Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94/29.08.2022 pronunţată de Tribunalul Alba s-au hotărât următoarele:
I. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. , pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii prescripţiei.
II. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. C) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. , pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii prescripţiei.
III. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei S.C. C. S.R.L., înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x reprezentat prin lichidator judiciar D. cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, înmatriculat în RFO al U.N.P.I.R. sub nr. x - pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii prescripţiei.
IV. În baza 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.., rap. la art. 208 şi art. 493 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi alin. (4) C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a suspendării procedurii de lichidare luată faţă de inculpata S.C. C. S.R.L. - înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x şi sediul în Alba Iulia, str. x, Birou 4, reprezentată prin lichidator judiciar D., cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj.
S-a constatat că măsura preventivă a fost dispusă din data de 19.06.2020 prin încheierea penală nr. 31/2020 a Tribunalului Alba, pronunţată la data de 19.06.2020, de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Alba luată, în dosarul nr. x/2020 şi menţinută faţă de inculpata S.C. C. S.R.L., la zi.
V. În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. şi art. 1357 şi 1382 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale prin Autoritatea pentru Digitalizarea României şi, în consecinţă, a dispus obligarea inculpaţilor A. în solidar cu inculpatul B., şi acesta în solidar cu S.C. C. S.R.L. înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x şi sediul în Alba Iulia, str. x, Birou 4, reprezentată prin lichidator judiciar D., cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj - la plata sumei de 549.082,26 RON către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.
VI. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite în dosarul penal nr. x/2015 al D.N.A - Serviciul Teritorial Alba Iulia, după cum urmează şi dacă acestea se mai află sub puterea acestora:
1. pentru inculpatul A., au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 26.10.2017 asupra următoarelor bunuri imobile:
- imobil teren intravilan înscris în CF x Horea, nr. topografic x, în suprafaţă de 2207 mp, situat în localitatea Giurgiut, jud. Alba (estimat conform Raportului de estimare globală a valorilor proprietăţilor imobiliare de tip apartamente, case de locuit, construcţii anexe, hale industriale, spaţii comerciale şi terenuri din judeţul Alba pe anul 2017 la valoarea de 13.242 RON, respectiv 6 RON/mp);
- imobil teren intravilan înscris în CF x Horea, nr. topografic x, în suprafaţă de 3420 mp, situat în localitatea Giurgiut, jud. Alba, înscris în CF x Horea (estimat conform Raportului de estimare globală a valorilor proprietăţilor imobiliare de tip apartamente, case de locuit, construcţii anexe, hale industriale, spaţii comerciale şi terenuri din judeţul Alba pe anul 2017, la valoarea de 20.520 RON, respectiv 6 RON/mp);
- imobil teren extravilan înscris în CF x Horea, nr. topografic x, în suprafaţă de 6466 mp, situat în UAT Horea, jud. Alba înscris în CF x Horea (estimat conform Raportului de estimare globală a valorilor proprietăţilor imobiliare de tip apartamente, case de locuit, construcţii anexe, hale industriale, spaţii comerciale şi terenuri din judeţul Alba pe anul 2017, la valoarea de 9.699 RON, respectiv 1,5 RON/mp);
- casă de locuit în suprafaţă de 58 mp cu valoare de impozitare de 9.396 RON situată pe raza UAT Horea sat Giurgiuţ, nr. 268A înscrisă în Registrul Agricol la poziţia 36, până la concurenţa sumei de 549.082,26 RON.
2. pentru inculpatul B. au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 19.06.2020 asupra următoarelor bunuri imobile:
- imobil înscris în CF x Alba-Iulia identificat prin nr. topografic x teren în suprafaţă de 543 mp A1 şi construcţii - casă A1.1 nr. topografic x, asupra cotei numitului B., situat administrativ în mun. Alba-Iulia, str. x, jud. Alba;
- 1 părţi sociale deţinute la S.C. E. S.R.L. având codul unic de înregistrare x, înmatriculată la O.N.R.C. sub nr. x/2005, cu sediul social în mun. Alba-Iulia, jud. Alba, până la concurenţa sumei de 549.082,26 RON.
3. pentru inculpata S.C. C. S.R.L. au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 08.09.2020 asupra următoarelor bunuri imobile:
- imobil teren intravilan înscris în CF x UAT Câlnic identificat prin nr. cadastral x în suprafaţă de 14.172 mp, din care arabil în suprafaţă de 10.801 mp parcelă x, curţi construcţii în suprafaţă de 3.371 mp parcelă x şi construcţii anexă în suprafaţă de 3.370 mp (s. construită la sol 3370 mp; construcţie nefinalizată - situaţie juridică fără acte) identificate cu nr. x, asupra cotei 1/1 S.C. C. S.R.L.;
- imobil teren intravilan înscris în CF x UAT Câlnic identificat prin nr. cadastral x teren în suprafaţă de 8.369 mp, din care arabil în suprafaţă de 8.144 mp parcelă x, curţi construcţii în suprafaţă de 225 mp parcelă x şi construcţii anexă în suprafaţă de 225 mp (s .construită la sol 225 mp; construcţie nefinalizată - situaţie juridică fără acte) identificate cu nr. x, asupra cotei 1/1 S.C. C. S.R.L.;
- imobil teren intravilan înscris în CF x UAT Câlnic identificat prin nr. cadastral x teren în suprafaţă de 3.847 mp, din care arabil în suprafaţă de 3.847 mp parcelă x, asupra cotei 2/4 S.C. C. S.R.L., până la concurenţa sumei de 549.082,26 RON.
VII. În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata în favoarea statului a sumei de 3520,80 RON, din care suma de 2529,80 RON reprezentând cheltuieli judiciare în cursul urmării penale şi suma de 1000 RON, cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecăţii.
În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul B. în solidar cu S.C. C. S.R.L., înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x şi sediul în Alba Iulia, str. x, Birou 4, reprezentată prin lichidator judiciar D., cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj - la plata în favoarea statului a sumei de 3520,80 RON, din care suma de 2529,80 RON reprezentând cheltuieli judiciare în cursul urmării penale şi suma de 1000 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecăţii.
În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen.., a fost obligată inculpata S.C. C. S.R.L., înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x şi sediul în Alba Iulia, str. x, Birou 4, reprezentată prin lichidator judiciar D., cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj - la plata în favoarea statului a sumei de 3520,80 RON, din care suma de 2529,80 RON reprezentând cheltuieli judiciare în cursul urmării penale şi suma de 1000 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecăţii.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în cauză, s-a dispus să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Alba.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, precum şi inculpaţii B. şi A..
Prin decizia penală nr. 599 din 27 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de inculpaţii B. şi A., împotriva sentinţei penale nr. 94 din 29.08.2022 pronunţate de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/2020.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite în dosarul penal nr. x/2015 al D.N.A - Serviciul Teritorial Alba Iulia, până la concurenţa sumei de 549.082,26 RON.
În baza art. 275 alin. (2) şi (4) C. proc. pen.., a fost obligat fiecare apelant-inculpat la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat aferente apelului formulat de către DNA - ST Alba Iulia au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, la data de 26 iulie 2023, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie procurorul a expus, pe larg, faptele pentru care inculpaţii din cauză au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2015 din 22.09.2020 emis de DNA - ST Alba Iulia, precum şi soluţiile pronunţate de prima instanţă, respectiv instanţa de apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie subsumate cazului de casare invocat, parchetul a susţinut că, proiectul finanţat din fonduri europene dedus cercetării în prezenta cauză a fost iniţiat în anul 2013, iar depunerea cererilor de plată şi obţinerea finanţării europene s-a realizat în anul 2014, după intrarea în vigoare a noului C. pen.
În cadrul acestui act normativ instituţia prescripţiei răspunderii penale a fost tratată în conţinutul art. 153 C. pen., iar cazurile de întrerupere a termenului de prescripţie au fost prevăzute la art. 155 alin. (1) C. pen. şi reglementau în sensul că acesta se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură.
La data 26 aprilie 2018, Curtea Constituţională a României a pronunţat decizia nr. 297/2018, prin care a constatat că "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională". Totodată, în cuprinsul motivării, în ultimul paragraf (34), Curtea Constituţională a apreciat că soluţia legislativă prevăzută de vechiul C. pen., care prevedea întreruperea cursului termenului general de prescripţie, prin îndeplinirea oricărui act de procedură ce trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului, era conformă dispoziţiilor Constituţiei.
Decizia nr. 297/2018 a devenit obligatorie pentru toate organele judiciare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 25 iunie 2018. De asemenea, s-a precizat că, în jurisprudenţa sa constantă Curtea Constituţională a României a stabilit că hotărârile sale sunt general obligatorii atât în privinţa dispozitivului, cât şi în privinţa considerentelor.
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie s-a mai învederat că, la data de 24.07.2023 a fost pronunţată Hotărârea C-107/23 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care a statuat, între altele, că:
"Dreptul Uniunii impune statelor membre să combată frauda şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri disuasive şi efective. Ca atare, Curtea arată că aceste state trebuie să se asigure că normele privind prescripţia prevăzute de dreptul naţional permit o reprimare efectivă a infracţiunilor legate de astfel de fraude. Or, soluţiile jurisprudenţiale adoptate în România, din care rezultă că, timp de aproape patru ani, dreptul român nu a prevăzut nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale, ar genera un risc sistemic de impunitate pentru infracţiunile în discuţie care nu este compatibil cu cerinţele dreptului Uniunii Acest risc este accentuat de o eventuală aplicare retroactivă a acestei lipse de cauze de întrerupere unei perioade anterioare, în temeiul principiului legii penale mai favorabile (lex mitior).
(...) Curtea aminteşte că instanţele naţionale trebuie să lase neaplicate reglementarea şi jurisprudenţa naţionale în cazul în care acestea conduc la prescrierea răspunderii penale într-un număr atât de mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, încât rezultă de aici un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infracţiuni".
În acest context, recurentul a considerat nelegală şi netemeinică modalitatea de soluţionare a acţiunii penale declanşate împotriva inculpaţilor A., B. şi S.C. C. S.R.L., trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în sensul constatării împlinirii termenului de prescripţie al răspunderii penale cu consecinţa pronunţării soluţiei de încetare a procesului penal.
Astfel, având în vedere faptul că, în cauza de faţă, în etapa urmăririi penale, anterior datei de 25.06.2018, când a fost publicată în Monitorul Oficial decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, au fost efectuate mai multe acte de procedură, inclusiv aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect a inculpatului A. în data de 27.07.2017, precum şi incidenţa dispoziţiilor art. 155 alin. (3) C. pen. potrivit cărora "întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei", Parchetul a considerat că în cauză a operat întreruperea termenului prescripţiei răspunderii penale faţă de toţi inculpaţii persoane fizice şi juridice, cu consecinţa prevăzută de dispoziţiile art. 155 alin. (2) C. pen., respectiv începerea unui nou termen de prescripţie care, potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (4) C. pen., ar urma să se împlinească la data de 27.07.2025.
Faţă de împrejurarea că, în opinia recurentului, în cauză, termenul de prescripţie al răspunderii penale nu este împlinit şi întrucât atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au apreciat că inculpaţii se fac vinovaţi de acuzaţiile reţinute în sarcina lor, s-a considerat că se impune a fi pronunţată condamnarea inculpaţilor B., A. şi S.C. C. S.R.L. pentru săvârşirea, în diferite forme de participaţie, a infracţiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.
Pentru aceste motive, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciu Teritorial Alba Iulia a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) şi art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., admiterea recursului în casaţie, casarea sentinţei penale nr. 86 din 5.08.2022, pronunţate de Tribunalul Alba şi a deciziei penale nr. 599 din 27.06.2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosar nr. x/2020, cu privire la greşita încetare a procesului penal faţă de inculpaţii A., B., S.C. C. S.R.L. şi rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
La data de 24 august 2023, intimata parte civilă Autoritatea pentru Digitalizarea României a depus concluzii scrise cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de Ministerul Public, solicitând, în esenţă, admiterea căii extraordinare de atac.
Prin încheierea din 04 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 599 din 27 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casaţie, la completul C3, în compunere de 3 judecători.
Înalta Curte a constatat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA- Serviciul Teritorial Alba Iulia prin care s-a criticat soluţia de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate, şi s-a considerat nelegală aplicarea cauzei care înlătură răspunderea penală, prevăzută de art. 153 din C. pen. privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale, se circumscriu, din punct de vedere strict formal, cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen.. coroborat cu art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
În cauza de faţă, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar şi cu regulile de drept aplicabile la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. şi, implicit, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.
În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripţiei răspunderii penale ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie generală a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, săvârşită de inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L..
Invocând incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a criticat decizia apelată, arătând în esenţă că, în mod greşit, instanţa de apel nu a avut în vedere efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de urmărire penală efectuate şi care au fost comunicate inculpaţilor, ca aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect inculpatului A. în data de 27.07.2017.
Prin decizia ce formează obiectul recursului în casaţie, instanţa de apel a reţinut că: Inculpatul A., având calitatea de reprezentant legal al beneficiarului S.C. F. S.R.L., dar şi responsabil cu achiziţiile publice în cadrul proiectului "Implementarea unui sistem de comerţ electronic în cadrul companiei S.C. F. S.R.L. pentru facilitarea accesului pe piaţa internaţională", finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, acţionând cu rea-credinţă, a întocmit şi asumat prin semnătură atât înscrisuri inexacte, respectiv Nota justificativă de atribuire contract de furnizare sistem de comerţ electronic anexând acestei note şi grila de evaluare a ofertelor, cât şi înscrisuri false, respectiv "Declaraţie privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziţie sistem informatic de comerţ electronic" datată 20.02.2014, "Declaraţie privind respectarea procedurii de atribuire în cadrul procedurii de achiziţie sistem informatic de comerţ electronic" datată 27.02.2014 şi declaraţia pe proprie răspundere de la pct. 8 lit. c) din cererea de plată nr. x/24.03.2014, pe care ulterior le-a folosit la Ministerul pentru Societatea Informaţională în calitate de Organism Intermediar obţinând fără drept suma de 549.082,26 RON.
Cu privire la inculpatul B. s-a reţinut că: în calitate de administrator de fapt al S.C. C. S.R.L., în baza înţelegerii stabilite cu inculpatul A. reprezentant al S.C. F. S.R.L. a depus în cadrul procedurii de achiziţie privind serviciile de furnizare sistem informatic de comerţ electronic care să faciliteze accesul pe piaţa internaţională oferta nr. 14/17.02.2014 - la care a fost anexat formularul nr. 5 - lista cu principalele sisteme informatice similare, pentru a dovedi condiţiile de eligibilitate referitoare la experienţa similară a ofertantului, din care rezultă că S.C. C. S.R.L. a realizat site-urile www.x.ro şi www.x.ro, în condiţiile în care aceste site-uri web nu erau funcţionale şi nu fuseseră realizate de această societate comercială, ceea ce a condus la atribuirea contractului cu nr. x/332/24.12.2013 şi la întocmirea înscrisurilor inexacte, respectiv Nota justificativă de atribuire contract de furnizare sistem de comerţ electronic anexând acestei note şi grila de evaluare a ofertelor, cât şi a înscrisurilor false, respectiv "Declaraţie privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziţie sistem informatic de comerţ electronic" datată 20.02.2014, "Declaraţie privind respectarea procedurii de atribuire în cadrul procedurii de achiziţie sistem informatic de comerţ electronic" datată 27.02.2014 şi declaraţia pe proprie răspundere de la pct. 8 lit. c) din cererea de plată nr. x/24.03.2014, care ulterior fiind folosite la Ministerul pentru Societatea Informaţională în calitate de Organism Intermediar au condus la obţinerea fără drept a sumei de 549.082,26 RON provenind din fonduri europene de către S.C. F. SRL
În ceea ce o priveşte pe inculpata persoană juridică S.C. C. S.R.L., Curtea a reţinut că aceasta: prin intermediul administratorului de fapt, inculpatul B., acesta acţionând în interesul persoanei juridice, şi având la bază înţelegerea stabilită de acesta şi inculpatul A., administrator al S.C. F. S.R.L., a depus în cadrul procedurii de achiziţie privind serviciile de furnizare sistem informatic de comerţ electronic care să faciliteze accesul pe piaţa internaţională, oferta nr. 14/17.02.2014 - la care a fost anexat formularul nr. 5 - lista cu principalele sisteme informatice similare, pentru a dovedi condiţiile de eligibilitate referitoare la experienţa similară a ofertantului din care rezultă că S.C. C. S.R.L. a realizat site-urile www.x.ro şi www.x.ro, în condiţiile în care aceste site-uri web nu erau funcţionale şi nu fuseseră realizate de această societate comercială, ceea ce a condus la atribuirea contractului cu nr. x/332/24.12.2013 şi la întocmirea înscrisurilor inexacte, respectiv Nota justificativă de atribuire contract de furnizare sistem de comerţ electronic anexând acestei note şi grila de evaluare a ofertelor, cât şi a înscrisurilor false, respectiv "Declaraţie privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziţie sistem informatic de comerţ electronic" datată 20.02.2014, "Declaraţie privind respectarea procedurii de atribuire în cadrul procedurii de achiziţie sistem informatic de comerţ electronic" datată 27.02.2014 şi declaraţia pe proprie răspundere de la pct. 8 lit. c) din cererea de plată nr. x/24.03.2014, care ulterior fiind folosite la Ministerul pentru Societatea Informaţională în calitate de Organism Intermediar au condus la obţinerea fără drept a sumei de 549.082,26 RON provenind din fonduri europene de către S.C. F. S.R.L..
Instanţa de apel, în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de prezentare de documente inexacte pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sub forma autoratului, respectiv a complicităţii.
Procurorul a apreciat că termenele de prescripţie a răspunderii penale, care au fost întrerupte prin acte de procedură efectuate în cauză, anterior datei de 25 iunie 2018, sunt şi rămân întrerupte, de la acel moment începând să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale, cu consecinţa faptului că nu a intervenit prescripţia răspunderii penale, astfel cum s-a reţinut de către instanţa de apel.
Referitor la solicitarea procurorului de a lăsa neaplicate deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, precum şi decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aceasta s-a întemeiat inclusiv pe hotărârea pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie - Marea Cameră, la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 PPU.
În legătură cu acest din urmă argument, se notează că, dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 din C. proc. pen. acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalităţii deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare, nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunţării hotărârii recurate; pentru modificările intervenite după pronunţarea hotărârii definitive, C. proc. pen. reglementând alte remedii procesuale, cum ar fi contestaţia la executare sau contestaţia în anulare.
Astfel, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate atât sub aspect factual, cât şi legislativ. Ca atare, în cazul prescripţiei răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei şi legea penală mai favorabilă stabilite, cu caracter definitiv, de instanţa de apel, având în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen în raport de cadrul normativ şi interpretativ existent la data pronunţării deciziei.
Or, hotărârea Curţii Europene de Justiţie - Marea Cameră, în cauza C-107/23 PPU, a fost pronunţată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei recurate. Aşadar, legalitatea soluţiei de încetare a procesului penal dispusă prin decizia din data de 27 iunie 2023 nu poate fi analizată în raport de hotărârea CJUE.
Astfel, la momentul pronunţării deciziei atacate, calificarea în dreptul naţional a instituţiei prescripţiei ca fiind o instituţie de drept substanţial, chestiune asupra căreia a statuat cu caracter obligatoriu instanţa supremă prin decizia 67/2022 atrăgea incidenţa principiului legii penale mai favorabile, iar elementele de interpretare oferite prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie - Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, cât şi prin hotărârea din 5 decembrie 2017, în cauza C-42/17, nu ofereau argumente pentru o eventuală înlăturare a jurisprudenţei obligatorii menţionate.
În cuprinsul paragrafului 209 din hotărârea pronunţată la data de 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion, Curtea precizează expres că, în cauzele în care s-a dispus sesizarea prealabilă, sunt antamate cerinţele care decurg din articolul 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la un proces echitabil, situaţie în care nu poate fi opus un standard naţional de protecţie a drepturilor fundamentale care să implice un risc sistemic de impunitate, instanţa naţională având obligaţia de a se asigura că infracţiunile ce intră în domeniul dreptului Uniunii fac obiectul unor sancţiuni penale care au un caracter efectiv şi disuasiv. Curtea a subliniat, însă, că, în drept, ipoteza este distinctă de situaţia în care instanţa naţională ajunge să considere că obligaţia de a lăsa neaplicate dispoziţiile naţionale în cauză se loveşte de principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este consacrat la articolul 49 din Cartă, situaţie în care nu este ţinută să se conformeze acestei obligaţii (a se vedea în acest sens hotărârea din 5 decembrie 2017, M.A.S. şi M.B., C-42/17, EU:C:2017:936, punctul 61).
Or, în speţă, în raport de deciziile obligatorii amintite, era incidentă tocmai ipoteza avută în vedere de Curtea de Justiţie la pronunţarea Hotărârii din 5 decembrie 2017, M.A.S. şi M.B., C-42/17, (Taricco 2), prin care s-a statuat în sensul că "Articolul 325 alin. (1) şi (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanţei naţionale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracţiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziţii interne în materie de prescripţie care intră sub incidenţa dreptului material naţional şi care se opun aplicării unor sancţiuni penale efective şi disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripţie mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepţia cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislaţii care impune condiţii de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârşirii infracţiunii.".
De altfel, acest raţionament este reluat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi în considerentele Hotărârii pronunţate în cauza C-107/23 PPU, (paragrafele 95-125), Curtea concluzionând că instanţele române nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile instanţei de contencios constituţional amintite, în pofida existenţei unui risc sistemic de impunitate a unor infracţiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în măsura în care deciziile se întemeiază pe principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul naţional, sub aspectul cerinţelor acestuia referitoare la previzibilitatea şi la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescripţie referitor la infracţiuni.
În privinţa importanţei pe care o are principiul autorităţii de lucru judecat, atât în ordinea juridică europeană, cât şi în sistemele juridice naţionale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat constant asupra necesităţii ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu mai poată fi puse în discuţie (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepţia situaţiei în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 şi Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13).
Mai mult, Curtea a statuat în sensul că, principiul cooperării nu impune unei instanţe naţionale să înlăture norme de procedură internă în vederea reexaminării unei hotărâri judecătoreşti care a dobândit autoritate de lucru judecat şi să o anuleze, atunci când se constată că este contrară dreptului Uniunii (Hotărârea din 1 iunie 1999, Eco Swiss, cauza C-126/97, Hotărârea din 16 martie 2006, Rosmarie Kapferer, cauza C-234/04).
În concluzie, analiza privind cazul de recurs în casaţie se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunţării deciziei în apel, instanţa nefiind abilitată să reexamineze pe această cale hotărârea atacată prin prisma compatibilităţii acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reţinută de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă.
Se reaminteşte că, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta este lipsită de previzibilitate şi, totodată, contrară principiului legalităţii incriminării, pentru că sintagma are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31).
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale s-a statuat că Decizia nr. 297/2018 a instanţei de contencios constituţional a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanţa de contencios constituţional a sancţionat unica soluţie legislativă reglementată prin dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (paragraful 61). Referirea la soluţia legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) şi aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanţa de contencios constituţional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale (paragraful 72).
De la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", rămânând incidente termenele de prescripţie generală reglementate de dispoziţiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74).
Prin deciza nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.
În consecinţă, având în vedere aspectele reţinute cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, instanţa de recurs în casaţie constată că, instanţa de apel a considerat în mod legal că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor de prescripţie generală a răspunderii penale, prevăzute de art. 154 din C. pen.
Conform art. 20 alin. (2) din Constituţie, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Înalta Curte constată că, în luna aprilie 2022 pentru infracţiunea de prezentare de documente inexacte pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, săvârşită de cei trei inculpaţi în forma autoratului şi complicităţii (în luna aprilie 2014), pentru care art. 155 C. pen. prevede un termen de prescripţie generală a răspunderii penale de 8 ani, era împlinit termenul de prescripţie generală a răspunderii penale, anterior pronunţării sentinţei primei instanţe şi deciziei în apel. Or, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt împlinite.
Prin urmare, raportat la data săvârşirii infracţiunii de prezentare de documente inexacte pentru obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, prescripţia răspunderii penale a fost considerată intervenită, în mod corect, prin raportare la termenul general de prescripţie, care s-a împlinit anterior pronunţării deciziei penale nr. 599 din 27.06.2023 a Curţii de Apel Alba Iuia, ţinând seama de considerentele deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, avute în vedere de instanţa de apel.
În aceste condiţii, este neîntemeiat motivul de recurs în casaţie prin care procurorul a invocat neintervenirea prescripţiei răspunderii penale prin prisma faptului că a fost întrerupt cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, pentru cele două infracţiuni în discuţie, şi ar fi trebuit calculat termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, iar nu cel al prescripţiei generale a răspunderii penale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 599 din data de 27 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe intimaţii inculpaţi B., A. şi S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D..
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B. şi A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 450 RON, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D., în cuantum de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 599 din data de 27 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe intimaţii inculpaţi B., A. şi S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D..
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia rămân în sarcina statului.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B. şi A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 450 RON, rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Dată
Tip
Sursă
31/08/2022
Contestaţie în anulare
G.
21/10/2022
Cerere
Contestator - G.
02/11/2022
Cerere
Contestator - G.
20/03/2023
Adresă de înaintare/trimitere dosar
Curtea de Apel GALAŢI
08/05/2023
Cerere
Penitenciarul Ploieşti
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2024.