Recurs în casație. Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală. Infracțiunea de evaziune fiscală. Cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Evaziunea fiscală
Indice alfabetic: Drept penal
- evaziune fiscală
- cauză de nepedepsire
Legea nr. 241/2005, art. 10 alin. (11)
Dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 nu prevăd în mod expres că prejudiciul trebuie achitat de o anumită persoană, ci instituie o cauză de nepedepsire pentru inculpat atunci când se acoperă integral prejudiciul, precum şi o majorare de 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, fără a fi menţionată persoana care trebuie să achite prejudiciul, fiind aplicabil principiul de interpretare potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă - „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.
I.C.C.J., Completul de 5 judecători – în materie penală, decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024
Prin sentinţa penală nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţată în dosar nr. x/1/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală a dispus, printre altele, următoarele:
I.1. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
I.2. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa funcția de administrator în societăți comerciale), pe o perioadă de 4 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Împotriva sentinţei penale nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în dosar nr. x/1/2018, în dosarul nr. y/1/2018, a declarat apel, printre alții, și inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 63 din data de 12 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/1/2021, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a dispus următoarele:
A. În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate, printre alții, de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 23 din data de 25 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secţia penală, în dosarul nr. x/1/2018.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în rejudecare:
A.1. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021) a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021), a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 5 C. pen.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 437 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în esenţă, a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile enunţate, învederând că, în mod greşit instanţa a constatat că pentru infracţiunile de evaziune fiscală există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, iar pentru infracţiunile de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia şi infracţiunile de fals în declaraţii, în formă continuată, a intervenit prescripţia şi s-a dispus încetarea procesului penal.
Astfel, referitor la încetarea procesului penal pentru infracţiunile de evaziune fiscală săvârșită de inculpatul A., prin reţinerea existenţei unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a învederat că prejudiciul cauzat nu a fost acoperit numai de inculpatul A., ci de alte persoane care nu au contribuit la săvârşirea infracţiunilor, iar această plată trebuia să fie considerată în beneficiul unor obligaţii fiscale mai vechi, pentru care existau titluri anterioare sentinţei penale nr. 23/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.
În dezvoltarea acestei critici, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat că pentru a opera cauza de nepedepsire prevăzută de lege, aceasta trebuie să survină exclusiv ca urmare a conduitei persoanelor care au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală (ca autor, complice ori instigator), iar plata să nu provină de la alte persoane care nu sunt obligate civil pentru acel prejudiciu şi nici nu trebuie să justifice provenienţa banilor, ocolind proceduri fiscale obligatorii pentru inculpaţi.
De asemenea, a precizat că instanţa de apel, în tot intervalul septembrie 2022 - septembrie 2023 (cât a durat ca inculpatul să facă dovada plăţii accesoriilor -dobânzi şi penalităţi - de 493.520 lei aferente prejudiciul cauzat de el prin firma S.C. B. S.R.L. radiată, dar şi prin firma S.C. C. S.R.L.), nu a solicitat relaţii părţii civile D.G.R.F.P. Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, pentru a preciza dacă existau obligaţii fiscale restante mai vechi, anterioare pronunţării hotărârii primei instanţe, atât pentru inculpatul A., cât şi pentru S.C. C. S.R.L. şi dacă acestea au fost achitate.
În acest context, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a apreciat că plata sumei de 493.520 lei, făcută în două tranşe în 2023, este pentru stingerea altor obligaţii mai vechi, nu a accesoriilor prejudiciului penal din dosarul nr. x/1/2021, chiar dacă persoanele care au făcut plăţile, neacuzate de evaziune fiscală, au indicat dosarul penal la momentul efectuării plăţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - judecătorul de filtru, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 12 septembrie 2023, pronunţate Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2021, este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi 6 C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437, raportat la art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din 12 decembrie 2023, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la Completul de 5 judecători - Penal Px - 2023.
Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 12 septembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2021, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate nici remedierea unei greşite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanţa de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de faţă, atât Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”.
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar și cu regulile de drept aplicabile la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.
În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, printre altele, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 (în forma modificată prin Legea nr. 55/2021), fiind constatată existenţa unei cauze de nepedepsire.
În ceea ce priveşte motivul de recurs în casaţie prin care se susţine greşita încetare a procesului penal pentru infracţiunile de evaziune fiscală săvârșite de inculpatul A., prin reţinerea existenţei unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a învederat că prejudiciul cauzat nu a fost acoperit numai de inculpatul A., ci de alte persoane care nu au contribuit la săvârşirea infracţiunilor, iar această plată trebuia să fie considerată în beneficiul unor obligaţii fiscale mai vechi, pentru care existau titluri anterioare sentinţei penale nr. 23/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.
În dezvoltarea acestei critici, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat că pentru a opera cauza de nepedepsire prevăzută de lege, aceasta trebuie să survină exclusiv ca urmare a conduitei persoanelor care au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală (ca autor, complice ori instigator), iar plata să nu provină de la alte persoane care nu sunt obligate civil pentru acel prejudiciu şi nici nu trebuie să justifice provenienţa banilor, ocolind proceduri fiscale obligatorii pentru inculpaţi.
Analizând criticile recurentei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători constată că acestea sunt nefondate.
Potrivit articolului unic din Legea nr. 55/2021 privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 01 aprilie 2021, la pct. 4, s-a dispus că:
„La articolul 10, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:
(11) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
(12) Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (11).”
De asemenea, prin O.U.G. nr. 130/17.12.2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021, prin art. XXIX, au fost modificate alin. (1), (11) şi (2) ale art. 10, astfel:
(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 61, 8 sau 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda.
(11) În cazul în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 61, 8 sau 9 nu depăşeşte valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, iar în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se pedepseşte, aplicându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare”.
Completul de 5 judecători constată că în cauză, raportat la textele legale incidente, anterior menţionate, este incidentă o cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale şi, pe cale de consecinţă, în mod corect instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal.
Astfel, critica parchetului privind nelegalitatea reţinerii cauzei de nepedepsire ca urmare a efectuării plăţii prejudiciului de către o altă persoană decât inculpatul este nefondată, având în vedere că dispoziţiile legale nu prevăd în mod expres că prejudiciul trebuie achitat de o anumită persoană, ci instituie o cauză de nepedepsire pentru inculpat atunci când se acoperă integral prejudiciul, precum şi o majorare de 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, fără a fi menţionată persoana care trebuie să achite prejudiciul.
În aceste condiţii, Completul de 5 judecători reţine că, întrucât dispoziţiile legale incidente nu se referă expres la o anumită categorie de persoane care trebuie să acopere prejudiciul, nu s-ar putea reţine că acesta trebuie acoperit exclusiv de către inculpat, iar nu şi de alte persoane, fiind aplicabil principiul de interpretare potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă - „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.
Mai mult decât atât, a raţiona în sensul reţinerii criticilor parchetului ar conduce la imposibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în cazul inculpaţilor faţă de care s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii, întrucât bunurile mobile şi imobile care aparţin inculpaţilor sunt indisponibilizate ca urmare a instituirii sechestrului asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune.
Or, textul legal trebuie interpretat în sensul în care acesta produce efecte juridice în considerarea şi aplicarea principiului reprezentat de actus interpretandus este potius ut valeat quam ut pereat (actul trebuie interpretat în înțelesul în care el poate produce efecte, nu în a-l lăsa fără niciun efect).
În consecinţă, având în vedere că s-a făcut dovada achitării prejudiciului, a 20% din baza de calcul, precum și a obligaţiilor fiscale accesorii, aferente prejudiciului, Completul de 5 judecători constată că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, în forma în care a fost introdus prin Legea nr. 55/2021.
În concret, s-a reţinut că prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 de care a fost acuzat inculpatul A. (în legătură cu activitatea S.C. B. S.R.L.) depăşeşte valoarea de 100.000 euro (având în vedere cursul valutar al B.N.R., corespunzător datei de 30.09.2017 - momentul epuizării infracțiunii, la data de 29.09.2017, 1 euro echivala cu 4.5991 lei, iar la data de 02.10.2017, 1 euro echivala cu 4.5871 lei).
De asemenea, dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, în forma modificată prin Legea nr. 55/2021, nu prevăd un anumit prag al prejudiciului pentru a fi incident art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în situaţia achitării prejudiciului, a 20% din baza de calcul, precum şi a dobânzilor şi a penalităţilor aferente prejudiciului.
Pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire, conduita inculpaţilor este evaluată în raport cu prejudiciul reţinut de către organele judiciare şi nu de pretenţiile părţii civile, în acelaşi sens pronunţându-se şi Curtea Constituțională, prin decizia din data de 14 decembrie 2021, prin care a constatat că sintagma pretenţiile părţii civile, din cuprinsul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, este neconstituţională.
Mai mult decât atât, cuantumul prejudiciului nu poate fi contestat în actualul cadru procesual, respectiv în cadrul recursului în casaţie, având în vedere natura acestei căi extraordinare de atac.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători reaminteşte că prin natura sa juridică, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care nu se rejudecă fondul cauzei, ci se fac aprecieri referitor la hotărârea dată în apel, în sensul dacă aceasta corespunde sau nu legii.
Totodată, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi nici reevaluarea materialului probator administrat, ci are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile în cauza dedusă judecăţii.
Aşadar, în contextul recursului în casaţie declarat de Parchet, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că baza factuală stabilită de către instanţa de apel nu putea fi repusă în discuţie, prin urmare nici cuantumul prejudiciului reţinut cu titlu definitiv de către instanţa de apel nu poate fi contestat pe calea recursului în casaţie.
În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că apelantul-intimat-inculpat A. a achitat debitul principal stabilit ca prejudiciu prin sentința apelată, respectiv 580.341 lei + 5.232 lei, precum şi 20% din aceeaşi bază de calcul, în cuantum total de 702.688 lei, prin achitarea acestei sume conform ordinului de plată nr. 2 din 29.04.2022 (suma de 90.000 lei), foaia de vărsământ nr. 1 din 28.04.2022 şi chitanţa nr. 10000745114 din 28.04.2022 (suma de 240.000 lei) şi chitanţa nr. 10000745331 din 29.04.2022 (suma de 372.688 lei).
Referitor la cuantumul dobânzilor şi penalităţilor aferente prejudiciului, astfel cum au fost calculate şi indicate prin adresa A.N.A.F. nr. 18429 din 6.09.2022, acestea constau în suma de 493.520 lei.
Cu privire la activitatea desfășurată de inculpatul A. în numele S.C. B. S.R.L., au fost calculate următoarele accesorii: dobânzi impozit pe profit - 109.885 lei, penalități de întârziere impozit pe profit - 17.238 lei, dobânzi impozit venit microîntreprinderi - 10.269 lei, penalități de întârziere impozit venit microîntreprinderi - 5.406 lei, dobânzi TVA - 270.743 lei, penalități de întârziere TVA - 76.662 lei, în cuantum total de 490.203 lei.
Cu privire la activitatea desfășurată de inculpatul A. în numele S.C. C. S.R.L., au fost calculate următoarele accesorii: dobânzi TVA - 1537 lei, penalități de întârziere TVA - 769 lei, dobânzi impozit venit microîntreprinderi - 664 lei, penalități de întârziere impozit venit microîntreprinderi - 346 lei, în cuantum total de 3.317 lei.
Suma de 493.520 lei a fost achitată, conform ordinului de plată nr. 1 din 08.05.2023 (suma de 170.000 lei) și conform ordinului de plată nr. 1 din 12.05.2023 (suma de 323.520 lei).
În consecinţă, având în vedere că a fost făcută dovada achitării prejudiciului, a 20% din baza de calcul, precum și a obligaţiilor fiscale accesorii, aferente prejudiciului, instanţa de apel, în mod corect, a reţinut că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005, în forma în care a fost introdus prin Legea nr. 55/2021, astfel încât a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (11) din Legea nr. 241/2005 modificată prin Legea nr. 55/2021, încetarea procesului penal, printre alții și faţă de apelantul-intimat-inculpat A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 63 din data de 12 septembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/1/2021.