Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 mai 2024 ce face obiectul dosarului nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 45 din 9 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2021 privind pe persoanele condamnate A. şi B..
În motivarea contestaţiei în anulare formulată, procurorul a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 664/P/2014 din data de 29 iulie 2016 s-a dispus trimiterea în judecată, printre alţii, a inculpaţilor A., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. d) din legea nr. 241/2005, complicitate la două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen., art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (având 49 acte materiale raportat la S.C. C. S.R.L., respectiv 58 acte materiale raportat la S.C. C. SRL), comise de inculpaţii D., E., F., G. şi societăţile inculpate S.C. C. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.; complicitate la două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen., art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (fiecare având 60 acte materiale), comise de inculpaţii D., E., F., G. şi societăţile inculpate C. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., cu aplicarea art. 38 lit. a) din C. pen. şi B., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. d) din Lega nr. 241/2005; complicitate la două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen., art. 9 lit. b) din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (având 66 acte materiale raportat la S.C. C. S.R.L., respectiv 62 acte materiale raportat la S.C. C. SRL), comise de inculpaţii D., E., F., G. şi societăţile inculpate S.C. C. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.; complicitate la două infracţiuni continuate de evaziune fiscală, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen., art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (având 69 acte materiale raportat la S.C. C. S.R.L., respectiv 67 acte materiale raportat la S.C. C. SRL), comise de inculpaţii D., E., F., G. şi societăţile inculpate S.C. C. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., cu aplicarea art. 38 lit. a) din C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 45/F din 31 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2016 s-a hotărât în privinţa celor doi inculpaţi:
A. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (264 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a),b) din C. pen.. În baza art. 91, art. 92 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă. A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului. În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.
B. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (227 acte materiale), art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.. În baza art. 91, art. 92 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pe durata căruia a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) şi a obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen.. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau Direcţiei de Servicii Sociale Braşov, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta acea muncă. A desemnat Serviciul de Probaţiune Braşov pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatului. În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.. În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus că executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. A făcut aplicarea art. 65, art. 66 lit. a), b) din C. pen. şi a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005.
Prin decizia nr. 45 din 9 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi încheierile din datele de 15 ianuarie 2018 şi 8 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi rejudecând, în fond, s-a dispus cu privire la cei doi inculpaţi:
A. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului B. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. a condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală. În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penal. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
B. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului A. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 de zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală. În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Prin adresele nr. x BV/04.04.2024 şi nr. 8335/SP BV/11.04.2024 Serviciul de Probaţiune Braşov a comunicat Biroului de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Braşov intervenirea decesului persoanelor condamnate A. şi B. la datele de 21.12.2023, respectiv 06.01.2023, ataşându-se extrase pentru uz oficial de pe actele de deces.
Prin adresa din 25 aprilie 2024, Biroul de executări penale a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a analiza posibilitatea şi oportunitatea sesizării instanţei de apel cu contestaţie în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.
Sub aspectul admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, procurorul a arătat că decizia penală nr. 45 din 9 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală face parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate exercita contestaţie în anulare, fiind o hotărâre definitivă prin care s-a soluţionat acţiunea penală, iar contestaţia în anulare este formulată de procuror, fiind respectate dispoziţiile art. 427 alin. (1) din C. proc. pen.
S-a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în raport cu, persoanele condamnate B. şi A., fiind incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) (intervenirea decesului acestora anterior pronunţării deciziei penale nr. 45 din 9 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Potrivit art. 428 alin. (2) din C. proc. pen. contestaţie în anulare întemeiată pe motivul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. poate fi introdusă oricând.
În sprijinul contestaţiei s-au invocat dovezile din care rezultă decesul persoanelor condamnate A. şi B. la datele de 31.12.2023, respectiv 06.01.2023.
În ceea ce priveşte temeinicia contestaţiei în anulare, procurorul a menţionat că pedepsele condamnate A. şi B., anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a intervenit decesul acestora, aspect necunoscut instanţei de apel la momentul pronunţării deciziei penale nr. 45 din 9 februarie 2024.
În acest sens sunt extrasul din registrul de deces nr. x/25.03.2024 eliberat de Compartimentul Stare Civilă Codlea privind pe A. şi extrasul din registrul de deces nr. x/17.04.2024 a Serviciului Stare Civilă Braşov privind pe B..
În consecinţă s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. civ. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) (decesul persoanelor condamnate A. şi B.).
În raport cu considerentele expuse a solicitat în temeiul art. 431 din C. proc. pen. admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, formulată împotriva deciziei penale nr. 45 din 9 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, iar în temeiul art. 432 din C. proc. pen., admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea în parte a deciziei contestate numai în ceea ce priveşte cele două persoane condamnate vizate, iar în urma rejudecării apelurilor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.: încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în forma continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii decesului acestora.
La dosarul cauzei au fost depuse extrasele pentru uz oficial de pe actele de deces privind pe A. decedat la 31 decembrie 2023, aflat la dosarul Înaltei Curţi şi pe B. decedat la 06 ianuarie 2023, aflat la dosarul Înaltei Curţi.
Au fost formulate declaraţii de abţinere de către doamnele judecător H. şi I. întemeiate pe dispoziţiile art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., ca urmare a pronunţării deciziei în apel.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 16 septembrie 2024 a fost admisă declaraţia de abţinere formulată de doamnele judecător H. şi I. în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
În considerentele încheierii mai sus menţionate s-a arătat că în art. 64 alin. (3) din C. proc. pen. nu se face vreo distincţie cu privire la căile de atac, acestea putând fi căi de atac ordinare sau extraordinare. Înalta Curte a apreciat că judecătorul care a luat parte la judecarea unei cauze şi care a pronunţat decizia ce face obiectul unei căi extraordinare de atac (în speţă contestaţie în anulare) nu poate lua parte la soluţia admiterii în principiu a acestei căi de atac. Prin formularea unei cereri de contestaţie în anulare se tinde la retractarea hotărârii pronunţate şi desfiinţarea unei hotărâri pentru nerespectarea unor norme procedurale, iar judecătorul învestit cu soluţionarea unei astfel de căi extraordinare de atac se află în situaţia de a-şi evalua propria hotărâre, chiar şi sub aspectul admisibilităţii în principiu. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte a constatat că doamnele judecător H. şi I. se află în situaţia de incompatibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., având în vedere că au participat la judecarea cauzei nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală ce a avut ca obiect apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 45/F din data de 31 martie 2021 a Curţii de Apel Braşov, iar prezenta cauză are ca obiect o cerere de contestaţie în anulare formulată împotriva deciziei pronunţate în dosarul menţionat anterior.
I. Judecarea contestaţiei în anulare în etapa admisibilităţii în principiu.
Prin încheierea de şedinţă de cameră de consiliu de la 19 septembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2024 a fost admisă, în principiu, contestaţia în anulare declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 45/A din data de 09 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021. S-a fixat termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 03 octombrie 2024, Completul nr. 10, secţia Penală, cu citarea intimatei părţi civile Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
În considerentele încheierii mai sus menţionate s-a arătat că examinând calea de atac cu care a fost învestită, prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale care guvernează contestaţia în anulare, pentru argumentele ce vor fi expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că aceasta îndeplineşte, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, impunându-se admiterea în principiu.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. instanţa constatând că cererea de contestaţie în anulare este formulată în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Conform textului de lege mai sus-menţionat pentru a fi admisibilă, contestaţia în anulare trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii:
- să fie formulată în termenul prevăzut de lege;
- să fie invocate motive dintre cele prevăzute de art. 426 din Codul de
procedură penală;
- să fie depuse sau să se invoce dovezi care sunt la dosar.
În ce priveşte prima condiţie de admisibilitate, potrivit art. 428 alin. (1)
din C. proc. pen., contestaţia în anulare întemeiată pe motivul prevăzut la art. 426 lit. b) din acelaşi cod poate fi introdusă oricând.
În ce priveşte cea de-a doua condiţie de admisibilitate, Înalta Curte reţine că, aşa cum rezultă din motivele scrise ale contestaţiei, Ministerul Public şi-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac pe cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., potrivit căruia, împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie în anulare când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
În acest context, Înalta Curte a reţinut că, ceea ce se invocă în susţinerea cererii formulate este, în esenţă, împrejurarea că persoanele condamnate B. şi A. au decedat la datele de 06 ianuarie 2023, respectiv la data de 31 decembrie 2023. Această împrejurare reiese din extrasul din registrul de deces nr. x din 25 martie 2024 eliberat de Compartimentul de Stare Civilă Codlea privind pe A. şi extrasul in registrul de deces nr. x din data de 17 aprilie 2024 al Serviciului Stare Civilă Braşov privind pe B..
Şi cea de-a treia condiţie de admisibilitate a contestaţiei în anulare este îndeplinită în cauză, întrucât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus în cauză, înscrisuri din care reiese împrejurarea invocată în cadrul motivelor de contestaţie în anulare. Astfel, prin adresele nr. x BV/04 aprilie 2024 şi nr. 8335/SP BV/11 aprilie 2024 Serviciul de Probaţiune Braşov a dus la cunoştinţă Judecătorului Delegat cu Executările Penale din cadrul Curţii de Apel Braşov că a intervenit decesul persoanelor supravegheate A., la data de 31 decembrie 2023 şi B. la data de 06 ianuarie 2023, anexând adresei şi extrase din registrul de deces .
Ulterior, prin adresa nr. x/2016 din data de 25 aprilie 2024, Biroul de Executări Penale a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a analiza oportunitatea sesizării instanţei de apel cu contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.
Astfel, Înalta Curte a constatat că sunt întrunite cumulativ toate condiţiile prevăzute de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sens în care aceasta a fost admisă în principiu, s-a fixat termen pentru soluţionarea, pe fond, a acestei căi extraordinare de atac la data de 03 octombrie 2024, pentru când intimatul parte civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost citată.
II. Judecarea contestaţiei în anulare.
La termenul de astăzi, 3 octombrie 2024, reprezentantul Ministerului Public având cuvântul asupra contestaţiei în anulare formulate de către parchet, în concluziile orale, în dezbateri, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desfiinţarea, în parte, a deciziei atacate, numai în ceea ce priveşte soluţiile de condamnare pronunţate faţă de inculpaţii A. şi B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală. Având în vedere că la data pronunţării deciziei nr. 45/A, respectiv 09 februarie 2024 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cei doi inculpaţi erau decedaţi, a solicitat a se dispune încetarea procesului penal în ceea ce îi priveşte, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. Cu privire la latura civilă a cauzei, a învederat că prin hotărârea atacată inculpaţii au fost obligaţi în solidar, cu alţi coinculpaţi, la plata despăgubirilor civile către Statul Român, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, contest în care a solicitat înlăturarea dispoziţiei de obligare în solidar la plata despăgubirilor civile, întrucât faţă de cei doi inculpaţi trebuie lăsată nesoluţionată latura civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen.. Deopotrivă, a formulat concluzii de înlăturare a dispoziţiei privind reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare către stat, avansate în primă instanţă, la care au fost obligaţi inculpaţii A. şi B..
Examinând contestaţia în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu cazul invocat, respectiv art. 426 alin. (1), lit. b) din C. proc. pen. şi privind numai pe inculpaţii A. şi B., Înalta Curte constată contestaţia în anulare a parchetului ca fiind fondată pentru considerentele ce se vor arăta.
În prealabil, Înalta Curte reaminteşte câteva aspecte de ordin doctrinar cu privire la contestaţia în anulare şi la cazul de contestaţie invocat de către procuror.
Astfel, contestaţia în anulare şi în actuala reglementare în C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014 continuă să aibă o natură juridică mixtă, respectiv de cale extraordinară de atac, atât de anulare (faţă de scopul urmărit), cât şi de retractare (de competenţa chiar a instanţei care a dat hotărârea a cărei anulare se cere).
Contestaţia în anulare apare ca un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi procesuale, erori survenite, de regulă, în cursul judecăţii în apel, fiind o cale de retractare pentru anumite vicii, nulităţi privind actele de procedură. Motivul contestaţiei în anulare nu îl poate constitui o nulitate care ar privi fondul cauzei (vitia sau errores in iudicando).[Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de procedură penală, Partea specială, Ediţia a-III-a revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti,2021, pag. 385 citând Pop IV,p.543. În acelaşi sens, a se vedea C.Apel Bucureşti, s.I pen., dec. nr. 4/1999, în Culegere de practică judiciară în materie penală pe anul 1999, op.cit.,p.256].
Legiuitorul a reglementat în conţinutul art. 426 din C. proc. pen. cazurile de contestaţie în anulare, iar în contextul prezentei cauze cel invocat la lit. b) arătând că "Împotriva hotărârile penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: (…) lit. b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Cazul de contestaţie în anulare mai sus menţionat şi invocat presupune întrunirea cumulativă a două cerinţe: a) prin hotărârea definitivă atacată trebuie să se fi dispus condamnarea inculpatului, neavând importanţă dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă la prima instanţă, ca urmare a neexercitării căii de atac a apelului sau la instanţa de apel; b) la dosarul cauzei există probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, instanţele apreciind că cererea de contestaţie în anulare poate fi admisă, atât în cazul în care la dosar existau probe cu privire la încetarea procesului penal, cât şi atunci când, deşi aceste probe nu se aflau la dosarul cauzei, instanţa de judecată era obligată să le ia în considerare din oficiu (I. Neagu, Mircea Damaschin, op.cit. pag. 395).
Într-o altă opinie cu privire la cea de-a doua condiţie, se arată că "…spre deosebire de reglementarea anterioară, textul nu mai prevede condiţia ca instanţa să fi omis să se pronunţe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar. Considerăm însă că aceasta nu poate conduce la o interpretare substanţial diferită a domeniului de aplicare a cazului de contestaţie în anulare supus analizei, în sensul că acesta poate fi invocat în condiţii mai puţin restrictive decât cele prevăzute de C. proc. pen. din 1968. Astfel, nu prezintă nicio relevanţă faptul că nu se mai menţionează expres că probele cu privire la cauza de încetare a procesului penal trebuie să fi existat "în dosar", câtă vreme nu putem vorbi despre "probe" în afara procesului penal." [Georgiana Tudor în C. proc. pen. comentat, ediţia a 3-a, revizuită şi adăugită, coordonator ştiinţific prof. univ. dr. Nicolae Volonciu (colectiv), Editura Hamangiu, 2017, pag. 1244].
Din analiza cauzei, rezultă că prin decizia penală nr. 45 din 9 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2021 în majoritate au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţi, printre care şi B. şi A., s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi încheierile din datele de 15 ianuarie 2018 şi 8 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi rejudecând, în fond, s-a dispus cu privire la cei doi inculpaţi:
A. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului B. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. a condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală. În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penal. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
B. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului A. din 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 10 luni şi 20 de zile închisoare şi interzicerea, ca pedeapsă o complementară pe durată de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 10 luni şi 20 de zile închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen., termen pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere şi va executa obligaţiile stabilite prin sentinţa penală. În baza art. 396 alin. (6) şi (8) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru comiterea a 2 (două) infracţiuni de complicitate la evaziune fiscală, ambele prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, prin aceeaşi decizie penală au fost obligaţi în solidar inculpaţii D., F., S.C. C. S.R.L., J. (acesta din urmă în limita sumei de 85.382 RON), G. (acesta din urmă în limita sumei de 636.482 RON) şi inculpaţii menţionaţi mai jos (aceştia din urmă numai în limita propriilor contribuţii, astfel cum sunt identificate în prezenta hotărâre), la plata sumei de 2.091.387 RON reprezentând despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi de întârziere corespunzătoare, datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală, după cum urmează: (…) în solidar cu inculpatul A., la plata sumei de 170 RON, reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 1830 RON; în solidar cu inculpatul B., la plata sumei de 1.770 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente.
Totodată, prin aceeaşi decizie penală au fost obligaţi în solidar inculpaţii D., F., S.C. C. S.R.L., J. (acesta din urmă în limita sumei de 127.863 RON), G. (acesta din urmă în limita sumei de 508.372 RON) şi inculpaţii menţionaţi mai jos (aceştia din urmă numai în limita propriilor contribuţii, astfel cum sunt identificate în prezenta hotărâre) la plata sumei de 1.760.678 RON, reprezentând despăgubiri civile către partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, Braşov, la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi de întârziere corespunzătoare, datorate în condiţiile Codului de procedură fiscală, după cum urmează: (…) în solidar cu inculpatul A., la plata sumei de 1.633 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente; în solidar cu inculpatul B., la plata sumei de 4.817 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente.
În aceeaşi decizie penală mai sus menţionată s-a dispus reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare către stat, avansate în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., de la câte 600 RON la câte 400 RON.
Înalta Curte consideră că în contextul cauzei este incident cazul de contestaţie în anulare invocat, şi anume art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., privind pe inculpaţii A. şi B., fiind îndeplinite cele două cerinţe cumulative prevăzute pentru acest caz, respectiv că ambii inculpaţi, prin decizia penală nr. 45 din 9 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, au fost condamnaţi la pedepsele principale menţionate pentru infracţiunile precizate mai sus şi cu modalităţile de executare arătate, precum şi obligaţi în solidar la despăgubiri civile, în condiţiile precizate mai sus, fiind reduse şi cheltuielile judiciare către stat, avansate la prima instanţă, potrivit celor expuse, precum şi aceea că a intervenit o împrejurare de fapt naturală, decesul acestora, anterior pronunţării şi rămânerii definitive a deciziei indicate erau decedaţi, cum rezultă din extrasul din registrul de deces nr. x din 25 martie 2024 eliberat de Compartimentul de Stare Civilă Codlea privind pe A., decedat la 31 decembrie 2023 şi extrasul din registrul de deces nr. x din data de 17 aprilie 2024 al Serviciului Stare Civilă Braşov privind pe B., decedat la data de 06 ianuarie 2023, împrejurări necunoscute de instanţa de apel la momentul pronunţării deciziei.
Aşadar, prin decesul inculpaţilor A. şi B. a intervenit o cauză de stingere a acţiunii penale în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teza a-III-a din C. proc. pen., ce conduce la soluţia încetării procesului penal.
Sub aspectul acţiunii civile ca urmare a încetării procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen., se va înlătura obligarea în solidar a fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, aşa cum se va arăta în continuare şi vor deveni incidente dispoziţiile art. 25 alin. (5) din acelaşi cod, în sensul că în caz de încetare a procesului penal, în baza art. 16 lit. f) - cu excepţia prescripţiei, în sensul că instanţa va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă privind pe inculpaţii A. şi B..
Totodată, soluţia menţionată pe temeiul indicat are consecinţe şi sub aspectul cheltuielilor judiciare, în sensul înlăturării dispoziţiei cu privire la acestea, privind pe inculpaţii A. şi B., potrivit celor ce urmează a fi menţionate în continuare în concret.
Faţă de aceste considerente, se va admite contestaţia în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 45/A din data de 09 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.
Se va desfiinţa, în parte, decizia contestată numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B. şi rejudecând:
În temeiul dispoziţiilor art. 432 rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a III-a din C. proc. pen. se va constata încetat procesul penal faţă de inculpaţii A. şi B., ca urmare a decesului acestora.
Se va înlătura dispoziţia instanţei de apel privind obligarea în solidar a inculpatului A., la plata sumei de 170 RON reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 1830 RON, precum şi dispoziţia instanţei de apel privind obligarea în solidar a aceluiaşi inculpat la plata sumei de 1.633 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente.
Se va înlătura dispoziţia instanţei de apel privind obligarea în solidar a inculpatului B., la plata sumei de 1.770 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente, precum şi la plata sumei de 4.817 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente.
În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., se va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă în raport cu inculpaţii A. şi B..
Se va înlătura dispoziţia instanţei de apel privind reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare către stat, avansate în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., de la câte 600 RON la câte 400 RON.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei contestate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în contestaţie vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 45/A din data de 09 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.
Desfiinţează, în parte, decizia contestată numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi B. şi rejudecând:
În temeiul dispoziţiilor art. 432 rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a III-a din C. proc. pen., constată încetat procesul penal faţă de inculpaţii A. şi B., ca urmare a decesului acestora.
Înlătură dispoziţia instanţei de apel privind obligarea în solidar a inculpatului A., la plata sumei de 170 RON reprezentând rest din debitul principal neachitat plus obligaţiile fiscale accesorii aferente debitului total de 1830 RON, precum şi dispoziţia instanţei de apel privind obligarea în solidar a aceluiaşi inculpat la plata sumei de 1.633 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente.
Înlătură dispoziţia instanţei de apel privind obligarea în solidar a inculpatului B., la plata sumei de 1.770 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente, precum şi la plata sumei de 4.817 RON plus obligaţiile fiscale accesorii aferente.
În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă în raport cu inculpaţii A. şi B..
Înlătură dispoziţia instanţei de apel privind reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare către stat, avansate în primă instanţă, la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., de la câte 600 RON la câte 400 RON.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei contestate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în contestaţie rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2024.