Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024
Deliberând asupra a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1402/F din data de 16.12.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în temeiul art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de fals informatic în formă continuată (cinci acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
2. În temeiul art. 250 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată (trei acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
3. În temeiul art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată (şase acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin decizie în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) şi art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 96 C. pen., art. 43 alin. (2) C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 57/16.03.2021 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2021, şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în cauză, în final inculpatul executând pedeapsa închisorii de 6 ani închisoare.
În baza art. 45 C. pen. a contopit pedepsele complementare şi pedepsele accesorii aplicate inculpatului pe lângă pedepsele cu închisoare, aceasta având de executat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A..
În baza art. 72 C. pen., a scăzut din pedeapsa închisorii pronunţate perioada reţinerii şi arestării preventive din perioada 18.01.2022, la zi.
Prin decizia penală nr. 847/A din 08 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 1402/F din data de 16.12.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2022.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:
Cu privire la inculpatul A.:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare, precum şi pedepsele complementare şi accesorii, în pedepsele componente.
1. În temeiul art. 325 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals informatic în formă continuată (cinci acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
2. În temeiul art. 250 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată (trei acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
3. În temeiul art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată (şase acte materiale).
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1), (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în cauză şi aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime (1 an şi 6 luni) din celelalte pedepse, astfel încât inculpatul A. execută pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) şi art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 96 C. pen. raportat la art. 43 alin. (2) C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 57/16.03.2021 a Tribunalului Prahova, secţia Penală, definitivă prin neapelare la data de 05.04.2021, şi dispune executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în prezenta cauză, în final inculpatul A. executând pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 422 C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 27.10.2020 la 16.03.2021 (în cauza în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 57/16.03.2021 a Tribunalului Prahova), precum şi durata reţinerii şi arestării preventive din prezenta cauză, de la data de 18.01.2022 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin deciziei.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., cheltuielile constând în onorariul avocaţilor din oficiu ai inculpaţilor A. şi B., în cuantum a câte 942 RON, au rămas în sarcina statului.
Decizia penală nr. 847/A din 08 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 12 mai 2023 şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de 15 mai 2023, inculpatului A. la Penitenciarul Rahova - Bucureşti la data de 14 mai 2023 şi celorlalte părţi din dosar.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat cerere de recurs în casaţie condamnatul A. la data de 21 noiembrie 2023 (data poştei, dosar recurs în casaţie).
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bucureşti la data de 19 ianuarie 2024 şi celorlalte părţi din dosar.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 13 februarie 2024. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 19 martie 2024.
În cererea olografă, recurentul a susţinut că a fost reţinută recidiva postcondamnatorie în contextul în care sentinţa nr. 57/2021 a fost anulată prin sentinţa nr. 143/2023, ambele pronunţate de Tribunalul Prahova. De asemenea, a mai arătat că în dosarul nr. x/2022 a fost revocată suspendarea în contextul în care o altă instanţă de judecată a anulat sentinţa cu suspendare (sentinţa nr. 57/16.03.2021 a Tribunalului Prahova).
Inculpatul A. a primit copia deciziei penale nr. 847/A din 08 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală la Penitenciarul Bucureşti Rahova la data de 14 mai 2023, dosar nr. x/2022 (TB) şi a formulat cerere de recurs în casaţie la data de 21 noiembrie 2023 (data poştei, dosar recurs în casaţie). Examinând dovada de primire se constată că a fost primită de Penitenciarul Rahova, nefiind cert dacă semnătura aparţine inculpatului sau altei persoane din cadrul penitenciarului. Prin urmare, se apreciază că cererea de recurs în casaţie este formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. (30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel).
Prin încheierea din data de 19 martie 2024, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 847/A din 08 mai 2023 pronunţate de Curtea de apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022 şi s-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie, Completului nr. 7.
S-a fixat termen de judecată în şedinţă publică la data de 30 aprilie 2024, cu citarea recurentului, a părţilor civile şi a părţii vătămate.
S-a emis adresă către Baroul Bucureşti pentru a desemna un apărător din oficiu pentru recurent.
Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie olografă cuprinde numele şi prenumele părţii care exercită calea de atac (inculpatul A.), este menţionată decizia penală nr. 847/A din 08 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi este semnată de inculpat. Recurentul a solicitat soluţionarea în mod corect a cauzei, având în vedere că a fost reţinută recidiva postcondamnatorie, fără să fie întrunite condiţiile legale de existenţă a acestei pluralităţi de infracţiuni.
Conform recurentului, curtea de apel a reţinut că faptele au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de supraveghere de 4 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 05 aprilie 2021 prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea unor infracţiuni de fraudă informatică, fals informatic, operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, acces ilegal la un sistem informatic, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. În baza art. 96 C. pen. raportat la art. 43 alin. (2) C. pen., Curtea de apel a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova, secţia Penală, definitivă prin neapelare la data de 05 aprilie 2021, şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în dosarul nr. x/2022, în final inculpatul A. executând pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a apreciat că revocarea unei suspendări a executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile în care măsura suspendării sub supraveghere fusese anulată anterior şi consecinţele asupra pluralităţii de infracţiuni, respectiv a pedepselor rezultante şi limitelor acesteia, reprezintă chestiuni care pot face obiectul cenzurii instanţei de casaţie.
La termenul de judecată din data de 28 mai 2024, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., făcând referire la sentinţa nr. 57 din 16 martie 2021, sentinţa nr. 143 din 08 iunie 2023 şi sentinţa penală nr. 1402 a Tribunalului Bucureşti, în susţinerea recursului în casaţie a apreciat că, prin repunerea pedepselor din sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 în individualitatea lor şi contopirea acestora cu cele stabilite prin sentinţa penală nr. 143 din 08 iunie 2023, Tribunalul Bucureşti nu putea dispune anularea din nou a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, urmând să ia în considerare toate pedepsele săvârşite în concurs, iar contopirea acestora să se efectueze potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni.
Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că recursul în casaţie declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerentele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 438 C. proc. pen.. În calea de extraordinară de atac nu se rejudecă caracterul fondat sau nefondat al acuzaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare. În recurs în casaţie nu se poate modifica situaţia de fapt, iar instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanţa de apel.
Recursul în casaţie exercitat de inculpatul A. a fost admis în principiu sub aspectul cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."
Examinând o cerere întemeiată pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., instanţa analizează acele nelegalităţi care au determinat ca pedeapsa aplicată să se situeze în afara limitei (minime sau maxime) pe care instanţa ar fi putut să o aplice în raport de infracţiunea dedusă judecăţii, dar şi de situaţia juridică a condamnatului, rezultată din elemente obiective reţinute deja de instanţa de apel (între care şi data săvârşirii infracţiunii). Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în examinarea recursului în casaţie bazat pe acest caz de casare nu analizează orice nelegalitate a pedepsei, ci numai acele situaţii în care, dată fiind încălcarea unor dispoziţii legale o persoană ajunge să fie condamnată la o pedeapsă care se situează în afara limitelor prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă.
Înalta Curte constată că recurentul a susţinut că hotărârea atacată este nelegală în sensul că pedeapsa este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât nu era posibilă revocarea unei suspendări a executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile în care măsura suspendării sub supraveghere fusese anulată anterior.
Examinând cauza, se constată că prin sentinţa penală nr. 1402/F din data de 16.12.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă principală de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
A fost anulată suspendarea sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova şi s-au repus în individualitate pedepsele aplicate prin această sentinţă (concurente cu cele din cauza judecată de instanţa de fond). S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime de totalul celorlalte pedepse stabilite (anume, 2 ani şi 6 luni), astfel că în final inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Prin decizia penală recurată nr. 847/A din 08 mai 2023, Curtea de apel a apreciat, cu privire la A., că, în condiţiile în care este recidivist, a săvârşit anterior mai multe infracţiuni de acelaşi tip, dovedind perseverenţă (...) infracţională, având în vedere şi gravitatea ridicată, precum şi modalitatea de comitere a faptelor, pedepsele stabilite în cauză, orientate în cuantum spre minimul special prevăzut de lege, sunt unele prea clemente. Curtea a reţinut că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, faptele fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de supraveghere de 4 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova, pronunţată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 05 aprilie 2021, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea unor infracţiuni de fraudă informatică, fals informatic, operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, acces ilegal la un sistem informatic, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.
Curtea de apel a reţinut că infracţiunile deduse judecăţii în cauza pe care o judeca au fost săvârşite de inculpatul A. în perioada septembrie 2021 - ianuarie 2022 (respectiv, august 2021, 26 septembrie 2021, 05 decembrie 2021, 07 ianuarie 2022, 08 ianuarie 2022), deci după data de 05 aprilie 2021 când sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova, secţia Penală, a rămas definitivă prin neapelare şi după ce termenul de supraveghere, dispus în baza acestei sentinţe, a început să curgă, şi au constat în aceea că, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în dobândirea accesului asupra conturilor bancare deschise la C. şi obţinerea datelor de identificare ale cardurilor bancare emise de aceeaşi unitate bancară, aparţinând unor persoane vătămate care erau abordate pe D. sau E. după crearea unor profiluri ce păreau să aparţină acestei unităţi bancare, a efectuat următoarele operaţiuni financiare frauduloase (transferuri intrabancare şi plăţi prin folosirea datelor cardurilor bancar), prin această modalitate fiind accesată fără drept platforma internet/Mobile banking a C. şi sistemul informatic al băncii.
Faţă de cele ce preced, faptele pentru care a fost condamnat prin decizia penală atacată au fost săvârşite după rămânerea definitivă a sentinţei penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova, secţia Penală (definitivă prin neapelare la data de 05 aprilie 2021), inculpatul fiind recidivist. Instanţa de apel a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova, secţia Penală, definitivă prin neapelare la data de 05 aprilie 2021, şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită prin decizie. Soluţia adoptată de instanţa de apel este concordantă cu datele de săvârşire a infracţiunii astfel că pedeapsa aplicată urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere este legală.
Instanţa de recurs în casaţie examinează legalitatea deciziei atacate, în speţă decizia penală nr. 847/A din 08 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală prin care a fost soluţionat apelul împotriva sentinţei penale nr. 1402/F din data de 16 decembrie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, în raport de datele reţinute de instanţa de apel şi de faptele judecate prin respectiva hotărâre. Încălcarea limitelor prevăzute de lege avută în vedere de recurent provine, conform celor susţinute de apărare, şi dintr-o contrarietate între hotărâri prin care s-au dispus soluţii diferite cu privire la suspendarea sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 05 aprilie 2021. Apărarea a avut în vedere că suspendarea sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova a fost revocată prin decizia penală nr. 847/A din 08 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti şi anulată, într-un alt dosar, soluţionat conform sentinţei penale nr. 143 din 08 iunie 2023 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la data de 04 iulie 2023. Se observă că prin sentinţa penală nr. 143 din 08 iunie 2023 a Tribunalului Prahova inculpatul A. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de accesul ilegal la un sistem informatic prevăzută de art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen. (faptă din data de 02 aprilie 2020); 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 02 aprilie 2020), la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. A fost anulată suspendarea sub supraveghere aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 05 aprilie 2021, şi s-au repus în individualitate pedepsele aplicate prin această sentinţă, concurente cu cele judecate de Tribunalul Prahova.
Conform dispoziţiilor care reglementează pedeapsa în cazul recidivei, art. 43 alin. (1) şi (2) C. pen., dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. (2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Conform dispoziţiilor care reglementează efectele revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei. Pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
Cele ce preced arată că în ambele situaţii erau incidente dispoziţiile care reglementează efectele recidivei post condamnatorii. Împrejurarea că, distinct de sentinţa penală nr. 1402/F din data de 16 decembrie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală şi decizia penală nr. 847/A din 08 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, care face obiectul prezentului dosar, a intervenit o altă situaţie juridică cu privire la o altă pluralitate de infracţiuni, judecată într-un dosar diferit, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 143 din 08 iunie 2023 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la data de 04 iulie 2023, nu poate face obiectul recursului în casaţie. La data pronunţării sentinţei penale nr. 1402/F/16.12.2022, a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, suspendarea sub supraveghere dispusă prin sentinţa 57/2021 îşi producea efectele, astfel că a fost examinată şi prin decizia penală nr. 847/A din 08 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti. Recursul în casaţie se rezumă la legalitatea deciziei recurate şi nu la analiza contrarietăţii de hotărâri, susţinută de recurent. Chiar dacă cele două hotărâri, decizia penală nr. 847/A din 08 mai 2024 a Curţii de Apel Bucureşti şi sentinţa penală nr. 143 din 08 iunie 2023 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la data de 04 iulie 2023, au ca element comun săvârşirea infracţiunilor distincte judecate de aceste două instanţe, Curtea de apel Bucureşti şi Tribunalul Prahova, înainte sau după pronunţarea sentinţei penale nr. 57 din 16 martie 2021 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la 05 aprilie 2021, situaţia juridică a pluralităţii de infracţiuni stabilită prin hotărâri distincte (referitoare la infracţiuni comise în perioada septembrie 2021 - ianuarie 2022 în dosarul de faţă, şi respectiv infracţiuni comise la 02 aprilie 2020, într-un alt dosar), nu face obiectul limitelor legale ale pedepsei stabilite şi aplicate în decizia recurată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 847/A din 08 mai 2023 pronunţate de Curtea de apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 720 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 847/A din 08 mai 2023 pronunţate de Curtea de apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2024.