Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024
Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5753 din 29 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu, precum şi în numele Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Dolj (fostă Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova) împotriva sentinţei civile nr. 37/2021 din 17 februarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., cererea fiind înregistrată la data de 6 decembrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivare, revizuentul a arătat că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/16.03.2017 a fost emisă având în vedere calitatea acestuia de administrator al societăţii Lucrări Speciale în Construcţii S.R.L., debitor declarat insolvabil de organele fiscale prin procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. x/06.09.2016 emis de aceeaşi unitate fiscală.
Totodată, a mai arătat că şi numitul B., a fost asociat şi administrator în cadrul S.C. Lucrări Speciale în Construcţii S.R.L, societate ce a avut ca obiect încă din anul 1994, lucrări în domeniul construcţiilor.
Se arată că, potrivit raportului de inspecţie fiscală întocmit pe perioada 2010-2015, s-au constatat obligaţii fiscale în sarcina societăţii în cuantum de 2.057.076 RON.
Ulterior, au fost emise două decizii de angajare a răspunderii solidare, respectiv decizia nr. 2231/16.03.2017, faţă de numitul B. şi decizia nr. 2232/16.03.2017 faţă de revizuent, care au fost contestate de către ambii asociaţi.
Se arată că, în cadrul demersurilor judiciare efectuate de numitul B., prin sentinţa nr. 699/2017 din 18.12,2017, în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, a dispus anularea deciziei CRR-REG 20642/12.06.2017 şi a deciziei DJCM 2231/16.03.2017, acte administrative emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii. Această sentinţă a rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 4573/2020 din 23.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce îl priveşte pe revizuent, prin sentinţa civilă nr. 37/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Craiova şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova şi a anulat decizia nr. CRR-REG 20643/12.06.2017, emisă de DGRFP Craiova şi decizia nr. DJCM 2232/16.03.2017, emisă de DGRFP - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova, sentinţă care a fost casată în recurs iar, pe fond a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant, astfel cum reiese din Decizia nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în ds. nr. 1189/54/2017.
Având în vedere faptul că situaţia de fapt din ambele cauze menţionate este aceeaşi, în opinia revizuentului, există două hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, cea de-a doua hotărâre (dec. nr. 5753/29.11.2022), în ceea ce îl priveşte, fiind dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri (dec. 4573/23.09.2020).
Astfel, în ambele cauze, pentru angajarea răspunderii solidare atât a revizuentului cât şi a numitului B., s-a încercat dovedirea relei credinţe în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal, având în vedere calitatea de asociaţi şi administratori, reţinându-se în ambele cazuri "omisiunea" ca element intenţional, care nu echivalează însă cu reaua credinţă, existând astfel identitate de cauză şi obiect.
Susţine revizuentul că, în speţa de faţă, efectul pozitiv al lucrului judecat se impunea având în vedere că, în ceea ce priveşte cea de-a doua hotărâre, respectiv dec. nr. 5753/29.11.2022, are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior în prima hotărâre, respectiv dec. nr. 4573/23.09.2020, fără posibilitatea de a fi contrazisă.
Distincţia dintre autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, constă în aceea că, dacă în prima situaţie există o triplă identitate, părţi, obiect, cauză, ce opreşte repetarea judecăţii, în ceea ce priveşte puterea de lucru judecat, ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.
Faţă de cele menţionate, a solicitat admiterea prezentei, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul anulării deciziei contestate şi respingerea recursurilor.
În drept, a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj (fostă Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Craiova) nu au formulat întâmpinare.
Procedura de soluţionare a cererii de revizuire
Prin rezoluţia din 20 decembrie 2023 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de revizuire în şedinţă publică, la data de 12 iunie 2024, cu citarea părţilor.
La data de 28 august 2023, revizuentul formulează cerere de revizuire, din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs, pe de o parte, s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut iar, pe de altă parte, nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, după cum va dezvolta în continuare:
a) instanţa de recurs se pronunţă asupra motivelor de recurs al recurentelor ca şi cum aceste motive l-ar privi pe revizuent. Or, la o simplă lecturare se poate observa că motivele de recurs se referă, expressis verbis, la B., asociatul şi administratorul care a desfăşurat efectiv activitatea de conducere a societăţii Lucrări Speciale în Construcţii S.R.L., aşa cum a arătat prin întâmpinare.
b) Reiterează faptul că decizia de atragere a răspunderii solidare a celuilalt asociat, B., a fost anulată prin sentinţa nr. 699/2017 din 18.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 4573/2020 din 23.09.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie. De asemenea, a mai susţinut revizuentul că plângerea penală formulată de organele fiscale împotriva sa şi a celuilalt asociat, B., a fost clasată, soluţie rămasă definitivă prin sentinţa nr. 92/24.06.2020, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2020.
Din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de ari. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin neanalizarea şi nepronunţarea asupra apărărilor sale privind dezlegarea de drept dată prin hotărârile menţionate la pct. I. b), instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre care încalcă autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri, care sunt definitive cu mult anterior deciziei ce face obiectul prezentei cereri de revizuire.
În drept a invocat dispoziţiile art. 509 şi următoarele C. proc. civ.
De asemenea, în data de 6 iunie 2024, revizuentul, prin avocat, a depus precizare cu privire la temeiului juridic al cererii de revizuire, acesta fiind art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reluând motivele de revizuire depuse în data de 6 decembrie 2023.
Înalta Curte, la termenul din 12 iunie 2024, a pus în discuţie, excepţia tardivităţii cererii de revizuire, pe care a invocat-o din oficiu, în raport de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 511 alin. (1) C. proc. civ., examinând-o cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ.
Prioritar, însă, se impune a se preciza că excepţia tardivităţii reprezintă o excepţia procesuală, absolută şi peremptorie, care face de prisos discutarea admisibilităţii cererii de revizuire, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în raport de temeiul juridic invocat (art. 509 pct. 8 C. proc. civ.).
În drept, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.." Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea d e lucru judecat a primei hotărâri."
Art. 511 alin. (1) C. proc. civ. prevede că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 alin. (1), "de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
Astfel, textul menţionat prevede că termenul de revizuire este de o lună şi se calculează, în cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 alin. (1) C. proc. civ., de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Norma invocată reglementează un termen legal peremptoriu, astfel că depăşirea lui atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita această cale extraordinară de atac, sancţiunea procedurală aplicabilă fiind aceea a respingerii cererii ca tardiv formulate, în temeiul prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
În cauza de faţă, calea de atac extraordinară a revizuirii vizează decizia civilă nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În aplicarea prevederilor legale redate, termenul pentru exercitarea revizuirii, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. a început să curgă la data de 29 noiembrie 2022, dată la care hotărârea a rămas definitivă, ca urmare a rejudecării, pe fond, a cauzei de către Înalta Cutre, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
În consecinţă, data pronunţării deciziei nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 6 decembrie 2023, sens în care Înalta Curte constată că termenul legal pentru declanşarea căii de atac a fost depăşit, instanţa de revizuire reţinând incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Este adevărat că, revizuentul a depus în data de 23 august 2023, altă cerere de revizuire, din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. însă, conform precizării depuse de revizuent pentru termenul din 12 iunie 2024,(fila nr. x ds), temeiul cererii de revizuire este art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se în esenţă, că decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire, este potrivnică deciziei civile nr. 4573 din 23 septembrie 2020, prin care a fost menţinută sentinţa nr. 699/2017 din 18.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii invocată din oficiu.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 5753 din 29 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2024.