Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023
Deliberând asupra cererii de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la 09 iunie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a solicitat ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 116/P/2006 din 03 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, asupra imobilului situat în str. x, înscris în CF nr. x Bucureşti, invocând în drept dispoziţiile art. 278 şi art. 279 C. proc. pen.
În susţinerea cererii, petentul a învederat că sechestrul asigurător a fost instituit în cadrul urmăririi penale în respectiva cauză, considerându-se că imobilul a fost dobândit prin săvârşirea unor fapte penale reţinute în sarcina învinuitului B.. Ulterior, după trimiterea în judecată, prin sentinţa penală nr. 219 din 23 martie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 119 din 24 mai 2016 dată în dosarul nr. x/2015 al Completului de 5 judecători, s-a dispus achitarea inculpatului B., instanţa omiţând, însă, să dispună o soluţie cu privire la sechestrul asigurător instituit asupra imobilului în discuţie. A precizat că, deşi nu a avut calitate în dosarul nr. x/2013, justifică un interes în formularea cererii de faţă întrucât este proprietarul imobilului asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător.
Cauza având ca obiect cererea formulată de petent de ridicare a măsurii sechestrului asigurător a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 13 iunie 2023, când reprezentantul Ministerului Public a solicitat recalificarea cererii ca fiind o solicitare de înlăturare a unei omisiuni vădite, întemeiată pe dispoziţiile art. 279 C. proc. pen.
Prin încheierea din data de 13 iunie 2023, Înalta Curte, secţia penală a calificat cererea formulată de petentul A. ca fiind o cerere de înlăturare a unei omisiuni vădite, conform art. 279 C. proc. pen.
Analizând cererea formulată de petentul A. prin prisma actelor dosarului şi a dispoziţiillor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 166/P/2006 din 03.06.2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, în temeiul art. 218 alin. (1) lit. e), art. 163-166 C. proc. pen.. anterior, art. 20 din Legea nr. 78/2000, dar şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a instituit sechestrul asigurator asupra apartamentului din Mun. Bucureşti, str. x, deţinut în cota parte de gl.bg.(rez.) A., fost din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, reţinându-se, în esenţă, că acest imobil ce a fost cumpărat în regim subvenţionat de gl.bg. (rez.) A., a fost dobândit prin săvârşirea unor fapte penale reţinute în sarcina învinuitului gl.bgd.(rez.) B..
Prin rechizitoriul nr. x/2006 din 3 septembrie 2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor săvârşite de militari s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate, printre alţii, a inculpatului B., general de brigadă (în rezervă), fost şef al Direcţiei Domenii şi Infrastructuri din Ministerul Apărării Naţionale pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (6 acte materiale - participaţie improprie), prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248-2481 C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
- fals intelectual (8 acte materiale-participaţie improprie), prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (două acte materiale-participaţie improprie), prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246-2481 C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 219 din 23 martie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a dispus, printre altele, următoarele:
1. a). În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, art. 2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.
b). În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual (două acte materiale) prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 75 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.
c). În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial (două acte materiale - participaţie improprie) prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246, art. 2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.
Prin decizia penală nr. 119 din 24 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2015 a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, însă numai cu privire la inculpaţii C. şi D., şi de inculpatul E., cu privire la latura civilă a cauzei şi măsura sechestrului asigurător.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, printre altele, a fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului E. la plata sumei de 12.866,25 RON (RON), cu titlu de despăgubiri, către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale, ca urmare a achitării de către inculpat a sumei de 12.866,25 RON (RON), consemnată la F., cu recipisa nr. x din 26.02.2014 şi a fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa nr. 116/P/2006 din 20 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, asupra apartamentului din Bucureşti, str. x, apt. 42, deţinut de inculpatul E..
În conformitate cu prevederile art. 397 C. proc. pen.., instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile, iar în cazul când admite acţiunea civilă, instanţa examinează, potrivit art. 249-254, necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.
De asemenea, potrivit alin. (3) al art. 397 C. proc. pen.., instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra restituirii lucrurilor şi restabilirii situaţiei anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 255 şi 256 C. proc. pen.
La alin. (5) C. proc. pen.., se prevede că în cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (5), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În fine, conform art. 397 alin. (4) C. proc. pen.., dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii şi restituirea lucrurilor sunt executorii.
Referitor la imobilul situat în mun. Bucureşti, str. x, obiect al măsurii asiguratorii instituite prin ordonanţa procurorului nr. 116/P/2006 din 03.06.2013, prin sentinţa penală nr. 219 din 23.03.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 119 din 24.05.2016, prima instanţă nu a pronunţat vreo soluţie cu privire la sechestrul asigurator şi nici nu a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, având în vedere temeiul pentru care s-a dispus achitarea inculpatului B. - art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.
Potrivit art. 279 C. proc. pen.., dispoziţiile privind rezolvarea erorilor materiale evidente din cuprinsul unui act de procedură se aplică şi în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, avocaţi, potrivit art. 272 şi 273, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii.
Aşadar, se constată că urmare a soluţiei pronunţate pe latură penală cu privire la inculpatul B., respectiv de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prima instanţă a omis să dispună ridicarea sechestrului asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunului imobil ce ar fi fost supus confiscării speciale în caz de condamnare ori ar fi servit la repararea prejudiciului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 279 raportat la art. 278 C. proc. pen.., va admite cererea formulată de petentul A..
Va dispune înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul sentinţei penale nr. 219 din 23 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2013, în sensul că va introduce în dispozitiv un nou alineat având următorul conţinut:
"Ridică sechestrul asigurător privind apartamentul nr. x din Bucureşti, str. x, deţinut de numitul A., astfel cum a fost instituit prin ordonanţa nr. 116/P/2006 din 03 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie."
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de petentul A..
Dispune înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul sentinţei penale nr. 219 din 23 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2013, în sensul că introduce în dispozitiv un nou alineat având următorul conţinut:
"Ridică sechestrul asigurător privind apartamentul nr. x din Bucureşti, str. x, deţinut de numitul A., astfel cum a fost instituit prin ordonanţa nr. 116/P/2006 din 03 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie."
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2023.