Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 378/PI din 31.07.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, printre altele, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., trafic de droguri de risc, în formă continuată (44 acte materiale), prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (44 acte materiale), art. 5 din C. pen., şi deţinere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu,prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) şi alin. (1) din C. pen. rap. art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În temeiul art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi a arestului preventiv din data de 14.04.2022 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a menţinut faţă de inculpatul A. măsura arestării preventive luată prin încheierea penală nr. 53/DL/15.04.2022, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022 (MAP nr. 22/UP/15.04.2022 al Tribunalului Timiş), până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile, respectiv până la data de 28.09.2023, inclusiv.
A pronunţat soluţii de condamnare şi cu privire la inculpaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q..
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea bunurilor cu urme de droguri şi cantităţi de droguri deţinute pentru traficare şi consum, rămase în urma efectuării analizelor specifice de laborator, conform dispozitivului.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 112 lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea specială, de la inculpaţi, a unor sume de bani obţinute din tranzacţiile cu droguri, conform dispozitivului.
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 1121 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., a dispus confiscarea extinsă:
- de la inculpatul A., a sumei de 2.400 RON, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare;
- de la inculpatul P., a sumei de 6.400 euro ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare;
- de la inculpatul O., a sumei de 1.520 RON ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare;
În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 1121 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., a respins solicitarea de confiscare extinsă de la inculpatul E. a sumei de 2.850 RON, şi de la inculpatul F. a sumelor de 340 euro şi de 5.700 RON.
În baza art. 404 alin. (4) lit. f) rap. la art. 255 şi art. 250 din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de subiectul procesual - persoană interesată R. de restituire a sumei de 6.400 euro.
În baza art. 1121 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., a dispus confiscarea extinsă a ceasului marca x cu seria x de culoare argintie cu cadran negru, aflat în cutia originală de culoare neagră şi ulterior introdus într-un plic de hârtie notat Proba 5 Percheziţie, sigilat cu sigiliu MAI nr. x, aparţinând inculpatului A..
În baza art. 404 alin. (4) lit. f) rap. la art. 255 şi art. 250 din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul A. de restituire a ceasului marca x cu seria x.
În baza art. 1121 alin. (1), (2) şi (4) din C. pen., a dispus confiscarea extinsă a următoarelor bunuri imobile, aparţinând inculpatului A., precum şi persoanelor interesate S. şi T.:
- imobil (apartament) înscris în Carte Funciară cu nr. x situat în Timişoara, str. x etaj 6, jud. Timiş;
- cota de 1/23 din imobil (loc parcare) înscris în Carte Funciară cu nr. x - C9 situat în Timişoara, str. x, jud. Timiş.
În baza art. 404 alin. (4) lit. f) rap. la art. 255 şi art. 250 din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de subiecţii procesuali - persoane interesate S. şi T., precum şi inculpatul A., de restituire a imobilului (apartament) înscris în Carte Funciară cu nr. x situat în Timişoara, str. x etaj 6, jud. Timiş; şi - cota de 1/23 din imobil (loc parcare) înscris în Carte Funciară cu nr. x - C9 situat în Timişoara, str. x, jud. Timiş.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 şi urm. din C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanţa procurorului nr. 79/D/P/2020 din data de 18.04.2022, asupra următoarelor sume de bani:
- 2.400 RON ridicată de la locuinţa utilizată de inculpatul A.; 6.400 euro ridicată de la locuinţa inculpatului P.; 1.500 RON ridicată de la locuinţa utilizată de inculpatul O. - în vederea confiscării extinse.
- 2.850 RON ridicată de la locuinţa inculpatului E. - în vederea achitării cheltuielilor de judecată, potrivit sentinţei şi
- 340 euro şi 5700 RON ridicată de la locuinţa inculpatului F. - în vederea achitării cheltuielilor de judecată, potrivit sentinţei, şi numai în limita acestora.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 şi urm. din C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanţa procurorului nr. 146/D/P/2022 din data de 29.04.2022, asupra ceasului marca x cu seria x de culoare argintie cu cadran negru, aflat în cutia originală de culoare neagră şi ulterior introdus într-un plic de hârtie notat Proba 5 Percheziţie, sigilat cu sigiliu MAI nr. x, aparţinând inculpatului A.;
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 şi urm. din C. proc. pen. a menţinut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanţa procurorului nr. 146/D/P/2022 din data de 07.07.2022, asupra următoarelor bunuri imobile, aparţinând inculpatului A., precum şi numiţilor S. şi T.:
- imobil (apartament) înscris în Carte Funciară cu nr. x situat în Timişoara, str. x etaj 6, jud. Timiş;
- cota de 1/23 din imobil (loc parcare) înscris în Carte Funciară cu nr. x - C9 situat în Timişoara, str. x, jud. Timiş.
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinţei penale nr. 378/PI din 31.07.2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2022, au declarat apel, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpaţii A., C., D., K., B., Q., P. şi I. şi persoanele interesate T. şi S..
Prin decizia penală nr. 855/A din 13.10.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de PÎCCJ - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 378/PI din 31 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2022, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, în baza art. 72 din C. pen., a dedus din durata pedepsei principale aplicate:
- inculpatului Q., durata reţinerii de 24 de ore din data de 14.04.2022 până la 15.04.2022, precum şi durata arestului preventiv şi a arestului la domiciliu executată din data de 21.04.2022 până în data de 21.10.2022, inclusiv (data înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar);
- inculpatului P., durata reţinerii de 24 de ore din data de 14.04.2022 până la 15.04.2022, precum şi durata arestului preventiv şi a arestului la domiciliu executată din data de 21.04.2022 până în data de 10.02.2023, inclusiv (data înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar).
În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaţilor A., C. şi B., în continuare, faţă de cele dispuse de prima instanţă, durata arestului preventiv, începând cu data de 31.07.2023 la zi.
În baza art. 424 alin. (2) raportat la art. 399 alin. (1) şi art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpaţii A., C. şi B., precum şi măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpaţii D., K., Q. şi P..
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., C., D., K., B., Q., P. şi I. şi persoanele interesate T. şi S. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Onorariul parţial cuvenit avocatului desemnat din oficiu în cauză a rămas în sarcina statului.
A obligat pe apelanţii A., C., D., K., B., Q., P., I., T. şi S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, în drept, faptele inculpatului A. care, împreună cu inculpaţii B., C., D., I., E., F., J., G. şi H., în perioada septembrie 2021 - aprilie 2022, a constituit un grup infracţional organizat şi a acţionat în mod coordonat, în vederea obţinerii de beneficii financiare, prin activităţi de depozitare, deţinere, distribuire, vânzare şi cumpărare de droguri de risc (cannabis), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.
Deopotrivă, a reţinut că, în drept, faptele inculpatului A., constând în aceea că, în perioada septembrie 2021 - 14 aprilie 2022, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale:
- a deţinut/depozitat cannabis în vederea traficării (cantitatea de 7185,58 grame deţinută împreună cu inculpatul B. în apartamentul de pe str. x din Timişoara şi cantităţile de 1,19 grame şi 172,46 grame în apartamentul de pe str. x din Timişoara) şi
- a vândut/distribuit în 43 de rânduri diferite cantităţi de cannabis cuprinse între 5 grame şi 1 kilogram către numiţii C., F., E., I., D., H., U., J., G. şi V., în perioada 05.01.2022 - 05.04.2022, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (44 acte materiale), prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (44 acte materiale), art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În drept, fapta inculpatului A., care, la data de 14.04.2022, a deţinut, în locuinţa sa de pe str. x din Timişoara, cantitatea de 0,45 grame fragmente de comprimate care conţin 3,4 Metilendioximetamfetamină (MDMA), destinate consumului propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
La data de 10 noiembrie 2023, recurentul inculpat A. a declarat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 855 din 13 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, prin apărător ales, avocat W., cu împuternicire avocaţială aflată la dosar.
În motivarea cererii de recurs în casaţie, apărarea a învederat că, referitor la infracţiunea de iniţiere, constituire sau de aderare la un grup infracţional organizat, toţi inculpaţii au invocat faptul că argumentele expuse de instanţa de fond nu au corespondent în elementele de tipicitate cuprinse în norma de incriminare, respectiv în art. 367 alin. (1) şi (6) din C. pen., nefiind relevate elemente probatorii care să facă dovada modalităţii în care s-a constituit grupul infracţional organizat, existenţa coeziunii de voinţă opozabilă tuturor celor care l-au constituit, acţiunile concrete realizate de fiecare inculpat în parte în modalităţile iniţierii şi constituirii, respectiv a aderării, durata în timp a grupării infracţionale, subordonarea ierarhică dintre membrii grupării şi scopul pentru care s-a constituit grupul.
Astfel, în opinia apărării, din situaţia de fapt reţinută de prima instanţă "într-o manieră generală şi nu punctual pentru fiecare acuzat în parte", rezultă că argumentele au vizat elemente ce ţin de conţinutul constitutiv al infracţiunilor de trafic intern şi internaţional de droguri, ceea ce echivalează cu o suprapunere între infracţiuni (cea de criminalitate organizată şi cele de trafic de droguri). Or, din conţinutul prevederilor art. 367 din C. pen. rezultă că infracţiunea reglementată de acest text de lege este una distinctă, de sine-stătătoare, care nu depinde de infracţiunea scop şi care subzistă indiferent dacă aceasta din urmă a fost sau nu realizată.
Precizând că varianta alternativă a constituirii presupune o colaborare şi un consens neechivoc între anumite persoane în sensul de a-şi alătura eforturile pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline şi a acţiona potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege, apărarea a apreciat că, în cauză, din considerentele hotărârii referitoare la situaţia de fapt şi analiza ansamblului probator, nu rezultă o asemenea înţelegere între participanţi, de natură să contureze săvârşirea infracţiunii în modalităţile normative reţinute de instanţa de fond. Deopotrivă, a susţinut că instanţa de fond trebuia să indice, în mod concret, perioada de timp în care fiecare dintre inculpaţi a constituit sau a aderat la acest grup, având în vedere activităţile pretins ilicite reţinute în sarcina inculpaţilor ce au fost subsumate infracţiunilor scop (trafic de droguri) pentru care grupul infracţional a fost constituit.
În fine, apărarea a susţinut că niciunul dintre inculpaţii care au dat declaraţii în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti nu a descris împrejurări de fapt din care să rezulte comiterea de către inculpaţi a unor acţiuni ce ar putea fi circumscrise noţiunilor de iniţiere/constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, precum şi modalitatea de funcţionare, structura, practicile, regulile de acţiune şi eventualele roluri îndeplinite de membrii săi, ci au arătat în mod constant că nu a existat un grup infracţional organizat ("unii doar se cunoşteau între ei, iar alţii nu s-au cunoscut niciodată").
Astfel, apărarea a arătat că inculpaţii A. şi B. au fost vânzători de droguri, fără însă a exista vreo legătură subiectivă între ei sau un plan coordonat pentru atingerea unui scop comun. Or, în lipsa unui scop comun, nu se poate vorbi de existenţa unui grup infracţional organizat, iar simpla împrejurare, evidenţiată de organele de urmărire penală, că inculpaţii se cunoşteau şi unii dintre ei au dezvoltat relaţii de prietenie şi apropiere nu poate constitui un argument pentru condamnarea unei persoane, atâta timp cât nu există nicio dovadă că aceştia au avut preocupări şi activităţi infracţionale derulate în comun, care pot fi circumscrise noţiunii de "scop" al grupului infracţional organizat.
În opinia apărării, în prezenta cauză, trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat s-a întemeiat pe anumite prezumţii prezentate de organele de urmărire penală, nu pe probe certe.
Pe de altă parte, notând dispoziţiile prevăzute de art. 371 din C. proc. pen., apărarea a susţinut, în esenţă, că inculpaţii A. şi B. au săvârşit infracţiunile de trafic de droguri individual, distinct, precum şi faptul că nu există nicio dovadă că banii obţinuţi din vânzarea drogurilor au fost folosiţi pentru finanţarea activităţilor pretinsului grup, sumele fiind păstrate de către cei care au distribuit drogurile, de la care au şi fost confiscate.
Apărarea a apreciat şi că cererea inculpatului A. de a fi judecat în procedura simplificată se impunea a fi respinsă, având în vedere că, prin decizia nr. 4/2019, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a stabilit că, în ipoteza în care instanţa a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunţarea unei hotărâri de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi lit. c) din C. proc. pen.
Conchizând, apărarea a apreciat că se impune admiterea prezentului recurs în casaţie, desfiinţarea deciziei Curţii de Apel Timişoara şi, în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen.
În drept, recurentul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Deopotrivă, recurentul a invocat şi cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în susţinerea căruia a criticat menţinerea de către instanţa de apel a măsurii confiscării extinse a unor bunuri imobile.
În cauză, împotriva aceleiaşi decizii penale au formulat recurs în casaţie persoanele interesate S. şi T., prin apărător ales, care a fost însă respins, ca inadmisibil, prin încheierea nr. 32/RC din şedinţa din camera de consiliu din data de 25 ianuarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 13 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., dar şi pe cele prev. de art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele arătate în considerente, prin încheierea nr. 32/RC din data de 25 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de faţă, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. a fost admis în principiu sub aspectul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Înalta Curte reţine că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare menţionat, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probatoriu.
Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie. Aşadar, alte motive decât cele cuprinse în cererea de recurs în casaţie şi care nu au făcut obiectul examinării în procedura de admitere în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen. nu pot fi analizate de Înalta Curte.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, prin urmare motivarea, precizarea sau completarea cererii de recurs în casaţie se poate realiza numai în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
În consecinţă, completările aduse cererii de recurs în casaţie în afara termenului de exercitare a căii de atac nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar, întrucât au fost făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege în care puteau fi formulate.
Analizând în aceste coordonate recursul în casaţie, respectiv criticile formulate de recurentul inculpat prin cererea introductivă care se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă în aceea că, în perioada septembrie 2021 - aprilie 2022, inculpatul A. împreună cu inculpaţii B., C., D., I., E., F., J., G. şi H. au constituit un grup infracţional organizat care a avut ca scop obţinerea de beneficii financiare, prin activităţi de depozitare, deţinere, distribuire, vânzare şi cumpărare de droguri de risc (cannabis), scop care a şi fost realizat.
Invocând incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul inculpat A. a criticat decizia din apel, arătând în esenţă că aceasta nu descrie grupul infracţional organizat în sensul prevăzut de art. 367 alin. (6) din C. pen.
Criticile recurentului sunt neîntemeiate.
Potrivit dispoziţiilor art. 367 alin. (6) din C. pen., "Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.".
Aşadar, condiţiile de existenţă a pluralităţii constituite rezidă din formarea unui grup structurat din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Cu alte cuvinte, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Textul în discuţie reprezintă o transpunere a dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, care definesc noţiunea de "grup structurat" ca fiind "grupul care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi", rolul său fiind acela de a distinge pluralitatea constituită de cea ocazională (participaţia penală).
De altfel, elementele folosite de legiuitor sunt cele care în mod tradiţional în doctrină sunt prezentate ca aspecte de diferenţiere între pluralitatea ocazională (caracter ocazional, lipsa unui program, lipsa unei repartizări a atribuţiilor) şi cea constituită, aceasta din urmă fiind definită ca o grupare de cel puţin trei persoane, cu un anumit program în care să intre săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, care are o anumită organizare, reguli de colaborare care asigură coeziunea şi stabilitatea grupului.
Nu se poate reţine existenţa grupului infracţional organizat în cazul în care principala caracteristică a modului de acţionare este sporadicitatea şi nu se poate stabili o conexiune între acţiunile celor implicaţi.
Astfel, sub aspectul situaţiei de fapt, curtea de apel a reţinut cu titlu definitiv că, începând cu luna septembrie a anului 2021, în Municipiul Timişoara acţiona grupul infracţional organizat format din cetăţeni români specializat în traficul de droguri de risc (cannabis) procurate din Spania de la cetăţeni români stabiliţi acolo, grup ai cărui membri aveau atribuţii specifice şi erau structuraţi pe trei paliere infracţionale distincte, între membrii grupării existând interconexiuni şi relaţii de colaborare, atât din perspectiva surselor de aprovizionare, cât şi prin prisma distribuţiei către consumatorii finali.
Membrii grupării erau specializaţi în achiziţionarea drogurilor de risc din Spania în cantităţi mari (zeci de kilograme de cannabis), depozitarea acestora într-o locaţie specială (distinctă de locuinţele inculpaţilor), cântărirea şi porţionarea lor în funcţie de necesităţi şi cereri şi în distribuirea acestora către dealeri mai mici sau mai mari care asigurau ajungerea produsului (cannabis) la consumatorii finali, activităţi ce aveau loc aproape zilnic.
Astfel, s-a reţinut că elementele definitorii ale grupului infracţional organizat s-au caracterizat prin - structura reţelei - constituită din zece persoane (posibil împreună şi cu alte persoane), fiind identificate trei structuri/paliere distincte, fiecare cu un rol bine determinat: palierul furnizorilor; palierul depozitarilor şi dealerilor "en gross" şi palierul clienţilor-dealeri, inculpatul A. făcând parte din palierul depozitarilor şi dealerilor "en gross".
Cu privire la palierul depozitarilor şi dealerilor "en gross", segment al grupului infracţional organizat din care fac parte inculpaţii A. şi B., s-a reţinut cu titlu definitiv că aceştia erau specializaţi în primirea unor cantităţi mari de droguri de risc din Spania, fiecare din surse diferite, depozitarea, manipularea şi distribuirea lor către ceilalţi membrii ai grupării infracţionale care au acţionat în Timişoara.
S-a mai reţinut că între cei doi inculpaţi a existat o relaţie strânsă de colaborare şi organizare a traficului de droguri de risc, aceştia depozitând împreună cantităţile mari de cannabis primite din Spania într-un apartament închiriat, situat pe str. x din Timişoara, şi realizând, totodată, împreună activităţi de cântărire şi porţionare a drogurilor în locuinţa deţinută de inculpatul A., situată pe str. x din Timişoara.
Tot aici, cei doi au desfăşurat o mare parte din activitatea lor de distribuire/vânzare a drogurilor către alţi membrii ai grupării, atât dealeri mari care au cumpărat cantităţi de sute de grame sau kilograme de cannabis, cât şi dealeri mici care au cumpărat cantităţi mai moderate.
S-a arătat, astfel, că, deşi inculpaţii A. şi B. deţineau fiecare propria cantitate de "marfă", au conlucrat în permanenţă, ajutându-se reciproc la activităţile de manipulare (cântărire, porţionare, vidare), împrumutându-se reciproc de "marfă" atunci când a fost nevoie şi au vândut unul pentru celălalt, ţinând evidenţa scriptică (în agende) şi reglându-se ulterior.
Aceştia aveau, în principiu "clientelă" separată, dar şi clienţi comuni, astfel că inculpatul A. distribuia cannabis în special inculpaţilor D., E., H. şi I..
Cei doi inculpaţi aveau şi clienţi comuni, principalul fiind inculpatul C. care, dat fiind nivelul ridicat al activităţii sale de trafic de cannabis către numeroşi cumpărători, achiziţiona cu o frecvenţă ridicată droguri de la ambii inculpaţi-distribuitori (drogurile acestora având preţuri şi calitate diferite) pentru a face faţă cererilor variate din partea clienţilor săi.
S-a statuat cu titlu definitiv că din probele administrate în cauză rezultă faptul că inculpatul A. a desfăşurat într-un mod organizat şi metodic întreaga activitate de trafic de droguri, cantităţile foarte mari de droguri şi de bani pe care acesta le-a manipulat zilnic, precum şi numărul mare de persoane existente în cercul său infracţional făcând necesară ţinerea unei evidenţe scriptice de către acesta.
În ceea ce priveşte palierul clienţilor-dealeri, s-a statuat definitiv că acesta este format din clienţii fideli ai inculpaţilor A. şi B., care au achiziţionat în mod organizat şi constant "marfa" (cannabis) depozitată şi livrată de aceştia, au plătit preţuri prestabilite pentru aceasta şi luând, de multe ori, "marfa" pe datorie, între ei şi furnizori (inculpaţii A. şi B.) fiind stabilite relaţii de încredere reciprocă.
S-a mai reţinut că din acest segment al grupului au făcut parte atât dealeri mari de droguri, cât şi dealeri mici, aceştia fiind toţi specializaţi strict în vânzarea aceluiaşi tip de drog (cannabis), achiziţia acestora de la inculpaţii A. şi B. şi vânzarea mai departe către clienţii proprii nefiind sporadică şi întâmplătoare, ci o activitate constantă şi permanentă.
În ceea ce priveşte continuitatea în timp a grupului, instanţa de apel a avut în vedere că aceasta este dată, în principal, de perioada întinsă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională - perioada septembrie 2021 - aprilie 2022.
Recurentul inculpat a contestat existenţa unei anumite configurări concrete a grupului ca element de tipicitate obiectivă, poziţia apărării limitându-se, practic, la a critica pretinsa omisiune a instanţei de apel de a evidenţia neechivoc, în decizia sa, structura grupului. Înalta Curte constată că această critică reflectă valorificarea limitată şi selectivă a considerentelor deciziei penale atacate, prin accentuarea numai a chestiunilor factuale descrise punctual în hotărârea recurată, cu ignorarea, însă, a ansamblului argumentelor pe care s-a sprijinit, în substanţă, hotărârea instanţei de apel.
Din examinarea coroborată a întregii argumentaţii expuse în decizia criticată rezultă neîndoielnic că instanţa de apel a reţinut într-o formă neschimbată elementele privind grupul infracţional organizat, astfel cum au fost descrise de prima instanţă şi a expus propria argumentaţie care relevă neechivoc concordanţa dintre acuzaţia adusă recurentului prin actul de sesizare a instanţei şi fapta reţinută în sarcina acestuia prin hotărârea penală definitivă, iar, în final, corespondenţa dintre aceasta din urmă şi tiparul legal al incriminării prevăzute de art. 367 din C. pen. sub aspectul existenţei unei structuri infracţionale organizate de sine stătătoare.
Astfel, instanţa de apel a reţinut în ce priveşte conexiunea şi rolul membrilor grupului infracţional organizat, următoarele:
- inculpaţii A. şi B. au fost nucleul întregii activităţi de trafic de droguri de risc desfăşurate de această grupare infracţională pe raza Municipiului Timişoara, fiind specializaţi în primirea unor cantităţi mari de droguri de risc din Spania, fiecare din surse diferite, depozitarea, manipularea şi distribuirea acestora către ceilalţi membrii ai grupării infracţionale care acţionează în Timişoara;
- inculpatul H. a fost cunoscut în rândul membrilor grupării infracţionale ca fiind "şoferul", deoarece acesta se ocupa cu activităţi de transport de droguri pe ruta Spania-România;
- inculpaţii A. şi B. au ţinut în permanenţă legătura şi au discutat despre orice problemă legată de livrarea cantităţilor de cannabis, despre clienţii acestora şi sumele de bani datorate de ei;
- palierul clienţilor-dealeri, aşa cum s-a aătat în cele ce preced, a fost format din clienţii fideli ai inculpaţilor A. şi B., care au achiziţionat în mod organizat şi constant "marfa" (cannabis) depozitată şi livrată de aceştia, au plătit preţuri prestabilite pentru aceasta şi luând, de multe ori, "marfa" pe datorie, între ei şi furnizori (A. şi B.) fiind stabilite relaţii de încredere reciprocă.
- o parte din membrii palierului III al grupului infracţional organizat erau nu doar dealeri de cannabis, ci şi "oameni de bază" ai altor membrii ai grupării, plasaţi la un nivel superior;
- inculpatul C., care a desfăşurat o activitate susţinută, vânzând săptămânal cantităţi de ordinul sutelor de grame de cannabis, avea la rândul lui drept client fidel şi "om de bază" pe inculpatul J.;
- inculpatul G. a fost omul de încredere al lui B., care, atunci când pleca din localitate sau din ţară, acesta îl lăsa pe G. să aibă grijă de apartamentul lui, să vândă "marfa" pe care o lăsa în apartament clienţilor săi şi să transporte pentru el "marfă" atunci când avea nevoie.
Aşadar, din modul în care este descrisă fapta, rezultă nu doar realizarea elementului material, ci şi a cerinţelor esenţiale ataşate, infracţiunile pentru săvârşirea cărora s-a constituit grupul fiind grave, inculpaţii au acţionat organizat şi coordonat pentru săvârşirea a numeroase infracţiuni de trafic de droguri de risc, în îndeplinirea obiectivului propus, respectiv obţinerea de avantaje financiare din activitatea infracţională.
Cât priveşte critica privind lipsa scopului grupului infracţional, Înalta Curte observă că recurentul porneşte de la premisa eronată potrivit căreia nu a existat o decizie comună care să releve în ce scop vor fi folosiţi banii proveniţi din vânzarea de droguri, aceştia fiind păstraţi de cei care îi dobândeau, fapt din care ar rezulta că fiecare acţiona pentru sine, în beneficiul propriu, nu pentru grup.
O atare susţinere este nefondată, deoarece interpretarea dispoziţilor prevăzute de art. 367 din C. pen. în sensul dorit de către recurent, ar reprezenta o adăugare la lege şi, implicit, o încălcare a principiului legalităţii.
Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurentului inculpat A., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 13 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Urmare acestei soluţii, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 13 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2024.