Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2024
Deliberând asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 834 din data de 12 decembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în dosarul nr. x/2022, s-au admis contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de contestatoarea-persoană vătămată S.C. A. S.R.L. împotriva încheierilor penale din data 14 iunie 2023 şi nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
S-a desfiinţat, în parte, încheierea penală din data 14 iunie 2023, exclusiv sub aspectul constatării nulităţii relative a actelor procesuale şi procedurale întocmite de procurorul de caz în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
S-a desfiinţat, în parte, încheierea penală nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023, în sensul înlăturării temeiului de drept prevăzut de art. 346 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii penale din data de 14 iunie 2023, precum şi dispoziţia de restituire a cauzei la parchet din încheierea penală nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023, întemeiată exclusiv pe dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. a) din C. proc. pen., pentru regularizarea actului de sesizare.
S-a respins, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul-intimat inculpat B. împotriva încheierilor penale din data 14 iunie 2023 şi nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de contestoarea-persoană vătămată S.C. A. S.R.L., au rămas în sarcina statului.
A fost obligat contestatorul-inculpat B. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat B., în cuantum de 680 RON, a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva încheierii nr. 834 din data de 12 decembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a formulat cerere de revizuire revizuentul B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 10 mai 2024, sub nr. x/2024, fiind fixat prim termen de judecată la data de 05 iunie 2024.
Revizuentul B. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen., motiv pentru care s-a format dosar asociat nr. x/2024
În cuprinsul cererii formulate, revizuentul a arătat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen. încalcă principiul egalităţii faţă de reglementările din C. proc. civ.
Nemulţumirea revizuentului vizează faptul că nu este reglementată în C. proc. pen. o cale de atac referitoare la motivul nepronunţării asupra unor capete de cerere, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil. Astfel, s-a apreciat că norma este neclară şi imprevizibilă în privinţa cauzelor când instanţa nu se pronunţă asupra unor capete de cerere.
În speţă, instanţa nu s-a pronunţat asupra următoarelor excepţii de neconstituţionalitate:
a. excepţia de neconstitutionalitate a art. 92 C. proc. pen.
b. excepţia de neconstitutionalitate a art. 304 (alin l) C. proc. civ., coroborată cu art. 52 C. proc. pen.
c. excepţia de neconstituţionalitate a art. 342, 345, 346 C. proc. pen.
d. excepţia de neconstituţionalitate art. 38 C. proc. pen.
e. excepţia de neconstituţionalitate privind art. 35 C. pen.;
f. excepţia de neconstituţionalitate a art. 83 coroborat cu art. 92 C. proc. pen.
g. exceptia de neconstitutionalitate a art. 339, art. 340 C. proc. pen.
h. exceptia de neconstitutionalitate a art. 102 C. proc. pen. cu art. 34;
i. exceptia de neconstitutionalitate a art. 3 alin. (5) C. proc. pen.
j. exceptia de neconstitutionalitate a art. 34 din Legea avocaţilor coroborat cu art. 255 C. pen.
La termenul din 05 iunie 2024, cauza a fost amânată la solicitarea revizuentului B., pentru data de 25 septembrie 2024.
Examinând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuentul B. cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 452 din C. proc. pen. privând hotărârile supuse revizuirii: (1) Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă. (2) Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.
În ceea ce priveşte art. 453 din C. proc. pen. invocat de revizuent, acesta vizează cazurile de revizuire: (1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
(2) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.
(3) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) poate fi invocat ca motiv de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) -d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
(5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Referitor la admisibilitatea sesizării, Înalta Curte reţine că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv:
a. excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
b. excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
c. excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
d. excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Înalta Curte subliniază că, dacă evaluarea primelor trei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a patra cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional.
De asemenea, raportat la condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.
În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Analizând condiţiile enumerate anterior, Înalta Curte constată că excepţia este invocată de revizuentul B. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi şi are în vedere neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale în vigoare, referitoare la art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen., fără ca textul criticat să fie declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Înalta Curte reţine, însă, că aspectele invocate în susţinerea excepţiei prin care revizuentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că, în contextul factual al cauzei, nu poate beneficia de o cale de atac atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unor capete de cerere, nu vizează o chestiune de neconstituţionalitate, ci tinde la completarea şi modificarea dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen.
Prin urmare, criticile aduse de revizuent dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate o invocă nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate şi previzibilitate a acesteia în raport cu conţinutul ei propriu-zis in abstracto.
În egală măsură, raportat la argumentele prezentate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa consideră că se urmăreşte un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepţiei de neconstituţionalitate întrucât prin invocarea dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen. nu s-a formulat o critică propriu-zisă de neconstituţionalitate.
Modificarea sau completarea normei legale, reprezintă o atribuţie care nu este conferită Curţii Constituţionale, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În consecinţă, este evident că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate arătată nu a fost determinată de o contradicţie concretă a textelor criticate pentru neconstituţionalitate cu prevederile constituţionale, ci este o încercare de a transfera, în mod artificial, competenţa exclusivă a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţia României, în sarcina instanţei de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul B. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen.
Va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul B. privind sesizarea Curţii de Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 şi art. 453 din C. proc. pen.
Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2024.