Şedinţa publică din data de 28 mai 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 01.08.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Rezoluţiei nr. 22-1245/12.05.2022 emisă de Direcţia de inspecţie pentru judecători şi a Rezoluţiei Inspectorului-Şef al Inspecţiei C 22-580/6.04.2022.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 587 din 28 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de repunere în termenul de 15 zile prevăzut de art. 451 alin. (3) din Legea 317/2004 şi a dispus repunerea reclamantului în termenul de 15 zile de contestare a rezoluţiilor inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerile; a respins ca rămasă fără obiect excepţia tardivităţii introducerii cererii; a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii; a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susţinerea recursului, recurentul a arătat în esenţă că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, motivarea instanţei de fond fiind contrară legislaţiei ţării, Constituţiei României, CEDO şi Statului judecătorilor.
Astfel, în dosarul Judecătoriei Constanţa nr. 23184/212/2018, judecătorul a încălcat art. 6 din C. proc. civ., prin faptul că a amânat judecata cauzei de opt ori succesiv, precum şi pronunţarea soluţiei, pe durată semnificativă de timp, nu a respectat art. 337, 338, 330 alin. (1) şi (5), art. 336 din C. proc. civ., a întrerupt judecarea cauzei în mod abuziv prin respingerea obiecţiilor la expertiza criminalistica şi respingerea cererii reclamanţilor de a se elabora o nouă expertiză tehnică judiciară, la care să asiste un expert parte desemnat de către acesta.
De asemenea, a fost încălcat art. 24 alin. (1), art. 21 din Constituţie, art. 6 din Convenţie, art. 426 alin. (1), alin. (5) şi art. 264 alin. (1), art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., precum şi alte dispoziţiile legale din alte legi, precum art. 104 din Legea 161/2003, art. 991 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că recurentul nu a formulat critici concrete faţă de sentinţa instanţei de fond, ci a reiterat aspectele sesizate iniţial Inspecţiei Judiciare referitoare la activitatea desfăşurată de judecătorul care a soluţionat dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Constanţa.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.
Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurenţilor obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.
Astfel, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Prin urmare, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora.
În egală măsură, Înalta Curte reţine că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul reiterând aspectele sesizate iniţial Inspecţiei Judiciare referitoare la activitatea desfăşurată de judecătorul care a soluţionat dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Constanţa.
În aceste condiţii, reţinând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurentul-reclamant nu a invocat veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii recursului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 587 din 28 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 587 din 28 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 mai 2024.