Şedinţa publică din data de 03 octombrie 2024
Deliberând asupra căii de atac declarate de revizuentul A., constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 172 din data de 1.03.2024, pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2023 şi a obligat pe apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, analizând sentinţa apelată atât în raport de criticile formulate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., curtea a constatat că apelul declarat de revizuentul A. este nefondat.
Astfel, curtea de apel a reţinut dispoziţiile prevăzute de art. 452 alin. (1) şi art. 453 din C. proc. pen. şi a constatat că hotărârea instanţei de fond, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, este legală şi temeinică.
S-a reţinut că, prin cererea de revizuire, condamnatul a invocat că motivele s-ar subsuma cazului de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi s-a constatat că, faţă de înscrisurile depuse în probaţiune, acestea nu sunt apte să dovedească ceea ce revizuentul susţine în motivarea existenţei unei erori judiciare, ci reprezintă în concret o încercare de suplimentare a probatoriului, ceea ce este nepermis în calea extraordinară de atac.
Astfel, deşi revizuentul a susţinut că a descoperit fapte şi împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, curtea a constatat că faptele/mijloacele de probă în baza cărora s-a formulat prezenta cerere nu conduc la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea. În plus, faptele în baza cărora s-a formulat cererea de revizuire au mai fost prezentate parţial într-o cerere de revizuire anterioară care a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 563/22.06.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1729/A/05.12.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2023.
Aşadar, chiar dacă în mod generic revizuentul a indicat în susţinerea cererii cazul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., precizarea sa apare, raportat la motivele invocate, ca una strict formală, întrucât nu a probat îndeplinirea în speţă a condiţiilor impuse de acestea.
Împotriva deciziei penale nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat o cale de atac revizuentul A., susţinând, în esenţă, că nu a beneficiat de un proces echitabil.
Cauza a fost înregistrată ca apel pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 13.09.2024, sub nr. x/2023.
La termenul fixat în cauză, 03 octombrie 2024, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei.
Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea unei căi de atac exercitate de condamnatul A. împotriva unei decizii pronunţate în apel, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.
Astfel, se constată, prioritar, că cererea condamnatului A. nu este întemeiată în drept, că aceasta a fost înaintată instanţei supreme spre a fi soluţionată ca şi contestaţie şi a fost înregistrată ca apel.
În referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".
În ceea ce priveşte hotărârile supuse apelului, Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă, decizia atacată nefiind susceptibilă de apel.
Se constată astfel că ne aflăm în ipoteza în care condamnatul A. a promovat împotriva deciziei penale nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, o cale de atac neprevăzută de lege, întrucât, în raport de motivele concrete invocate în cuprinsul cererii, aceasta nu poate fi calificată în nicio cale ordinară sau extraordinară de atac din cele prevăzute de C. proc. pen.
Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe revizuent la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 octombrie 2024.