei penale, iar pe de altă parte, infracţiunea de tăinuire este absorbită în infracţiunea de contrabandă" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 2 iunie 2015) (paragraful 29).
Deopotrivă, instanţa are în vedere şi decizia nr. 17/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Prin această decizie, s-a reţinut că, potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.
Infracţiunea din Codul fiscal, prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l), constă în deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete [...].
Obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă este diferit de cel al infracţiunii de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete, doar prin faptul că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
Ambele infracţiuni presupun o conduită ilicită comună, descrisă ca atare în elementul material din conţinutul constitutiv. În plus, infracţiunea din Codul vamal are în vedere un scop specific, şi anume sustragerea de la plata taxelor datorate statului. Astfel, deşi infracţiunea de frontieră presupune acea faptă prin care se incriminează trecerea ilegală peste frontiera de stat a mărfurilor, contrabanda, prin care se incriminează aceeaşi conduită, este inclusă în Codul vamal în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului. În art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.
Elementul material al infracţiunii de contrabandă constă în introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, sau introducerea sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, incluzând deci deţinerea produselor accizabile supuse marcării.
Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. 1it. h Codul fiscal 2015) constă în deţinerea sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, iar la infracţiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal, elementul material constă în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal.
Elementul material al laturii obiective al infracţiunii asimilate contrabandei este mai larg faţă de cel al infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete.
Având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal - art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal cât şi în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda.
Contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.
Deţinerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracţiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât şi în cel al infracţiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracţiune complexă ce include în obiectul juridic şi în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite (ce se regăsesc fie în conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conţinutul constitutiv al deţinerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării şi care sunt marcate necorespunzător), cât şi introducerea acestora în ţară în mod fraudulos.
Aşadar, potrivit deciziei nr. 17/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, dacă provenienţa produselor accizabile este contrabanda, se reţine numai infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, iar nu şi infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (în prezent art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal 2015), în concurs, întrucât în conţinutul infracţiunii de contrabandă asimilată intră şi depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.
În continuare, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conform cărora dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Aşadar, instanţa verifică dacă fapta concretă comisă se recurent, încadrată în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (a cărui neconstituţionalitate s-a constatat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 176/2022), este incriminată de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Având în vedere toate considerentele expuse anterior, se constată că declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu are ca efect dezincriminarea tuturor faptelor care anterior deciziei se circumscriau acestei infracţiuni, ci numai a acelora care nu ar putea întruni elementele de tipicitate ale infracţiunii cu caracter special, cea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal 2015 sau ale infracţiunii cu caracter general, cea de tăinuire prev. de art. 270 C. pen.
Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 C. pen., în ceea ce priveşte fapta săvârşită de recurentul inculpat A., constând în aceea că, la 16.11.2020, acesta a preluat din portbagajul autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată şi care face legătura între strada x şi str. x din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cantitatea de 6.000 de ţigarete marca x, cunoscând că acestea provin din contrabandă, pe care a transportat-o cu autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, până pe str. x din Drobeta Turnu Severin, iar apoi a predat-o inculpatului B., şi a deţinut şi depozitat în portbagajul autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, care se afla staţionat pe o uliţă neasfaltată care face legătura între str. x şi str. x din Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, cantitatea de 4.800 tigarete marca x, precum şi cantitatea de 2.000 ţigarete marca x, cunoscând că acestea provin din contrabandă, având în vedere că a existat o incriminare a acesteia, sub o altă denumire (art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal 2015 - normă specială).
Astfel, inculpatul nu deţine un antrepozit fiscal legal reglementat, ţigaretele sunt produse accizabile şi sunt supuse marcării şi este depăşită limita de 10.000 de ţigarete (cantitatea de 6.000 de ţigarete marca x, cantitatea de 4.800 tigarete marca x şi cantitatea de 2.000 ţigarete marca x).
Aşadar, fapta săvârşită de inculpatul inculpatul A. era incriminată de legea veche, dezincriminarea infracţiunii complexe prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României neavând ca efect dezincriminarea infracţiunii din conţinutul ei constitutiv (art. 452 alin. (1) lit. h) Codul fiscal 2015).
Relativ la cele ce precedă, se constată că fapta săvârşită de inculpatul A. este prevăzută de legea penală, nefiind incidente în cauză dispoziţiile art. 4 C. pen.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 743 din 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 743 din 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2023.