Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.05.2024, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central admiterea contestaţiei, anularea hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 şi a Deciziei nr. 11/01.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti (BEM), ca fiind nelegale şi netemeinice şi obligarea Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti să îi examineze, înregistreze şi să admită candidaturile pentru funcţia de Primar General al Municipiului Bucureşti şi pentru funcţia de Consilieri la Consiliul General al Municipiului Bucureşti din partea A..
În esenţă, reclamantul, în argumentele expuse în susţinerea contestaţiei a arătat că motivarea BEC nu corespunde realităţii, în sensul că poarta de la intrarea în curtea interioară a BEM 42 MB a fost închisă la ora 24, sugerându-se că aceasta s-ar fi întâmplat din cauza programului Instituţiei Prefectului. În realitate, fără ca prima instanţă şi BEC să facă cea mai vagă referire la acest aspect - atunci când reprezentantul reclamantului, domnul B., a revenit la poartă cu al doilea set de documente pentru a le duce la uşa camerei BEM, jandarmii de serviciu i-au precizat că "trebuie să mai aşteptaţi deoarece doamna judecătoare a comunicat că se va mai putea intra atunci când va da dânsa verde" - şi nu i-au mai permis accesul în curte. În continuare, reprezentantul şi alţi doi membri ai Partidului, au aşteptat până la 01.05.2024 ora 01:30 - şi când o persoană de sex feminin a sosit la intrarea în sediu şi a cerut cui a depus documentele la uşa camerei Biroului să ia "bunurile" de acolo pentru că nu mai poate fi examinată nicio candidatură întrucât documentele trebuiau prezentate până la ora stabilită.
A mai punctat reclamantul, în sensul că nu corespunde realităţii susţinerea BEC că reprezentantul reclamantului "a lăsat o geantă în curtea biroului electoral." Prin contestaţia la prima instanţă, a arătat despre reprezentantul:
"Inclusiv într-o geantă, el a depus o parte din aceste documente (între ele şi dosarul personal de candidatură la funcţia de primar general al municipiului Bucureşti)".
Se apreciază de către acesta ca fiind nesusţinute şi ultimele două imputări făcute reprezentantului partidului.
A mai susţinut că, din toate cele de mai sus, rezultă denaturarea substanţială de către BEM, a situaţiei de fapt din cauză, denaturare care face evidentă intenţia de a fi escamotate împrejurările în care a fost posibil refuzul nejustificat de a-i fi soluţionată solicitarea de examinare şi înregistrare a candidaturilor - refuz exprimat în mod explicit, cu exces de putere.
Hotărârea BEC a ignorat şi alte apărări ale reclamantului în sensul nelegalităţii şi netemeiniciei actelor BEM. Refuzul nelegal al examinării candidaturilor reclamantului echivalează cu respingerea nelegală a acestor candidaturi.
Se arată în continuare că, în respingerea contestaţiei, BEC s-a întemeiat în mod esenţial, în drept, pe prevederile art. 39 alin. (1) li. e) din Legea nr. 115/2015, text care prevede că BEC soluţionează orice contestaţie cu privire la organizarea şi desfăşurarea alegerii autorităţilor administraţiei publice locale, altele decât cele care, prin prezenta lege, sunt date în competenţa birourilor electorale de circumscripţie sau a instanţelor judecătoreşti. În raport însă cu datele spetei, analiza legalităţii şi a temeiniciei actului administrativ constând în refuzul abuziv de a examina şi înregistra candidaturile se circumscrie dispoziţiilor art. 39 alin. (1), lit. d) - teza a doua - ipoteza a 3 - a din Legea nr. 115/2015, întrucât vizează în mod direct activitatea unui birou de circumscripţie al Municipiului Bucureşti, citează: "d) rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate şi contestaţiile cu privire la modul de constituire, componenţa şi activitatea birourilor electorale de circumscripţie judeţeană şi a municipiului Bucureşti".
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, art. 54 alin. (2) şi (3); art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; art. 1 alin. (5), art. 36 şi art. 37 din Constituţia României; art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; art. 54 alin. (4) din Legea nr. 115/2015.
I.2. Alte aspecte procesuale
La prezentul dosar a fost reunit dosarul nr. x/2024.
În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a dispus efectuarea unei adrese către Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti pentru a face precizări în legătură cu cererea reclamantului.
Reclamantul a precizat că nu mai insistă în administrarea probei testimoniale şi a probei cu înregistrarea video, solicitate prin cererea de chemare în judecată, apreciind că nu mai prezintă relevanţă, având în vedere şi precizările formulate de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti.
Totodată, reclamantul a precizat contestaţia, în sensul că nu mai susţine solicitarea de obligare a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti la admiterea candidaturilor pentru funcţia de Primar General al Municipiului Bucureşti şi pentru funcţia de Consilieri la Consiliul General al Municipiului Bucureşti din partea A., ci doar examinarea şi înregistrarea candidaturilor.
I.3. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 958 din 28 mai 2024, a recalificat excepţia lipsei de interes ca fiind o chestiune de fond.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Biroul Electoral Central, ca nefondată.
De asemenea, a respins contestaţia, astfel cum a fost precizată, vizând pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca nefondată.
II.1. Calea de atac declarată în cauză
Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a recursului contestatorul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea acestor critici, recurentul a reluat în esenţă situaţia de fapt expusă în cadrul cererii de chemare în judecată prin raportare la probele administrate în cauză, susţinând că motivarea instanţei de fond este inexactă, în sensul că obiectul plângerii în prezenta cauză nu-1 reprezintă refuzul înregistrării dosarelor de candidat, ci refuzul examinării şi admiterii (înregistrării) candidaturilor.
În dezvoltarea criticilor formulate, în esenţă, recurentul-reclamant susţine că distincţia se impune operată pentru conformitate cu distincţia făcută chiar de textul Legii nr. 115/2015 (art. 52 alin. (1):
"Biroul electoral de circumscripţie examinează respectarea condiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida, respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale listelor de candidaţi, precum şi ale listei susţinătorilor. Candidaturile care îndeplinesc condiţiile legale sunt înregistrate. Candidaturile care nu îndeplinesc condiţiile legale de fond şi de formă se resping de către biroul electoral de circumscripţie". Prin ignorarea acestei distincţii, în ordinea temporală - examinare, înregistrare (admitere), instanţa de fond legalizează refuzul abuziv al BEM de a recepţiona listele sale de candidaţi şi de susţinători şi de a examina conformitatea lor cu condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, instanţa acreditând în acest mod ideea că A. ar fi pretins să-i fie înregistrate (admise) candidaturile fără a-i fi în prealabil examinate.
Motivarea inexactă a instanţei de fond, în sensul că nu a fost operată distincţia dintre examinarea, înregistrarea (admiterea) candidaturilor, a condus la o motivarea inexactă şi în sensul că în cauză nu a existat un refuz de înregistrare a dosarelor de candidatură.
În continuare recurentul arată că în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arată că instanţa de fond a recalificat excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, într-o apărare de fond. Susţine că instanţa de fond a omis să pună în discuţia părţilor acest aspect, regăsit în considerentele hotărârii atacate. Prin urmare, menţionează că au fost încălcate principiile contradictorialităţii, dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil.
Se susţine că aceasta recalificare a fost realizata după închiderea dezbaterilor şi atrage nulitatea sentinţei recurate, întrucât normele de procedura nerespectate sunt de ordine publică. Pe de alta parte, vătămarea drepturilor sale este vădită, întrucât nu a putut formula apărarea fata de aceasta recalificare (art. 176 alin. (1), pct. 6, art. 177 alin. (1), pct. 2, art. 178, art. 179 C. proc. civ.).
În concluzie, susţine că soluţia instanţei de fond este greşită, fiind încălcat principiul contradictorialităţii, aspect care atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită întrucât înregistrarea candidaturilor reprezintă etapa finală, iar recepţionarea şi examinarea lor au fost obstrucţionate de BEM. Arată că instanţa de fond a ignorat aspectele referitoare la art. 21 lit. a), b), e) si f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor electorale constituite la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi pentru alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024, adoptat prin Hotărârea nr. 1/20.03.2024 a Biroului Electoral Central.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 lit. a), b), e) şi f) din respectivul act normativ, personalul tehnic auxiliar al Biroului Electoral de circumscripţie avea obligaţia de a recepţiona, de a asigura relaţia cu publicul a biroului.
Legat de acest aspect, faptul că instanţa de fond, în loc să reţină situaţia de fapt, necontestată în cauză în vreun fel, reţine că reprezentantul A. a lăsat o genată (geantă -nota noastră) în curtea biroului electoral, dovedeşte o încercare de trivializare a abuzului comis împotriva recurentului şi a răspunderii care revine în mod indubitabil reprezentanţilor BEM.
Punctează recurentul, în sensul că refuzul brutal de examinare a candidaturilor sale din cauză că ar mai fi durat 3 sau 5 minute până când reprezentatul A. ar fi transportat şi celelalte documente la uşa camerei Biroului electoral constituie în mod evident o încălcare inclusiv a principiului orientării către cetăţean în exercitarea funcţiei publice (Codul administrativ, art. 373 lit. h).
Recurentul este de părere că, în contextul factual al cauzei, nu a existat absolut niciun motiv temeinic pentru anularea dreptului reprezentanţilor A. de a candida la organele administraţiei publice locale.
Mai susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, pentru a se dispune anularea actelor contestate, este necesar să se dovedească de către reclamant, pe lângă nerespectarea dispoziţiilor legale invocate prin raportare la abaterile reţinute şi măsurile dispuse, dar şi îndeplinirea cerinţei legale cumulative, constând în vătămarea unui interes legitim şi/sau drept subiectiv recunoscut de lege reclamantei ce a dedus instanţei de contencios administrativ cenzura legalităţii actelor.
De asemenea, Curtea reţine eronat că la acest moment procesual, câtă vreme nu există posibilitatea de punere în discuţie a candidaturilor şi de reluare a procedurii de tipărire a buletinelor de vot, reclamantul nu mai justifică vătămarea produsă prin întocmirea actelor contestate în litigiu.
Un alt aspect de nelegalitate se încadrează în art. 488 alin. (1) punctele 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. şi se referă la interesul legitim.
În continuare recurentul-reclamant expune motivele de recurs cu privire la care instanţa fondului a interpretat greşit normele art. 2 alin. (1), lit. p) si r) din Legea nr. 554/2004, în definirea noţiunii de interes legitim, în cauza de faţă, în sensul că l-a apreciat prin prisma folosului concret pe care, în virtutea calendarului electoral, nu l-ar mai putea obţine A. (înţeles desprins din art. 33 din C. proc. civ., norma de drept comun, de la care derogă art. 2 alin. (1), lit. p) si r) din Legea nr. 554/2004).
Pe de altă parte, instanţa nu s-a raportat deloc şi nu a oferit nici o motivare pentru respingerea argumentelor formulate de A. prin avocat, cu ocazia punerii în discuţie a excepţiei lipsei de interes, contrar normei imperative cuprinse în art. 425 alin. (1), lit. b) din C. proc. civ.
Faţă de acestea, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă în rejudecare, admiterea contestaţiei formulate de recurentul-reclamant, în sensul anulării Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 105H/08.05.2024 şi a Deciziei nr. 11/01.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripţie - 42 Bucureşti.
II.2 Apărările formulate în cauză
În cauză nu a fost formulată întâmpinare de către intimatul -pârât Biroul Electoral Central.
III.3 Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că ansamblul de critici formulate de recurent nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
În prealabil, Înalta Curte constată că, în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurentul-contestator reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanţa fondului fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumit de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.
Sub aspectul circumstanţelor cauzei, Înalta Curte reţine că, prin prezenta contestaţie, astfel cum a fost precizată, contestatorul-recurent a solicitat anularea Hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 şi a Deciziei nr. 11/01.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti (BEM), ca fiind nelegale şi netemeinice şi obligarea Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti să îi examineze şi să înregistreze candidaturile pentru funcţia de Primar General al Municipiului Bucureşti şi pentru funcţia de Consilieri la Consiliul General al Municipiului Bucureşti din partea A..
De asemenea, prin Decizia nr. 11 din 01.05.2024 emisă de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti s-a respins plângerea formulată de A., având ca obiect refuzul Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti de înregistrare a dosarelor de candidat a domnului B. pentru funcţia de Primar General al Municipiului Bucureşti şi propunerile de candidaţi la funcţia de Consilier General la Consiliul General al Municipiului Bucureşti din partea A..
Pentru a se decide astfel, aşa cum reiese din motivarea acestei decizii, s-a reţinut, printre altele, faptul că dosarele de candidatură nu au fost depuse şi înregistrate la Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti până la finalizarea termenului de depunere (30.09.2024, ora 23:59 - potrivit circulară BEC nr. 1102C/BEC/30.04.2024), astfel încât membrii Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti s-au aflat în imposibilitatea emiterii unei decizii având ca obiect refuzul de înregistrare a dosarelor de candidatură, neexistând un astfel de refuz.
Împotriva acestei Decizii emise de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti a formulat contestaţie reclamantul A..
Prin Hotărârea BEC nr. 105H/08.05.2024 a fost respinsă contestaţia formulată de A. împotriva Deciziei nr. 11 din 01.05.2024 emise de Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea contestaţiei, Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la excepţia lipsei de interes în susţinerea contestaţiei, pusă în discuţie din oficiu, având în vedere şi argumentele reclamantului, a recalificat această excepţie ca fiind o chestiune de fond, cu motivarea că reclamantul pretinde o vătămare a drepturilor sale, iar stabilirea existentei unei vătămări aduse unui interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ, astfel încât aspectele puse în discuţie ţin de fondul cauzei, iar nu de condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond, analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 şi, în consecinţă şi ale Deciziei nr. 11/01.05.2024, invocate de reclamant, motive care se circumscriu în esenţă susţinerii potrivit căreia prin acestea a fost privat de dreptul de a-i fi examinate şi înregistrate candidaturile, a constatat că singurul argument adus de reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată este împrejurarea că Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti a refuzat în mod explicit, cu exces de putere, să îi examineze şi să înregistreze candidaturile pentru funcţia de Primar General al Municipiului Bucureşti şi pentru funcţia de Consilieri la Consiliul General al Municipiului Bucureşti din partea A..
Mai mult, cum bine a punctat instanţa fondului, un motiv de nelegalitate invocat pe calea unei acţiuni în contenciosul administrativ poate constitui o cauză de anulabilitate a unui act administrativ numai în condiţiile în care neregularitatea vatămă un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantului, anularea actului fiind întotdeauna condiţionată de dovedirea vătămării.
A conchis curtea de apel, în sensul că, această concepţie de reglementare în materia contenciosului administrativ exclude posibilitatea anulării unui act administrativ pe motiv de nelegalitate atunci când nu s-a dovedit şi faptul că respectiva nelegalitate a produs vătămarea unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului, cu excepţia cazurilor de contencios obiectiv şi a cazurilor prevăzute prin dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun, a respins contestaţia ca nefondată.
Înalta Curte apreciază, că soluţia instanţei de fond dată în judecarea fondului şi care face obiectul criticilor din recurs, anume cea de respingere a acţiunii reclamantului este în deplin acord cu dispoziţiile legale incidente, astfel cum au fost acestea analizate şi reţinute în considerentele prezentului control judiciar.
Un prim motiv de recurs se referă la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 174 şi următoarele C. proc. civ. prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recurentul a precizat că instanţa de fond a recalificat excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, într-o apărare de fond, susţinând în continuare că instanţa de fond a omis să pună în discuţia părţilor acest aspect, regăsit în considerentele hotărârii atacate, fiind astfel încălcate principiile contradictorialităţii, dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil.
Sub un alt aspect a arătat că fost încălcat principiul disponibilităţii, în sensul că instanţa de fond nu a reţinut în mod corect obiectul judecăţii din prezentul dosar.
În acest context, a arătat că acţiunea introductivă este motivată şi generată de refuzul examinării şi admiterii, respectiv înregistrării candidaturilor. Astfel, acţiunea nu se rezumă doar la înregistrarea candidaturilor. În continuare, arată că înregistrarea reprezintă o operaţiune finală, ce are la bază, într-o succesiune a etapelor de examinare a candidaturilor, recepţionarea şi, apoi examinarea de către membrii Biroului Electoral de Circumscripţie
Totodată, a precizat că instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii, principiul rolului activ al judecătorului şi a normelor referitoare la motivarea hotărârii, mai precis art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.. În acest context, precizează că instanţa de fond a reţinut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada depunerii tuturor diligenţelor necesare pentru a asigura înregistrarea candidaturilor sale înainte de încheierea programului de lucru cu publicul.
Abordând recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a excepţiei lipsei de interes, criticile recurentului, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu pot fi reţinute fiind respinse ca atare.
Motivul de recurs prevăzut de art. art. 488 pct. 5 C. proc. civ.,vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea în condiţiile prevăzute de art. de art. 174 C. proc. civ.
Potrivit art. 174 C. proc. civ.: (1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.
Analizând pretenţia dedusă în concret judecăţii, prima instanţă, a pus în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 27 mai 2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., interesul actual al reclamantului în soluţionarea contestaţiei, procedând ulterior, la calificarea cererii ca fiind o chestiune de fond, reţinând că această calificare se impune atâta timp cât aspectele puse în discuţie ţin de fondul cauzei, iar nu de condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ.
Nu se poate susţine cu temei că excepţia lipsei de interes nu a fost pusă in discuţia părţilor, pe de o parte, având în vedere conţinutul încheierii de dezbateri din data de 27 mai 2024, iar, pe de altă parte, în virtutea art. 248 alin. (4) C. proc. civ., excepţiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului.
În consecinţă, sunt lipsite de fundament criticile privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. dar şi cele care privesc motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În continuare, Înalta Curte reţine că, astfel cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Boldea vs. Romania, cauza Albina vs. România), dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun instanţelor naţionale să-şi motiveze deciziile, însă această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.
Astfel, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile; motivarea unei hotărâri este o chestiune de esenţă, de conţinut, nu de volum, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă.
În cauză recurentul-contestator pretinde în mod nefondat sentinţa pronunţată în apel necesita o argumentare suplimentară prin raportare la probele administrate în cauză, susţinând că motivarea instanţei de fond este inexactă, în sensul că obiectul plângerii în prezenta cauză nu-l reprezintă refuzul înregistrării dosarelor de candidat, ci refuzul examinării şi admiterii (înregistrării) candidaturilor - astfel cum această împrejurare rezultă fără echivoc inclusiv din cuprinsul plângerii cu care ne-am adresat Biroului electoral de circumscripţie al Municipiului Bucureşti (BEM) - pag. 2 paragr. ultim.
Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că este neîntemeiată critica recurentului, având în vedere că instanţa de fond a stabilit în mod corect limitele învestirii sale, întrucât motivele de nelegalitate ale Hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 şi, în consecinţă şi ale Deciziei nr. 11/01.05.2024 a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti, invocate de reclamant, se circumscriu în esenţă susţinerii potrivit căreia prin acestea a fost privat de dreptul de a-i fi examinate şi înregistrate candidaturile.
Procedând în acest mod, judecătorul în mod corect a analizat obiectul acţiunii cu care instanţa de judecată fusese învestită, potrivit art. 9 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. Si art. 22 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., care stipulează că judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile; judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Principiul disponibilităţii semnifică faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi a participanţilor la proces.
În egală măsură, conform principiului contradictorialităţii prevăzut de art. 14 C. proc. civ., care guvernează procesul civil, toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-şi formula apărări şi de a-şi prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii, fiind nefondate şi criticile formulate sub acest aspect.
Din motivarea în fapt a acestui motiv de recurs rezultă că prin acesta se invocă probleme ce ţin de motivarea hotărârii, şi anume faptul că nu s-ar fi analizat anumite motive de nelegalitate expuse în contestaţia formulată respectiv s-ar fi avut în vedere motive străine de judecarea cauzei, astfel că va fi analizat din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Se cuvine a fi notată situaţia de fapt din litigiul pendinte, astfel cum a fost stabilită de către instanţa de fond şi confirmată în calea de atac a recursului, pe baza unui amplu material probatoriu administrat în proces, constând în înscrisuri, situaţie de fapt ce nu mai poate fi reexaminată în calea de atac a recursului în care se exercită exclusiv un control de legalitate, că în mod corect judecătorul fondului a reţinut că motivele de nelegalitate ale Hotărârii BEC nr. 105H/08.05.2024 şi, în consecinţă şi ale Deciziei nr. 11/01.05.2024, invocate de reclamant, se circumscriu în esenţă susţinerii potrivit căreia prin acestea a fost privat de dreptul de a-i fi examinate şi înregistrate candidaturile.
Practic, singurul argument adus de reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată este împrejurarea că BEC nr. 42 - Municipiul Bucureşti a refuzat în mod explicit, cu exces de putere, să îi examineze şi să înregistreze candidaturile pentru funcţia de Primar General al Municipiului Bucureşti şi pentru funcţia de Consilieri la Consiliul General al Municipiului Bucureşti din partea A..
Circumstanţele factuale concrete descrise coroborate cu actele administrate în cauză (precizările formulate de BEC nr. 42, coroborate cu hotărârea iniţială a BEC nr. 42 şi hotărârea Biroului Electoral Central contestată, prin care se recunoaşte că un reprezentant al partidului s-a aflat în incinta (curtea interioară) şi a depus la uşă o servietă cu documente, rezultă că prin înregistrarea video, astfel cum au fost consemnate în încheierea de dezbateri din 27 mai 2024) întăresc pe deplin reţinerile instanţei de fond în sensul că situaţia de fapt nu a fost denaturată, ci este corectă susţinerea Biroului Electoral Central în sensul că aspectele relatate de către reprezentantul A. şi anume că acesta a lăsat o genată în curtea biroului electoral, nu pot fi reţinute ca o depunere a unei candidaturi, depunerea candidaturii presupunând prezenţa fizică în interiorul sediului biroului a reprezentantului partidului, identificat prin prezentarea unui act de identitate împreună cu dosarele de candidatură, în integralitate, pe care urma să fie aplicată ştampila registraturii biroului electoral.
Nici celelalte susţineri ale recurentului din cuprinsul memoriului de recurs în sensul că motivarea deciziei recurate ar fi superficială şi străină de natura pricinii nu sunt fondate, criticile ar putea fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., (şi nu celui reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.); acest motiv nu este însă incident în cauză întrucât hotărârea îndeplineşte cerinţele legale impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Dimpotrivă, prima instanţă a subliniat că lipsa de diligenţă a reclamantului nu poate fi imputată Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti, sub forma excesului de putere, în condiţiile în care acesta a justificat procedura de lucru privind depunerea candidaturilor şi modalitatea de înregistrare a acestora în data de 30.04.2024, pană la ora închiderii programului cu publicul.
În drept, dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Sarcina probei" prevăd următoarele: Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Statuând cu privire la obligaţia părţii care face o susţinere de a o dovedi, dispoziţiile legale menţionate au în vedere condiţiile prevăzute de lege necesar a fi dovedite de partea reclamant în raport de specificul acţiunii deduse în concret judecăţii.
Aşa fiind, reclamantul avea sarcina de a dovedi, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., faptul că, în data de 30.04.2024, anterior orei 24:00, respectiv încheierea programului de lucru cu publicul, a depus toate diligenţele pentru a asigura înregistrarea candidaturilor sale de către reprezentantul A., în timp util, la Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti.
De necontestat, rolul activ al judecătorului, consacrat în art. 22 din C. proc. civ., reprezintă un principiu fundamental al procesului civil, acesta referindu-se, în esenţă, la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii şi în cadrul procesual stabilit prin voinţa părţilor.
Este de observat că, în realitate, nemulţumirile recurentul vizează forţa probantă pe care instanţa de fond a acordat-o mijlocului de probă şi, respectiv, globale a întregului probatoriu din dosar.
Cum bine a argumentat instanţa fondului, reclamatul nu a demonstrat faptul că, în data de 30.04.2024, anterior orei 24:00, respectiv încheierea programului de lucru cu publicul, a depus toate diligenţele pentru a asigura înregistrarea candidaturilor sale de către reprezentantul A., în timp util, la Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 42 - Municipiul Bucureşti.
Ca atare, aceste critici nu pot fi primite, întrucât intră în domeniul procesului de apreciere a probatoriului cauzei şi, în consecinţă, ies din sfera controlului de legalizate permis instanţei de recurs.
Concluzionând asupra criticilor subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine, în baza argumentelor expuse punctual, că nu sunt incidente neregularităţile procedurale invocate, instanţa de fond respectând întocmai principiile dreptului la apărare şi rolul activ al judecătorului şi asigurând echilibrul procesual necesar în raport cu celelalte principii fundamentale procesului civil care, după cum este cunoscut, urmăreşte, de regulă, protecţia juridică a unor interese private.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, invocat de recurent, Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în cauză, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.
Or, examinarea criticilor din cererea de recurs raportat la obiectul dedus judecăţii, nu relevă că instanţa de fond ar fi încălcat sau aplicat greşit vreo normă de drept material în soluţionarea acţiunii în care instanţa a examinat actele contestate în raport de starea de fapt conturată în cauză şi necontestată.
În atare condiţii, Înalta Curte constată că instanţa pronunţându-se asupra obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost stabilit de reclamant prin acţiunea introductivă, conform art. art. 9 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa cum a subliniat judecătorul fondului, un motiv de nelegalitate invocat pe calea unei acţiuni în contenciosul administrativ poate constitui o cauză de anulabilitate a unui act administrativ numai în condiţiile în care neregularitatea vatămă un drept subiectiv sau un interes legitim al reclamantului, anularea actului fiind întotdeauna condiţionată de dovedirea vătămării.
Un alt aspect de nelegalitate, apreciat ca fiind încadrabil în prevederile art. 488 alin. (1) punctele 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. se referă la interesul legitim.
Recurentul arată că instanţa de fond a interpretat această noţiune în conformitate cu dispoziţiile dreptului comun, şi nu conform dispoziţiilor privind contenciosul administrativ.
Această critică nu poate fi reţinută, în condiţiile în care interesul legitim definit de Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu interesul procesual definit de C. proc. civ.
De altfel, instanţa fondului a argumentat în acest sens că, calitatea de subiecte de sezină în contenciosul administrativ subiectiv este recunoscută de legiuitor numai persoanelor care justifică cerinţa vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, fie că sunt persoane fizice sau juridice private, fie că sunt autorităţi sau instituţii publice, cu precizarea că, în ceea ce priveşte contenciosul administrativ obiectiv, care presupune invocarea intereselor legitime publice, calitatea de subiecte de sezină este recunoscută numai anumitor instituţii publice expres prevăzute la art. 1 alin. (3), (4), (5) şi (8) din Legea nr. 554/2004, respectiv Avocatul Poporului, Ministerul Public, Prefectul şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin legile speciale organice care guvernează activitatea acestor autorităţi publice fiind reglementate limitele şi condiţiile de exercitare a dreptului de sesizare a instanţei de contencios administrativ.
Concret, prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează clar că anularea unui act administrativ de către instanţa de contencios administrativ se poate putându-se dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe un cel puţin un viciu de legalitate de fond sau de formă a actului administrativ atacat şi viciul de legalitate constatat să producă o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului.
Concluzia a fost că această concepţie de reglementare în materia contenciosului administrativ exclude posibilitatea anulării unui act administrativ pe motiv de nelegalitate atunci când nu s-a dovedit şi faptul că respectiva nelegalitate a produs vătămarea unui drept sau a unui interes legitim al reclamantului, cu excepţia cazurilor de contencios obiectiv şi a cazurilor prevăzute prin dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun.
Recurentul a reiterat, prin cererea de recurs, nemulţumirile supuse deja controlului anterior, referitoare la actele contestate, instanţa de fond precizând clar necesitatea dovedirii de către reclamant, pe lângă nerespectarea dispoziţiilor legale invocate prin raportare la abaterile reţinute şi măsurile dispuse dar şi îndeplinirea cerinţei legale cumulative, constând în vătămarea unui interes legitim şi/sau drept subiectiv recunoscut de lege reclamantei ce a dedus instanţei de contencios administrativ cenzura legalităţii actelor.
Or, potrivit art. 55 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, "După expirarea termenului de depunere a candidaturilor, la care se adaugă, dacă este cazul, termenele prevăzute la art. 54 alin. (1), (2), (5) şi (6), birourile electorale de circumscripţie încheie un proces-verbal prin care constată rămânerea definitivă a candidaturilor. Candidaturile definitive se afişează la sediul biroului electoral de circumscripţie, precum şi la sediul secţiilor de votare, după constituirea birourilor electorale ale acestora, cu precizarea numelui şi prenumelui, apartenenţei politice, profesiunii şi ocupaţiei candidatului. Candidaturile definitive pot fi făcute publice, de asemenea, prin orice mijloace de informare în masă, cheltuielile fiind suportate de cei interesaţi.
De asemenea, în conformitate cu art. 60 alin. (4) din acelaşi act normativ, "(4) Buletinele de vot trebuie să fie tipărite cel mai târziu cu 10 zile înaintea alegerilor."
În acest context, potrivit pct. 102 din Calendarul acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 199/2024, biroul electoral de circumscripţie constată rămânerea definitivă a candidaturilor la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024, cel mai târziu la data de 08 mai 2024, iar Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede nicio cale de atac în materia constatării rămânerii definitive a candidaturilor.
Astfel, procedural, nu există nicio posibilitate şi niciun act normativ în vigoare nu prevede suplimentarea sau refacerea buletinului de vot sau adăugarea unui înscris la buletinul de vot.
În alte cuvinte, într-o manieră detaliată şi cu un raţionament convingător, curtea de apel a realizat un examen propriu al criticilor aduse de contestator, astfel că motivarea hotărârii instanţei de fond s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor 425 alin. (1) din C. proc. civ. şi a principiilor jurisprudenţiale dezvoltate pe marginea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru toate considerente expuse, reţinând că sunt neîntemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., în baza art. 496 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A..
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 958 din 28 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12 iunie 2024.