Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 143/12.02.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală a hotărât următoarele:

1. În baza art. 289, alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) lit. a) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 din din C. pen., corespondent art. 254, alin. (1) şi (2) din vechiul C. pen. rap. la arţ. 6 şi 7 alin. (2), din Legea 78/2000, anterior modificării prin Legea 255/2013 l-a condamnat pe inculpatul A. , la o pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mita.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implica exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implica exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, si anume 6 (şase) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Inculpatul urmând sa execute pedeapsa rezultanta de 8 (opt) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. în referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu din data de 06.11.2014 până la data de 14.08.2015 inclusiv.

2. În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 6 şi 7, alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 5 din C. pen. corespondent art. 26 vechiul C. pen. rap la art. 254 alin. (1) şi (2) din vechiul C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (2), din Legea 78/2000, anterior modificării prin Legea 255/2013, a condamnat-o pe inculpata B. , la o pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de luare de mita.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceleiaşi inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând in interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, corespondent art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea 129/2019, a condamnat-o pe aceeaşi inculpata la o pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceleaşi inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume 4 (patru) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Inculpata urmând sa execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. în referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii de la data de 06.11.2014.

3. În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplic.art. 6 din Legea 78/2000 şi art. 5 din C. pen., corespondent art. 255 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 6 şi 7 alin. (2), din Legea 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul C., la o pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mita.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, corespondent art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea 129/2019, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei aplicate.

În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, si anume 5 (cinci) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Inculpatul urmând sa execute pedeapsa rezultanta de 7 (şapte) ani si 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. în referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu din data de 06.11.2014 până la data de 20.07.2015 inclusiv.

4. În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplic, art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D., la o pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu din data de 07.11.2014 până la data de 20.07.2015 inclusiv.

5. În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul E., la o pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în forma continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu din data de 07.11.2014 până la data de 20.07.2015 inclusiv.

6. În baza art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului F. , pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 5 din C. pen., constatând intervenit decesul acestuia.

7. În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G. , la o pedeapsa de 4 (patru) ani si 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în forma continuata.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 2 (doi) ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

8. În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul H. la o pedeapsa de 4 (patru) ani si 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în forma continuata.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 2 (doi) ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

9. În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I. , la o pedeapsa de 5 (cinci) ani si 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în forma continuata.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implica exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 2 (doi) ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

10. În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. art. 5 din C. pen., a condamnat-o pe inculpata J. , la o pedeapsa de 5 (cinci) ani si 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în forma continuata.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 2 (doi) ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceleiaşi inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

11. În baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. art. 5 din C. pen., a condamnat-o pe inculpata K. , la o pedeapsa de 4 (patru) ani si 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în forma continuata.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceleiaşi inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o functie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

12. În baza art. 277 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 61 alin. (4) lit. b) şi art. 61 alin. (2) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L. , la o pedeapsa cu amenda penala în cuantum de 30.000 RON (150 zile-amenda x 200 RON - cuantumul unei zile amenda) pentru săvârşirea infracţiunii de compromiterea intereselor justiţiei.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 2 (doi) ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 - 64 din C. pen.

13. În baza art. 277 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen. -art. 61 alin. (2) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M. , la o pedeapsa cu amenda penala in cuantum de 15.000 RON (150 zile-amenda x 100 RON cuantumul unei zile amenda) pentru săvârşirea infracţiunii de compromiterea intereselor justiţiei.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 1 (un) an, de la rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 - 64 din C. pen.

14. În baza art. 269 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 375 din C. proc. pen. a condamnat-o pe inculpata N. , la o pedeapsa cu amenda penala în cuantum de 9.600 RON (120 zile-amenda x 80 RON cuantumul unei zile amenda) pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 1 (un) an, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen., a aplicat aceleiaşi inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63 - 64 din C. pen.

Pe latura civila a cauzei:

S-a admis pe fond cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către intervenienta S.C. O.., doar pentru opozabilitate.

A omologat raportul de expertiză tehnică şi răspunsul la obiecţiunile formulate, întocmit de expert contabil P..

A constatat că, Consiliul Local al Municipiului Piteşti este acţionar unic al intervenientei în interes propriu S.C. O. Piteşti (conform actului constitutiv al S.C. O. autentificat sub numărul x/26.04.2000 de BNP Q.).

A constatat că prejudiciul pretins de către intervenienta în interes propriu se identifică, ca întindere şi cauză, cu prejudiciul pretins de partea civilă Consiliul Local al Municipiului Piteşti.

A admis, în parte, cererea de constituire de parte civilă formulată de către partea civila Consiliul Local al Municipiului Piteşti.

A respins cererea de constituire de parte civilă formulată de către intervenienta în interes propriu S.C. O. Piteşti.

În baza art. 19 din C. proc. pen. în referire la art. 1381 si urm. Din C. civ., a obligat în solidar inculpaţii A., C., D. (în solidar si cu partea responsabila civilmente R. S.A. PITESTI), E. (în solidar si cu partea responsabila civilmente S.C. S. PITESTI), G., H., I., J. si K. la plata către partea civila Consiliul Local Al Municipiului Pitesti, cu sediul in Piteşti, Judeţul Argeş, a sumei de 23.013.099,65 RON reprezentând suma profiturilor obţinute de S.C. S. si R. S.A., ca urmare a neaplicării dispoziţiilor legale, a eludării procedurii de licitaţie, a nerealizării contractului, a prelungirii contractului de asociere, respectiv valorile decontate in cadrul contractului de comision/discount si a contractului de service.

În baza art. 397 din C. proc. pen. în referire la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă cu privire la inculpatul F..

În baza art. 397 din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător, dispus prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă ICCJ-DNA cu nr. 606/P/2014 din 06.11.2014, după cum urmează:

1. bunuri mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului A.:

- teren în suprafaţă de 308 mp situat în mun. Piteşti, str. x, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 15.10.1998, încheiat între T. şi U. (vânzători) şi A. şi V. (cumpărători);

- teren în suprafaţă de 934,50 mp situat în mun. Piteşti, str. x, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 07.04.1999 încheiat între W., X. şi Y. (vânzători) şi A. (cumpărător);

- teren în suprafaţă de 746 mp situat în mun. Piteşti, str. x, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 31.07.1998, încheiat între Z. şi AA. (vânzători) şi A. şi V. (cumpărători);

- teren în suprafaţă de 100 mp situat în mun. Piteşti, str. x, jud. Argeş, identificat conform Contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 15.10.1998, încheiat între BB. şi CC. (vânzători) şi A. şi V. (cumpărători);

- imobil identificat conform Autorizaţiei de construire nr. x din 01.11.2001 emisă de Primăria Piteşti privind executarea lucrărilor de construcţie pentru locuinţă S+P+1E+M,; cu referire la acest imobil, susp. A. precize că acesta reprezintă construcţia în care domiciliază în prezent, fiind edificată pe suprafeţele de teren susmenţionate (care sunt toate lipite ca vecinătate);

- apartamentul nr. x situat în Piteşti, str. x, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare cumpărare nr. x din 15.11.1990 încheiat între IJGCL OCVL Piteşti şi A. şi V.,;

- garaj situat în Piteşti, str. x, punct alimentar, boxa nr. 1, jud. Argeş identificat conform Contract de vânzare cumpărare nr. x din 01.07.1991 încheiat între DD. (vânzător) şi A. şi V. (cumpărător);

- autovehicul marca x cu numărul de identificare x identificat conform duplicat carte de identitate seria x;

2. bunuri mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului C.:

- un număr de 53.935 părţi sociale în valoare de 539.350 RON reprezentând 70% din capitalul social al S.C. EE. S.R.L. înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

- un număr de 9 acţiuni în valoare de 900 RON reprezentând 1% din capitalul social al S.C. FF. S.A înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

- un număr de 5160 acţiuni în valoare de 701.760 RON reprezentând 94.47% din capitalul social al S.C. FF. S.A. înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI nr. x;

- un număr de 20 părţi sociale în valoare de 200 Ron reprezentând 50% din capitalul social al S.C. GG. S.R.L. înregistrată la ONRC cu nr. x având CUI x;

- un număr de 524 acţiuni în valoare de 262.000 RON reprezentând 9,44% din capitalul social al S.C. HH. S.A. înregistrată la ONRC cu nr. x, având CUI x;

- un număr de 113.004 părţi sociale în valoare de 1.130,040 RON reprezentând 50% din capitalul social al S.C. II. S.R.L. înregistrată la ONRC cu nr. x având CUI x;

- un număr de 45 părţi sociale în valoare de 4500 RON reprezentând 45% din capitalul social al S.C. JJ. S.R.L. înregistrată la ONRC cu nr. x având CUI nr. x;

- un număr de 380.990 acţiuni în valoare de 3.809.900 RON reprezentând 50% din capitalul social al S.C. KK. S.R.L. înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

- imobil situat în Piteşti, str, Trivale, nr. 54A, Poarta Eroilor, tarla x, judeţ Argeş compus din teren în suprafaţă de 2076 mp (cu nr. cadastral x, înscris în CF x a municipiului Piteşti) şi construcţii (cu nr. cadastral x şi y înscrise în CF x a municipiului Piteşti); cu referire la acest imobil susp. C. precizează că este ipotecat la LL. şi a fost evaluat de această instituţie de credit la cca. 7.300.000 RON în prima jumătate a anului 2014;

- cota de ľ din terenul în suprafaţă de 1217 mp situat în Piteşti, str. x, având nr. cadastral x, înregistrat în CF nr. x a municipiului Piteşti; cu referire la acest imobil susp. C. precizează că a fost în întregime achiziţionat la valoarea de cca 600.000 euro astfel încât cota sa de poate fi evaluată la cca 450.000 euro;

- cota de Ľ din terenul în suprafaţă de 2018 mp - din acte (suprafaţă măsurată de 2070 mp) situat în Sinaia, str. x 1400, nr. 42, judeţ Prahova, cu nr. cadastral x, înscris în CF x a oraşului Sinaia; cu referire la acest imobil susp. C. precizează că a fost în întregime achiziţionat la valoarea de cca 700.000 euro astfel încât cota sa de se ridică la valoarea de cca. 17 000 euro.

- apartamentul nr. x situat în Bucureşti, str. x A, etaj 5 compus din 5 camere şi dependinţe cu o suprafaţă totală de 449, 24 mp înregistrat în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti, asupra suprafeţei indivize de 65,62 mp din părţile şi dependinţele comune ale imobilului şi asupra cotei de teren de 82,05 mp; cu referire la acest imobil susp. C. precizează că valoarea sa de achiziţie a fost de 1.250.000 euro la momentul anului 2010.

- apartamentul nr. x situat în Bucureşti, str. x A, etaj 6 sector 1, compus din 2 camere, baie, dressing şi două terase cu o suprafaţă totală de 249,02 mp înregistrat în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti, Sectorul 1 şi asupra suprafeţei indivize de 28,05 mp din părţile şi dependinţele comune ale imobilului şi asupra cotei de teren de 35,07 mp; cu referire la acest imobil susp. C. precizează că valoarea sa de achiziţie a fost de 400.000 euro la momentul anului 2010.

A constatat ca prin încheierea de şedinţa pronunţată de Tribunalul Bucuresti-Sectia I-a Penala la data de 21.02.2019 în dosarul penal nr. x/2015, aşa cum a fost modificata prin decizia penala nr. 112/C din data de 27.03.2019 a Curţii de Apel Bucuresti-Sectia I-a Penala, s-a ridicat sechestrul asigurător asupra celor 50 de părţi sociale în valoare de 1.000 de RON reprezentând 50% din capitalul social al S.C. MM. S.R.L. cu obligaţia consemnării la dispoziţia organelor de urmărire penală a sumei de 1.000 de RON.

A constatat ca inculpatul C. a consemnat la dispoziţia Curţii de Apel Bucuresti suma de 1.000 de RON conform recipisei de consemnare nr. x din data de 28.03.2019 .

În baza art. 397 din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător, dispus prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă ICCJ-DNA nr. 606/P/2014 din data de 10.11.2014, asupra sumelor de 44.175 euro şi 27.801 RON, sume ridicate cu prilejul efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului C. şi care aparţin acestuia.

În baza art. 397 din C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător, dispus prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă ICCJ-DNA nr. 606/P/2014 din data de 14.11.2014 asupra:

- bunurilor mobile aparţinând S.C. S. PITEŞTI, respectiv a celor 40 autobuze, individualizate în cuprinsul Ordonanţei;

- asupra unui număr de 474.783 acţiuni în valoare de 747.783 RON, reprezentând 98,9132% din capitalul social al S.C. S. PITEŞTI, deţinute de inculpatul E.;

- asupra acţiunilor deţinute de inculpatul D., după cum urmează:

a) număr de 113.918 acţiuni în valoare de 113.918 RON, reprezentând 2,0213% din capitalul social al S.C. NN. S.A. BUCUREŞTI;

b) număr de 10 părţi sociale în valoare de 200 RON reprezentând 0.011% din capitalul social al S.C. OO. S.R.L. PITEŞTI înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

c) număr de 73 părţi sociale în valoare de 730 RON reprezentând 73% din capitalul social al S.C. PP. S.R.L. PITEŞTI înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

d) număr de 68 părţi sociale în valoare de 680 RON reprezentând 68% din capitalul social al S.C. QQ.. S.R.L. PITEŞTI înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;]

e) număr de 50000 părţi sociale în valoare de 500000 RON reprezentând 100% din capitalul social al S.C. RR. S.R.L. PITEŞTI înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

f) număr de 18 părţi sociale în valoare de 180 RON reprezentând 90% din capitalul social al S.C. SS. S.R.L. PITEŞTI înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

g) număr de 18 părţi sociale în valoare de 180 RON reprezentând 90% din capitalul social al S.C. TT. S.R.L. PITEŞTI înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x;

h) număr de 18 părţi sociale în valoare de 180 RON reprezentând 90% din capitalul social al S.C. UU. S.R.L. PITEŞTI înregistrată la ONRC cu nr. x şi având CUI x.

În baza art. 289 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus confiscarea speciala de la inculpata VV. a apartamentului nr. x (denumit şi K21) situat în Bucureşti, str. x, bloc tronson K, Sector 6 compus din 3 camere şi dependinţe cu o suprafaţă totală de 102,97 mp şi suprafaţă utilă de 82,67 mp identificat cu nr. cadastral nr. x înscris în CF nr. x, garajul nr. 1(GA1) denumit şi lotul nr. x situat la parterul blocului Tronson A din Bucureşti, str. x, cu suprafaţă construită de 23,45 mp şi suprafaţă utilă de 19, 43 mp şi locul de parcare nr. P135 din Bucureşti, str. x, primit de către inculpatul A. cu titlu de mita.

Prin decizia penală nr. 927/A din 05.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşţi, secţia I Penală a decis următoarele:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de de procedură penală s-au admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii A., B., C., D., E., G., H., I., J., N., M., K., L. şi partea civilă S.C. O. împotriva sentinţei penale nr. 143 din data de 12.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2015.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

1. S-au descontopit pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară rezultantă aplicate inculpatului A. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 din C. pen., cu aplicarea art. 6, art. 7, alin. (1), lit. a) din legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. (faptă din 18.02.2008).

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în forma calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. (2 acte materiale) de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen. s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

2. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16, alin. (1), lit. b), teza I din Codul de de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1), lit. b) din legea 129/2019, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 365, alin. (5) din C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din Codul de de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă agravată şi în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35, alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul C. pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de 290 din C. pen., cu aplicarea art. 6 din legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă din 18.02.2008).

3. În baza art. 396, alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16, alin. (1), lit. b), teza I din Codul de de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 49, alin. (1), lit. b) din legea 129/2019, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. actual, raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. actual, cu aplicarea dispoziţiilor art. 6, art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

4. În baza art. 365, alin. (5) din C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 5 din C. pen. (două acte materiale).

5. În baza art. 365, alin. (5) din C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din Codul de de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 5 din C. pen. (două acte materiale).

6. În baza art. 365, alin. (5) din C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din Codul de de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatei J. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 5 din C. pen. (două acte materiale).

7. În temeiul art. 396, alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi cu înlăturarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (un singur act material comis în anul 2008).

8. În temeiul art. 396, alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei K. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale (fapte din noiembrie 2008- decembrie 2010).

9. În temeiul art. 396, alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei N. pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269, alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă din 05.11.2014).

10. În temeiul art. 396, alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de de procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M., pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269, alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă din 05.11.2014).

11. În temeiul art. 396, alin. (6) din Codul de de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de de procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L., pentru săvârşirea infracţiunii de compromiterea intereselor justiţiei, în baza art. 277 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale (faptă din 05.11.2014).

12. S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în forma calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. (2 acte materiale) de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) si 3 din C. pen. s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

13. S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în forma calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. (2 acte materiale) de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implica exerciţiul autorităţii de stat, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totala ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 19 din C. proc. pen. cu referire la art. 1381 si urm. din C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de S.C. O. Piteşti şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., D. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R. S.A. PITESTI), E. (în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. S. PITESTI) şi H. (numai până la concurenţa sumei de 21710406,06 RON) la plata către partea civila S.C. O. Piteşti a sumei de 23.279.706.03 RON reprezentând suma profiturilor obţinute de S.C. S. si R. S.A. şi a valorilor decontate în cadrul contractului de comision/discount.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată împotriva inculpaţilor C., I. şi J..

În temeiul art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor inculpatului C. cu privire la care se va dispune lăsarea nesoluţionată a laturii civile s-au menţinut, urmând a înceta de drept dacă partea civilă nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată împotriva inculpatei K..

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată împotriva inculpatului G..

În temeiul art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de Consiliul Local al Municipiului Piteşti.

A înlăturat dispoziţiile sentinţei penale apelate în ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat privind pe inculpaţii G., I., J., K., N.), L. şi M., cheltuielile judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal (urmărire penală, cameră preliminară, judecată în fond) care au rămas în sarcina statului.

S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii B. şi C. de la 25.000 RON şi respectiv de la 55.000 RON la 12500 RON fiecare, corespunzător infracţiunii pentru care au solicitat continuarea procesului penal.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate apelurile formulate de către părţile responsabile civilemente S.C. S. şi R. S.A. împotriva sentinţei penale nr. 143 din data de 12.02.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2015.

Pentru a hotărî în acest sens, referitor la incidenţa deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 297/25.06.2018 şi nr. 358/25.06.2022, Curtea a apreciat că nu se impune înlăturarea deciziilor Curţii Constituţionale a României referitoare la prescripţia răspunderii penale prin aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, ca urmare a interpretării coroborate a jurisprudenţei CJUE în cauzele C 105/14 şi C 42/17.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 511/2013 (prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate ce viza dispoziţiile art. 125 alin. (3) din C. pen. anterior) s-a arătat că "Prescripţia răspunderii penale este o cauză de înlăturare a răspunderii penale ca urmare a neexercitării în timp util de către stat, prin organele sale judiciare, a dreptului de a aplica infractorului o pedeapsă, având ca efect stingerea acestui drept şi a obligaţiei corelative a infractorului de a suporta aplicarea unei sancţiuni penale. Justificată prin varii motive de ordin social şi juridic, prescripţia răspunderii penale apare ca o instituţie juridică cu efecte atât pe planul dreptului penal substanţial, neîmplinirea termenului fiind o condiţie de pedepsibilitate, cât şi pe planul dreptului procesual penal, fiind o condiţie de procedibilitate, împlinirea termenului de prescripţie împiedicând exercitarea acţiunii penale".

În considerentele deciziei menţionate şi care au fost reluate ulterior prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 341/2014 au fost analizate reglementările în materia prescripţiei în legislaţiile din unele state europene şi s-a arătat că doctrina din unele ţări consideră prescripţia o instituţie de drept procesual, indiferent unde este situată reglementarea ei - în C. pen. sau în C. proc. pen. -, astfel încât prescripţia este supusă regulii aplicării imediate a legii noi, ce guvernează aplicarea în timp a normelor de procedură, în timp ce în alte state europene doctrina apreciază că prescripţia aparţine dreptului substanţial. Curtea a reţinut că există şi o a treia soluţie doctrinară, care admite caracterul mixt al prescripţiei, ca instituţie care aparţine deopotrivă dreptului penal substanţial şi dreptului procesual, dar că autorii care împărtăşesc această opinie arată că, faţă de orientarea constantă a practicii instanţelor penale şi a celor constituţionale din unele state europene de a admite posibilitatea modificării termenelor de prescripţie în curs, chiar în defavoarea inculpatului sau a condamnatului, discuţia privind natura juridică a prescripţiei prezintă doar un interes academic. Curtea a concluzionat în sensul că "în doctrina românească se regăsesc toate cele trei opinii, însă cea majoritară este aceea care consideră prescripţia ca fiind o instituţie de drept penal substanţial, abordare în care legea penală privitoare la prescripţie este supusă regulii aplicării legii penale mai favorabile" (paragraful 29).

În deciziile de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate menţionate, fără a califica normele în materia prescripţiei răspunderii penale ca fiind unele de drept material sau de drept procesual, instanţa de contencios constituţional a analizat dispoziţiile criticate din perspectiva alegerii pe care legiuitorul a trebuit să o facă între principiul securităţii raporturilor juridice şi echitatea juridică, ambele componente fundamentale ale statului de drept, şi a concluzionat că, având în vedere importanţa valorii sociale ocrotite (dreptul la viaţă), opţiunea aplicării imediate a dispoziţiilor din materia prescripţiei, mai severe prin stabilirea imprescriptibilităţii anumitor infracţiuni, inclusiv pentru fapte comise anterior adoptării legii şi pentru care termenul de prescripţie nu era încă împlinit, nu contravine principiului legalităţii incriminării.

În raport cu aspectele expuse, s-a constatat că, pe de o parte, în jurisprudenţa sa obligatorie, Curtea Constituţională a arătat în mod constant că în dreptul penal român instituţia prescripţiei răspunderii penale este considerată ca aparţinând dreptului penal material, iar, pe de altă parte, că într-o serie de decizii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate invocate şi în legătură cu dispoziţii ce vizează ocrotirea unei valori fundamentale (dreptul la viaţă), instanţa de contencios constituţional a analizat dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate strict din perspectiva principiului legalităţii incriminării şi pedepsei consacrat de art. 7 din C.E.D.O.

În consecinţă, s-a reţinut că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României derivată din pronunţarea deciziilor cu efect obligatoriu erga omnes conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, instituţia prescripţiei răspunderii penale a fost calificată ca aparţinând dreptului penal material, iar nu dreptului procesual penal.

În dreptul român, potrivit jurisprudenţei obligatorii a Curţii Constituţionale arătate anterior, prescripţia răspunderii penale este considerată o instituţie de drept material şi, întrucât produce efecte asupra regimului răspunderii penale, aceasta este supusă exigenţelor care derivă din principiul legalităţii incriminării. Concret, prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a inclus în mod explicit în domeniul de aplicare al principiului legalităţii incriminării şi pedepsei normele care reglementează prescripţia răspunderii penale, arătând că "legea penală, în ansamblul ei, este supusă atât exigenţelor calităţii legii, impuse prin dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), cât şi celor ale principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei, astfel cum acesta este reglementat la art. 23 alin. (12) din Constituţie ... care impun nu doar reglementarea clară, precisă şi previzibilă a faptelor care constituie infracţiuni, ci şi a condiţiilor în care o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru săvârşirea acestora. Or, din ansamblul reglementărilor ce au ca scop angajarea răspunderii penale face parte şi instituţia prescripţiei răspunderii penale al cărei mecanism juridic este supus aceloraşi cerinţe ale principiului legalităţii şi ale standardelor de calitate a legii, inclusiv sub aspectul, mai sus analizat, al mecanismelor juridice prin care suspectul sau inculpatul este informat cu privire la persistenţa în timp a efectelor sociale ale faptelor de natură penală pe care le-a săvârşit" (paragraful 26). Mai mult, cu referire la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, Curtea a reţinut că "prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţând-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale" (paragraful 31).

În concluzie, se reţine că standardul naţional de protecţie circumscris exigenţelor ce derivă din principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei este superior celui consacrat prin jurisprudenţa CtEDO, incluzând în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării şi normele în materia prescripţiei răspunderii penale.(decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală) Or, potrivit art. 20 din Constituţia României, republicată, şi astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, "este indiscutabil recunoscut în teoria juridică că regula generală de soluţionare a conflictelor de legi în timp, în materie penală, impune aplicarea normelor mai puţin severe şi că, dincolo de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care din această perspectivă este mai restrictivă, Constituţia României dispune în art. 20 alin. (2) că, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte şi legile interne, vor avea prioritate acestea din urmă ori de câte ori conţin dispoziţii mai favorabile".

Consecinţa includerii în dreptul naţional a normelor în materia prescripţiei răspunderii penale în domeniul de aplicare a principiului legalităţii incriminării rezidă în obligaţia autorităţilor judiciare de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor acuzate, astfel cum rezultă acestea din conţinutul art. 7 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special sub aspectul cerinţei ca legea penală aplicabilă să fie previzibilă, precisă şi neretroactivă.

În raport cu ceste considerente, instanţa de apel a apreciat că principiul legalităţii, în al cărui domeniu de aplicare intră şi instituţia prescripţiei răspunderii penale, impune instanţei naţionale să aplice legislaţia naţională în forma existentă ca urmare a deciziilor Curţii Constituţionale a României pronunţate în materia prescripţiei răspunderii penale. De altfel, Curtea a apreciat că un termen general de prescripţie de 10 ani, cum este cazul în prezenta speţă, nu ar putea antrena un risc sistemic de impunitate care să justifice înlăturarea legislaţiei naţionale, fiind vorba de un termen compatibil cu protejarea eficientă a intereselor financiare ale UE, în raport de articolul 325 alin. (1) TFUE şi de art. 12 din Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 (care impune un termen de prescripţie minim de 5 ani pentru infracţiuni cu pedepse de cel puţin 4 ani închisoare).

În cauza de faţă, apelanţii-inculpaţi N., J., K., L., M., I. au arătat la termenul de judecată din 22.06.2022 că nu solicită continuarea procesului penal.

Curtea a reţinut că prin sentinţa penală apelată, inculpata N. a fost condamnată la o pedeapsa cu amenda penală în cuantum de 9.600 RON (120 zile-amenda x 80 RON cuantumul unei zile amenda) pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., în considerentele fiind menţionată data săvârşirii pretinsei infracţiuni, respectiv 05.11.2014.

Inculpatul L. a fost condamnat la o pedeapsa cu amenda penală în cuantum de 30.000 RON (150 zile-amenda x 200 RON cuantumul unei zile amenda) pentru săvârşirea infracţiunii de compromiterea intereselor justiţiei, în baza art. 277 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen.-art. 61 alin. (2) din C. pen., data săvârşirii faptelor fiind 05.11.2014.

Inculpatul M. a fost condamnat la o pedeapsa cu amenda penală în cuantum de 15.000 RON (150 zile-amenda x 100 RON cuantumul unei zile amenda) pentru săvârşirea infracţiunii de compromiterea intereselor justiţiei, în baza art. 277 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen.-art. 61 alin. (2) din C. pen., data săvârşirii pretinsei infracţiuni fiind 05.11.2014. S-a reţinut că prin încheierea de la termenul de judecată din data de 06.10.2022 Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea în primă instanţă a inculpatului M. din infracţiunea de compromiterea intereselor justiţiei, prevăzută de art. 277 alin. (1) din Codul penalîn infracţiunea de favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Inculpata K. a fost condamnată la o pedeapsa de 4 (patru) ani si 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., activitatea pretins infracţională fiind epuizată în luna decembrie 2010.

Inculpata J. a fost condamnată la o pedeapsa de 5 (cinci) ani si 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, în baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., fiind reţinută ca dată a epuizării infracţiunii continuate luna octombrie 2014.

Prin sentinţa apelată, în sarcina inculpatei J. s-a reţinut că în calitate de director economic al S.C. O., începând cu luna noiembrie 2008 şi până în luna octombrie 2014, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu din fişa postului, de a solicita Primăriei Municipiului Piteşti încasarea subvenţiei şi de a semna 70 procese-verbale de verificare a documentaţiei la decontul de subvenţie pentru activitatea de transport public de persoane, cunoscând împrejurarea că S.C. S./R. S.A. nu deţine în proprietate cele 80 de autobuze, încălcând disp. art. 16 alin. (2), din contractul de asociere în participaţiune, modalitate care a făcut posibil ca inculpatul A. în calitate de ordonator principal de credite să dispună efectuarea plăţii către societăţile anterior amintite, cauzând un prejudiciu în sumă de 28.556.450,65 RON Consiliului Local al Municipiului Piteşti.

Inculpatul I. a fost condamnat la o pedeapsa de 5 (cinci) ani si 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz in serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, în baza art. 48 din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic, art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., fiind reţinută ca dată a epuizării infracţiunii continuate luna octombrie 2014.

În sarcina inculpatului I. s-a reţinut că în calitate de director general al S.C. O., începând cu luna noiembrie 2008 şi până în luna octombrie 2014, de a solicita Primăriei Municipiului Piteşti încasarea subvenţiei şi de a semna 70 procese-verbale de verificare a documentaţiei la decontul de subvenţie pentru activitatea de transport public de persoane, cunoscând împrejurarea că S.C. S./R. S.A. nu deţin în proprietate cele 80 de autobuze, exercitând în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi încălcând dispoziţiile art. 16 alin. (2) din contractul de asociere în participaţiune, modalitate care a făcut posibil ca inculpatul A. în calitate de ordonator principal de credite să dispună efectuarea plăţii către societăţile anterior amintite, cauzând un prejudiciu în sumă de 28.556.450,65 RON Consiliul Local al Municipiului Piteşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) din C. pen. art. 5 din C. pen. (70 de acte materiale).

În aplicarea art. 5 din C. pen., s-a reţinut că legea penală mai favorabilă inculpaţilor N., K., L. şi M. este reprezentată de dispoziţiile legale în vigoare în perioada 25.06.2018-30.05.2022 când legea penală română nu prevedea vreun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. În lipsa manifestării de voinţă a inculpaţilor privind continuarea procesului penal, instanţa de apel nu mai poate analiza fondul acţiunii penale, ci va trebui să dispună încetarea procesului penal.

Raportând datele concrete ale speţei la dispoziţiile art. 154 alin. (1) din C. pen., Curtea a reţinut că infracţiunile prevăzute de art. 269 alin. (1) din C. pen. şi art. 277 alin. (1) din C. pen. prevăd un maxim special al pedepsei închisorii de 5 ani, astfel că în conformitate cu art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. maximul special al pedepsei închisorii este de 14 ani închisoare, astfel că termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani.

În atare condiţii, Curtea a constatat că termenul de prescripţie a răspunderii penale calculat conform art. 186 alin. (1) din C. pen., s-a împlinit la data de 04.11.2019 pentru apelanţii- inculpaţi N., L. şi M. şi în decembrie 2020 pentru inculpata K., deci în perioada în care fondul activ al legislaţiei nu conţinea vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale şi anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Analizând situaţia inculpaţilor J. şi I., raportat la data săvârşirii pretinselor infracţiuni reţinută în hotărârea primei instanţe, Curtea a arătat că termenul de prescripţie a răspunderii penale ar trebui să se împlinească în luna octombrie a anului 2024, însă pentru a aprecia în mod definitiv asupra cazului de înlăturare a răspunderii penale prevăzut de art. 155 C. pen. invocat de apelanţii- inculpaţi se impune analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată cei doi, îndeosebi cu privire la existenţa unităţii legale de infracţiune şi a datei de epuizare a acesteia.

I. Cu privire la infracţiunile de luare de mită, dare de mită şi spălare de bani reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi C.

Prin rechizitoriu s-au reţinut următoarele:

- în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. că în calitate de primar al mun. Piteşti şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu (de îndeplinire/neîndeplinire/urgentarea îndeplinirii unui act, respectiv îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri), a pretins şi a primit în data de 18.02.2008 prin intermediul inculpatei B. (fiica sa) si pentru aceasta, un apartament în mun. Bucureşti - Ansamblul Rezidenţial JJ., în valoare de 130.900 euro (echivalentul a 475.812,18 RON) în schimbul favorizării asocierii S.C. S./R. S.A. în procedura de atribuire a contractului de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008, respectiv acordării efective, executării si ulterior prelungirii acestuia;

- în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C. că:

- în calitate de administrator şi acţionar S.C. FF., la data de 18.02.2008 a remis inculpatului A., un apartament situat în mun. Bucuresti, str. x, pentru a influenta comisia de evaluare a ofertelor în sensul desemnării ca si câştigătoare a asocierii S.C. S./R. S.A., în contextul licitaţiei organizate de Primăria Mun. Pitesti, si pentru atribuirea contractului de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008, acestor societăţi si ulterior atribuirii contractului în perioada executării acestuia pentru a nu desfiinţa contractul potrivit art. 16 alin. (2) din contract (în condiţiile în care inculpatul C., avea calitatea de acţionar în cadrul Sc. S., de garant/fidejusor prin societatea Sc. FF. Sa unde de asemenea, era acţionar, la contractele de leasing financiar încheiate de Sc. S. cu SC. WW., iar în perioada octombrie 2007 - decembrie 2008, l-a împrumutat pe inculpatul E. cu suma de 1.778.700 RON din care a plătit o parte din mijloacele de transport achiziţionate);

- la data de 18.02.2008 în contextul în care a remis inculpatului A., apartamentul situat în mun. Bucuresti, str. x, în scopul menţionat mai sus, în calitate de persoană cu putere de decizie, în cadrul Sc. FF. S.R.L. - a creat aparenta că bunul anterior amintit a fost plătit si că nu reprezintă un folos nejustificat, sens în care a acceptat încheierea unui antecontract de vânzare - cumpărare, a unui contract de vânzare - cumpărare si eliberarea de facturi, chitanţe fiscale si dispoziţii de plată, pentru inculpata B., în care să se menţioneze în mod nereal că societatea a încasat integral contravaloarea.

- în ceea ce o priveşte pe inculpata B. s-a reţinut că:

- l-a sprijinit pe inculpatul A. să primească un imobil, apartament în mun. Bucuresti, cu titlu de mită, a semnat, la data de 26.11.2007 antecontractul de vânzare - cumpărare la data de 18.02.2008 contractul de vânzare- cumpărare nr. x cu Sc. FF. S.R.L. si ulterior de a accepta emiterea de către Sc. FF. S.R.L. a facturii fiscale nr. x/26.11.2007, în valoare de 110.000 RON chitanţa nr. x/26.11.2007 în sumă de 110.000 RON, respectiv, factura nr. x/15.02.2008, în valoare de 457.812 si a chitanţei nr. x/15.02.2008 în sumă de 365.112,18 RON, fără a remite sumele de bani societăţii anterior amintite, fiind în fapt beneficiara apartamentului situat în mun. Bucureşti;

- a disimulat primirea de către inculpatul A., tatăl său, a unui apartament cu titlu de mită si pentru a crea aparenta că respectivul imobil a intrat în mod legal în proprietatea ei, la data de 26.11.2007 a semnat antecontractul 231, iar la data de 18.02.2008 a semnat contractul de vânzare cumpărare nr. x cu Sc. FF. S.R.L. si ulterior acceptând eliberarea, semnarea facturilor nr. x/26.11.2007, şi nr. 163/15.02.2008, si a chitantelor nr. x/26.11.2007 în sumă de 110.000lei şi nr. x/15.02.2008 în sumă de 365.112,18 RON, emise de Sc. FF. S.R.L., fără a remite sumele de bani societăţii anterior amintite.

În legătură cu aceste acuzaţii, prima instanţă a reţinut că inculpatul A. a pretins şi a primit pentru inculpata B., un apartament situat în mun. Bucureşti, str. x, în legătură cu îndeplinirea defectuoasă a unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu, respectiv atribuirea, încheierea, executarea şi prelungirea contractului de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în urma unei analize judicioase a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, dar şi în faza de judecată. Toate mijloacele de probă analizate susţin întru totul acuzaţiile de luare de mită, reţinută în sarcina apelantului- inculpat A., complicitate la luare de mită reţinută în sarcina inculpatei B. şi dare de mită, reţinută în sarcina inculpatului C..

Astfel, în perioada în care la Primăria Municipiului Piteşti avea loc procedura de desemnare a operatorului privat care urma să se asocieze cu S.C. O., la care era înscrisă şi firma la care C. era acţionar, inculpatul A. i-a pretins inculpatului C. un apartament pentru fiica acestuia în cartierul JJ. din municipiul Bucureşti.

Inculpatul C. a fost de acord cu cererea inculpatului A. şi în baza acestei înţelegeri, în cursul lunilor septembrie şi octombrie 2007, inculpata B. a luat legătura cu numitul XX., directorul general al S.C. FF. S.R.L., societate aparţinând inculpatului C. şi având ca obiect de activitate realizarea de construcţii, printre care şi realizarea ansamblului imobiliar JJ., şi a vizionat o machetă a blocului în construcţie. Susţinerile inculpatei că ar fi aflat de existenţa acestui complex imobiliar de la colegi şi de pe un panou publicitar este irelevantă în cauză.

La data de 26.11.2007, după o lună de la momentul desemnării ofertei câştigătoare a licitaţiei desfăşurate la nivelul Primăriei Municipiului Piteşti, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x între S.C. FF. S.R.L., reprezentată legal de directorul general XX., în calitate de vânzător şi inculpata B., în calitate de cumpărător, având ca obiect apartamentul nr. x, situat la etajul II, garajul şi locul de parcare contra unui preţ de 110000 euro plus TVA, plătibili în două tranşe, prima tranşă din preţ în sumă de 30369,12 euro la data semnării antecontractului şi cea de-a doua, în cuantum de 100530,88 euro la data autentificării contractului de vânzare- cumpărare.

Cu privire la plata primei tranşe de 30369,12 euro, S.C. FF. S.R.L. a emis factura nr. x/26.11.2007 în valoare de 110.000 RON, semnată de inculpata B.. La aceeaşi dată, S.C. FF. S.R.L. a emis chitanţa nr. x din care rezultă că a primit de la inculpata B. suma de 110.000 RON.

Potrivit dispoziţiei de plată nr. x din data de 26.11.2007, suma de 110.000 RON ar fi fost ridicată în numerar de martorul YY. în aceeaşi zi, cu titlu de diferenţă preţ dintr-un contract de vânzare-cumpărare .

La data de 15.02.2008, S.C. FF. S.R.L. a emis factura nr. x/15.02.2008 în valoare de 475.812, reprezentând a doua tranşă din preţul imobilului, factura semnată de asemenea de inculpata B..

În aceeaşi zi, S.C. FF. S.R.L. a emis chitanţa cu nr. x potrivit căreia societatea ar fi încasat de la inculpata B. suma de 365312,18 RON, sumă care în aceeaşi zi, cu dispoziţia de plată nr. x/11.02.2008 a fost scoasă din casierie de inculpatul YY. .

La data de 18.02.2008, cu numai 4 zile înainte de încheierea contractului de asociere în participaţiune nr. x.02.2008, este încheiat contractul de vânzare- cumpărare, autentificat sub numărul x/18.02.2008, de către ZZ., în prezenţa ambelor părţi, prin care vânzătorul, respectiv S.C. FF. S.R.L., transmite dreptul de proprietate asupra imobilului situat în str, Fabricii, nr. 47, bloc Tronson K, Bucureşti către inculpata B., notarul consemnând faptul că preţul a fost plătit anterior, prin virament bancar.

În ceea ce priveşte modalitatea în care au fost întocmite chitanţele cu seria x nr. x din data de 28.11.2008 şi chitanţa cu seria x nr. x din data de 15.02.2008 prin care se atesta că s-a încasat suma de 110 000 RON, respectiv 365.312,18 RON de la inculpata B., respectiv dispoziţiile de plată nr. x/26.11.2007 şi nr. y/15.02.2008 martorul AAA. a declarat că nu a încasat sumele menţionate în chitanţe şi că nu o cunoaşte pe inculpata B. pe care nu a văzut-o niciodată. Martorul AAA. a mai arătat că a completat atât chitanţele cât şi dispoziţiile de plată la solicitarea martorului XX.. Cât priveşte dispoziţiile de plată, martorul a declarat că le-a întocmit tot la cererea numitului XX. care i-a precizat că a dat sumele de bani martorului YY.. Acesta din urmă declară că nu a primit vreodată sumele de bani indicate în cele două dispoziţii de plată. Totodată, din relaţiile comunicate de societăţile bancare rezultă cu evidenţă că inculpata B. nu a achitat preţul apartamentului prin virament bancar aşa cum a susţinut aceasta la începutul procesului penal şi cum este consemnat în contractul de vânzare- cumpărare. Mai mult, sumele de bani aflate în conturile acesteia nu erau suficiente pentru plata preţului apartamentului. Contractul de donaţie şi contractul de împrumut depuse la dosar nu vor fi avute în vedere de instanţa de control judiciar, acestea fiind întocmite în mod evident pro causa, neexistând vreo dovadă că bunica sa ar fi avut mijloacele necesare acordării acestei donaţii sau că fostul concubin al inculpatei i-ar fi acordat în mod real un împrumut bănesc. Aceste înscrisuri contrazic flagrant declaraţiile inculpatului C. care susţine o altă modalitate de plată a preţului şi declaraţia martorului cu identitate protejată BBB. care susţine că numitul CCC. nu o cunoaşte pe inculpata B. şi nu i-a acordat vreo sumă de bani cu împrumut. Deşi pretinde că au avut o relaţie apropiată, nici inculpata nu a putut indica datele de contact ale pretinsului împrumutător şi nici martorul AAA. nu a putut furniza alte detalii despre această persoană, declarând că deşi îi cunoaşte pe amândoi nu cunoaşte despre existenţa vreunei relaţii între cei doi şi nici despre acordarea unui împrumut.

Având în vedere datele de încheiere a antecontractului de vânzare- cumpărare şi ale contractului de vânzare- cumpărare şi datele de finalizare a procedurii de licitaţie şi încheiere a asocierii în participaţiune, împrejurarea că nici avansul şi nici preţul apartamentului nu a fost plătit în mod real, precum şi susţinerea inculpatului C. că inculpatul Pendiuc i-a solicitat să se ocupe de plata preţului apartamentului, acesta având reprezentarea că pretinsul împrumut nu va mai fi restituit, infracţiunea de luare de mită, prevăzută de 289 din C. pen., cu aplicarea art. 6, art. 7, alin. (1), lit. a) din legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului A., şi infracţiunea corelativă de dare de mită, prevăzută de 290 din C. pen., cu aplicarea art. 6 din legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului C., există dincolo de orice îndoială rezonabilă şi au fost săvârşite cu vinovăţia cerută de lege de către cei doi inculpaţi.

Infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită de inculpatul A., cu intenţie directă, în modalitatea pretinderii unui folos (apartament), pentru altul (fiica sa, inculpata B.), ulterior bunul imobil fiind şi primit, în schimb ce infracţiunea de dare de mită a fost săvârşită de inculpatul C., cu intenţie directă, în modalitatea remiterii bunului imobil, pentru altul (fiica primarului A.).

În ceea ce priveşte apărările inculpatului C. referitoare la inexistenţa unei motivaţii pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, cu titlu preliminar, Curtea a arătat că nu interesează sub aspectul existenţei infracţiunii mobilul cu care a fost săvârşită fapta. Astfel, constituie infracţiune darea de mită săvârşită de o persoană, fără ca autorul acesteia să fie beneficiarul îndeplinirii sau neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul public. Darea de mită săvârşită din curtoazie, prietenie întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 290 din C. pen.

Totuşi, în cauza de faţă, probele existente la dosarul cauzei relevă un interes al acestui inculpat în atribuirea asocierii în participaţiune către S.C. S. în condiţiile în care este asociat al acestei societăţi, chiar în procent minoritar şi a garantat în calitate de fidejusor buna executare a contractelor de leasing încheiate de S.C. S. înainte de a remite proprietatea bunului imobil cu titlu de mită. Nu au fost reţinute afirmaţiile martorului DDD. care a afirmat că S.C. S. ar fi aparţinut în fapt inculpatului C. această declaraţie necoroborându-se cu vreun alt mijloc de probă din dosar.

Nici susţinerile inculpatului C. în sensul că ar fi împrumutat inculpatului EEE. suma de 100000 euro pentru plata apartamentului în contextul în care dorea să închidă contractele în curs de derulare încheiate de firma sa nu au fost primite de instanţa de control judiciar, fiind contrazise de propriile declaraţii date în cursul urmăririi penale şi nesusţinute de vreo altă probă.

Susţinerile inculpatului A. în sensul că nu a avut vreo discuţie cu C. referitoare la apartament sunt evident nesincere, în condiţiile în care sunt contrazise flagrant de mijloacele de probă expuse anterior.

Referitor la data săvârşirii celor două infracţiuni de dare de mită şi luare de mită, instanţa de apel a constatat că infracţiunea de luare de mită s-a consumat la momentul pretinderii bunului imobil de către inculpatul A., fiind o infracţiune de consumare anticipată, iar cea de dare de mită s-a consumat la data de 18.02.2008 când a fost încheiat contractul de vânzare- cumpărare, autentificat sub numărul x/18.02.2008, de către ZZ., prin care inculpatul C. a remis bunul imobil cu titlu de mită. S-a reţinut că inculpatul A., ulterior consumării infracţiunii de luare de mită, a mai comis o altă modalitate alternativă a elementului material al acestei infracţiuni, respectiv cea de primire a bunului pentru altul, astfel că, pentru ambii inculpaţi, data consumării infracţiunilor de corupţie este 18.02.2008.

În atare situaţie, în aplicarea art. 5 din C. pen., s-a reţinut că legea penală mai favorabilă inculpaţilor A. şi C. este reprezentată de dispoziţiile legale în vigoare în perioada 25.06.2018-30.05.2022 când legea penală română nu prevedea vreun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, chiar dacă limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de luare de mită, în forma agravată prevăzută de legea nr. 78/2000, sunt superioare celor prevăzute de lege la data săvârşirii infracţiunii.

Curtea a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. a) din legea nr. 78/2000 prevede un maxim special al pedepsei închisorii de 13 ani şi 4 luni, astfel că în conformitate cu art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 290 din C. pen., cu aplicarea art. 6 din legea nr. 78/2000 maximul special al pedepsei închisorii este de 7 ani închisoare, astfel că termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani.

În atare condiţii, Curtea a constatat că termenul de prescripţie a răspunderii penale calculat conform art. 186 alin. (1) din C. pen., s-a împlinit la data de 17.02.2018 pentru inculpatul A. şi la data de 17.02.2016 pentru inculpatul C..

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la luare de mită reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei B., instanţa de control judiciar a constatat că, în mod corect, prima instanţă a stabilit că aceasta a fost beneficiara apartamentului pretins şi primit de tatăl său, A., primarul municipiului Piteşti, de la inculpatul C.. Antecontractul de vânzare- cumpărare nr. x/26.11.2007 şi contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub numărul x/18.02.2008, de către ZZ., au fost semnate în calitate de cumpărător de inculpata FFF., fără ca aceasta să plătească preţul stipulat în acestea.

Astfel, elementul material al complicităţii materiale la infracţiunea de luare de mită, săvârşită de autorul A., este reprezentat de acţiunea inculpatei de a semna antecontractul de vânzare- cumpărare, facturile fiscale emise şi în final contractul de vânzare- cumpărare pentru bunul imobil, asigurând în acest fel primirea bunului pretins anterior de funcţionarul public pentru fiica sa. Nu trebuie omis faptul că infracţiunea de luare de mită comisă de autor are natura unei infracţiuni de consumare anticipată în care pretinderea mitei este incriminată ca formă consumată a infracţiunii. Totuşi, această modalitate nu exclude consumarea infracţiunii şi la momentul primirii bunurilor. Astfel, actele de complicitate pot fi săvârşite şi după consumarea infracţiunii, dacă autorul comite ulterior una dintre celelalte modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii de luare de mită, acţiunea intermediarului de sprijin la primirea bunului necuvenit constituind complicitate la luare de mită.

Sub aspectul laturii subiective, existenţa intenţiei indirecte în cazul inculpatei B. rezultă prin prisma relaţiei de rudenie cu inculpatul A. coroborat cu faptul că aceasta a semnat facturile fiscale emise pe numele său şi contractul de vânzare- cumpărare al apartamentului, în care se menţiona că plata preţului s-a făcut prin virament bancar, deşi ştia că nu a plătit respectivele sume de bani.

Inculpatul C. a afirmat că a cunoscut-o pe inculpata B. la mult timp după achiziţionarea apartamentului şi că despre apartament a discutat numai cu A.. Martorul AAA. afirmă şi el că nu o cunoaşte pe inculpata B. şi nu a văzut-o niciodată, întocmind facturile fiscale şi chitanţele sub îndrumarea numitului XX., fără a încasa vreo sumă de bani prin virament bancar sau numerar de la aceasta. Din păcate, directorul general al societăţii controlate de inculpatul C., XX., singura persoană cu care B. a discutat premergător încheierii contractului translativ de proprietate şi care a şi semnat actul autentic în numele societăţii, nu a mai putut fi audiat pe parcursul procesului penal, acesta decedând.

În faţa instanţei de control judiciar, inculpata B. a afirmat că în perioada 2007-2008 nu avea o relaţie apropiată cu familia sa, însă, deşi nu plăteşte vreo sumă de bani, se prezintă la sediul societăţii vânzătoare, vizionează machete ale blocului de apartamente, semnează un antecontract în care e cuprins preţul imobilului, facturile fiscale emise pe numele său şi contractul de vânzare- cumpărare în faţa notarului public.

Inculpata B. este absolventă de studii superioare, astfel că aceasta înţelegea semnificaţia actelor juridice asumate prin semnătură, precum şi obligaţiile care îi reveneau potrivit acestora, în special obligaţia de plată a preţului imobilului cuprinsă în antecontractul de vânzare- cumpărare. Totodată, aşa cum rezultă din cuprinsul înscrisului autentic de vânzare- cumpărare, aceasta a citit menţiunea prin care se atesta faptul că preţul a fost plătit prin transfer bancar. În atare condiţii, având în vedere şi valoarea imobilului care reprezenta o sumă de bani deloc neglijabilă în raport de veniturile sale şi ale tatălui său, funcţionar public, este cert că a acceptat posibilitatea ca bunul primit să aibă o origine ilicită, acţionând cu vinovăţia prevăzută de lege, respectiv intenţie indirectă.

Data săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită este tot data semnării contractului de vânzare- cumpărare, respectiv 18.02.2008, faţă de care termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a împlinit la 17.02.2018, instanţa de control judiciar urmând a dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. actual, raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. actual, cu aplicarea dispoziţiilor art. 6 art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 49, alin. (1), lit. b) din legea nr. 129/2019 (reglementare identică cu cea prevăzută de art. 29, alin. (1), lit. b) din legea nr. 656/2002), Curtea a reţinut că legea incriminează ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni. Prin actul de sesizare al instanţei se reţine în sarcina inculpaţilor B. şi C. că infracţiunea de spălare de bani a fost săvârşită prin încheierea disimulată a contractului de vânzare-cumpărare autentificat între societatea controlată de inculpatul C. şi inculpata B., la data de 18.02.2008. Astfel, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că inculpata B. a semnat în calitate de cumpărător contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub numărul x/18.02.2008, de către ZZ., prin care aceasta a dobândit în proprietate apartamentul pretins cu titlu de mită de inculpatul A., pentru fiica sa B., semnând de asemenea şi facturile ce atestau obligaţia de plată a preţului, deşi în realitate acest preţ nu a fost plătit.

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, reglementată, în prezent, în art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, în considerentele deciziei nr. 418/2019 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că faptele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat. Aceste infracţiuni pot fi săvârşite de acelaşi subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracţiunii predicat. Curtea Constituţională a concluzionat că o asemenea reglementare, în privinţa elementului material al infracţiunii, nu ridică probleme din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.

Prin Decizia nr. 16/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală s-a statuat prin că subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile poate fi şi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani, precizând în aceeaşi decizie că infracţiunea de spălare de bani nu trebuie reţinută automat în sarcina autorului infracţiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că, în activitatea sa infracţională s-a realizat şi una dintre acţiunile proprii elementului material al infracţiunii de spălare de bani, pentru că aceasta ar lipsi infracţiunea de spălare de bani de individualitate. Revine organelor judiciare sarcina de a decide în situaţii concrete dacă infracţiunea de spălare de bani este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea din care provin bunurile şi dacă este cazul să se reţină un concurs de infracţiuni sau o unică infracţiuni.

În cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, reglementată, în prezent, în art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, infracţiunea de spălare a banilor nu este suficient de bine individualizată în raport cu infracţiunea de dare de mită săvârşită de inculpatul C. şi infracţiunea de complicitate la luare de mită săvârşită de inculpata B., infracţiuni din care provine apartamentul ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare.

Infracţiunea de spălare a banilor, aşa cum derivă chiar din denumirea sa presupune o ascundere, o disimulare astfel încât sumele de bani sau bunurile dobândite în urma săvârşirii infracţiunii să intre în mod legal în circuitul financiar sau în circuitul civil al actelor de proprietate.

De asemenea, în hotărârea CJUE din 2 septembrie 2021, pronunţată în cauza C-790/19, LG şi MH, s-a stabilit că art. 50 din Cartă nu se opune ca autorul infracţiunii predicat să fie urmărit penal pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută la art. 1 alin. (2) lit. (a) din Directiva 2005/60/CE, când faptele care stau la baza urmăririi penale nu sunt identice cu cele constitutive ale infracţiunii predicat. În cauza principală, revine instanţei de trimitere sarcina de a examina dacă închiderea acţiunii penale aferente infracţiunii predicat constituie efectiv o hotărâre penală definitivă. În concluzie, CJUE a statuat că art. 1 alin. (2) lit. (a) din Directiva 2005/60/CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naţionale care prevede că infracţiunea de spălare a banilor, în sensul acestei dispoziţii, poate fi săvârşită de autorul activităţii infracţionale care a generat banii în cauză.

Or, în prezenta cauză, aşa cum s-a arătat mai sus, infracţiunile de corupţie au fost săvârşite în două dintre modalităţile alternative prevăzute de textul de incriminare, respectiv prin acţiunile de pretindere şi de remitere-primire a apartamentului reprezentând folos necuvenit, iar infracţiunea de spălare a banilor a fost săvârşită prin acţiunea de încheiere a contractului autentic de vânzare-cumpărare, care, de fapt, reprezintă acţiunea de dobândire a imobilului. Prin urmare, în condiţiile exercitării acţiunii penale împotriva inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, constând în aceeaşi acţiune care constituie şi element material al infracţiunii de dare de mită, este evident faptul că infracţiunea de spălare a banilor nu are un caracter autonom şi nici subsecvent faţă de infracţiunea de dare de mită. Aceeaşi concluzie se impune şi pentru inculpata B., aceeaşi acţiune ce constituie elementul material al infracţiunii de complicitate la luare de mită este reţinută şi ca element material al spălării de bani.

Totodată, prin această modalitate de formulare a acuzaţiilor penale, Curtea a constatat că se încalcă principiul ne bis in idem reglementat de art. 6 din C. proc. pen., conform căruia nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitive cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Or, în situaţia în care inculpata B. a intrat în posesia produsului infracţiunii de luare de mită printr-un act notarial nu se poate reţine că a existat o disimulare, o ascundere a bunurilor provenite din săvârşirea infracţiunii în sensul art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Curtea a învederat faptul că inculpaţii C. şi A. s-au înţeles cu privire la remiterea unui bun imobil pentru fiica celui din urmă, cu titlu de mită, fiind săvârşite astfel infracţiunile de luare de mită şi dare de mită. Obiectul mitei este reprezentat de un bun imobil, astfel că remiterea acestuia nu se putea realiza în natură, prin predare, ci numai în forma unui act translativ de proprietate, prin care inculpatul C. transfera dreptul de proprietate asupra imobilului către fiica primarului, legea civilă prevăzând încheierea unui act autentic drept condiţie ad validitatem. În atare situaţie, încheierea contractului de vânzare- cumpărare reprezintă o acţiune ce intră în elementul material al infracţiunilor de complicitate la luare de mită şi dare de mită şi nu ne aflăm în prezenţa unei modalităţi elaborate de spălare a banilor prin care inculpata a dobândit direct produsul infracţiunii de corupţie, ci exclusiv în prezenţa unor modalităţi de intrare în posesia unor foloase obţinute ca urmare a comiterii infracţiunilor de corupţie, infracţiunea de luare de mită şi infracţiunea de dare de mită.

În concluzie, Curtea a constatat că infracţiunile de dare de mită şi de spălare a banilor pentru care inculpatul C. a fost trimis în judecată şi respectiv cea de complicitate la luare de mită şi spălare a banilor reţinute în sarcina inculpatei B. prin actul de inculpare, au fost săvârşite prin aceeaşi acţiune de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului care a făcut obiectul acţiunii de luare de mită şi că aceasta nu putea constitui şi o acţiune de ascundere sau de disimulare a adevăratei provenienţe a imobilului, de vreme ce apartamentul a fost dobândit tocmai prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Împrejurarea că actul notarial de vânzare-cumpărare cuprinde elemente care nu corespund realităţii, cum este cazul plăţii efective a preţului de către inculpata B.. nu justifică şi reţinerea infracţiunii de spălare a banilor, deoarece constituie o împrejurare esenţială a săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită în modalitatea primirii folosului necuvenit pentru altul, fiind un mod de dobândire a acestuia.

II. Cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu şi complicitate la abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea a reţinut că, potrivit art. 5 alin. (3) lit. a) din actul constitutiv al societăţii, S.C. O. PITESTI se poate asocia "cu condiţia ca acţionarul unic (Consiliul local) să-şi menţină dreptul de proprietate asupra a cel puţin 51% din capitalul social iniţial, respectiv 51% din numărul acţiunilor rezultate după evaluarea capitalului social 1011131" (a se vedea fila x).

Audiat în faza urmăririi penale în calitate de martor, inculpatul G. a arătat faptul că, în cursul lunii iunie 2006, specialiştii din cadrul S.C. O. au întocmit un plan de afaceri intitulat "Propuneri de dezvoltare a transportului de călători în mun. Piteşti în perioada 2007-2013, prin achiziţia a 40 de autobuze", semnat de directorul economic al societăţii, respectiv inculpata J., de directorul tehnic de la momentul respectiv inculpatul I. şi de alţi salariaţi ai societăţii. .

În planul de afaceri se propuneau mai multe variante de finanţare, cea mai realistă fiind achiziţionarea unui număr de 40 de autobuze prin contract de leasing financiar, pe o durată de 7 ani, luându-se în calcul un preţ de 110.000 euro/autobuz, cu condiţia efectuării transportului în mun. Piteşti exclusiv de S.C. O.

În aceste condiţii, s-a arătat în planul în discuţie, că societatea putea susţine ratele de leasing pentru 40 de autobuze fără a afecta rezultatele financiare ale societăţii, obţinând o rată medie a profitului de 1,20. De asemenea, s-a arătat că societatea putea susţine din surse proprii doar ratele de leasing, fără avans şi rate reziduale.

În şedinţa consiliului de administraţie al S.C. O. din data de 12.06.2006, pe ordinea de zi, ca singur subiect dezbătut a fost necesitatea identificării unei soluţii pentru redresarea societăţii.

Potrivit procesului-verbal de consemnare a discuţiilor din şedinţele consiliului de administraţie din data de 12.06.2006, achiziţia de autobuze era considerată singura modalitate de redresare a societăţii.

În cadrul şedinţei C.A. al S.C. O. Piteşti din data de 12.06.2006, s-a hotărât înaintarea unui material către Consiliul Local Piteşti prin care să se solicite achiziţionarea de autobuze (procesul-verbal al şedinţei C.A. S.C. O., din data de 12.06.2006, aflat în plicul nr. 1)

Contrar celor susţinute de procuror prin rechizitoriu şi de instanţa de fond, din actele dosarului, a rezultat împrejurarea că S.C. O. a înaintat Consiliului local al mun. Piteşti planul de afaceri şi în conţinutul adresei nr. x/12.06.2006, semnată numai de inculpatul G., preşedintele consiliului de administraţie la acel moment, se menţionează că:

"Situaţia de mai sus a fost prezentată şi analizată în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie din data de 12.06.2006, membrii consiliului optând pentru dotarea societăţii cu autobuze noi. În concluzie, pentru realizarea unui transport de calitate şi eficient în municipiul Piteşti, propunem Consiliului Local fie achiziţionarea de autobuze noi, fie încheierea unui parteneriat public privat în condiţiile legii." Astfel, inculpatul G. a prezentat în mod fidel soluţia adoptată de membrii consiliului de administraţie, respectiv cea de achiziţie de autobuze, propunerea de asociere inserată în cuprinsul adresei fiind una proprie, aparţinând numai acestui inculpat. Inculpatul G., în calitate de preşedinte al consiliul de administraţie avea posibilitatea de a formula propuneri proprii, acesta acţionând cu bună- credinţă la întocmirea adresei menţionate anterior. Faptul că propunerea inculpatului G. nu are vreo relevanţă infracţională este dovedită şi de împrejurarea că, ulterior acestei propuneri, S.C. O. a făcut demersuri suplimentare pentru identificarea unei soluţii optime la problema transportului în comun în municipiul Piteşti, astfel că spre sfârşitul anului 2006, specialişti din cadrul S.C. O. au întocmit "Strategia de dezvoltare durabilă a serviciului de transport public local de călători în mun. Piteşti", (vol. 27 d.u.p., filele x).

Potrivit acestei strategii, se urmărea ca S.C. O. până în 2010 să înlocuiască parcul auto cu 80 de autobuze noi, achiziţionate de Consiliul local prin alocare de fonduri.

Astfel, la subcapitolul V.4 din strategie se menţiona că, înlocuirea întregului parc de autobuze să se realizeze până în anul 2010, după cum urmează: în 2007 achiziţionarea a 40 autobuze, în 2008 achiziţionarea a 20 autobuze, iar în anul 2009, încă de 20 autobuze.

În ceea ce priveşte soluţiile financiare, în strategie se arată că, Consiliul Local Piteşti trebuie să acorde fonduri în vederea achiziţionării autobuzelor.

La data de 12.01.2007, în cadrul şedinţei consiliului de administraţie al societăţii, membrilor le-a fost înmânată "Strategia de dezvoltare durabilă a serviciului de transport public local de călători în mun. Piteşti" spre analiză şi studiu.

În paralel, la data de 20.06.2006, Consiliul local al municipiului Piteşti, la iniţiativa primarului A. a adoptat Hotărârea nr. 244 privind elaborarea unui studiu de fezabilitate de către Universitatea Piteşti, intitulat "Modernizarea serviciului de transport local de călători în municipiul Piteşti", studiu aprobat ulterior prin H.C.L. nr. 75/07.03.2007.

Faptul că, deşi propunerea inculpatului G. cuprindea inclusiv varianta asocierii cu un operator privat, primarul a solicitat elaborarea unui studiu cu privire la problema transportului în comun demonstrează că, cel puţin la acest moment, nu exista o rezoluţie infracţională a autorului în sensul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu. Este de reţinut că inculpatul A. nu a avut vreo implicare în modalitatea în care au fost realizate strategia întocmită de specialiştii O. şi studiul de fezabilitate menţionate anterior.

La data de 07.02.2007 a avut loc următoarea şedinţă a consiliului de administraţie a societăţii, la care a participat inculpatul A., primarul municipiului Piteşti, însoţit de inculpata K., şefa biroului de monitorizare a serviciilor publice din Primăria Piteşti.

Astfel, potrivit declaraţiilor inculpatului G., coroborate cu declaraţiile membrilor consiliului de administraţie al S.C. O. expuse în integralitate în sentinţa apelată şi în rechizitoriu şi martorilor P., GGG. rezultă că în cadrul şedinţei din 07.02.2014 au fost puse în discuţie toate opţiunile pentru redresarea activităţii societăţii (respectiv achiziţionarea de autobuze noi, încheierea unor contracte de leasing sau asocierea cu un operator privat), şi nu doar cea de asociere cu un operator privat aşa cum susţine acuzarea, iar inculpatul EEE. a menţionat că primăria municipiului Piteşti, respectiv consiliul local nu poate acorda fonduri băneşti în vederea achiziţionării de autobuze pentru S.C. O.. Acesta a precizat că nu pot fi achiziţionate autobuze nici în baza unui contract de leasing nici în baza unui contract de vânzare-cumpărare simplu, întrucât municipalitatea nu poate susţine un asemenea efort financiar. De asemenea, acesta a precizat că nici privatizarea societăţii nu este o soluţie.

Mai mulţi dintre membrii consiliului de administraţie au apreciat faţă de susţinerile primarului EEE. referitoare la lipsa fondurilor băneşti pentru a susţine achiziţia de autobuze, că singura soluţie posibilă este asocierea cu un operator privat, motiv pentru care această propunere a fost votată în unanimitate, fiind emisă decizia nr. 42/07.02.2007 a consiliului de administraţie. În atare condiţii, nu se poate reţine că iniţiativa propunerii a aparţinut inculpatului G., martorii relatând că în cadrul respectivei şedinţe nu au avut loc propriu-zis dezbateri, ci primarul EEE. şi-a expus punctul de vedere şi faţă de susţinerile sale a fost votată varianta de asociere în participaţiune.

Lipsa oricărei implicări a inculpatului G. în activitatea infracţională ulterioară a inculpatului A. rezultă şi din faptul că acesta nu a făcut parte din comisia de evaluare a ofertelor şi de desemnare a câştigătorului licitaţiei.

Abia la această dată se conturează o rezoluţie infracţională a inculpatului A., acesta susţinând în cadrul argumentaţiei sale întocmirea caietului de sarcini într-o modalitate în care, prin condiţiile prevăzute în această documentaţie, să se descurajeze participarea operatorilor privaţi care prestau la momentul respectiv transportul public în municipiul Piteşti cu maxi-taxi.

Având în vedere situaţia de fapt expusă anterior, s-a reţinut că acţiunile imputate inculpatului G. prin actul de sesizare al instanţei şi prin hotărârea apelată, respectiv de a susţine în mod nereal în conţinutul adresei x/12.06.2006 pe care a înaintat-o Primăriei Municipiului Piteşti că, prin planul de afaceri se propune achiziţia de autobuze şi încheierea unui parteneriat public privat, iar în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie din data de 07.02.2007, contrar soluţiilor propuse prin Strategia de dezvoltare durabilă a Serviciului de transport public de călători din municipiul Piteşti, de a avansa ca unică soluţie de redresare a societăţii, asocierea cu un operator privat, nu există în materialitatea lor.

După ce în cadrul şedinţei consiliului de administraţie al S.C. O. din data de 07.02.2007, inculpatul A. a trasat paşii pe care societatea trebuia să-i parcurgă în vederea asocierii, la data de 22.02.2007, inculpatul A. a iniţiat un proiect de hotărâre "privind avizarea asocierii în participaţiune a S.C. O., în vederea modernizării serviciului public de transport local de călători în municipiului Piteşti" şi a propus spre aprobarea Consiliului Local proiectul de hotărâre.

Consiliul local al Municipiului Piteşti adopta hotărârea nr. 76/07.03.2007, privind avizarea asocierii în participaţiune a S.C. O. în vederea modernizării serviciului public de transport local, precum şi desemnarea S.C. O. să elaboreze documentaţia de asociere, societatea urmând a-şi evalua şi activele.

Evaluarea privind determinarea valorii de piaţă pentru imobilizările corporale aflate în proprietatea S.C. O. a fost realizată de S.C. HHH. S.A. prin raportul nr. x/16.04.2006, valoarea totală de piaţă fiind stabilită la suma de 17.792.951 RON, echivalentul a 5.225.059 euro.

Raportul de evaluare a fost aprobat prin HCL 157/16.05.2007.

În baza prevederilor art. 1 alin. (3) din HCL nr. 76/07.03.2007, Consiliul de administraţie al O. a adoptat Decizia nr. 55/25.05.2007 cu privire la avizarea documentaţiei pentru desemnarea operatorului economic în vederea asocierii în participaţiune cu O. .

Prin adresa nr. x/25.05.2007 O. comunică Primăriei Piteşti, spre aprobare, documentaţia pentru desemnarea operatorului economic în vederea asocierii în participaţiune (...) pentru modernizarea transportului public local de călători din municipiul Piteşti.

Conform Raportului nr. x/28.05.2007 al Primăriei municipiului Piteşti, privind aprobarea documentaţiei pentru desemnarea operatorului economic în vederea asocierii în participaţiune cu O. SA", documentaţia în cauză era structurată în patru secţiuni, respectiv fişa de date a asocierii, caietul de sarcini, formulare şi contractul cadru de asociere în participaţiune.

În vederea întocmirii documentaţiei de desemnare a operatorului privat care urma să se asocieze cu S.C. O., prin Decizia Directorului General nr. 49 din 30.04.2007 au fost desemnaţi martorii III., JJJ., precum şi inculpaţii J. (director economic în cadrul societăţii) şi I. (director tehnic), care au întocmit fişa de date a asocierii, caietul de sarcini, formulare tipizate aferente documentaţiei, precum şi forma cadru a contractului de asociere.

Inculpatul F. a relatat că în timp ce specialiştii din cadrul S.C. O. întocmeau documentaţia de desemnare a operatorului privat, inculpatul A. i-a solicitat acestuia să se intereseze în ce stadiu se află documentaţia de la S.C. O. şi că în, contextul discuţiilor pe care le-a avut, inculpatul A. i-a spus să se uite pe documentaţie, să o analizeze şi să găsească nişte condiţii restrictive, astfel încât să limiteze accesul operatorilor privaţi de transport persoane să participe la această licitaţie.

Una din condiţiile restrictive indicate inculpatului F. de către inculpatul A. a fost aceea că în caietul de sarcini să fie trecute drept condiţie ca asociatul să fie proprietarul autobuzelor, motivând că nu toată lumea are bani să cumpere 80 de autobuze (volumul 7 d.u.p., filele x).

De asemenea, inculpatului F. a mai precizat că inculpatul A. i-a spus că:"(...) ar fi bine ca această licitaţie să fie câştigată de o societate de-a noastră(...)", făcând referire la S.C. S./R. S.A.

În continuare, inculpatul F. a arătat faptul că, după ce a purtat această discuţie cu inculpatul A., a citit documentaţia şi a făcut mai multe modificări, adnotări chiar pe această documentaţie.

Printre modificările efectuate, s-au numărat şi cele indicate de inculpatul A., respectiv că în caietul de sarcini să se menţioneze că asociatul să vină cu cele 80 de autobuze în proprietate, în condiţiile în care în documentaţia primită de la S.C. O. se menţiona faptul că asociatul putea să deţină autobuzele fie în proprietate, fie în leasing.

Inculpatul F. a arătat faptul că a modificat şi cota de participare la beneficii şi pierderi în cadrul asocierii. Astfel, deşi în fişa de date a asocierii prezentată de S.C. O. se prevedea ca această societate să vină în asociere cu 51%, inculpatul F. a consemnat că acest procent să fie negociat în contextul încheierii contractului (vol. 4 d.u.p. filele x).

După ce a făcut aceste modificări, inculpatul F. a mers la inculpatul A. şi i-a prezentat acestuia documentaţia modificată; inculpatul A. a fost de acord cu modificările aduse la fişa de date a asocierii şi la caietul de sarcini şi i-a spus acestuia să le înmânez inculpatei K. pentru ca aceasta să le remită din nou S.C. O.

Documentele au fost predate inculpatei K. care avea în subordine serviciul de transport public.

Inculpata K. a remis documentaţia la S.C. O. pentru redactilografierea acesteia, conform modificărilor.

După ce a primit documentaţia modificată, prin adresa nr. x/28.05.2007, S.C. O. a înaintat-o Consiliului local al Municipiului Piteşti, spre aprobare .

Reprezentanţii S.C. O. Piteşti nu au luat în calcul modificările operate de către inculpatul F., în ceea ce priveşte cota de participare în asociere şi modalitatea în care urma să deţină mijloacele de transport, astfel că în caietul de sarcini, la secţiunea 1, obiectul asocierii, s-a menţionat că autobuzele pot fi deţinute în proprietate sau în leasing, iar în fişa de date a asocierii, la punctul A10 privind cota de participare la beneficii şi pierderi s-a precizat că S.C. O. îşi menţine o cotă de 51% din acţiuni (vol. 4 d.u.p., fila x).

Tot în aceeaşi perioadă, inculpatul A. a luat legătura cu martorul KKK., consilierul său, şi l-a desemnat să se ocupe de documentaţia întocmită de specialiştii din cadrul S.C. O. Piteşti, şi să o modifice dacă este cazul (volumul 11 d.u.p., filele x 19).

Audiat în faza urmăririi penale, martorul KKK. a învederat faptul că a luat legătura cu inculpatul F., care i-a remis în parte documentaţia întocmită de specialiştii din cadrul S.C. O. Piteşti, respectiv numai fişa de date a asocierii şi caietul de sarcini.

Martorul KKK. a luat documentaţia de la inculpatul F., a lecturat câteva zile şi şi-a făcut propriile adnotări.

După ce martorul KKK. şi inculpata K. au făcut propriile adnotări, la solicitarea inculpatului F., au fost invitaţi şi reprezentanţii S.C. O. pentru a se discuta pe marginea acestor modificări.

După una din întâlnirile pe care le-a avut în cadrul grupului de lucru, martorul KKK. a fost anunţat telefonic de inculpatul A., care i-a precizat că, în aceeaşi seară, îl aşteaptă, cu documentaţia licitaţiei, în biroul său după terminarea programului. În baza acestei solicitări, în seara aceleiaşi zile, martorul KKK. a mers în biroul inculpatului A., căruia i-a înmânat documentaţia cu modificările şi adnotările sale. In acest context, a arătat martorul, inculpatul A. i-a cerut să modifice clauzele referitoare la condiţiile care trebuie sa le îndeplinească asociatul, în sensul că, prin aceste condiţii, să fie înlăturaţi operatorii incomozi.

În schimbul acceptării modificărilor, inculpatul A. i-a propus martorului să ocupe o funcţie importantă în cadrul viitoarei asocieri, cu scopul de a obţine venituri suplimentare:

"să te duci să verifici cum merge treaba în asociere, să mai iei şi dumneata ceva".

Martorul KKK. a declarat că a refuzat să dea curs cererii inculpatului A. de a modifica documentaţia de desemnare a operatorului privat, în sensul celor solicitate de acesta şi a părăsit biroul.

În şedinţa Consiliului Local al Municipiului Piteşti din data de 17.07.2007, inculpatul A. a propus modificarea proiectului de hotărâre ce viza documentaţia de desemnare a operatorului economic în sensul adnotărilor operate de către inculpatul F. (vol. 28 d.u.p., fila x), astfel fiind adoptată HCL 270/17.07.2007.

Astfel, la capitolul "fişa de date a asocierii" punctul A11, se regăseşte propunerea inculpatului A. de modificare în sensul:

"cota de participare la beneficii şi pierderi se va negocia prin contractul de asociere în participaţiune", iar în caietul de sarcini se regăseşte menţiunea ca autobuzele să fie deţinute de operatorul economic în proprietate . Totodată, la durata asocierii se regăseşte menţiunea 6 ani, cu posibilitatea de prelungire, fapt ce atestă existenţa rezoluţiei infracţionale unice în sarcina inculpatului A., necesară reţinerii infracţiunii în formă continuată.

Aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, desemnarea operatorului economic asociat s-a realizat prin licitaţie publică deschisă, procedură iniţiată odată cu publicarea la data de 03.08.2007, în presa locală, ziarul Argeş şi cea naţională, ziarul România Liberă.

Instanţa de apel a constatat, contrar apărărilor formulate în prezenta cale de atac, că în cauza de faţă sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la procedura achiziţiilor publice, act normativ care în art. 9 stabileşte că dispoziţiile sale se aplică pentru atribuirea contractului de achiziţie publică de către o autoritate contractantă, în numele şi pentru o altă persoană fizică/juridică, în cazul în care respectivul contract este finanţat/subvenţionat, în mod direct, în proporţie de mai mult de 50%, de către o autoritate contractantă. Totodată, se reţine că asocierea în participaţiune nu se regăseşte prin excepţiile de la aplicarea regulilor de achiziţie publică prevăzute în mod limitativ în O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare în anul 2007, astfel că derularea procedurii de licitaţie era obligatorie.

Relevantă este şi declaraţia martorului LLL. care a susţinut că în cadrul şedinţelor consiliului local pe comisii, inculpaţii F. si H. susţineau ideea asocierii cu firmele inculpaţilor D. si E., prezentându-le ca fiind solvabile şi că, de regulă, în măsura în care în care primarul EEE. nu era de acord cu propunerile şi deciziile acestei comisii transmitea opoziţia sa, iar, în situaţia dată, faptul că nu şi-a manifestat dezacordul cu privire la ideea de asociere a S.C. O. cu societăţile inculpaţilor Văsîi şi E., a condus la ideea că această împrejurare era in acord şi cu voinţa primarului EEE..

Primăria mun. Piteşti a pus în vânzare caietul de sarcini pentru desemnarea operatorului privat în vederea achiziţionării de către posibili ofertanţi.

Potrivit actelor din dosar, printre cei care au cumpărat s-a numărat şi martorul MMM., reprezentant al S.C. NNN. S.R.L..

În baza procesului-verbal din data de 11.09.2014 a fost ridicată de la martorul MMM. documentaţia privind desemnarea operatorului economic în vederea asocierii în participaţiune cu S.C. O., pe care a cumpărat-o de la Primăria Mun. Piteşti în vederea participării la licitaţie .

Potrivit punctului A11 din fişa de date a asocierii cota de participare la beneficii şi pierderi urma sa fi negociată prin contractul de asociere în participaţiune, iar potrivit caietului de sarcini asociatul trebuia să deţină autobuzele în proprietate sa .

Audiat in faza urmăririi penale martorul din acte OOO., administratorul SC. PPP. S.R.L. Piteşti, a învederat faptul că în cursul anului 2007, ca urmare a unui anunţ în presa locală, s-a prezentat la Primăria Municipiului Piteşti, de unde a cumpărat documentaţia referitoare la o licitaţie vizând asocierea S.C. O. cu un operator privat. Martorul a relatat că a purtat discuţii referitoare la licitaţie cu mai multe persoane, inclusiv cu inculpatul H., şeful unui serviciu din cadrul Primăriei Piteşti, care, deşi spunea că lucrurile sunt în regula, modul de exprimare şi abordare din partea acestuia, trădau faptul ca lucrurile nu sunt tocmai in ordine. De asemenea, in primărie circula un curent din care rezulta in mod evident că, la aceasta licitaţie, erau favorizate firmele S.C. S. si S.C. R. S.A.. Martorul mai declară şi că a luat legătura cu reprezentantul S.C. QQQ., care i-a spus că a discutat cu reprezentanţii S.C. S./R. S.A., că a creionat o înţelegere cu aceştia şi că ştia ca numiţii E. si D. aranjaseră în aşa fel lucrurile, încât să câştige licitaţia de la Primăria Piteşti.

Audiat în faza urmăririi penale, martorul din acte RRR. a arătat ca în anul 2007, fără să poată preciza cu exactitate data, la sediul S.C. QQQ. S.A. s-a prezentat E., administrator al S.C. S. Piteşti, care a solicitat încheierea unui contract prin care să devină dealer al S.C. QQQ., iar ulterior, după semnarea contractului de distribuţie acesta a devenit dealer al S.C. QQQ..

La data de 24.05.2007 a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 5 între QQQ. S.A., în calitate de vânzător, şi S. în calitate de cumpărător, obiectul contractului constituindu-l vânzarea-cumpărarea unui număr de 80 autobuze urbane marca x, la preţul unitar de 170.000 euro fără TVA. Valoarea totală a contractului era de 13.600.000 euro fără TVA, termenul de livrare fiind de 120 de zile de la data semnării contractului.

La data de 15.08.2007 a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. x între S., în calitate de vânzător şi R. S.A. în calitate de cumpărător.

Obiectul contractului îl constituie vânzarea-cumpărarea unui număr de 40 autobuze urbane marca x, la preţul unitar de 170.000 euro fără TVA. Valoarea totală a contractului este de 6.800.000 euro, iar valoarea totală cu TVA este de 8.092.000 euro.

În legătură cu momentul transmiterii proprietăţii, Curtea a reţinut dispoziţiile art. 1295 din C. civ. în vigoare la momentul încheierii contractelor de vânzare- cumpărare, care prevăd "strămutarea" de drept a proprietăţii de la vânzător la cumpărător "îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat". Aceasta înseamnă că prin efectul realizării acordului de voinţă şi independent de predarea bunurilor vândute şi plata preţului, se produce nu numai încheierea contractului, dar operează automat şi transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. Faţă de aceste dispoziţii legale apar ca neîntemeiate susţinerile acuzării referitoare la natura juridică a contractului încheiat la 24.05.2007, acesta nefiind o promisiune bilaterală de vânzare- cumpărare, ci un veritabil contract de vânzare- cumpărare, părţile convenind asupra bunurilor vândute şi asupra preţului acestora, fixând termene pentru executarea obligaţiilor ce decurg din contract, respectiv predarea bunurilor şi plata preţului. Nici calitatea de dealer a S.C. S. nu afectează natura juridică a contractelor menţionate anterior, valabilitatea contractelor de vânzare- cumpărare menţionate anterior nefiind influenţată de contractul de distribuţie încheiat anterior.

În data de 28.08.2007 între S.C. S., reprezentată prin inculpatul E. şi R. S.A., reprezentată prin SSS., s-a semnează Acordul de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de asociere în participaţiune cu O. pentru modernizarea transportului public local de călători din municipiul Piteşti. Contribuţia financiară a fiecărei părţi fiind de câte 50%, iar repartizarea fizică, valorică şi procentuală fiind de câte 50%. Liderul asociaţiei este S.. Acordul de asociere a primit certificare de dată certă în data de 04.09.2007.

Contribuţia financiară a fiecărei părţi este de câte 50%, iar repartizarea fizică, valorică şi procentuală este de câte 50%. Liderul asociaţiei este S..

Apărările inculpatului D. referitoare la implicarea sa în derularea procedurii de asociere nu au fost reţinute de instanţa de control judiciar, cât timp potrivit relaţiilor ONRC depuse odată cu documentaţia de înscriere la licitaţie a rezultat că acţionar majoritar al R. S.A. era numitul TTT., membru de familie a inculpatului. Din acţionariat făcea parte şi numitul UUU., iar ambii erau persoane împuternicite ale societăţii. Potrivit adeverinţei emise R. S.A., inculpatul D. a avut calitatea de director general al societăţii începând cu 01.05.2007, exercitând, în fapt, funcţia de conducere a activităţii societăţii, chiar dacă actele juridice au fost semnate de împuterniciţi ai societăţii. Chiar şi organigrama aflată la f. x din vol. 13 d.u.p. confirmă implicarea inculpatului D. în conducerea activităţii societăţii comerciale. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul D. a semnat ulterior contractul de asociere în participaţiune, deşi cunoştea faptul că la acel moment nu mai sunt îndeplinite condiţiile tehnice şi potrivit propriilor declaraţii a discutat ulterior cu primarul EEE. cu privire la nivelul subvenţiei plătite. Totodată, s-a reţinut că inculpatul F. şi martorii LLL. şi OOO. afirmă implicarea inculpatului Văsîi în procedura de licitaţie, precum şi dorinţa inculpatului EEE. de a atribui contractul asocierii din care făcea parte firma controlată de inculpatul Văsîi.

Oferta şi toată documentaţia aferentă au fost depuse în vederea participării la licitaţie.

Prin dispoziţia de primar nr. 3816/26.07.2007, inculpaţii H., F., K. şi martorii VVV., LLL., WWW. şi XXX. au fost desemnaţi să facă parte din comisia de evaluare a ofertelor şi desemnare a operatorului economic . Inculpatul H. a fost desemnat preşedintele acestei comisii.

La data de 05.09.2007, a avut loc şedinţa de deschidere a ofertelor, la care au participat societăţile YYY. S.R.L., Compania de Transport Intern şi ZZZ., respectiv asocierile formate din NNN./AAAA. S.A. şi S.C. S./R. S.A.

La această şedinţă S.C. S./R. S.A. a fost reprezentată de inculpaţii E. şi D., iar S.C. NNN. a fost reprezentată de martorul MMM..

La această procedură S.C. NNN. S.R.L a participat în asociere cu AAAA. S.A..

Martorii LLL., VVV. şi XXX. au arătat că în cadrul acelei şedinţe plicurile cu oferte au fost deschise de inculpatul F. iar aprecieri cu privire la valabilitatea acestora au fost făcute tot numai de acesta, iar când a desigilat plicul asocierii S.C. S. - S.C. R. a afirmat că oferta corespunde cerinţelor caietului de sarcini şi a fişei de date a asocierii. La sfârşitul acestei şedinţe, la solicitarea martorei XXX., s-a dispus solicitarea unor înscrisuri suplimentare de la asocierea S.C. S.- R. S.A.., respectiv contractul de vânzare- cumpărare autentificat şi oferta tehnică pentru autobuze.

La data de 10.09.2007 a avut loc o nouă şedinţă a comisiei de licitaţie, la deschiderea ofertelor s-a constatat că S.C. S. şi R. S.A. au prezentat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/24.05.2007, din care rezultă că sunt proprietari asupra unui număr de 80 autobuze.

Potrivit depoziţiei inculpatului F., după şedinţa de deschidere a ofertelor acesta i-a spus inculpatului A. că au fost eliminaţi din procedura de licitaţie S.C. NNN. şi AAAA. S.A.

Inculpatul F. a făcut această precizare deoarece inculpatul A. îi spusese anterior că inculpaţii D. şi E., reprezentanţii S.C. S./R. S.A., se tem de AAAA. S.A. întrucât şi aceştia au posibilităţi financiare şi au relaţii economice cu nişte producători de autobuze, respectiv BBBB..

La data de 10.09.2007 inculpaţii F. şi H. au întocmit raportul procedurii de desemnare a operatorului privat, înregistrat sub nr. x/10.09.2007, prin care se stabilea ofertantul câştigător, respectiv asocierea S.C. S./R. S.A., prin descalificarea celorlalţi participanţi la licitaţie.

Deşi raportul procedurii a fost semnat de toţi membrii comisei de evaluare, pe timpul urmăririi penale s-a stabilit că martorii LLL. şi XXX. nu au fost convocaţi la această întâlnire a comisiei de evaluare a ofertelor, ci doar au semnat procesul-verbal.

Ca urmare a contestaţiilor formulate, la data de 04.10.2007, a fost reluată procedura de selecţie a ofertelor, inculpaţii F. şi H. întocmind raportul final al procedurii nr. 54923/04.10.2007, prin care s-a desemnat ca şi ofertant câştigător asociaţia S.C. S./R. S.A.

Ca şi în primul caz, raportul final al procedurii a fost semnat fără ca martorii LLL. şi XXX., să participe la această întâlnire. De asemenea, secretarul JJJ. nu a fost convocat.

Aşa cum rezultă din raportul final al procedurii anterior amintit, avizat de către primarul A., asociaţia formată din societăţile NNN./AAAA. S.A. a obţinut un număr de 57 de puncte.

Asocierii formate din societăţile S.C. S./R. S.A. nu i-a fost acordat un punctaj la şedinţa desfăşurată la 04.10.2007.

Înscrisul depus de către inculpatul H. în apărare, reprezentând o informare adresată Consiliului Local al municipiului Piteşti înregistrată în evidenţele acestei autorităţi la data de 21.09.2007, în care se menţionează un număr de 99 de puncte, nu poate conduce la exonerarea acestuia de răspundere penală şi reţinerii unei simple omisiuni în redactarea proceselor-verbale din 10.09.2007 şi 04.10.2007, în condiţiile în care, în primul rând, este anterior şedinţei din 04.10.2007 când a fost desemnat câştigătorul licitaţiei prin compararea a două oferte şi din probele expuse anterior a rezultat că la niciuna dintre cele două şedinţe de evaluare a ofertelor nu au participat toţi membrii comisiei de licitaţie, iar operaţiunea de evaluare a fost făcută exclusiv de inculpatul F., însuşi inculpatul H. afirmând că s-a bazat pe pregătirea juridică a inculpatului F.. În atare condiţii, s-a reţinut că în cadrul şedinţei din 04.10.2007 inculpatul H. nu a analizat oferta S.C. S./R. S.A. şi înscrisurile ce stăteau la baza acesteia, nu a acordat punctaj corespunzător fiecărui criteriu de evaluare, îndeplinindu-şi în mod defectuos atribuţiile de preşedinte al comisiei de licitaţie. Nu se poate reţine nici că acesta nu a cunoscut dorinţa inculpatului EEE. de a atribui contractul societăţilor reprezentate de inculpaţii E. şi CCCC., în condiţiile în care martorul OOO. susţine că a vorbit cu inculpatul H. despre licitaţie şi a rămas cu impresia că lucrurile nu sunt în regulă, iar la nivelul primăriei erau cunoscute intenţiile primarului EEE..

Referitor la dispoziţiile C.1.3. din fişa de date a asocierii, Curtea a reţinut că acestea prevăd posibilitatea de asociere a mai multor operatori economici, rezultând un nou operator economic, în scopul de a îndeplini condiţiile de participare la licitaţie. Condiţia unui nou operator economic nu trebuie interpretată restrictiv, astfel cum este menţionat în rechizitoriu, în sensul creării unei noi entităţi cu personalitate juridică proprie. Asocierea în participaţiune este un contract civil, prin care două părţi, persoane juridice în cauza de faţă, se asociază în vederea îndeplinirii unei activităţi, asocierea acţionând în relaţiile cu terţii ca un operator unic, asociaţii fiind ţinuţi solidar de actele încheiate în "reprezentarea "asocierii. Astfel, fapta inculpatului de a nu elimina asocierea S.C. S./R. S.A. pe baza neîndeplinirii dispoziţiilor C.1.3. din fişa de date a asocierii nu constituie o modalitate de sprijin a activităţii infracţionale a autorului, cât timp, în fapt, asocierea îndeplinea acest criteriu.

În consecinţă, unica activitate de ajutor material la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu este reprezentată de acţiunea inculpatului H., care la data de 04.10.2007, în calitate de preşedinte al comisiei de licitaţie, nu a desemnat oferta câştigătoare pe baza unui punctaj, cunoscând faptul că primarul doreşte atribuirea contractului către asocierea S.C. S./R. S.A. Ulterior acestui moment inculpatul H. nu a mai desfăşurat vreo activitate legată de desfăşurarea contractului sau prelungirea acestuia.

În situaţia în care actele de complicitate se raportează la un singur act material, răspunderea penală a participantului se va raporta la forma continuată a infracţiunii, numai în măsura în care acesta a cunoscut sau a prevăzut că autorul va comite infracţiunea în formă continuată.

Deşi în fişa de date de asocierii, la punctul A.7. este menţionată posibilitatea de prelungire a contractului de asociere în participaţiune, din materialul probator administrat nu rezultă că inculpatul H. a prevăzut la momentul acordării sprijinului că autorul, inculpatul A., va săvârşi infracţiunea în formă continuată. Martorii audiaţi cu privire la situaţia de fapt reţinută de instanţa de control judiciar până la momentul încheierii contractului de asociere în participaţiune nu fac vreo referire la exprimarea intenţiei primarului cu privire la prelungirea duratei acestuia, singura menţiune fiind cea din înscrisul aflat la fila x din vol. 13 d.u.p. ce atestă o simplă posibilitate teoretică, inculpatul H., în condiţiile în care nu a participat la elaborarea documentaţiei de asociere, neavând cum să prevadă sau să cunoască săvârşirea infracţiunii în formă continuată.

În atare condiţii, în conformitate cu dispoziţiile deciziei recurs în interesul legii nr. 5/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, data săvârşirii complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, în formă simplă, prevăzută de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13˛ din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi cu înlăturarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (un singur act material) este data săvârşirii infracţiunii de către autor, respectiv prima plată efectuată în baza contractului de asociere în participaţiune, ce datează din anul 2008, faţă de care termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a împlinit în anul 2018, instanţa de control judiciar urmând a dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul H..

Până la momentul încheierii contractului de asociere în participaţiune din data de 12.02.2008, S.C. S. reprezentată de inculpatul E. vinde cele 80 de autobuze către WW., fiind emise facturi fiscale în acest sens în perioada 27.12.2007-21.02.2008, iar S.C. S. şi S.C. R. S.A. încheie contracte de leasing financiar pe o durată de 5 ani cu S.C. WW., autobuzele fiind primite de cele două firme în folosinţă pe durata contractelor de leasing. În cazul S.C. S. în calitate de fidejusor figurează societatea FF. S.A., controlată de inculpatul C., persoană care remite în aceeaşi perioadă un bun imobil cu titlu de mită inculpatului A., în legătură cu atribuirea contractului de asociere în participaţiune.

Totodată, potrivit raportului de constatare întocmit de specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, la momentul achitării ratelor de leasing, inculpatul C. i-a remis inculpatului E., în perioada octombrie 2007- decembrie 2008 suma de 1.778.700 RON .

Prin raportul de constatare anterior amintit s-a mai stabilit faptul că la data de 27.12.2012 din suma de 1.778.700 RON primită împrumut de la inculpatul C., inculpatul E. la rândul său a împrumutat S.C. S., cu suma de 100.000 RON, pe care această societate a transferat-o către S.C. QQQ. cu titlu de diferenţă valoare autobuze.

Având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul că în data de 22.02.2008 a fost semnat contractul de asociere în participaţiune, a rezultat că la momentul încheierii contractului, S.C. S. cât şi R. S.A. deţineau autobuzele în baza unor contracte de leasing prin care le fusese transferată folosinţa bunurilor şi nu proprietatea acestora.

În atare condiţii, chiar dacă la momentul licitaţiei cele două societăţi îndeplineau condiţia privitoare la proprietate, la momentul încheierii contractului de asociere în participaţiune, singurul act juridic producător de efecte juridice, această condiţie nu mai era îndeplinită, astfel că încheierea acestuia nu mai era legal posibilă.

Mai mult, asocierea S./R. S.A. a prezentat că valoarea autobuzelor este de 13.600.000 euro, în condiţiile în care inculpaţii E. şi D. ştiau că au încheiat un contract de discount, schimbat ulterior în contract de comision.

Se constată că pentru contractul de comision S. a facturat suma de 1.353.841,54 euro cu TVA inclus (4.879.718,03 RON), respectiv 1.137.681,97 euro fără TVA (4.100.603,39 RON).

Comisionul a fost primit chiar pentru cele 80 de autobuze, ceea ce face ca valoarea totală finală a acestora să fie mai mică, tocmai prin prisma sumelor primite de S. de la QQQ. S.A..

Având în vedere cele expuse rezultă că valoarea autobuzelor a fost diminuată prin intermediul celor două contracte, astfel că aceasta este de 12.256.312,97 euro fără TVA, adică un preţ unitar mediu de 153.203,91 euro.

La data de 05.02.2008, inculpatul A. întocmeşte expunerea de motive privind iniţierea unui proiect de hotărâre privind aprobarea contractului de asociere în participaţiune dintre S.C. O. şi societăţile S./R. S.A.

În acest context, la data de 12.02.2008, Consiliul Local al Municipiului Piteşti a adoptat Hotărârea 78/12.02.2008 prin care a fost aprobată încheierea contractului de asociere în participaţiune între S.C. O. şi societăţile S./R. S.A.

La data de 22.02.2008, a fost încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008 între S.C. O. şi ASOCIEREA S.C. S./R. S.A.

În baza aporturilor S.C. O. de 16.928.439,72 RON şi a S.C. S./R. S.A. de 51.000.000 RON, cuantificate în anexele 1 şi 2 la contract, la art. 16, alin. (1), este stabilită şi repartizarea beneficiilor şi/sau pierderilor rezultate din activităţile comune, după cum urmează: asociatul S.C. O. 24,92% - asociatul S.C. S./R. S.A. 75,08%.

Instanţa de judecată, în mod corect, a constatat faptul că modul în care au fost stabilite cotele de participare între asociaţii S.C. O., S.C. S. si R. S.A. prin contractul de asociere s-a reflectat şi în componenţa consiliului de conducere al asocierii, unde practic S.C. O. S.A., având doar un singur reprezentant, nu avea nici o putere de decizie, situaţie care a permis luarea unor hotărâri in detrimentul acestei societăţi: desfiinţarea corpului de control al S.C. O. şi înfiinţarea acestuia în cadrul S.C. S., precum şi desfiinţarea compartimentului de vânzare a biletelor şi abonamentelor din cadrul societăţii şi reînfiinţarea în cadrul structurii unuia din asociaţi, ambele hotărâri având drept urmare atât o micşorare a aportului S.C. O. S.A. în cadrul asocierii, cât şi obţinerea unor noi surse de venituri din bilete si abonamente pentru S.C. S. si R. S.A..

Din septembrie 2008 cuantumul subvenţiei a fost modificat în sensul adoptării unei noi formule de calcul, astfel că dacă subvenţia rezultată era mai mică ca şi cuantum faţă de costurile reale generate de transport atunci autoritatea contractantă era obligată să mărească subvenţia pentru a acoperi cheltuielile.

Referitor la modalitatea de plată a subvenţiei, s-a reţinut că membrii asocierii înaintau documente justificative pentru efectuarea cheltuielilor dintr-o lună calendaristică, după care S.C. O. S.A. întocmea cererea de plată a subvenţiei adresată primăriei, însoţită de procesele-verbale de verificare, suma de bani fiind avizată la plată de inculpatul A., în calitate de ordonator principal de credite, ulterior plăţii, sumele de bani fiind distribuite în cadrul asocierii.

Pe parcursul executării contractului de asociere în participaţiune, inculpatul A. a cunoscut faptul că cele două societăţi comerciale private din cadrul asocierii nu mai deţin autobuzele în proprietate, ci în baza unor contracte de leasing, ca urmare a sesizărilor primite şi aduse la cunoştinţa sa prin intermediul funcţionarilor din primărie, instanţa de fond prezentând în mod corect situaţia de fapt sub acest aspect, motiv pentru care declaraţiile martorilor şi conţinutul sesizărilor nu au fost reluate de instanţa de control judiciar.

S-a menţionat că singurii inculpaţi din prezenta cauză care ar fi putut denunţa contractul de asociere în participaţiune ar fi fost membrii asocierii, respectiv reprezentanţii S.C. S. şi R. S.A., iar din partea S.C. O. posibilitatea iniţierii unui proiect de hotărâre privind rezilierea contractului de asociere în participaţiune îi putea aparţine primarului A..

Pe parcursul derulării contractului serviciul de transport public pe raza municipiului Piteşti a fost efectuat în bune condiţii, iar procesele-verbale de verificare a documentaţiei privind decontul subvenţiei au fost semnate de către inculpata K. şi martora XXX. din cadrul Primăriei mun. Piteşti, respectiv de inculpaţii I. (director general al O.), J. (director economic al O.), respectiv inculpaţii E. şi D. (directori generali ai S.C. S. şi R. SA).

Pe parcursul întregii derulări a contractului, inculpaţii J., I., E. au semnat un număr de 70 procese-verbale de verificare a documentaţiei, privind plata subvenţiei pentru transportul public local, în perioada noiembrie 2008- august 2014.

În legătură cu modalitatea de prelungire a contractului, instanţa de apel a constatat că inculpatul A. a cunoscut împrejurarea că o prelungire a contractului de asociere în participaţiune nu este posibilă, fiind interzisă de dispoziţiile art. 34, alin. (6) Legea 51/2006, introduse în anul 2012. Chiar inculpatul I. a declarat că a adus la cunoştinţa primarului interdicţia prevăzută de lege. Propunerile succesive de prelungire a contractului de asociere în participaţiune, în cadrul şedinţelor Consiliului local au fost iniţiate de inculpatul A., acesta invocând o situaţie de urgenţă şi dispoziţii ale unui regulament european, despre care fusese informat anterior prin adresa nr. x/17.12.2013 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi a Administraţiei Publice că nu poate sta la baza prelungirii contractului de asociere în participaţiune . Consiliul Local al Municipiului Piteşti a adoptat, în modalitatea defectuoasă descrisă în hotărârea primei instanţe, hotărârile nr. 135 şi 136/2014, prin care s-a dispus prelungirea contractului de asociere în participaţiune, plăţi în baza acestuia fiind efectuate până în luna octombrie 2014.

Inculpaţii E. şi D. au cunoscut, de asemenea, interdicţia prevăzută de lege, la una dintre şedinţe convocate la primărie în vederea discutării acestei probleme, în afară de inculpatul A. participând şi inculpaţii E. şi D..

Martorii participanţi au afirmat că iniţial inculpaţii E. şi D. nu voiau să se prelungească contractul de asociere, insistând să se scoată traseele la licitaţie, mizând pe faptul că S.C. O. nu avea mijloace de transport să participe la această licitaţie pentru a acoperi toate traseele. Ulterior, inculpaţii D. şi E. au fost de acord cu prelungirea acestui contract, însă, sub condiţia că prelungirea să se facă pe o perioadă de minim 2 ani.

Referitor la consumarea şi epuizarea infracţiunii de abuz în serviciu, Curtea a reţinut dispoziţiile deciziei recurs în interesul legii nr. 5/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Spre deosebire de ipoteza avută în vedere la pronunţarea deciziei enunţate anterior, în prezenta cauză după încheierea frauduloasă a contractului de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008, în anul 2014, autorul A. a procedat în aceeaşi manieră frauduloasă pentru a obţine prelungirea acestuia. Astfel, s-au identificat două acţiuni săvârşite de aceeaşi persoană, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, care întrunesc elementele constitutive ale aceleaşi infracţiuni de abuz în serviciu.

În cauza de faţă prima acţiune care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu este reprezentată de prima plată efectuată în baza contractului de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008, respectiv la data de 13.03.2008 iar ce-a de-a doua este reprezentată de prima plată efectuată în baza acordului de prelungire, respectiv 21.03.2014 . Data de 21.03.2014 reprezintă şi data epuizării activităţii infracţionale şi momentul de la care curge termenul de prescripţie a răspunderii penale (10 ani), care la acest moment nu este împlinit.

Astfel, în ceea ce priveşte activitatea infracţională a autorului, primarul A., se reţine încălcarea următoarelor dispoziţii legale:

- a impus membrilor consiliului de administraţie ai S.C. O. să includă în caietul de sarcini condiţii restrictive pentru a limita participarea operatorilor privaţi la licitaţie, încălcând disp. art. 61 alin. (2), art. 63 alin. (1) lit. d), art. 5 lit. c) din Legea nr. 215/2001 şi a iniţiat proiectul de hotărâre privind avizarea asocierii în participaţiune;

- a aprobat rapoartele finale ale procedurii nr. 49508/10.09.2007 şi 54923/04.10.2007, în condiţiile în care a cunoscut împrejurările şi condiţiile în care au acţionat inculpaţii F. şi H., în sensul că au încălcat dispoziţiile din documentaţia de desemnare a operatorului privat, încălcând astfel dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 61, alin. (5), art. 63, alin. (1), lit. d), combinat cu art. 63, alin. (5), lit. d) din Legea 215/2001 republicată.

-în calitate de conducător al serviciilor publice locale, a încălcat prevederile art. 45 alin. (6) din Legea 215/2001 neiniţiind proiectul de hotărâre pentru a desfiinţa contractul de asociere în participaţiune ca urmare a faptului că asocierea anterior amintită nu deţinea mijloacele de transport cu titlu de proprietar,

- a ordonat plăţile privind încasarea subvenţiei de asocierea S.C. S./R. S.A., în condiţiile în care cunoştea că această societate nu deţinea autobuzele în proprietate, încălcând dispoziţiile art. 63 alin. (1), lit. c), alin. (4), lit. a) din Legea nr. 215/2001 (a semnat 70 de astfel de ordine de plată);

- a iniţiat şi prelungit contractul de asociere în participaţiune, invocând în mod nereal existenţa unei stări de urgenţă, creând aparenţa unei astfel de împrejurări, încălcând, în mod intenţionat, dispoziţiile art. 22 alin. (5) şi art. 34 alin. (6) din Legea nr. 51/2006, în condiţiile în care fusese înştiinţat cu privire la imposibilitatea prelungirii acestui contract.

Analizând conţinutul dispoziţiilor legale enunţate de prima instanţă, Curtea a constatat că atât Legea nr. 215/2001, O.U.G. nr. 34/2006 şi Legea 51/2006 conţin norme cu caracter general care reglementează atribuţii de serviciu ale primarului şi prin încălcarea cărora primarul A. a făcut posibilă încheierea nelegală contractului de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008 precum şi a acordului de prelungire a acestui contract.

În plus faţă de prima instanţă, Curtea a reţinut că prin încălcarea acestor dispoziţii legale a fost posibilă ordonanţarea la plată a subvenţiei lunare pentru transport, acţiune aptă să producă un prejudiciu, condiţie necesară pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu. Prejudiciul s-a produs ca urmare a plăţilor efectuate în baza celor două acte nelegal întocmite, primarul încălcând dispoziţiile art. 14, alin. (3) din legea 273/2006 privind finanţele publice locale care prevăd că "nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială."

Totodată, la art. 21 din acelaşi act normativ este prevăzut faptul că primarul are calitatea de ordonator principal de credite, iar art. 24 alin. (2) stabileşte că angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor din fonduri publice locale se aprobă de ordonatorul de credite.

Legea nr. 273/2006 defineşte la art. 2 şi angajamentul legal ca fiind "faza din procesul execuţiei bugetare, reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice."

Inculpatul A., precum şi inculpaţii E. şi D. cunoşteau împrejurarea că asocierea în participaţiune şi respectiv prelungirea acesteia erau nelegale şi că nu puteau justifica execuţia bugetară, astfel că primarul, titular al atribuţiei de serviciu de ordonanţare la plată a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu în calitate de autor, iar inculpaţii E. şi D., prin depunerea documentelor justificative şi semnarea adreselor de înaintare ce au stat la baza plăţilor efectuate au acordat sprijin material anterior autorului, săvârşind infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu.

Urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu este reprezentată de prejudiciul produs în cuantum de 23.279.706.03 RON, dintre care suma de 18.399.398 RON reprezentând suma profiturilor obţinute de societăţile controlate de inculpaţii E. şi D. (anexa 5 la raportul de expertiză) la care se adăugă sumele facturate şi încasate în baza contractului de comision în cuantum de 4.879.718,03 RON (anexa 7 la raportul de expertiză).

În legătură cu contractul de comision, instanţa a reţinut că în cadrul cheltuielilor asocierii au fost incluse şi cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fix aduse ca aport, valoarea amortizată fiind egală cu valoarea de achiziţie a celor 80 de autobuze. Ulterior încheierii contractului de vânzare- cumpărare nr. x/12.04.2007 a fost încheiat un nou acord de voinţă dintre vânzător şi cumpărător, prin efectul căruia au fost diminuate practic preţurile de achiziţie ale autobuzelor, ulterior nefiind diminuată şi valoarea amortizării.

În mod corect, prima instanţă a apreciat că în valoarea prejudiciului nu poate fi inclusă şi valoarea celor 80 de autobuze, serviciul public de transport fiind efectuat prin folosirea autobuzelor aduse ca aport la asociere de cele două societăţi comerciale, neexistând probe care să ateste că în lipsa acestei asocieri consiliul local ar fi avut mijloacele pentru achiziţionarea unor bunuri similare şi nici condiţiile financiare de achiziţie.

Forma agravată a infracţiunii prevăzută de art. 309 din C. pen. este incidentă având în vedere cuantumul prejudiciului care depăşeşte pragul valoric de 2.000.000 RON, iar dispoziţiile art. 13² din legea nr. 78/2000 au fost reţinute având în vedere că prin îndeplinirea frauduloasă a atribuţiilor de serviciu referitoare la contractul de asociere în participaţiune şi la acordul de prelungire a acestuia, primarul A. a asigurat un folos necuvenit inculpaţilor E. şi D..

Faptele inculpaţilor I. şi J. care au solicitat Primăriei Municipiului Piteşti încasarea subvenţiei şi au semnat 70 procese-verbale de verificare a documentaţiei la decontul de subvenţie pentru activitatea de transport public de persoane, cunoscând împrejurarea că S.C. S./R. S.A. nu deţin în proprietate cele 80 de autobuze, exercitând în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi încălcând disp. art. 16 alin. (2) din contractul de asociere în participaţiune, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 309 din C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. (70 de acte materiale).

În primul rând, Curtea a arătat că acţiunile de complicitate se raportează la actele materiale ale autorului, astfel că, având în vedere că în sarcina autorului au fost reţinute 2 acte materiale, primul legat de încheierea contractului de asociere în participaţiune, consumat la momentul primei plăţi din martie 2008 şi cel de-al doilea legat de prelungirea contractului, consumat la momentul primei plăţi în baza acordului de prelungire din martie 2014, în sarcina complicilor nu poate fi reţinut nu număr mai mare de acte materiale, actele de executare ale complicităţii neputând fi confundate cu numărul actelor materiale ale infracţiunii continuate.

Analizând contribuţia celor doi inculpaţi cu referire la plăţile efectuate, Curtea a constatat că aceştia înaintau primăriei cererile de acordare a subvenţiei lunare, însoţite de documentele justificative, înscrisuri supuse verificării de către funcţionarii desemnaţi din cadrul primăriei, semnând procesele-verbale sau referatele de efectuare a verificărilor. Astfel, în conţinutul acestor înscrisuri aceştia atestau exclusiv realitatea efectuării cheltuielilor şi cuantumul acestora, fiind responsabili de corectitudinea datelor înscrise în cerere şi în documentele anexate acesteia şi nu de legalitatea contractelor ce au stat a baza acestora. Niciunul dintre inculpaţi nu a acordat sprijin material inculpatului A. în săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, acţiunile acestora având la bază contractul de asociere în participaţiune şi acordul de prelungire a acestuia aprobate prin hotărâri ale consiliului local, care se bucurau astfel de o prezumţie de legalitate. Cei doi inculpaţi nu aveau posibilitatea de denunţa contractul, chiar dacă aveau cunoştinţă de neregularităţile acestuia, această posibilitate fiind recunoscută numai părţilor din contract, respectiv consiliului local, unic acţionar al S.C. O. şi celor două societăţi comerciale asociate. Mai mult, cei doi inculpaţi cunoşteau faptul că primarul fusese informat cu privire la aceste aspecte, însă contractul continua să fie executat. Plata subvenţiei de către primărie către societatea de transport reprezenta o condiţie esenţială pentru continuarea activităţii acesteia, astfel că în măsura în care transportul public era efectuat în bune condiţii, cei doi inculpaţi trebuiau să depună actele necesare acoperirii inclusiv a propriilor cheltuieli. Mai mult, în urma procesului-verbal de verificare se întocmea propunerea de ordonanţare la plată, semnată de primarul Pendiuc.

Faţă de aceste considerente, s-a constatat că faptele imputate inculpaţilor I. şi J. nu constituie un ajutor dat autorului infracţiunii.

În ceea ce priveşte complicitatea reţinută în sarcina inculpaţilor E. şi D., aceasta se raportează la cele două acte materiale reţinute în sarcina autorului A., respectiv încheierea nelegală a contractului de asociere în participaţiune în anul 2008 şi a acordului de prelungire din anul 2014.

Contrar celor reţinute în rechizitoriu, aşa cum a fost arătat mai sus, la momentul 04.10.2007(data raportului final al procedurii de achiziţie), cei doi inculpaţi erau proprietarii celor 80 de autobuze, dreptul de proprietate fiind transferat ulterior către firma de leasing. Totuşi, trimiterea în judecată se referă atât la perioada premergătoare încheierii contractului cât şi la încheierea şi executarea acestuia, astfel că, instanţa de control judiciar a reţinut că la momentul semnării contractului de asociere în participaţiune, 22.02.2008, cei doi inculpaţi cunoşteau faptul că nu mai deţin autobuzele în proprietate şi că nu mai îndeplinesc condiţiile necesare pentru încheierea acestuia, ascunzând acest aspect. În ciuda acestui fapt, cei doi inculpaţi au semnat contractul şi şi-au executat obligaţiile prevăzute în acesta, înaintând documentele pentru acordarea subvenţiei şi primind plăţi de la S.C. O. În mod similar, în anul 2014, cei doi inculpaţi au acceptat prelungirea duratei contractului, deşi cunoşteau interdicţia prevăzută de lege. Atât contractul de asociere în participaţiune cât şi acordul de prelungire nelegal încheiate au stat la baza plăţilor efectuate cu aprobarea primarului EEE. din bugetul local.

Raportat la contribuţia infracţională reţinută în sarcina inculpatului E., Curtea a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpatului C. nu întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu. Semnarea contractelor de leasing încheiate de societatea controlată de inculpatul E. în calitate de fidejusor, şi acordarea unei sume de bani cu titlu de împrumut inculpatului E., chiar dacă o parte din aceasta a fost folosită pentru achiziţionarea autobuzelor, nu au nicio legătură cu activitatea infracţională a inculpatului E. şi nici cu cea a inculpatului A..

Săvârşirea infracţiunii de dare de mită exclude reţinerea instigării/complicităţii la săvârşirea abuzului în serviciu în legătură cu îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public pentru care a fost dată mita.

Astfel, în legătură cu complicitatea la faptele inculpatului E., s-a reţinut că încheierea contractelor de leasing şi plata sumelor prevăzute în acestea este ulterioară pierderii proprietăţii autobuzelor de către inculpatul E. prin încheierea contractelor de vânzare- cumpărare dintre S.C. S. şi S.C. WW. S.A., facturile emise pentru fiecare autobuz în parte făcând dovada încheierii contractului de vânzare- cumpărare. Astfel, actul prin care inculpatul a înstrăinat proprietatea autobuzelor este anterior încheierii contractelor de leasing financiar. Cât timp inculpatului E. i se reţine drept activitate infracţională semnarea contractului de asociere în participaţiune deşi cunoştea faptul că nu mai deţinea autobuzele în proprietate, încheierea unor contracte de leasing cu privire la respectivele bunuri după momentul pierderii proprietăţii nu mai are nicio relevanţă penală. În atare condiţii, ajutorul dat de inculpatul C. la încheierea şi plata sumelor prevăzute în respectivele contracte de leasing nu reprezintă acte de complicitate prevăzute de legea penală. Prin garantarea contractelor de leasing şi acordarea împrumutului bănesc, inculpatul C. nu a acordat ajutor material direct inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii şi nici indirect inculpatului A..

Ajutorul dat de inculpatul C. era menit să asigure prestarea serviciului public contractat de inculpatul E. şi asigurarea obţinerii de profit ca urmare a executării contractului încheiat între S.C. S./R. S.A. şi S.C. O.. Faptul că anterior încheierii inculpatul C. predase un bun inculpatul EEE. cu titlu de mită nu îl transformă pe acesta în complice la infracţiunea ulterioară de abuz în serviciu, fiind necesar ca în antecedenţa cauzală a săvârşirii acesteia să fie identificată o acţiune distinctă de cea de dare de mită prin care inculpatul C. să contribuie la încălcarea atribuţiilor de serviciu cauzatoare a pagubei. Or, acţiunile imputate inculpatului C. prin actul de sesizare nu sunt apte să producă un astfel de rezultat.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, ca urmare a pronunţării dispoziţiei de achitare cu privire la inculpaţii C., I. şi J. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din C. proc. pen., instanţa de control judiciar a modificat soluţia instanţei de fond sub acest aspect, urmând a dispune în temeiul art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25, alin. (5) din C. proc. pen. lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile cu privire la aceşti inculpaţi.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată împotriva inculpatului G., având în vedere că faptele imputate acestuia prin actul de sesizare nu există, nefiind întrunită condiţia existenţei unei fapte ilicite a acestuia.

Referitor la acţiunea civilă exercitată împotriva inculpatei K. cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal, Curtea a reţinut că argumentele prezentate cu ocazia analizării acuzaţiilor aduse inculpaţilor J. şi I. sunt aplicabile şi în cazul acesteia. Această inculpată nu şi-a manifestat voinţa în sensul continuării procesului penal, astfel că instanţa de control judiciar nu a procedat la analiza probelor pentru a concluziona asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei acesteia în ceea ce priveşte acuzaţia penală, însă verificând întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, cu prioritate cea privind existenţa faptei ilicite, a reţinut că fapta acesteia de a proceda la verificarea documentaţiei la decontul de subvenţie pentru activitatea de transport public de persoane nu constituie o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, activitatea de verificare nefiind aptă să producă vreun prejudiciu, cât timp realitatea cheltuielilor înscrise în anexe nu a fost contestată şi nici să contribuie la producerea acestuia. Acţiunile potenţial păgubitoare ale inculpatei sunt reprezentate de întocmirea propunerilor de ordonanţare la plată a sumei înscrise în deconturi, fapte care însă nu fac obiectul trimiterii în judecată.

Prin HCL nr. 515/22.12.2014, municipiului Piteşti în calitate de persoană juridică, prin consiliul local în calitate de administrator al domeniului public şi privat, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 23.013.099,65 RON la care se adaugă valoarea la zi a celor 80 de autobuze.

La data de 25.11.2015 S.C. O. Piteşti a formulat o cerere de constituire de parte civilă, prin care a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 28.556.450,65 RON, reprezentând profit încasat de Asocierea S.-R. S.A., comision din contracte de comision/discount si service la care se adaugă valoarea la zi a celor 80 de autobuze aduse spre folosinţă si care au făcut obiectul contractului de asociere in participaţiune nr. x/22.02.2008.

În mod corect, procurorul a precizat că titularul dreptului de despăgubire nu este consiliul local ci S.C. O. Piteşti, în calitate de parte a contractului de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008. S-a reţinut că prin modalitatea frauduloasă de încheiere a asocierii, prejudiciul s-a produs în patrimoniul acesteia şi nu în cel al unităţii administrativ- teritoriale. Unitatea administrativ- teritorială era obligată să acorde subvenţia pentru transport acestei societăţi indiferent de încheierea acestui contract, iar prin modalitatea de stabilire a cotelor de participare la asociere au fost vătămate interesele acestei societăţi, prejudiciul fiind reprezentat de paguba ce constituie urmare imediată a infracţiunii de abuz în serviciu în variantă agravată.

Răspunderea civilă a inculpatului H. se limitează la singurul act material reţinut în sarcina sa, respectiv contractul de asociere în participaţiune în baza căruia s-au făcut plăţi până în luna februarie 2008, motiv pentru care instanţa a admis acţiunea civilă exercitată împotriva acestui inculpat numai până la concurenţa profiturilor obţinute până în luna februarie 2014 şi valorilor decontate în baza contractului de comision, respectiv suma de 21710406,06 RON.

Împotriva deciziei penale nr. 927/A din data de 05 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, au declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., inculpaţii A., E., D., invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. şi partea responsabilă civilmente R. S.A Piteşti, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27.07.2023, când s-a stabilit termen la data de 11 octombrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie (cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.), inculpaţii A., E., D. (cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală) şi partea responsabilă civilmente R. S.A Piteşti(numai pentru motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi doar pentru criticile care fac referire la neîntrunirea elementelor constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în forma calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. (2 acte materiale), pentru care a fost condamnat inculpatul D.).

Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive de legalitate expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală. Dispoziţiile art. 433 din Codul de procedură penală reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile., scopul său fiind îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel şi de ICCJ. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de faţă, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar şi cu regulile de drept aplicabile la data soluţionării definitive a cauzei, se constată reţinerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., şi, în temeiul acestuia, pronunţarea unei soluţii nelegale de încetare a procesului penal.

În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale valorificat de către instanţa de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripţie.

Pentru a pronunţa soluţia recurată, instanţa de apel a constatat, referitor infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 6 şi 7 alin. (1) lit. a) din Legea 78/2000 şi art. 5 din C. pen., reţinută în cazul inculpatului A. şi pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 rap la art. 289 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 6 şi 7,alin. (1) lit. a) din Legea 78/2000 şi art. 5 din C. pen. termenul de prescripţie este de 10 ani şi s-a împlinit la data de 17.02.2018.

În cazul infracţiunii de dare de mită reţinută în sarcina inculpatului C. prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplic art. 6 din Legea 78/2000 termenul de prescripţie al răspunderii penale este de 8 ani şi s-a împlinit la data de 17.02.2016.

De altfel, în raport cu aceşti inculpaţi, prin concluziile orale puse în şedinţa de judecată procurorul a solicitat respingerea recursului Parchetului.

În ceea ce îi priveşte pe intimaţii inculpaţi H., N., K., L. procurorul a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat de parchet apreciind că este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 8) din C. proc. pen., întrucât soluţia de încetare a procesului penal este una netemeinică deoarece termenele de prescripţie specială a răspunderii penale au fost întrerupte prin multiple acte anterioare datei de 25 iunie 2018, data publicării deciziei 297/2018.

Examinând criticile formulate în recurs în casaţie, Înalta Curte constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanţei supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, acestea au caracter nefondat.

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Prin urmare, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât o eventuală combinare a dispoziţiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Înalta Curte a reţinut, de asemenea, că revine fiecărei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Curtea de Apel Bucureşti a valorificat incidenţa prescripţiei generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, precum şi a deciziei ICCJ 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aplicând normele de drept penal în concordanţă cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menţionate situaţiei factuale definitiv reţinute în cauză.

Hotărârea Curţii Europene de Justiţie, Marea Cameră, pronunţată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, care a adus o inovaţie în materia calculului termenului de prescripţie, este ulterioară rămânerii definitive a deciziei atacate în prezenta cauză (5.05.2023). Deşi, aparent, cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. permite o reconsiderare a interpretării aplicării dispoziţiilor normative privind calculul termenului prescripţiei răspunderii penale în cauză,

Înalta Curte consideră că acest caz de casare, ca şi celelalte, trebuie interpretat stricto sensu, având în vedere faptul că recursul este în prezent o cale extraordinară de atac şi nu ordinară, aşa cu era până în 2014. Cazul de casare se referă la situaţia când "în mod greşit s-a dispus o soluţie de încetare", ca atare când curtea de apel, a pronunţat o soluţie greşită în raport cu legislaţia şi interpretările date acesteia la momentul respectiv, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cu privire la recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., E., D. şi partea responsabilă civilmente R. S.A Piteşti.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apreciind că, problema de drept care se impune a fi analizată este cea legată de întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă din conţinutul art. 297 din C. pen., îndeosebi sub aspectul elementului material, respectiv îndeplinirea unui act - iniţierea unor proiecte de hotărâri având ca obiect aprobarea încheierea/prelungirea contractului de asociere în participaţiune - cu încălcarea legii, pentru a se putea evalua dacă formularea unei propuneri către organul deliberativ colegial, Consiliul Local al Municipiului Piteşti, este incriminată de legea penală.

A arătat că exercitarea de către inculpatul A., în calitatea sa de primar, a prerogativei iniţierii proiectelor de hotărâri ce au privit încheierea şi prelungirea contractului de asociere în participaţiune dintre O. S.A. şi asocierea S./R., nu poate fi subsumată tipicităţii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu.

Totodată, s-a arătat că a fost acuzat că ar fi determinat Consiliul Local al Municipiului Piteşti să adopte hotărârile ce au legitimat atât încheierea, cât şi prelungirea Contractului de asociere în participaţiune, însă, în cauză nu au fost formulate acuzaţii că acesta s-ar fi substituit prerogativelor organului deliberativ şi nici nu s-a reţinut în sarcina sa vreo formă de participaţie penală în legătură cu membrii Consiliului Local.

A susţinut că, atâta vreme cât raportul juridic circumscris asocierii în participaţiune dintre O. S.A. şi asocierea S./R. nu este supus reglementărilor specifice achiziţiilor publice, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006 şi, implicit, elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat.

A apreciat că nu se poate reţine în sarcina primarului neexercitarea unei posibilităţi, iniţierea ori neiniţierea unui proiect de hotărâre fiind o facultate recunoscută de lege şi nu o obligaţie, astfel încât nu se poate afirma că suntem în prezenţa elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu datorită faptului că recurentul A. nu a şi-a exercitat prerogativa formulării unei propuneri către autoritatea deliberativă.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul D. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., arătând că, ţinând cont de faptul că, potrivit considerentelor instanţei de apel, pretinsa complicitate a recurentului D. se raportează la pretinsa infracţiune de abuz în serviciu săvârşită în calitate de autor de inculpatul A., pentru a dovedi inexistenţa elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu (astfel cum acesta a fost configurat ca urmare a Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale), a precizat că s-a raportat la dispoziţiile legale reţinute de instanţa de apel ca fiind încălcate de către inculpatul A..

A făcut referire şi a analizat pe larg, în cererea scrisă aflată la dosar, dispoziţiile legale reţinute de instanţa de apel ca fiind încălcate de către inculpatul A. în calitate de primar (doar acele dispoziţii legale ce au legătură cu activitatea de complicitate a recurentului D., astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel), precizând faptul ca acestea nu respectă niciuna dintre cele două condiţii cumulative introduse ca urmare a Deciziei CCR nr. 405/2016 (ca atribuţia de serviciu în exercitarea căreia se afla inculpatul să fie prevăzută expres de lege, iar nu în mod implicit, şi, cea de-a doua, ca actul îndeplinit în exercitarea atribuţiilor de serviciu să încalce o dispoziţie prevăzută expres în legislaţia primară (legi, ordonanţe simple, ordonanţe de urgenţă), fapt care atrage, în mod automat, inexistenţa elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu, motiv pentru care a solicitat achitarea pentru fapta care are legătură cu pretinsa încheiere nelegală a contractului de asociere în participaţiune din 22.02.2008 şi achitarea în legătură cu prelinsa prelungire nelegală a contractului de asociere în participaţiune.

Separat de argumentele prezentate pe larg referitor la inexistenţa elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu pretins săvârşită în calitate de autor de inculpatul A., a arătat că, raportat la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, recurentul D. nu a avut nicio conduită specifică tipicităţii unei complicităţi în legătură cu procedura de prelungire a contractului de asociere în participaţiune, aflându-se într-o situaţie similară cu inculpaţii I. si J., în legătură cu care instanţa de apel a dispus soluţii de achitare prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte prelungirea contractului de asociere în participaţiune, pe lângă faptul că instanţa de apel a trasat concluzii diferite unor situaţii juridice identice, a subliniat faptul ca instanţa de apel a depăşit în mod flagrant obiectul judecăţii, astfel cum acesta a fost stabilit prin actul de sesizare a instanţei, dispunând condamnarea inculpatului D. pentru un act material ce nu a fost reţinut în rechizitoriu.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul E. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., arătând că acest caz conţine 4 componente, distincte ca şi natura juridica a problemei de drept dezbătute, fiecare dintre acesta circumscriindu-se motivului de casare mai sus invocat, respectiv "fapta săvârşită de inculpat nu este prevăzută de legea penală."

A arătat că o primă componentă vizează lipsa de tipicitate obiectivă şi subiectivă a faptei de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave pentru care a fost condamnat inc. E., prin neindicarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale (lege, ordonanţe de Guvern sau ordonanţe de urgenta ale Guvernului) încălcate de către autorul infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave - inc. EEE., la care s-a raportat infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave reţinută în sarcina recurentului E. si prin raportare la decizia CCR 405/2016.

O a doua componentă a motivului de casare invocat a susţinut că o reprezintă lipsa de tipicitate obiectivă şi subiectivă a faptei de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave reţinută în sarcina inc. EEE. (la care se raportează infracţiunea de complicitate reţinută inc. E.), având în vedere că toate acţiunile reţinute în sarcina autorului au fost aprobate de către Consiliul Local Piteşti, ca unic organ cu putere decizională în acest sens. Pe de o parte, conduita inc. EEE., aşa cum a fost prezentată de instanţa de apel şi cum rezultă din probatoriul dosarului, nu se circumscrie laturii obiective a infracţiunii, nefiind indicate acţiuni ale acestuia care constituie încălcări sau îndepliniri defectuoase ale atribuţiilor de serviciu, întrucât faptele indicate la secţiunea "în drept" au fost săvârşite de inculpat în condiţiile adoptate de consiliul local si în urma unei analize a aparatului de specialitate din primărie şi nu constituie o încălcare a acestor dispoziţii, ce reglementează de o manieră generică atribuţiile şi competenţele primarilor. Pe de cealaltă parte, în acest dosar nu a fost dovedită intenţia directă a inculpatului EEE., care a avut la baza acţiunilor sale deciziile consiliului local, decizii întemeiate pe rapoarte de specialitate întocmite de persoane competente.

O a treia componentă a nelegalităţi hotărârii de condamnare, circumscrisă motivului de casare prev. de disp. art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penala a arătat că vizează absenţa unui element esenţial al laturii obiective, care conduce la imposibilitatea conferirii unui caracter penal faptei de abuz în serviciu şi anume, inexistenţa unui prejudiciu efectiv ce ar fi fost produs în dauna părţii civile.

A susţinut că o a patra componentă a nelegalităţii hotărârii de condamnare, circumscrisă motivului de casare prev. de disp. art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează absenţa unui element esenţial al laturii obiective a complicităţii, astfel cum a fost stabilită prin actul de sesizare, nefiind faptă prevăzută de legea penală, ca participaţie în forma complicităţii, prezentarea unei unui contract de vânzare cumpărare în procedura de licitaţie.

În privinţa situaţiei juridice a inculpatului E., privită din perspectiva calificării juridice a faptei pentru care a fost condamnat - complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată - fapta săvârşita de către autorul A. - primar al mun. Piteşti, a menţionat că, deoarece complicitatea este o forma de participatie secundară, aceasta presupune drept condiţie de baza a existentei sale comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penala.

Prin cererea de recurs în casaţie, partea responsabilă civilmente SC. R. S.A. Piteşti a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., însă, prin încheierea de admitere în principiu a cererii de recurs în casaţie a fost admis numai pentru motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 Cod procedură penală şi doar pentru criticile care fac referire la neîntrunirea elementelor constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în forma calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. (2 acte materiale), pentru care a fost condamnat inculpatul D..

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, a arătat că, având în vedere noua configuraţie a infracţiunii de abuz în serviciu, rezultată în urma pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016, respectiv obligativitatea prevederii exprese a atribuţiei de serviciu încălcate într-un act normativ cu forţă de lege sau ordonanţă, a arătat că acuzaţia formulată împotriva complicelui D., grefată pe cea a autorului A., este construită (i) pe norme care nu fac parte din legislaţia primară; (îi) pe norme generale care nu descriu expres o conduită de urmat: (iii) pe norme care nu sunt aplicabile în speţă şi (iv) pe norme a căror încălcare a fost susţinută neîntemeiat, faptele imputate nefiind astfel prevăzute de legea penală.

A susţinut că O. nu a suferit un prejudiciu în urma derulării contractului de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008, având în vedere evoluţia financiară extrem de favorabilă din intervalul 2008-2014, iar R. a înregistrat venituri de pe urma desfăşurării contractului menţionat, nu şi profit, toate acestea rezultând din concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în cauză şi din adresa O. înregistrată sub nr. x/13.02.2023, motiv pentru care fapta nu se pliază pe tiparul abstract al normei de incriminare.

A arătat că actele materiale reţinute în sarcina inculpatului D. nu întrunesc elementele de tipicitate specifice complicităţii, pe de o parte, întrucât acuzarea nu a identificat acţiuni de sprijinire ale activităţii autorului, o contribuţie reală, concretă în iniţierea şi desfăşurarea licitaţiei, în prelungirea contractului de asociere sau în legătură cu plata subvenţiei, iar pe de altă parte, deoarece orice acţiuni ale inculpatului D. nu ar fi fost apte să sprijine material autorul, să asigure o contribuţie efectivă, în lipsa calităţii de funcţionar public cu atribuţii în desfăşurarea licitaţiei organizate de Primăria Mun. Piteşti, fapta nefiind astfel prevăzută de legea penală.

A susţinut că fapta reţinută în sarcina lui D. prezintă trăsături specifice infracţiunii simple, obiectivate în acte repetate: (i) unicitatea procesului intenţional (rezoluţia infracţională), rămas neschimbat pe parcursul întregii activităţi infracţionale; (ii) identitatea conţinutului actelor de executare; (iii) legătura firească între actele de executare, care materializează o acţiune unică; (iv) urmărirea aceluiaşi rezultat, iar în raport de Decizia nr. 5/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şî Justiţie se impune o soluţie de încetare a procesului penal, faţă de împlinirea termenului de prescripţie.

Analizând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A., E., D. şi partea responsabilă civilmente R. S.A Piteşti, prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", Înalta Curte aminteşte că acest caz vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Jurisprudenţa constantă a instanţei supreme a statuat că acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care, fie fapta concretă, pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă ele vizează norma de incriminare, în ansamblul său, ori numai modificarea unora din elementele constitutive ale infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În consecinţă, acest caz de recurs în casaţie permite instanţei de casaţie să analizeze doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către curtea de apel, corespunde tiparului obiectiv al infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii, făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Trebuie precizat că în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., instanţa de recurs poate reanaliza doar elementele care ţin de latura obiectivă si poate constata dacă există o corespondenţă între fapta săvârşită şi configurarea sa legală.

Elementele ce ţin de latura subiectivă nu pot fi reanalizate prin intermediul acestui caz de casare, deoarece vinovăţia, conform art. 16 C. pen. reprezintă o trăsătură esenţială distinctă de tipicitate, ca atare nu poate fi circumscrisă noţiunii de tipicitate, de, faptă care este prevăzută de legea penală" la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Analizând criticile formulate de inculpaţii recurenţi cu privire la neîntrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor de abuz în serviciu reţinute în forma autoratului în cazul inculpatului EEE. şi sub forma complicităţii în cazul recurenţilor inculpaţi D. şi E., Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o minuţioasă analiză a modului în care inculpatului EEE. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, fiind sprijinit în acest sens de ceilalţi doi inculpaţi.

Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul A.:

- în calitate de conducător al serviciilor publice locale, a încălcat prevederile art. 45 alin. (6) din Legea 215/2001 neiniţiind proiectul de hotărâre pentru a desfiinţa contractul de asociere în participaţiune ca urmare a faptului că asocierea anterior amintită nu deţinea mijloacele de transport cu titlu de proprietar;

Prin urmare, instanţa de apel a constatat că Legea nr. 215/2001, O.U.G. nr. 34/2006 şi Legea 51/2006 conţin norme cu caracter general care reglementează atribuţii de serviciu ale primarului şi prin încălcarea cărora primarul A. a făcut posibilă încheierea nelegală a contractului de asociere în participaţiune nr. x/22.02.2008 precum şi a acordului de prelungire a acestui contract.

Contrar apărărilor făcute de inculpaţi, Înalta Curte consideră că dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la procedura achiziţiilor publice era aplicabilă în cauză, asocierea în participaţiune nefiind exceptată la acel moment de la regulile ce guvernau derularea procedurii licitaţiei publice.

Chiar şi în situaţia în care ar fi admis argumentul susţinut de apărători, că pentru acest contract de asociere nu era obligatorie desfăşurarea unei proceduri de licitaţie publică, Înalta Curte consideră că, odată ce a fost aleasă de autoritatea publică locală o astfel de formă de atribuire a contractului, reglementările ce guvernează organizarea şi desfăşurarea licitaţiei publice trebuiau respectate, pentru că altfel ar însemna că primarul, care conform probatoriului administrat în cauză a direcţionat rezultat unei astfel de proceduri, a încercat să înlăture o eventuală răspundere personală pentru opţiunea încheierii unui astfel de contract de către o structură aflată în subordinea sa, prin crearea aparenţei că acesta este rezultatul unei licitaţii publice, procedură de achiziţie care impune cel mai înalt grad de exigenţă şi transparenţă din perspectivă legală.

De asemenea trebuie precizat că apărarea face trimitere doar parţial la reglementările legale pe care inculpatul le-a încălcat sau nesocotit în desfăşurarea activităţii de primar în legătură cu încheierea, desfăşurarea si prelungirea acestui contract.

Pe lângă incălcarea dispoziţiilor privind desfăsurarea achiziţiilor publice, inculpatul EEE. a încălcat dispoziţiile Legii 215/2001 prin faptul că a ordonat plata subvenţiei care ajungea la societăţile S. şi R. S.A. Piteşti în condiţiile în care cunoştea că aceste societăţi nu deţin în proprietate autobuzele, aşa cum impunea contractul de asociere. De asemenea, prin prelungirea contractului de asociere în participaţiune, care nu mai era posibilă în raport de modificările Legii 51/2006, a încălcat şi dispoziţiile acestui act normativ.

Deşi inculpatul încearcă să argumenteze că acest contract de asociere şi prelungirea lui au reprezentat decizia unui organ colectiv (Consiliul Local), nu poate fi omis faptul că inculpatul a realizat demersuri personale pentru ca acest contract să îmbrace o anumită formă, favorabilă celor două societăţi şi defavorabilă unităţii O., aflată în subordinea sa, fiind cointeresat material, motiv pentru care instanţa de apel a reţinut săvârşirea infracţiunii de luare de mită, chiar dacă inculpatul nu mai răspunde penal pentru aceasta, ca urmare a intervenirii prescripţiei. Toate dispoziţiile din legislaţia primară care fac referire la atribuţiile primarului se referă, evident, la o îndeplinire cu bună-credinţă a acestora şi nu în contra intereselor autorităţii publice locale pe care o reprezintă. Deşi actele normative invocate cuprind norme cu caracter general, respectarea sau încălcarea lor, trebuie analizată prin prisma bunei-credinţe şi a rezultatelor obţinute. Câtă vreme primarul a primit mită pentru sabotarea intereselor financiare ale O. S.A. şi a produs un prejudiciu acesteia este evident că se poate reţine, îndeplinirea atribuţiilor cu încălcarea legii" (a se vedea Decizia CCR 405/2016), ceea ce se circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu.

De asemenea nu trebuie pierdut din vedere că dispoziţiile celor două legi trebuie coroborate cu legislaţia secundară, aşa cum se arată în cuprinsul deciziei CCR 458/2017, care reţine că pot fi avute în vedere şi dispoziţiile legislaţiei secundare, în condiţiile în care acestea vin în completarea legislaţiei primare şi în aplicarea acesteia.

In ceea ce priveşte recursurile inculpaţilor E. şi D., Înalta Curte constată de asemenea că argumentele formulate nu pot fi reţinute.

Instanţa de apel a descris amănunţit, cu trimitere la probatoriu, participarea acestora la fapta de abuz în serviciu săvârşită de inculpatul EEE.. Societăţile reprezentate de aceştia au fost beneficiarele contractului de asociere cu O., iar cei doi inculpaţi au participat activ la punerea în practică a unui contract ce nu îndeplinea condiţiile normative de la acel moment. Astfel, deşi la momentul atribuirii contractului era îndeplinită condiţia deţinerii celor 80 de autobuze în proprietate de către S.-SA şi R. S.A. Piteşti, până la momentul încheierii contractului acestea au fost înstrăinate chiar de reprezentanţii celor două societăţi, contractul fiind semnat în condiţii de nelegalitate.

Criticile formulate de cei doi inculpaţi conform cărora nu aveau atribuţii de serviciu a căror încălcare să poată conduce la reţinerea abuzului în serviciu nu pot fi primite, având în vedere că în sarcina lor s-a reţinut complicitatea la abuz în serviciu, iar jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consacră o asemenea încadrare pentru cei care sprijină îndeplinirea atribuţiilor de serviciu cu încălcarea legii de către funcţionarul public.

Criticile formulate de inculpaţi cu privire la cuantumul prejudiciului nu se pot circumscrie acestui caz de casare, elementele de tipicitate obiectivă privind doar existenţa unui prejudiciu.

Aceleaşi considerente expuse anterior vor fi avute în vedere şi în analiza recursului formulat de partea responsabilă civilmente R. Sa Piteşti.

Deşi în susţinerea cererii de recurs în casaţie s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracţiunii de abuz în serviciu sub forma complicităţii, în realitate criticile formulate vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casaţie, potrivit cărora, controlul judiciar este limitat doar la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpaţilor pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

În concluzie, se constată că baza factuală reţinută de instanţa de apel, respectiv modalitatea concretă în care inculpaţii au acţionat, au determinat reţinerea caracterizării în drept menţionate, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel reţinând în mod corect, că acţiunile inculpaţilor îndeplinesc condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în forma calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. (2 acte materiale) pentru inculpatul A. şi complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, în forma calificată, în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 309 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. (2 acte materiale) pentru inculpaţii E. şi D..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând neîntemeiate criticile formulate şi, în temeiul dispoziţiilor at. 448 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii A., E., D. şi partea responsabilă civilmente R. S.A Piteşti împotriva deciziei penale nr. 927/A din data de 05 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2015(1647/2020).

Potrivit art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurentul inculpat D., în cuantum de 170 RON rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii A., E., D. şi partea responsabilă civilmente R. S.A Piteşti împotriva deciziei penale nr. 927/A din data de 05 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2015(1647/2020).

Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurentul inculpat D., în cuantum de 170 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2024.

High Court of Cassation and Justice

scj