Şedinţa publică din data de 07 februarie 2024
Deliberând asupra recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83/08.03.2023 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, în temeiul art. 299 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv a dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta, pe durată de 1 an, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual (persoană vătămată B.).
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta, care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 299 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat A. la pedeapsa de 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta, pe durată de 1 an, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual (persoană vătămată C.).
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 219 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 1 an, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de acesta), care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală (persoană vătămată B.).
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 272 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat acelaşi inculpat A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor în formă continuată.
În baza art. 38 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 11 luni închisoare reprezentând o treime din celelalte pedepse stabilite (1 an închisoare, 9 luni închisoare şi de 1 an închisoare), urmând ca în final inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare, în regim de detenţie, potrivit art. 60 C. pen.
În baza art. 45 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi n) C. pen., cu aplicarea art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 11 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de acesta, pe o perioadă de 1 an, care se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi n) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, a încetat procesul penal pornit faţă de inculpatul A. trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual în formă continuată, prevăzută de art. 299 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (fără posibilitatea stabilirii numărului de acte materiale - persoana vătămată D.), ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului său genetic în baza de date a SNDGJ, la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.
În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a adus la cunoştinţa inculpatului A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În conformitate cu art. 19, art. 20 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 397 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 1385 şi art. 252, 257 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D., şi a obligat inculpatul A., la plata către aceasta a sumei de 7078 RON, reprezentând diferinţa de salariu pe perioada 04.01.2018-31.12.2019 şi a sumei de 35.000 RON cu titlu de daune morale şi respinge restul pretenţiilor civile formulate de acesta.
În temeiul art. 19, art. 20 şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 397 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 1385 şi art. 252, 257 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a obligat inculpatul A., la plata către aceasta a sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor civile formulate de acesta.
A luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 2273/P/2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe din 27.05.2019, asupra autoturismului marca x (serie şasiu x) aparţinând inculpatului A., precum şi asupra oricăror alte bunuri mobile şi/sau imobile, cu excepţia celor prevăzute de lege şi asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare aparţinând inculpatului.
În temeiul art. 162 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 163 alin. (1) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, mijloacele materiale de probă: Coletul nr. 1 - urme papilare rămase în lucru; Coletul nr. 2 - urme papilare inapte; Coletul nr. 3 - plicul nr. 1 ce conţine o şuviţă de păr aparţinând părţii civile D. (plic primit de către soţul părţii civile), plic nr. 2 ce conţine o bucată material textil prezentând o pată de culoare maronie (plic primit de către partea civilă D.) şi plic nr. 3 ce conţine o coală albă format A4, neinscripţionată (plic primit de către partea civilă D.); Colet nr. 5 - fire de păr ridicate din incinta încăperii denumită, Birou director, unde se consumau relaţiile sexuale dintre inculpat şi partea civilă D.; Colet nr. 6 - înscrisul ridicat de pe biroul situat în încăperea anterior menţionată; Colet nr. 13 - cutia de şerveţele folosite, recipient de plastic şi alte ambalaje; Colet nr. 1B - şerveţele umede uscate şi hârtie igienică (acestea fiind anterior expertizate în cadrul Institutului Naţional de Criminalistică) - înregistrate sub nr. x/2023 în Registrul mijloacelor de probă de la această instanţă, se arhivează împreună cu dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, inculpatul A. şi părţile civile B. şi D..
Prin decizia penală nr. 720/AP din 15 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020 în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de partea civilă D. împotriva sentinţei penale nr. 83/08.03.2023 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul penal nr. x/2020 care, a fost desfiinţată în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţii civile D. şi, rejudecând în aceste limite au fost majorate daunele morale acordate părţii civile D. de la 35.000 RON la 50.000 RON.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, inculpatul A. şi partea civilă B..
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie, inculpatul A., prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea recursului în casaţie, apărarea inculpatului A., a susţinut că, hotărârea atacată este nelegală, întrucât s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că nu s-a reţinut incidenţa unei cauze de reducere a pedepsei. Astfel, la data săvârşirii faptei, pentru care a fost condamnat, avea calitatea de funcţionar public deţinând funcţia de Director al Direcţiei de Asistenţă Socială Sfântu Gheorghe.
Apărarea a arătat că, din analiza sentinţei penale nr. 83 din 08.03.2023 şi a deciziei nr. 720/AP din 05.09.2023, precum şi a întregului dosar nr. x/2020 al Curţii de Apel Braşov s-a reţinut în favoarea inculpatului aplicarea dispoziţiilor art. 308 alin. (1) şi (2) C. pen. conform cărora dispoziţiile art. 289-292, art. 295, art. 297-300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către persoanele care exercită permanent sau temporar, o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură, conform dispoziţiilor art. 175 alin. (1), iar în acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Or, în baza art. 299 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. o pedeapsa rezultantă de 1 an şi 9 luni de închisoare, fără a se face aplicarea dispoziţiilor de lege menţionate anterior, stabilindu-se o pedeapsă în alte limite.
Astfel s-a menţionat că situaţia din speţa dedusă judecăţii se încadrează în motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. dispoziţii ce nu trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică doar situaţiilor în care pedeapsa excede limitelor prevăzute de lege, ci se aplică şi situaţiilor în care o pedeapsă a fost "sporită" automat cu un maxim, deşi legea nu prevedea acest lucru, ci obliga la individualizare între anumite limite, cu atât mai mult cu cât pedeapsa rezultantă s-a obţinut prin neaplicarea dispoziţiilor legale corespunzătoare.
S-a considerat că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancţiuni, se impune a fi efectuată de o instanţă ce se găseşte într-o cale ordinară de atac, sens în care a solicitat rejudecarea laturii penale a cauzei de către o astfel de instanţă, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodată, a susţinut că prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, iar instanţa de apel deşi a reţinut faptul că inculpatul era funcţionar public (fără a face aplicabilitatea art. 308 alin. (1) si 2. C. pen. pentru fapta prev. de art. 299 alin. (2) C. pen.) a menţinut pedeapsa aplicată de către prima instanţa fără să respecte modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei în conformitate cu principiul non reformation in peius.
În această ipoteză a arătat că nerespectarea principiului non reformation in peius prin menţinerea pedepsei aplicate de prima instanţă, s-a apreciat că poate fi cenzurat în calea de atac a recursului în casaţie, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Totodată, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen.. a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate.
După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub dosar nr. x/2020, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 10 ianuarie 2024, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat în cauză.
Înalta Curte, prin încheierea din 10 ianuarie 2024 a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat A.. A trimis cauza completului C8, în vederea judecării recursului în casaţie şi a fost fixat termen de judecată la data de 7 februarie 2024.
Examinând cauza, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.
Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.
Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să acorde relevanţă unor aspecte care ar putea influenţa criteriile de individualizare a pedepsei prin reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Starea de fapt reţinută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum şi reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
În aceste coordonate, în raport cu motivele de recurs în casaţie astfel cum au fost formulate, dispoziţiile incidente şi scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. a invocat, în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nelegalitatea pedepsei de 1 an şi 9 luni de închisoare întrucât nu s-a reţinut incidenţa unei cauze de reducere a pedepsei.
Susţinerile apărării vizând nereţinerea dispoziţiilor legale ce ar implica reducerea cuantumului pedepsei aplicate nu pot face obiectul analizei în cadrul recursului în casaţie, reprezentând chestiuni subsumate temeiniciei hotărârii recurate.
Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic anterior expuse şi de la dispoziţiile legale incidente, în cauză se constată caracterul legal al pedepsei aplicate recurentului inculpat, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate în cauză situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, Înalta Curte constată că fapta reţinută în speţă în sarcina inculpatului A., respectiv infracţiunea de folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual în formă continuată, prevăzută de art. 299 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie 2015- octombrie 2017, în calitate de director al Direcţiei de Asistenţă Socială Sfântu Gheorghe, la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi a obţinut favoruri de natură sexuală (respectiv raporturi sexuale consumate) de la persoana vătămată D. - angajată în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Sfântu Gheorghe într-o poziţie ierarhic inferioară (asistent social), prevalându-se în acest scop de autoritatea ce decurgea din funcţia deţinută asupra victimei - prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Nu poate fi primită critica recurentului inculpat A. formulată sub acest aspect, în sensul că nu s-a reţinut incidenţa unei cauze de reducere a pedepsei. Astfel, prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, iar instanţa de apel deşi a reţinut faptul că inculpatul era funcţionar public (fără a face aplicabilitatea art. 308 alin. (1) si 2. C. pen. pentru fapta prev. de art. 299 alin. (2) C. pen.) a menţinut pedeapsa aplicată de către prima instanţa fără a respecta modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, nu pot face obiectul analizei în cadrul recursului în casaţie, reprezentând chestiuni subsumate temeiniciei hotărârii recurate. Critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepsei de către curtea de apel şi solicitarea acestuia de reducere a pedepsei nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casaţie, deoarece sunt aspecte care ţin de temeinicia hotărârii recurate.
Totodată, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secţia Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).
Aşa cum s-a arătat, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost deja stabilită de instanţa de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic anterior expuse şi de la dispoziţiile legale incidente, în cauză se constată caracterul legal al pedepsei aplicate recurentului inculpat, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate în cauză situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prin urmare, astfel de susţineri formulate în cauză de către recurentul inculpat A. vizând reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, aşa cum au fost formulate, excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 februarie 2024.