Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţi de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Parohia Unită Vălişoara, Greco Catolică a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, anularea Deciziei nr. 10416/08.09.2022, în principal cu consecinţa admiterii cererii de retrocedare, iar în subsidiar cu consecinţa respingerii cererii de retrocedare ca lipsită de obiect, cu cheltuieli de judecată.
I.2. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 292 din 22 mai 2023, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Parohia Unită Vălişoara, Greco Catolică, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a anulat Decizia nr. 10416 din 08.09.2022, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să reanalizeze cererea reclamantei.
Totodată, a respins, în rest, pretenţiile reclamantei şi a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parţiale în cuantum de 1.190 de RON.
II. Calea de atac declarată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 292 din 22 mai 2023 a declarat recurs pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea în fapt a acestei critici recurentul a reluat în esenţă situaţia de fapt expusă în cadrul cererii de chemare în judecată prin raportare la probele administrate în cauză, susţinând că instanţa fondului a interpretat greşit dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu prevederile art. 32 din legea nr. 165/2013.
Arată că, potrivit adresei nr. x Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare (S.T.C.S.R.) a solicitat Parohiei Greco-Catolice Vălişoara, spre ştiinţă Episcopiei Române, Unite cu Roma, Greco-Catolică, de Cluj Gherla, în vederea soluţionării cererii de retrocedare sus-menţionate, să transmită următoarele documente, în termenul de decădere de 240 de zile, cu posibilitate de prelungire pentru o perioadă de 120 de zile, în temeiul art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire:
- copiile certificate actualizate ale cărţilor funciare nr. x, 45 şi 46 ale localităţii Vălişoara, în extenso, însoţite de traducerile legalizate integrale;
- înscrisuri din care să reiasă dacă pentru imobilele solicitate prin cererea de retrocedare menţionată anterior s-a formulat cereri de retrocedare şi în temeiul legilor fondului funciar sau altor legi cu caracter reparator, iar în caz afirmativ să comunicaţi cum au fost soluţionate aceste cereri,
Nici Parohia Greco-Catolică Vălişoara nici Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Maramureş nu au răspuns la adresa nr. x/14.07.2021, emisă de Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare.
Faţă de această împrejurare, Comisia specială de retrocedare, prin Decizia nr. 10416/08.09.2022 a dispus respingerea cererii de retrocedare nr: x/19.01.2006 întrucât solicitanta nu a clarificat obiectul cererii de retrocedare şi nu a depus înscrisuri din a căror coroborare să reiasă dovada dreptului de proprietate în termenul de 240 de zile, potrivit art. 32 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurentul a făcut trimitere la prevederile pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a articolului 1 alin. (9), teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, susţinând că nu i se poate imputa nicio culpă procesuală întrucât aceasta a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului administrativ cu toate datele necesare stabilirii unei soluţii de către Comisie şi în vederea clarificării calităţii de persoană îndreptăţită a solicitantei cererii de retrocedare.
Cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, a precizat că, se poate impune vreo culpă în instrumentarea dosarului, aceasta întemeindu-şi Decizia pe înscrisurile aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare la momentul soluţionării acestuia de către comisie.
Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
II.2 Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, în termen legal, intimata-reclamantă Parohia Unită Vălişoara, Greco-Catolică a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.
De asemenea, a reiterat faptul că ori, în opinia sa, Comisia Specială de Retrocedare ar fi trebuit să respingă cererea prin faptul că este lipsită de obiect.
În cauză nu a fost formulat răspuns la întâmpinare.
III.3 Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie
Examinând sentinţa civilă recurată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu preliminar, se impune a sublinia faptul că, din cuprinsul cererii de recurs rezultă că anumite critici vizează modul de interpretare a materialului probator de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, cu consecinţa reevaluării situaţiei de fapt. Aceste critici nu se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, ca atare, nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs deoarece, în actuala reglementare, permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie. Astfel, în contextul legislativ actual, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua, în acest scop, probele, ci doar competenţa de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond. Prin urmare, criticile care tind la reevaluarea probelor şi schimbarea situaţiei de fapt, reţinută în etapa procesuală anterioară, reprezintă aspecte de netemeinicie care nu vor face obiect al controlului judiciar în recurs, deoarece dezvoltarea unor atare motive de recurs nu se încadrează în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În consecinţă, dând curs dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este de avut în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, fiind, prin urmare, ţinuţi a se pronunţa numai cu privire la ceea ce s-a cerut în condiţiile legii, iar nu cu privire la mai mult, mai puţin sau la altceva decât partea a solicitat.
Or, în cauză instanţa a reţinut în mod greşit că, respingând cererea pentru un motiv formal, pârâta nu a verificat, din niciun punct de vedere, nici îndeplinirea condiţiilor legale pentru retrocedarea suprafeţei de teren în litigiu, pentru a putea eventual dispune retrocedarea, şi nici dacă suprafaţa solicitată este în mod real identică cu suprafaţa pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei, pentru a putea, eventual, să respingă cererea ca rămasă fără obiect.
Se va susţine în continuare încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare prin aceea că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor, anterior reţinerii în motivare, puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1084/2015 Judecătoriei Turda, definitivă şi irevocabilă, prin care, printre altele, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta Parohia Unită Vălişoara, Greco-Catolică, în contradictoriu cu pârâtele Parohia Ortodoxă Vălişoara, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Săvădisla şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, şi în consecinţă: a fost constatată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x/2069 din 30.07.2007, emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj în favoarea Parohiei Ortodoxe Române Vălişoara cu privire la terenurile în suprafaţa de 9 ha situate în extravilanul satului Vălişoara, comuna Săvădisla. A fost obligată pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Săvădisla şi pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj să procedeze la punerea în posesie, respectiv, eliberarea titlului de Proprietate în favoarea reclamantei cu privire la suprafaţa de 9 ha, situată în extravilanul satului Vălişoara, comuna Săvădisla, teren inclus în Titlul de proprietate nr. x/2069 din 30.07.2007, emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj în favoarea Parohiei Ortodoxe Române Vălişoara, titlu a cărui nulitate absolută a fost constatată.
Astfel, se reţine că instanţa de fond nu a invocat excepţii procesuale pe care era obligată a le supune dezbaterii contradictorii a părţilor, ci argumente de natură a susţine soluţia pronunţată, izvorâte din analiza probatoriului administrat în cauză (ex. Încheierea din 27 martie 2023), menite a explica o anumită conduită procesuală reţinută în sarcina părţii.
În acest sens nu a fost valorificată excepţia lipsei de obiect invocată de reclamantă, aspect pe care instanţa fondului, deşi l-a menţionat, prin încheierea de şedinţă din data de 13 martie 2023, nu i-a mai dat eficienţă în condiţiile în care în petitul acţiunii formulate, reclamanta a solicitat, în subsidiar, să se respingă ca lipsită fără obiect cererea de retrocedare formulată de reclamantă, întrucât, astfel de entităţi, în speţă Comisia Locală şi Comisia Judeţeană de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România au fost obligate să reconstituie dreptul de proprietate.
Or, hotărârea respectivă a fost utilizată ca mijloc de probă în prezenta cauză, considerându-se că de soluţia respectivă depinde dezlegarea acestui litigiu.
Astfel, se poate susţine că valorificarea conţinutului acesteia s-a făcut cu încălcarea dreptului său la apărare sau a principiului contradictorialităţii, cu atât mai mult cu cât, la momentul dezbaterilor în fond la termenul din data de 13 martie 2023, respectiv la data de 8 mai 2023, reprezentatul reclamantei a solicitat instanţei să aibă în vedere concluziile susţinute anterior (încheierea de şedinţă din 13 martie 2023) în vederea pronunţării soluţiei în prezentul dosar.
Prin urmare, structurând criticile de nelegalitate din recursul cu care a fost legal învestită, Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 10416 din 08.09.2022, emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006, formulată de reclamanta Parohia Unită Vălişoara, Greco Catolică, cu privire la restituirea imobilelor înscrise în CF nr. x, 45 şi 46 ale localităţii Vălişoara, jud. Cluj, întrucât solicitanta nu a clarificat obiectul cererii de retrocedare şi nu a depus înscrisuri din a căror coroborare să reiasă dovada dreptului de proprietate.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că, potrivit sentinţei civile nr. 1084/2015 a Judecătoriei Turda, definitivă, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Săvădisla şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj trebuie să procedeze la punerea în posesie, respectiv la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei cu privire la suprafaţa de 9 ha, situată în extravilanul satului Vălişoara, că prin Adresa nr. x/14.07.2021, secretariatul tehnic al pârâtei a solicitat reclamantei să transmită, în termenul de decădere de 240 de zile, cu posibilitatea de prelungire pentru o perioadă de 120 de zile, copiile certificate actualizate ale cărţilor funciare nr. x, 45, 46 ale localităţii Vălişoara, in extenso, însoţite de traducerile legalizate integrale şi înscrisuri din care să reiasă dacă pentru imobilele solicitate prin cererea de retrocedare s-au formulat cereri de retrocedare şi în temeiul legilor fondului funciar sau altor legi cu caracter reparator şi că reclamanta nu a răspuns la această adresă în termenul de 240 de zile.
În acest context, instanţa de fond, având în vedere că motivul pentru care cererea reclamantei a fost respinsă constă tocmai în faptul că aceasta nu a transmis documentele solicitate prin Adresa nr. x/14.07.2021, a reţinut că decizia atacată este nelegală, fiind evident că, în lipsa comunicării către reclamantă a adresei, aceasta nu îşi putea îndeplini obligaţiile puse în sarcina sa de către pârâtă.
În considerentele sentinţei recurate s-a reţinut în mod expres că în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de admitere a cererii de retrocedare sau de respingere a acestei cereri ca lipsită de obiect, respingând cererea pentru un motiv formal, pârâta nu a verificat, din niciun punct de vedere, nici îndeplinirea condiţiilor legale pentru retrocedarea suprafeţei de teren în litigiu, pentru a putea eventual dispune retrocedarea, şi nici dacă suprafaţa solicitată este în mod real identică cu suprafaţa pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei, pentru a putea, eventual, să respingă cererea ca rămasă fără obiect. De asemenea, în cadrul prezentului litigiu reclamanta nu a solicitat probe în niciunul dintre sensurile arătate mai sus.
Dimpotrivă, instanţa de fond, în concluzie, reţine că, în acest context, nu poate admite nici cererea principală de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii de retrocedare, nici cererea subsidiară de obligare la emiterea unei decizii prin care cererea să fie respinsă ca lipsită de obiect. Prin urmare, a admis în parte acţiunea, în sensul că a anulat decizia de respingere şi a obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantei.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate cererii de recurs, fila x, recurenta pârâtă a făcut dovada că a solicitat reclamantei documentele menţionate prin Adresa nr. x/14.07.2021, astfel că reclamanta cunoştea că avea această obligaţie.
Maniera evazivă şi contradictorie în care instanţa fondului expune argumentele în susţinerea soluţiei împiedică efectuarea unui control de legalitate asupra soluţiei din fond neaducând argumente care să infirme cele constatate de autoritatea pârâtă prin decizia contestată.
Cu toate acestea, Înalta Curte observă că intimata-reclamanta a comunicat Comisiei Speciale faptul că, astfel cum există şi în corespondenţa existentă la dosar, există hotărârile judecătoreşti din anul 2015 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Or, pârâţii, în acea decizie reţinând că nu s-au depus acte, au respins cererea de retrocedare ca şi cum nu ar fi fost susţinută. Astfel cum s-a arătat în cuprinsul cererii, este imposibil ca o comisie să contrazică hotărârile judecătoreşti emise în baza Legii nr. 18/1991.
În aceste condiţii, se reţine că obiectul acţiunii reclamantei îl constituie respingerea ca rămasă fără obiect, iar nu respingerea în alt mod.
Obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra cererilor formulate rezultă din prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care impun ca judecătorul să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, deziderat care nu poate fi atins, câtă vreme instanţa omite să se pronunţe asupra unor cereri a căror rezolvare are consecinţe în stabilirea situaţiei de fapt.
Adiţional faptului că sentinţa atacată nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare şi nu se bucură de forţă de convingere, prin ignorarea completă a sentinţei civile nr. 1084/2015 a Judecătoriei Turda, instanţa de fond a încălcat dreptul reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat recurentul-pârât Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond, pe temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., urmând ca, în rejudecare, să se ţină seama, în armonie cu prevederile art. 501 C. proc. civ., de dezlegările obligatorii ale prezentei instanţe; se va ţine seama, de asemenea, de motivele invocate de intimata-reclamantă care vizează excepţia lipsei de obiect a cererii de retrocedare.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României- Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei civile nr. 292 din 22 mai 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2024.